ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 14.12.2017

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

14.12.2017

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra recursului în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 388 din 29.12.2015 pronunțată de Tribunatul Constanța, secția penală, în dosarul nr. x/2014, între altele, în baza art. 386 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000, formulată de inculpați.

În baza art. 131 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare (fapta din 01.11.2013).

În baza art. 131 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare (fapta din 26.03.2014).

În baza art. 131 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare (fapta din 31.05.2014).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse, pedeapsa rezultantă fiind de 7 (șapte) ani și 20 (douăzeci) de zile închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844 din 28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2010, modificată prin decizia penală nr. 84 din 12.05.2011 a Tribunalului Olt, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 612 din 14.03.2012 a Curții de Apel Craiova, fiind dispusă executarea în întregime a acestei pedepse, care nu a fost contopită cu pedeapsa de 7 ani și 20 de zile închisoare din prezenta hotărâre, ci adăugată acesteia, pedeapsa astfel rezultată fiind de 7 (șapte) ani, 8 (opt) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen. și art. 45 alin. (2) lit. b) C. pen. a fost adăugată pedeapsa de 7 ani 8 luni și 20 de zile închisoare la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 29 din 22.02.2012 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2011, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1679 din 16.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus ca inculpatul A. să execute în total pedeapsa de 12 (doisprezece) ani 11 (unsprezece) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și d) C. pen., pedeapsa principală urmând a fi executată în regim privativ de libertate, în conformitate cu dispozițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada executată de la 20.05.2014, la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 81 din 19.05.2014 emis de Tribunalul Olt în baza sentinței penale nr. 29 din 22.02.2012 pronunțată în dosarul nr. x/2011, fiind emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

S-a constatat că inculpatul A. este arestat în altă cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, partea civilă B. și inculpații A., C., D., E. și F..

Prin decizia nr. 372/A din 09.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul, declarat, între alții, de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 388 din 29.12.2015 pronunțată de Tribunalulul Constanța, secția penală, în dosarul nr. x/2015, a fost desființată în parte hotărârea penală atacată și, în rejudecare, au fost descontopite pedepsele aplicate, între alții, inculpatului A.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost condamnați toți inculpații, în sensul înlăturării dispozițiilor art. art. 131 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 207 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an și 8 (opt) luni închisoare (fapta din data de 01.11.2013).

În baza art. 207 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (fapta din 26.03.2014).

În baza art. 207 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare (fapta din 31.05.2014).

În baza art. 43 alin. (2) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen. a fost adăugată pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 29 din 22.02.2012 pronunțată de Tribunalul Olt, definitivă prin decizia penală nr. 1679 din 16.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 7 ani și 7 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și d) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012 au fost contopite pedepsele principale și aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 7 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse ( respectiv 1 an și 20 de zile), pedeapsa astfel rezultată pentru concursul de infracțiuni fiind de 8 ani 7 luni și 20 de zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) C. pen., care se va executa pe durata executării pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844 din 28.10.2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 612 din 14.03.2012 a Curții de Apel Craiova și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu a fost contopită cu pedeapsa de 8 ani 7 luni și 20 de zile închisoare din prezenta hotărâre, ci adăugată acesteia, inculpatul A. având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 9 ani 3 luni și 20 de zile închisoare, în regim privativ de libertate potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din durata executării pedepsei principale perioada deja executată de la data de 20.05.2014, la zi.

S-a constatat că inculpatul A. este arestat în altă cauză.

A fost redus cuantumul sumelor la care inculpații au fost obligați la despăgubiri civile către partea civilă B., inculpatul A. fiind obligat la plata la plata sumei de 1.500 de euro echivalent lei la la data efectuării plății.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și partea civilă B. împotriva aceleiași sentințe penale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată partea civilă B. la plata sumei de 500 de lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare, efectuate cu ocazia soluționării apelului Parchetului, au rămas în sarcina statului, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 03 mai 2017, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., privind aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În susținerea căii de atac, s-a arătat, în esență, că, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., deși doar ultima dintre cele trei infracțiuni de șantaj pentru care a fost condamnat, respectiv fapta din 31.05.2014, a fost săvârșită în stare de recidivă, instanța de fond și cea de apel au aplicat diferit dispozițiile referitoare la tratamentul juridic al acestei cauze de agravare a pedepsei.

Astfel, pe de o parte instanța de fond a contopit pedepsele aplicate pentru cele trei infracțiuni de șantaj concurente (01.11.2013; 26.03.2014; 31.05.2014), a stabilit o pedeapsă rezultantă și, în raport de aceasta, a aplicat dispozițiile referitoare la sancționarea recidivei, iar, pe de altă parte, instanța de apel a aplicat dispozițiile privind tratamentul sancționator al stării de recidivă doar în raport de ultima dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului A. (31.05.2014), a adăugat pedeapsa aplicată pentru această faptă la pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, iar pedeapsa rezultantă a fost contopită cu pedepsele aplicate pentru celelalte două fapte săvârșite de inculpat ( 01.11.2013 și 26.03.2014).

