ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1285/2013

Asupra contestației la executare de față, Pe calea Deciziei penale nr. 2390 din 9 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au dispus următoarele: Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Alba Iulia și de recurentul intimat inculpat V.I. împotriva Deciziei penale nr. 167/A din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează, în totalitate, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 75 din 4 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu și, rejudecând: În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.I. din infracțiunile prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu art. 33 lit. b) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.I. din trei infracțiuni prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen.

și art. 36 din Legea nr. 115/1996, în trei infracțiuni prevăzute de art. 36 din Legea nr. 115/1996 raportat la art. 292 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.I. pentru trei infracțiuni prevăzute de art. 36 din Legea nr. 115/1996 raportat la art. 292 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.I. din două infracțiuni prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. în două infracțiuni prevăzute de art. 290 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la două pedepse de câte 6 luni închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul M.I., din infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 292 C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen., text în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1an și 8 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, dispunând ca în final inculpatul M.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen. Face aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul V.I. din infracțiunile prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen.

ambele cu art. 33 lit. b) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen. Face aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul V.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de același inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul V.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. Constată că părțile vătămate S.N.L. O., C.E. R. și C.E. T. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 118 lit. e) C. pen., confiscă de la inculpatul M.I. suma de 378.526,5443 RON (3.785.265.443 ROL), iar de la inculpatul V.I. suma de 454.773,8047 RON (4.547.738.047 ROL), sume dobândite din săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 445 C. proc. pen., desființează înscrisul falsificat, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare nr. 467 din 20 ianuarie 2004 încheiat la notar public A.M., precum și chitanțele încheiate la data de 22 aprilie 2004 și 21 aprilie 2006. În baza art. 191 C. proc. pen., obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 7.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat M.I. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul intimat inculpat M.I. la plata sumei de 1.075 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii s-a formulat prezenta contestație la executare de către condamnatul M.I. Contestația a vizat „lămurirea înțelesului și întinderii Deciziei nr. 2390 din 9 iulie 2012 prin care s-a stabilit confiscarea de la inculpatul M.I. a sumei de 378.526,5443 RON (3.785.265.443 ROL)". Într-un astfel de context, a fost corect adresată și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Întrucât motivarea contestației nu s-a înțeles, cu atât mai mult cu cât cererea inițială a făcut trimitere la derularea unei proceduri de executare silită, iar întemeierea în drept s-a grefat pe dispozițiile art. 400 și 403 C. proc. civ., s-au solicitat precizări în acest sens de la contestator.

Prin apărător ales s-au depus la dosar motivele contestației în care s-au specificat: scopul exclusiv al acestei contestații este lămurirea înțelesului, întinderii și modului de aplicare a Deciziei 2390/2012 iar finalitatea urmărită este aducerea la îndeplinire a dispozițiilor cu caracter civil din decizie; această contestație nu urmărește în niciun fel modificarea, anularea sau desființarea deciziei, nu vizează dispoziții contradictorii; este necesară pentru lămurirea debitorului asupra patrimoniului său pe care-l poate destina executării obligațiilor, cele impuse prin decizie sunt obligații personale ale inculpatului care nu pot fi acoperite cu bunuri care în circuitul civil aparțin unor terți ori se află în proprietate comună; este necesară pentru lămurirea organului de executare dacă se ajunge la executare silită și pentru asigurarea securității raporturilor juridice civile.

Este de observat însă că aceste motivații nu se suprapun peste cerințele art. 461 C. proc. pen., chiar și în contextul în care contestația la executare vizează dispozițiile civile ale hotărârii potrivit art. 463 C. proc. pen., cu trimitere la aceleași cazuri de contestare. În aceste condiții, în care instanța nu se regăsește în fața unei petiții ce să întrunească aspectele de formalism necesare pentru abordare, existența unui cadru adecvat juridic, separat și eventual, de formulare a unor astfel de „nelămuriri", prezenta contestație la executare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, motivarea sa neavând nicio legătură cu instituția juridică la care s-a făcut trimitere. Văzând și dispozițiile art. art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 2390 din 09 iulie 2012, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 423/95/2006. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2013. Procesat de GGC - LM