ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2014

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 148 de la 17 septembrie 2013, Tribunalul Olt, în Dosarul cu nr. 7638/104/2012, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor prev de art. 174 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina inculpatului I.I., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev de art. 183 C. pen.

în baza art. 174 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I., la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (1), art. 65 alin. (2) și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv de la data de 18 septembrie 2012 până la data pronunțării sentinței, respectiv 17 septembrie 2013, inclusiv, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus - confiscarea ciocanului numerotat cu „jetonul 0" indicat la fila 61 up.

În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul I.I., în vederea introducerii profilului genetic în sistemul național de date genetice judiciare, la eliberarea din penitenciar.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G.H.A. - prin mandatar C.T. și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul I.I. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă G.H.A.

S-a luat act că partea civilă G.H.A. nu a solicitat daune morale în fața instanței de judecată; în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 313 din Legea 95/2006, a fost obligat inculpatul I.I. la plata sumei de: 280,83 lei cu titlu de despăgubiri civile, către S.J.U. Slatina, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei G.V., sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății; 7.919,92 lei cu titlu de despăgubiri civile către S.C.J.U. Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei G.V., sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății.

A fost obligat inculpatul la 3.500 lei cheltuieli judiciare către stat,

S-a respins, ca nedovedită, cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de partea civilă G.H.A..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 498/P/2012 din 07 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului l.I. reținându-se în sarcina acestuia că la data de 3 septembrie 2012 în urma unei discuții contradictorii cu concubina sa, G.V. i-a aplicat acesteia lovituri cu palmele și deoarece aceasta din urmă i-a adresat injurii a lovit-o cu un ciocan cu coadă metalică în partea dreaptă a capului după care a părăsit locuința, victima decedând la data de 14 septembrie 2012.

În urma probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul și victima au fost în relații de concubinaj de mai mulți ani în urmă, după ce soțul victimei dar și unul dintre fii acesteia au decedat.

Au fost audiați în calitate de martori vecinii părților care au declarat că aceștia consumau în mod frecvent băuturi alcoolice după care deveneau violenți fizic și verbal, în special inculpatul, care o agresa pe victimă după care arunca cu apă asupra acesteia.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că la data de 03 septembrie 2012, înjurai orelor 10,30, între inculpat și victimă au avut loc discuții contradictorii iar pe fondul consumului de alcool inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu palma în zona feței, aceasta adresându-i în schimb injurii, motiv pentru care inculpatul s-a supărat și a luat un ciocan cu coadă metalică și i-a aplicat concubinei sale o lovitură în partea dreaptă a capului.

Ulterior inculpatul a plecat din locuința comună dar a revenit în seara aceleiași zile și a încercat să intre în locuință, acest lucru fiindu-i imposibil deoarece ușa locuinței era închisă iar cheia se afla în broască, pe dinăuntru.

În cursul zilei de 03 septembrie 2012 inculpatul s-a întâlnit cu martorul C.N.C. pe care l-a rugat să escaladeze geamul locuinței pentru a intra în locuință însă acesta l-a refuzat de față la această discuție fiind și martorul B.D., tinerii plecând apoi.

Deoarece nu a găsit o modalitate de a pătrunde în locuință, în noaptea de 03/04 septembrie 2013 inculpatul a dormit în holul blocului, fapt observat de martorii R.P. (fila 49 u.p.), R.G. (fila 54 verso u.p.).

A doua zi acesta a încercat să găsească o posibilitate de a intra în apartament adresându-se inclusiv prestatorului de servicii de cablu, unde a reclamat o defecțiune, pentru a putea pătrunde cu ajutorul scării pe una dintre ferestrele locuinței care era deschisă, însă nu a reușit.

În seara zilei de 04 septembrie 2013, respectiv în jurul orelor 18,00 - 19,00 inculpatul s-a întâlnit cu martorii B.D. și C.C.N. pe care i-a rugat să-l ajute să intre în locuință, aceștia spunându-i că „singura soluție este să chemăm pompierii" (fila 50 u.p.), timp în care inculpatul a solicitat unui băiat mai slăbuț care trecea pe stradă să urce pe exterior, folosindu-se de aparatele de aer condiționat poziționate pe exteriorul blocului, ceea ce acesta a și făcut, primind în schimb de la inculpat o sumă de bani de 5 sau 10 lei.

Martorul B. și inculpatul au urcat scările și au ajuns în fața locuinței exact când tânărul menționat deschidea ușa (fila 50 verso u.p.), acesta din urmă adăugând că „este o femeie căzută", însă inculpatul l-a liniștit spunând că „e beată".

