ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3628/2013

Deliberând asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 1 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul cu nr. 1415/104/2012, în baza art. 13 alin. (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 rep. cu aplicarea art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.P., la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., pe durată de 2 ani.

În baza art. 61 alin. (1) teza a ll-a C. pen., s-a menținut liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 106 zile închisoare din pedeapsa de 10 luni închisoare, pronunțată prin sentința penală nr. 164 la data de 22 iunie 2006 de Judecătoria Craiova, în privința căreia, prin sentința penală nr. 2911 din data de 4 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova - definitivă prin decizia nr. 44 din 20 ianuarie 2010 a Curții de apel Craiova - s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării și executarea în întregime a acesteia. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., pe timpul detenției; în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și arestării preventive a acestuia, cu începere din 7 martie 2012; în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținit arestarea preventivă a acestui inculpat. În baza art. 13 alin. (1) și (3) teza a l-a rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 rep. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. , a fost condamnată inculpata R.A.L., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., pe durată de 2 ani. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen.

,s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și arestării preventive a acesteia, din intervalul 7 martie 2012 - 19 septembrie 2012. În baza art. 86 1 alin. (1) și art. 86 2 alin. (1) rap.

la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate acestei inculpate, pe timp de 6 ani, din care s-a dedus durata reținerii și arestării preventive din intervalul 7 martie 2012 - 19 septembrie 2012, ce constituie termen de încercare compus din durata pedepsei principale a închisorii aplicate și un interval de timp de 2 ani; în baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri: se va prezenta la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Olt la datele fixate de acesta, va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea, va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă și va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; s-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 86 4 alin. (1) și (2) rap.

la art. 83 și 84 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei, pe durata termenului de încercare. S-a constatat că prin încheierea din data de 4 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1415/104/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1846 pronunțată la data de 19 septembrie 2012 de Curtea de apel Craiova, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatei cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi România fără încuviințarea Tribunalului Olt, măsură prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen. A fost revocat mandatul de arestare preventivă emis pentru aceasta din 8 martie 2012, de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 1112/104/2012 și s-a dispus punerea sa în libertate, în limitele acestei din urmă măsuri preventive.

A fost obligat inculpatul C.C.P. la plata sumei de 24.000 de euro, către partea civilă Ț.M.M., cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale iar către partea civilă Ț.M.M. la plata sumei de 10.000 RON, cu titlul de despăgubiri pentru daune morale. Au fost obligați inculpații la plata a câte 1.500 de RON către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare, din care câte 125 RON reprezintă onorarii ce se avansează Baroului Olt pentru asistența juridică din oficiu acordată părții vătămate, în cuantum de 150 RON, conform delegației nr. AA. și fiecăruia din inculpați, anume câte 50 de RON conform delegațiilor nr. BB. și nr. CC., toate din data de 28 martie 2012 emise de acest Barou. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cursul lunii septembrie 2010, inculpata R.A.L.

- care efectua activitatea de supraveghere a toaletei din Parcul C.P. din Caracal - în urmă cu 2 ani și jumătate a cunoscut-o pe minora parte vătămată Ț.M.M., căreia îi cunoștea vârsta de 15 ani. În discuțiile purtate la locul său de muncă cu victima minoră, aceasta i-a spus inculpatei că nu se teme să contacteze boli venerice, deoarece se protejează și, totodată, a observat că aceasta purta asupra sa prezervative, iar din aceste afirmații și din faptul că aceasta era însoțită de băieți, dar și din cele auzite de la terțe persoane, inculpata și-a dat seama că avea o viață libertină prin practicarea de raporturi intime. Acest comportament al victimei s-a manifestat pe fondul unor raporturi familiale deteriorate de despărțirea în fapt a părinților săi, dar și al comportamentului necorespunzător, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, al tatălui său.

În aceste condiții, s-a reținut că inculpata R.A.L. a intrat în legătură telefonic cu inculpatul C.C.P., prin intermediul familiei acestuia, în condițiile în care acesta se afla în Germania, iar în cursul discuției, inculpata i-a propus și inculpatul a fost de acord ca s-o folosească pe victimă în scopul practicării prostituției. Ca urmare a acestei discuții, inculpata i-a propus victimei să se deplaseze împreună în mun. Craiova, la locuința inculpatului C.C.P., sub pretextul de a i-l prezenta pe fratele acestuia. La sosirea în mun. Craiova, în luna noiembrie 2010, victima a fost cazată în locuința familiei inculpatului iar după o săptămână a sosit din Germania inculpatul C.C.P.

În aceste împrejurări, cei doi inculpați se mai reține că au purtat discuții și s-au înțeles asupra tuturor detaliilor plecării în Germania a victimei, asupra scopului deplasării și anume practicarea de raporturi sexuale și obținerea pe această cale de sume de bani, în prezența acesteia și în profitul său. Cu această ocazie se mai constată că inculpata și cu victima s-au pus de acord asupra demersurilor necesare obținerii cărții de identitate a părții vătămate. Mai mult, se constată că inculpata a avansat inculpatului C.C.P. suma de 1.000 de RON pentru a face plata costului transportului inculpatului și victimei până în Germania, urmând ca suma să-i fie restituită de acesta împreună cu un câștig, fără însă ca ulterior inculpatul să-și îndeplinească obligația.