Sub acest aspect, s-a apreciat că, deși pedeapsa rezultantă este aceeași, soluția adoptată de către instanța de fond este cea corectă.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate, și, în rejudecare să se constate că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sunt concurente, urmând a se da eficientă ordinii stabilite de dispozițiile art. 43 alin. (2) C. pen., prin aplicarea mai întâi a dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni pentru faptele săvârșite la datele de 01.11.2013, 26.03.2014 și 31.05.2014 și apoi a dispozițiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie.

Prin încheierea din 05.10.2017, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 372/A din 09 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul inculpat A., a fost trimisă cauza în vederea judecării recursului în casație, completului C4 și s-a fixat termen de judecată în ședință publică la data de 19 octombrie 2017.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut, în esență, că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție întrunește toate cerințele de formă prevăzute de art. 440 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 434-438 C. proc. pen.

La termenul de judecată din 19.10.2017, cauza a fost amânată la solicitarea apărătorului ales al intimatului - inculpat A. pentru imposibilitate obiectivă de prezentare.

Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 442 - 444 C. proc. pen., Înalta Curte îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și exced cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Parchetul și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătând, în esență, că la stabilirea pedepsei rezultante aplicate inculpatului A., instanța de fond și cea de apel au aplicat diferit dispozițiile referitoare la tratamentul juridic al recidivei postcondamnatorii.

Înalta Curte reține că, potrivit motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Înalta Curte reține că, în speță, prin sentința penală nr. 388 din 29.12.2015 a Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- șantaj, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 ( fapta din 01.11.2013), la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare;

- șantaj, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 (fapta din 26.03.2014), la pedeapsa de 4 ani închisoare;

- șantaj, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 207 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 ( fapta din 31.05.2014), la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, pedeapsa astfel rezultată pentru concursul de infracțiuni fiind de 7 ani și 20 de zile închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844 din 28.10.2010 a Judecătoriei Slatina, modificată prin decizia penală nr. 84 din 12.05.2011 a Tribunalului Olt, definitivă prin decizia penală nr. 612 din 14.03.2012 a Curții de Apel Craiova, pedeapsa fiind adăugată la pedeapsa de 7 ani și 20 de zile închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 7 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen. și art. 45 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 7 ani 8 luni și 20 de zile închisoare la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 29 din 22.02.2012 a Tribunalului Olt, definitivă prin decizia penală nr. 1679 din 16.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul A. având de executat în total o pedeapsă de 12 ani, 11 luni și 20 de zile închisoare.

Ulterior, prin decizia nr. 372/A din 09 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, între altele, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., în sensul înlăturării dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000 în ceea ce privește infracțiunea de șantaj.

În baza art. 207 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an și 8 (opt) luni închisoare (fapta din data de 01.11.2013).

În baza art. 207 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (fapta din 26.03.2014).

În baza art. 43 alin. (2) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen. a fost adăugată pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 29 din 22.02.2012 pronunțată de Tribunalul Olt, definitivă prin decizia penală nr. 1679 din 16.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 7 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 844 din 28.10.2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 612 din 14.03.2012 a Curții de Apel Craiova și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu a fost contopită cu pedeapsa de 8 ani 7 luni și 20 de zile închisoare, ci adăugată acesteia, inculpatul A. având de executat în final pedeapsa principală rezultantă de 9 ani 3 luni și 20 de zile închisoare.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea a trei infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 207 alin. (1), (2), (3) C. pen., respectiv art. 207 alin. (1), (3) C. pen. (faptele din 01.11.2013, 26.03.2014 și 31.05.2014), pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani, respectiv de la 2 la 7 ani.

Ca atare, pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 207 alin. (1), (2), (3) C. pen. (1 an și 8 luni închisoare pentru fapta din data de 01.11.2013), art. 207 alin. (1), (3) C. pen.( 1 an și 6 luni închisoare pentru fapta din data de 26.03.2014) și art. 207 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (2 ani și 4 luni închisoare, fapta din 31.05.2014) se încadrează în limitele prevăzute de dispozițiile legale: de la 1 la 5 ani închisoare, respectiv de la 2 la 7 ani închisoare.

Referitor la critica privind greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 43 C. pen., Înalta Curte constată că modalitatea în care au fost aplicate dispozițiile privind tratamentul sancționator al stării de recidivă, respectiv doar în raport de ultima dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului A. (fapta din data de 31.05.2014), adăugând pedeapsa stabilită pentru această infracțiune la pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, pedeapsa rezultantă fiind, ulterior, contopită cu pedepsele aplicate pentru faptele săvârșite de inculpat la datele de 01.11.2013 și 26.03.2014, deși este diferită de cea adoptată de către instanța de fond, nu conduce la aplicarea unei pedepse rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că pedepsele de 1 an și 8 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani și 4 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 207 alin. (1), (2), (3) C. pen., respectiv art. 207 alin. (1) și 3 C. pen. sunt cuprinse în limite legale, iar pedeapsa rezultantă nu a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, urmează, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, privind pe intimatul inculpat A., și, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 372/A din 09 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul inculpat A.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2017.

§ Cauze similare