Martorul B.D. a intrat în apartament și a observat victima „pe podea, cu fața în sus, în dormitorul din fața ușii de la intrare, după ușă", după care, la solicitarea inculpatului de a primi ajutor, acesta a sunat la serviciul 112, apoi a plecat.

Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal stat la fila 46 u.p., din apartamentul în care au locuit victima și inculpatul au fost ridicate mai multe obiecte, respectiv ciocane, prezentate în planșa foto de la fila 61, iar în cuprinsul declarației pe care inculpatul a dat-o la data 19 septembrie 2012, după ce i s-a adus la cunoștință că este învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev și ped de art. 174 alin. (1) C. pen. acesta a precizat „In data de 03 septembrie 2012 înjurai orelor 10,00 - 10,30 am consumat 50 - 100 ml coniac la un bar din' oraș după care m-am întors acasă iar concubina mea mi-a reproșat că stau numai de băut, discuția a degenerat eu i-am aplicat câteva palme în zona feței, aceasta a ripostat și m-a injuriat, după care eu fiind furios, am pus mâna pe un ciocan cu 'coadă metalică și i-am aplicat acesteia o lovitură cu coada ciocanului în partea dreaptă a a capului".

De asemenea, într-o altă declarație tot din aceeași dată inculpatul a precizat „cu 2 - 3 zile înainte de această dată (respectiv 01 septembrie 2012 - n.n.) între mine și ea, în apartament a avut loc o ceartă mai aprinsă pe motiv că făcea în casă treabă în stare de ebrietate, eu am lovit-b cu o coadă de ciocan în cap. De la lovitură în zona capului i-a apărat o umflătură. Ea mi-a spus că o doare capul, eu i-am acordat îngrijiri, i-am pus cârpe cu apă rece pe umflătură și i-am încălzit apă la aragaz să se spele la cap, în lighean. Nu îi curgea sânge de la lovitura de la cap. In data de 3 septembrie am avut o altă ceartă cu ea, aceasta fiind tot băută, insista să părăsesc apartamentul și să mă duc la mine la țară. Eu m-am necăjit și i-am mai data iarăși câteva palme, era cam la orele 14,00 - 15, 00 și am plecat din apartament".

Și anterior inculpatul a mai agresat victima după cum chiar el precizează în cuprinsul declarației pe care a dat-o la dat-o la data de 05 septembrie 2012 „declar că înainte cu circa o săptămână eu am mai lovit-o pe concubina mea în zona spatelui, aplicându-i 3-4 lovituri cu un pieptene gros de plastic dar aceste lovituri i le-am aplicat în perioada 20 - 25 septembrie" (filele 64 - 65 u.p.).

Inculpatul și victima au locuit singuri în apartament, astfel că nu au existat martori care să poată observa în mod direct agresiunile verbale și fizice dintre aceștia, însă declarațiile date de inculpat se coroborează cu concluziile autopsiei, și anume, „Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, având o vechime de circa 2-3 zile anterior datei internării de 04 septembrie 2012 și au legătură de cauzalitate cu decesul" ( fila 37 u.p.).

Prin concluziile raportului de constatare medico-legală s-a menționat că „Numita G.V., în vârstă de 68 de ani, prezintă leziuni traumatice cu date de producere diferite : cu excepția hematomului subdural cronic (a cărei dată de producere este cu cel puțin 2 săptămâni anterior datei ultimei agresiuni) celelalte pot data din 03 septembrie 2012. Au putut fi produse cu și corpuri dure, un corp dur alungit și mișcare" (fila 33 verso u.p.).

Acest raport a fost avizat de I.M.L. Craiova (fila 34 u.p.).

Inculpatului I.I. i-au fost prezentate cele trei ciocane ridicate cu ocazia cercetării la fața locului din locuința comună și acesta a recunoscut ciocanul cu coadă metalică cu care a agresat-o pe victimă, astfel cum rezultă din foto nr. 2, planșa fotografică de la fila 61 u.p.

În cursul cercetării judecătorești inculpatul a precizat că nu a aplicat lovituri, rezultând că decesul victimei s-ar fi datorat împrejurării că victima ar fi consumat băuturi alcoolice în lipsa sa, apoi, din cauza stării de ebrietate a căzut s-a lovit, decesul neavând legătură cu vreo lovitură aplicată de el. A precizat că singurii martori care pot relata adevărul sunt B.D., C.C.N. și N.C. (fila 78 verso dosar instanță).