La circa 5-6 zile după venirea în România a inculpatului, acesta împreună cu victima, după ce a obținut cartea de identitate a acesteia, s-au deplasat către Germania cu un autocar până la Arad iar de aici cu un autoturism, în condițiile în care suma necesară asigurării trecerii frauduloase a frontierei cu victima minoră(care în mod legal nu putea face acest lucru decât cu acordul părinților și însoțită cel puțin de unul din aceștia) a fost dată conducătorului mașinii iar traversarea acesteia a fost facilitată de faptul că inculpatul a mers și a discutat cu organele de frontieră. La sosirea în Germania, în orașul Aachen, inculpatul a cazat-o pe victimă minoră într-un apartament închiriat, spre a se asigura i-a reținut cartea de identitate a victimei, după care a intrat în legătură cu deținătorul legal al unui imobil unde se practica prostituția, prin expunere la „vitrină" a fetelor, în condițiile în care acestuia i-a spus că victima este majoră.

Victima minoră a fost condusă la acest stabiliment, unde a practicat prostituția din luna nov. 2010 până în luna iunie 2011, timp de 8 luni având între 2 și 4 clienți, ori mai mulți, pe seară, fiind însă și zile în care nu avea nici unul iar tariful perceput direct de la client de către victimă era de 30 de euro dar cu perceperea unor tarife mai mari pentru sex oral și mai mici pentru cel protejat, însă atunci când era ocupată la modul intens reușea să scoată chiar 300 de euro pe seară.

Din sumele de bani obținute o parte erau reținuți de către partea vătămată însă în medie 100 până la 150 de euro pe zi ,erau predați dimineața de către victimă inculpatului, fie uneori aceste sume de bani erau luate direct de inculpate de la locul de muncă al victimei, cu mențiunea că acestuia îi reveneau obligații de plată a chiriei către deținătorul stabilimentului, a chiriei apartamentului în care a fost cazată de inculpat în sumă de 250 de euro / 300 de euro pe lună dar și că iar din proprie inițiativă îi asigura hrană, îmbrăcăminte și cosmetice victimei. În acest context se reține că inculpatul nu avea posibilitatea de a obține venituri bănești din alte surse, deoarece nu doar că avea o pregătire școlară insuficientă, fiind absolvent a doar 5 clase și deloc o pregătire profesională, dar nici nu a dat dovadă de vreo preocupare în acest sens.

Relațiile dintre cei doi s-au înrăutățit atunci când inculpatul a aflat că aceasta a intrat în relații de prietenie cu un alt băiat tot de origine română și că voia să meargă tot în Germania cu acesta. Ca urmare a acestui fapt, victima a fost agresată de inculpat prin lovire cu palmele de câteva ori, cu pumnii și picioarele și i-au fost produse leziuni. O astfel de discuție, urmată de lovirea cu palmele a victimei, în care cei doi erau agitați, iar aceasta s-a exprimat în sensul că nu mai vrea să facă bani pentru inculpat întrucât îi cheltuia cu alte femei, a avut loc chiar la vitrina în care era expusă aceasta.

Deteriorarea relațiilor dintre victimă și inculpat a avut loc și ca urmare a faptului că atunci când, în cursul anului 2011, acesta din urmă a revenit în România spre a se ocupa de refacerea sănătății mamei sale, deși i s-au trimis bani din practicarea prostituției de către victimă, către martora D.R., în sumă de 600 de euro, prin serviciul W.U., totuși s-a declarat nemulțumit și i-a reproșat părții vătămate că nu mai obține sumele de bani pe care le realiza atunci când se afla el în Germania. Sub aspectul libertății de mișcare a victimei, s-a constatat că deși aceasta putea să se plimbe pe stradă, să meargă la magazine, la spectacole, la bar și în alte locuri publice, aceasta era relativă întrucât nu doar că nu avea în posesia sa actul de identitate, dar este evident că agresiunile inculpatului i-au creat o stare de temere, cu atât mai mult cu cât vârsta de doar 15 ani dovedește că nu avea capacitate de exercițiu deplină spre a respingea influenței inculpatului.

