ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 octombrie 2022, luând act de precizările în acest sens ale condamnatului, Judecătoria Medgidia a recalificat cererea înregistrată inițial ca și "contestație la executare" drept contestație în anulare fundamentată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, întrucât contestația în anulare este îndreptată împotriva hotărârii de condamnare în executarea căreia se află condamnatul - sentința penală nr. 2118 din 6 octombrie 2021 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/2021, care a rămas definitivă, la data de 21 decembrie 2021, prin decizia penală nr. 988/P din aceeeași dată pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator împotriva sentinței penale susmenționate - competența de soluționare a acesteia revine, potrivit art. 429 alin. (1) C. proc. pen., Curții de Apel Constanța.

Prin decizia penală nr. 292/P din 16 martie 2023, în baza art. 429 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Totodată, constatând ivit conflict negativ de competență, în baza dispozițiilor art. 51 C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.

În argumentarea acestei soluții, pornind de la constatarea că, potrivit precizărilor făcute de contestator la termenul din 2 martie 2023, contestația în anulare vizează sentința penală nr. 135 din 15 ianuarie 2021 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 336/P din 2 aprilie 2021, prin care Curtea de Apel Constanța a luat act de retragerea apelului declarat de A. împotriva hotărârii anterior menționate, fără a exercita un control judiciar efectiv asupra acesteia, Curtea de Apel Constanța a apreciat că Judecătoria Medgidia este competentă să soluționeze calea extraordinară de atac, ca instanță care a pronunțat hotărârea a cărei retractare se urmărește.

****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29 martie 2023, formând obiectul dosarului nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 6 aprilie 2022.

Analizând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată următoarele:

În raport de precizările făcute de condamnatul contestator A., în ședința din 2 martie 2023, în fața Curții de Apel Constanța, obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență îl constituie contestația în anulare formulată de acesta împotriva sentinței penale nr. 135 din 15 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 336/P din 2 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Cazul invocat de condamnat în susținerea contestației în anulare este cel prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. - "când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal".

Competența materială de soluționare a contestației în anulare este determinată prin dispozițiile art. 429 C. proc. pen., care, în alin. (1) stabilește că, atunci când se întemeiază pe cazurile prev. de art. 426 lit. a) - h) C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar în alin. (2) statuează că, în cazul invocării autorității de lucru judecat [cazul prev. de art. 426 lit. i) C. proc. pen..], aceasta se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate rezultă că instanța competentă să judece contestația în anulare este instanța în fața căreia a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se cere, care, în cazurile prev. de art. 426 lit. a), c) - h) C. proc. pen., este întotdeauna instanța de apel, iar în cazurile prev. de art. 426 lit. b) și i) C. proc. pen., poate fi, după caz, prima instanță (în cazul hotărârilor rămase definitive prin neapelare sau ca urmare a retragerii/respingerii ca tardiv a apelului exercitat împotriva lor), sau instanța de apel, pentru hotărârile rămase definitive prin decizia instanței de apel [cea din urmă care s-a pronunțat asupra raportului penal dedus judecății, în ipoteza prev. de art. 426 lit. i) C. proc. pen..].

Raportat la aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că, în speță, prin sentința penală nr. 135 din 15 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

S-a constatat că prin încheierea din 16 decembrie 2020 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de conducerea unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de conducerea unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev de art. 335 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 335 alin. (1) C. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fos condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere (faptă din 16.03.2014).

S-a constatat că infracțiunea cercetată în cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele: nr. 901/17.09.2014 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 663/P din 17.10.2014 a Curții de Apel Constanța (2 ani și 4 luni închisoare); nr. 225 din 25.02.2015 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 969/P din 26.10.2015 (1 an și 6 luni închisoare) a Curții de Apel Constanța și nr. 371 din 10.06.2014 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 1197/P din 04.12.2015 a Curții de Apel Constanța (2 ani și 4 luni închisoare).

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. (b) C. pen. s-au descontopit pedepsele rezultante aplicate condamnatului A. prin sentințele penale anterior menționate și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. și pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. - aplicate prin sentința penală nr. 901 din 17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 663/P din 17.10.2014 a Curții de Apel Constanța;

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 102 din 29.01.2013 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 718 din 20.09.2013 a Curții de Apel Constanța - aplicate prin sentința penală nr. 371 din 10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 1197/P/2015 a Curții de Apel Constanța;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2229 din 12.09.2013 a Judecătoriei Medgidia și pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3101 din 19.12.2012 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia penală nr. 208/2013 a Curții de apel Constanța - stabilite prin sentința penală nr. 225 din 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2014, modificată prin decizia penală nr. 969/P/2015 a Curții de Apel Constanța.

S-a constatat că prin decizia penală nr. 33 din 19.01.2017 a Tribunalului Constanța s-a dispus liberarea condiționată a inculpatului, cu un rest neexecutat de 580 de zile.

În temeiul art. 105 alin. (1) C. pen. s-a anulat liberarea condiționată a inculpatului dispusă prin decizia penală anterior menționată, cu un rest neexecutat de 580 de zile.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele concurente de 1 an și 6 luni închisoare (din cauză), 1 an și 9 luni închisoare, 1 an și 9 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 1an închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare și 2 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse concurente, de 3 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare și s-a stabilit că, în final, inculpatul A. va executa pedeapsa rezultantă de 5 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 599 alin. (4) C. proc. pen. s-au anulat toate formele de executare și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare.

S-au menținut celelalte dispozițiile ale sentințelor penale pronunțate împotriva inculpatului.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. (a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, arestării preventive și a perioadei executate de la 16.05.2013 la 28.01.2014 și de la 18.06.2014 la 19.01.2017.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4500 de RON, cu titlu de cheltuieli suportate de stat.

Prin decizia penală nr. 336/P din 2 aprilie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 415 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 135 din 15 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. x/2020, dispunând obligarea apelantului la plata sumei de 300 RON cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat și avansarea din fondurilor statului a onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 868 RON.

În contextul acestor rețineri factuale, notând că, urmare retragerii apelului exercitat de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 135 din 15 ianuarie 2021, aceasta a rămas definitivă în fața Judecătoriei Medgidia, iar nu a Curții de Apel Constanța, instanță care, nefiind învestită în mod efectiv în calea ordinară de atac, nu a supus controlului său judiciar hotărârea de condamnare, Înalta Curte constată că Judecătoria Medgidia este instanța competentă material să soluționeze contestația în anulare pendinte, ca instanță care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se solicită.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 340 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2023.