A menționat că organele de urmărire penală i-au sugerat să facă o declarație de recunoaștere sub pretextul că se va reține în sarcina sa infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și nu de omor.

Totuși nu există nici un minim de dovezi din care să rezulte existența vreunor „presiuni" din partea organelor de urmărire penală și în plus, dacă inculpatul ar fi apreciat că nu i-a aplicat vreo lovitură concubinei sale de natură să conducă la decesul acesteia, nu ar fi recunoscut săvârșirea niciunei fapte penale, nici măcar pe aceea de lovituri cauzatoare de moarte.

Pe de altă parte, infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului, nefiind săvârșită în public, nu se poate pretinde existența unor persoane care să observe în mod direct persoana care a săvârșit fapta, acesta fiind motivul pentru acre depozițiile martorilor precizați nu-l incriminează pe inculpat în mod direct (pentru că ei nici nu putut observa direct cine a lovit victima, n-ar fi avut cum, nelocuind cu aceasta în apartament) dar nici nu-l exclud.

Astfel aceștia au menționat că în mod frecvent inculpatul și victima consumau băuturi alcoolice după care se agresau reciproc, victima fiind observată de aceștia cu urme de lovituri pe față iar aceste aspecte confirmă împrejurarea că inculpatul obișnuia să o agreseze fizic pe concubina sa, în speță victimă.

Probele care dovedesc că inculpatul este autorul infracțiunii de omor asupra victimei G.V. sunt chiar declarațiile pe care acesta le-a dat în faza de urmărire penală și care nu pot fi excluse din materialul probator existent, coroborate cu concluziile actelor medico legale, astfel cum au fost expuse în cele de mai sus precum și planșele foto de la dosar în care inculpatul însuși arată obiectul cu care a exercitat violența.

De altfel, atitudinea inculpatului este una inconsecventă, în sensul că pe de o parte susține că nu a săvârșit fapta de omor, în sensul că nu a lovit-o deloc pe victimă, iar pe de altă parte, a solicitat să i se schimbe în cadrarea juridică într-o faptă care prevede o pedeapsă mai ușoară.

Fapta inculpatului I.I. care la data de 03 septembrie 2012, în jurul orelor 10,00-10,30, în urma unor discuții cu concubina sa G.V. i-a aplicat acesteia o lovitură cu un corp contondent, respectiv cu un ciocan cu coadă metalică în partea dreaptă a capului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor prev și ped de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev și ped de art. 183 C. pen. instanța fondului s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia, cu următoarea motivare:

Împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu un corp dur așa cum este ciocanul cu coadă metalică pe care acesta l-a indicat că l-a folosit în foto nr. 2 din planșa foto de la fila 61, are ca semnificație juridică faptul că inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei și, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte, victima fiind o persoană în vârstă de 68 de ani, posibil și sub influența băuturilor alcoolice, ceea ce ar fi trebuit să-l determine să se abțină de la aplicarea oricăror lovituri.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-a ținut seama de criteriile de prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gravitatea faptei săvârșite, modul si condițiile în care a fost săvârșită, precum si de persoana si conduita făptuitorului atât în faza de urmărire penală cât si în fata instanței.

Inculpatul I.I. are antecedente penale conform fișei de cazier de la fila 74 dosar u.p. care însă nu constituie prim termen al recidivei întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză și nici nu a încercat să despăgubească în vreun fel partea civilă, neexistând deci circumstanțe atenuante care să poată fi. recunoscute în favoarea acestuia.

Împrejurarea că eventual s-a aflat în stare de ebrietate când a aplicat lovituri victimei nu este o circumstanță atenuată.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestului preventiv de la data de 18 septembrie 2012 până la data pronunțării sentinței, respectiv 17 septembrie 2013 inclusiv (fila 57 u.p.).

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea ciocanului numerotat cu „jetonul 0" indicat la fila 61 u.p.

Partea vătămată G.H.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 lei reprezentând daune materiale și nu a solicitat daune morale, precizând că „nu pot preciza o sumă, deoarece valoarea este incomensurabilă" (fila 48 verso u.p.).

Tribunalul a reținut că partea civilă a dovedit cu înscrisuri cheltuieli materiale în valoare de 7.000 lei (fila 181 de la dosar instanță) dar și efectuarea altor cheltuieli în legătură cu pomenirile ulterioare ale victimei după obiceiul locului, prin declarația martorei C.E. (fila 157 dosar instanță), astfel că a fost obligat inculpatul I.I. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă G.H.A. și a luat act că acesta nu a solicitat daune morale în fața instanței de judecată (fila 80 dosar cercetare jud).

