ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1814/2013

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 3695 din 14 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 4259/97/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 165/A/2011 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. A casat, în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 77 din 1 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara și, rejudecând: A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului K.I.G. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.

A menținut anularea suspendării sub supraveghere privind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroșani, pedeapsă pe care a descontopit-o în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.; - 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul K.I.G. În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., a condamnat pe inculpatul K.I.G. la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul K.I.G.

la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 34 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin această decizie cu pedepsele rezultate în urma descontopirii pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 552/2010 pronunțată de Judecătoria Petroșani, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. A înlăturat dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpatul K.I.G. să execute pedeapsa în conformitate cu art. 57 C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei K.M.E. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 334 C. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpata K.M.E. la pedeapsa de 2 luni închisoare. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata K.M.E.

la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus că inculpata K.M.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. A înlăturat dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpata K.M.E. să execute pedeapsa în conformitate cu art. 57 C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare deciziei. A dispus că onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați K.I.G. și K.M.E., în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, au formulat contestație în anulare contestatorii K.I.G. și K.M.E., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 27 noiembrie 2012. Pe această cale, contestatorii au susținut că la termenul din 8 noiembrie 2012, când au avut loc dezbaterile în recurs, a fost lipsă de procedură cu aceștia, arătând totodată că nu s-au putut prezenta în instanță, neavând cunoștință de proces, în condițiile în care locuiau în Franța, însă la o altă adresă decât aceea la care fuseseră citați în cauză. Au mai susținut că nu au fost audiați de către instanța de recurs, deși în cauză fusese pronunțată o soluție de achitare. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 386 lit. a), b) și e) C. proc.

pen. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorii K.I.G. și K.M.E., sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma. Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii; nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei. Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei. Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive. În prezenta cauză., se constată că a fost promovată contestația în anulare, criticile formulate fiind circumscrise prevederilor art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc.

pen., hotărârile definitive pot fi atacate pe calea contestației în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, or din datele existente la dosar rezultă că la termenul de judecată din 8 noiembrie 2012, când a fost dezbătut recursul, procedura de citare a fost legal îndeplinită în cauză, în condițiile în care contestatorii au fost citați la toate adresele cunoscute din țară și din străinătate, de altfel pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la adresa din Franța - singura adresă din străinătate cunoscută de instanță -fiind aplicată semnătura acestora, rezultând astfel că au luat cunoștință de termenul acordat în cauză.

În plus, ca dovadă că cei doi contestatori aveau cunoștință de proces, Înalta Curte reține și faptul că, pentru termenul din 14 iunie 2012, intimatul inculpat K.I.G. a trimis la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, semnată personal, indicând cu acest prilej, în vederea comunicării actelor de procedură, adresa din Deva,. De asemenea, ambii intimați au depus la dosar concluzii scrise, semnate personal de aceștia, dar și un înscris din care rezultă că au cunoștință de termen, solicitând pe această cale judecarea cauzei în lipsă, neputându-se deplasa din Franța. Totodată, se reține că, în Franța, citarea s-a făcut la adresa indicată de contestatori, unde au și semnat personal că au luat cunoștință de termen, împrejurarea că aceștia și-ar fi schimbat respectiva adresă nefiind adusă la cunoștința instanței de recurs, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 70 alin. (4) C. proc.

pen., potrivit cărora aveau obligația să anunțe instanța, în scris, în termen de trei zile, cu privire la schimbarea locuinței. Astfel fiind, criticile formulate de contestatori în sensul că la termenul de judecată din 8 noiembrie 2012 ar fi fost lipsă de procedură, nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. În ceea ce privește criticile circumscrise dispozițiilor art. 386 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în speță, nu poate fi identificat niciun element din care să rezulte că cei doi contestatori au fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul când a fost dezbătut recursul și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.

În acest sens, se reține, pe de o parte, că la termenul din 27 septembrie 2012, s-a dispus citarea intimaților inculpați cu mandate de aducere, din procesul-verbal întocmit la una dintre adresele din țară rezultând că au cunoștință de proces, iar pe de altă parte, aceștia, personal, au trimis la dosar o cerere de judecare a cauzei în lipsă, motivat de faptul că nu se pot deplasa din Franța(fila 60 dosar recurs), aducând astfel la cunoștința instanței imposibilitatea de prezentare. Pe de altă parte, referitor la susținerile încadrate în dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., Înalta Curte reține că, deși intimații inculpați au fost citați în recurs cu mențiunea de a se prezenta în instanță în vederea audierii, aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței care, astfel, a fost în imposibilitate obiectivă de a proceda la ascultarea acestora, în pofida soluției de achitare ce fusese pronunțată în cauză.

Astfel fiind, Înalta Curte, constatând că, deși calea extraordinară de atac a fost exercitată în termenul prevăzut de lege, iar criticile formulate au fost încadrate în dispozițiile art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen., la dosar nu au putut fi identificate dovezi în susținerea contestației în anulare, motiv pentru care aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea sa în principiu. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii K.I.G. și K.M.E. împotriva Deciziei penale nr. 3695 din 14 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4259/97/2010. Obligă contestatorii la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2013. Procesat de GGC - LM