În cursul lunii iunie 2011, cu ocazia unei razii a poliției germane, victima a fost ridicată și dusă într-un centru de detenție, iar inculpatul doar a sunat-o la telefon până când acesteia i s-a luat cartela telefonului de către autoritățile germane. După repatriere, victima a făcut o vizită inculpatului la Craiova, cu care ocazie acesta i-a propus să facă o nouă deplasare în același scop, de data aceasta însă în Spania, iar într-o altă ocazie, partea vătămată a încercat să treacă din nou frontiera, dar pe cont propriu, spre a merge tot în Germania, însă a fost returnată. Astfel, instanța de fond a constatat că faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (2) și (3) rap.

la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - în ceea ce îl privește pe inculpatul C.C.P., și art. 13 alin. (1) și (3) rap.

la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - în ceea ce o privește pe inculpata R.A.L., pentru care cei doi inculpați au fost condamnați, iar la individualizarea pedepselor s-au reținut criteriile cu caracter general prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., dar și particulare ale cauzei referitoare la modalitatea de comitere a infracțiunii, contribuția efectivă a fiecăruia la comiterea infracțiunii (principală a inculpatului și secundară a inculpatei), faptul că inculpatul a fost cel care și-a însușit sumele obținute din exploatarea sexuală a victimei, mediul de proveniență și etnia de care aparțin inculpații, ce în mod obiectiv creează acestora probleme de integrare socială, iar în cazul inculpatului și faptul că prezintă antecedente penale printr-o condamnare la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării în timpul minorității, conform sentinței nr. 164 din 29 iunie 2006 a Judecătorii Craiova și una la pedeapsa de 700 RON amendă penală, tot în timpul minorității, prin sentința penală nr. 2911 din 4 febr.

2008 a Judecătoriei Craiova, respectiv că inculpata nu prezintă antecedente penale. În favoarea inculpatei, prima instanță a reținut circumstanța atenuată prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., împrejurarea că aceasta a avut o bună conduită anterioară, dată de lipsa antecedentelor penale. De asemenea, în favoarea inculpatului s-a reținut cu valoare de circumstanță atenuantă dintre cele permise de art. 74 alin. (2) C. pen. ,de asemenea cu efecte de coborâre a nivelului pedepsei principale sub minimul special, împrejurarea că acesta a aparținut unui mediu etnic caracterizat prin probleme materiale, dar și prin carențe comportamentale care, în mod evident, i-au influențat conduita și au determinat să aibă o pregătire școlară precară și deloc una profesională.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.C.P. și R.A.L. Inculpatul C.C.P. a criticat sentința pentru netemeinicie, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, dar și cu circumstanțele personale sale. Inculpata R.A.L. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În cadrul primului motiv de apel s-a susținut că instanța de fond nu a făcut o justă evaluare a materialului probator administrat în cauză, astfel că se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cel de-al doilea motiv de apel a vizeat netemeinicia sentinței, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia.

Prin decizia penale nr. 211 din 30 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților C.C.P. și R.A.L., declarate împotriva sentinței penale nr. 14 de la 01 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul cu nr. 1415/104/2012. A fost menținută starea de arest a inculpatului C.C.P. și a fost dedus arestul preventiv în continuare, de la 1 februarie 2013, la zi. Apelanții inculpați au fost obligați la câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care suma de câte 300 RON reprezentând onorariu pentru avocații din oficiu, s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că apelul declarat de inculpat este nefondat, instanța de fond reținând circumstanțe legale atenuante în favoarea acestuia și coborând pedeapsa sub minimul special, aceasta îndeplinind criteriile de individualizare prev de art. 72 C. pen., cu reținerea prevederilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Referitor la apelul declarat de inculpata R.A.L., s-a reținut că din declarațiile date de partea vătămată și de inculpată chiar în fața instanței de apel, rezultă că cele două se cunoșteau, victima vizitând-o deseori la locul de muncă pe inculpată, împreună cu aceasta deplasându-se la Craiova, la domiciliul inculpatului C.C.P.

Este evident faptul că inculpata cunoștea starea de minoritate a victimei, care nu mai frecventa școala și provenea dintr-o familie dezorganizată, aceasta știind că inculpatul practică traficul de persoane în Germania. În aceste condiții s-a apreciat a fi nefondat primul motiv de apel prin care se solicita achitarea inculpatei întrucât fapta nu există, rezultând în mod indubitabil din probele administrate că inculpata a cunoscut vârsta părții vătămate, dar și intenția coinculpatului C.C.P. de a o duce în Germania, în vederea practicării prostituției. Și cel de-al doilea motiv de apel a fost apreciat ca nefondat, instanța apreciind că fapta dezvoltă un grad ridicat de pericol social, astfel că pedeapsa este just individualizată atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

Împotriva acestei decizii inculpatul C.C.P. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., a solicitat, o reindividualizare a pedepsei, spre minimul prevăzut de lege, apreciind că, în cuantumul stabilit de instanța de fond, aceasta este prea mare. Examinând recursul declarat de inculpatul C.C.P. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Craiova, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, la 30 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei ,nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost de asemenea modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Față de considerentele expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul C.C.P. împotriva deciziei penale nr. 211 din 30 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de de 600 RON, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACEST EMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.P. împotriva deciziei penale nr. 211 din 30 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 7 martie 2012 la 20 noiembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică lăzi 20 noiembrie 2013.