În conformitate cu art. 313 alin. (1) din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, potrivit cărora „persoanele care- prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspuns potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată" astfel că în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 313 din Legea 95/2006, a fost obligat inculpatul I.I. la plata:

- sumei de 280,83 lei cu titlu de despăgubiri civile către S.J.U. Slatina, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei G.V., sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății (fila 57 dosar cercetare judecătorească);

- sumei de 7.919,92 lei cu titlu de despăgubiri civile către S.C.J.U. Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei G.V., sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății (fila 71 dosar cercetare judecătorească)

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I.I., solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., aplicarea art. 74, 76 C. pen. și reducerea pedepsei, ținând cont de atitudinea sinceră.

A precizat că nu înțelege să formuleze critici asupra modului de soluționare a laturii civile.

Prin Decizia penală nr. 346 din 8 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul inculpatului I.I., împotriva sentinței penale nr. 148 de la 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul cu nr. 7638/104/2012, a desființat sentința sub aspectul laturii penale și, în rejudecare a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului I.I. la 13 ani închisoare.Au fost menținute celelalte dispoziții din sentință. S-a dedus în continuare detenția preventivă de la 17 septembrie 2013 la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

Pentru a pronunța decizia menționată, Curtea â constatat că instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 3 septembrie 2012, inculpatul i-a aplicat concubinei sale G.V. o lovitură cu un ciocan în zona capului, în urma căreia victima a decedat.

Deși în fața instanței de fond inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, cu ocazia judecării apelului, a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii așa cum a fost descrisă în rechizitoriu.Instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate atât la urmărirea penală, cât și în timpul cercetării judecătorești, respectiv acte medico-legale, declarațiile martorilor R.P., B.D.C., C.N.C., R.G., C.A., dar și din declarațiile inculpatului date în faza urmăririi penale.

Deși inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, instanța de apel a apreciat că nu se pot aplica dispozițiile art. 320 C. proc. pen., deoarece această recunoaștere a intervenit după'-începerea cercetării judecătorești, chiar și după pronunțarea sentinței de către instanța de fond.

Mai mult, inculpatul a fost întrebat în mod expres de instanța de fond la data de 12 martie 2013, dacă înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., dar inculpatul a refuzat (fila 77 dosar fond).

În schimb, Curtea a apreciat ca fiind întemeiate criticile privitoare la cuantumul pedepsei, ținând cont de criteriile prev.de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care s-a săvârșit, persoana inculpatului, vârsta înaintată a acestuia, atitudinea sinceră avută în faza urmăririi penale și în fața instanței de apel, s-a împlinit termenul de reabilitare pentru condamnarea suferită în trecut, așa încât a redus pedeapsa la 13 ani închisoare, cuantum care este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul l.I., solicitând admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea comisă.

Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel este legală și temeinică și constată recursul declarat de către recurentul inculpat l.I. ca fiind nefondat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., în raport de preschimbarea termenului de judecată acordat pentru soluționarea recursului declarat de inculpatul l.I. din data de 15 aprilie 2014 pentru acest termen de judecată, se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, motivele fiind expuse, prin apărător, oral, în ziua judecății, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 385 alin. (2) C. proc. pen.

În legătură cu critica întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. privind greșita aplicare a legii în sensul reindividualizării pedepsei, se constată că în realitate, aceasta nu se circumscrie cazului de casare arătat, atât timp cât instanței de recurs i se cere redozarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor.

Așa fiind, se constată că aspectele invocate de recurentul inculpat privind greșita individualizare a pedepsei de către instanță nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de ort. 385 pct. 17 C. proc. pen., nefiind legate de încălcarea unor dispoziții legale.

Aspectele invocate de către recurent ar fi putut fi examinate de către instanța de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de textul anterior al art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din vechea reglementare, potrivit cu care hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, incidență în cauză, textul anterior menționat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când,^-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Având în vedere natura criticilor invocate de către inculpat, anume greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanța de apel, rezultă cu evidență că acestea nu se mai circumscriu nici cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

De asemenea, se are în vedere și împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunțată în faza procesuală a apelului.

Prin urmare, în raport de aspectele anterior menționate, se constată că susținerile inculpatului privind greșita individualizare a pedepselor nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.; nici celui prevăzut de art 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și, totodată, niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul l.I. împotriva Deciziei penale nr. 346 din 8 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2014.