ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 135, pronunțată la data de 22.12.2016 în dosarul penal nr. x/2015, Judecătoria Hârșova a hotărât, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., următoarele:

În baza art. 5 din C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 260 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 320 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care a aplicat un spor de 1 lună închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate. La pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare a aplicat un spor de 3 luni închisoare, în final, inculpatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului A. să respecte următoarele măsuri:

a) sa se prezinte la Serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) sa primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) sa anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de munca;

e) sa comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existență.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatului A. i s-a impus a presta câte un număr de 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.

Obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității va fi executată de inculpatul A. în una din următoarele instituții din comunitate:

- Serviciul Public Confort urban din cadrul Primăriei orașului Hârșova.

- Primăria/Consiliul local Girliciu

A desemnat ca organ de supraveghere pentru inculpatul A. Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta.

În baza art. 96 din C. pen., a atras atenția inculpatului "dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege" se va revoca suspendarea și se va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 397 din C. proc. pen., a respins acțiunea civilă ca neîntemeiată.

În baza art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 din C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului."

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârșova și inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 752/P din 29.06.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanța, secția penală, și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2. lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârșova, inculpatul A., și alții, împotriva Sentinței penale nr. 135 din 22.12.2016, pronunțată de Judecătoria Hârșova în Dosarul nr. x/2005, a desființat hotărârea atacată, în parte și, rejudecând:

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat prezentul recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin cererea de recurs în casație procurorul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

A susținut că verificând modul în care s-a procedat la contopirea celor patru pedepse, s-a constatat că în mod corect a fost aleasă ca pedeapsă cea mai grea pedeapsa de 8 luni închisoare, însă sporul de 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse nu a fost stabilit corect.

Astfel, sporul de 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse trebuia să fie de 1/3 din 20 de luni (6 luni + 6 luni + 8 luni = 20 luni), respectiv 6 luni și 20 de zile și nicidecum de 7 luni și 10 zile, cum a stabilit instanța de control judiciar.

În aceste condiții, prin adăugarea sporului de 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse de 6 luni, 6 luni și 8 luni închisoare la pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, trebuia să rezulte o pedeapsă finală de 1 an, 2 luni și 20 de zile și nu 1 an, 3 luni și 10 zile.

S-a arătat că pedeapsa stabilită definitiv față de inculpatul A. este nelegală, fiind încălcat art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., întrucât pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni și 10 zile este peste limita maximă de 1 an, 2 luni și 20 de zile.

Pentru toate aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., Parchetul a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea deciziei instanței de apel, doar cu privire la inculpatul A. și, prin înlăturarea greșitei aplicări a art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. față de acest inculpat, să se dispună contopirea celor 4 pedepse de 8 luni, 8 luni, 6 luni și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, la care să fie adăugat un spor de 6 luni și 20 de zile închisoare, astfel încât pedeapsa rezultantă să fie de 1 an, 2 luni și 20 de zile.

Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 752/P din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală, și pentru cauze penale de minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpatul A.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Înalta Curte reține că aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Totodată, se reține că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. ce reglementează tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, care la prevede:

"În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: ... când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite."

Înalta Curte reține că inculpatului A. i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea, în concurs, a patru infracțiuni, pentru care a fost condamnat astfel:

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de rupere de sigilii prevăzută de art. 260 alin. (1) din C. pen.

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) din C. pen.

- 8 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 alin. (1) din C. pen.

- 8 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen.

Astfel, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanța de apel a procedat la contopirea acestor pedepse și i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 7 luni și 10 zile închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Însă, dintr-un simplu calcul aritmetic, reiese că sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate inculpatului nu este corect calculat, având în vedere că după înlăturarea unei pedepse cu închisoarea de 8 luni (pedeapsa cea mai grea), celelalte pedepse însumează 20 de luni închisoare (6 luni + 6 luni + 8 luni).

Prin urmare, sporul fix ce de adaugă pedepsei de 8 luni închisoare, calculat ca o treime din 20 luni închisoare, este de 6 luni și 20 de zile, inculpatul A. având de executat, în final, o pedeapsă rezultantă de 1 an 2 luni și 20 de zile.

Cum instanța de apel a calculat greșit sporul aplicabil celei mai grele pedepse cu închisoarea la care a fost condamnat inculpatul și implicit pedeapsa rezultantă, în baza art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 752/P din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală, și pentru Cauze Penale de Minori și de Familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpatul A., și va înlătura nelegalitatea arătată anterior.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, vor fi reținute în sarcina statului.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., precum și protocolul încheiat între Ministerul Justiției și UNBR,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 752/P din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală, și pentru cauze penale de minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpatul A.

Desființează, în parte, decizia recurată, doar cu privire la sporul aplicat pedepselor contopite și rejudecând:

Reduce de la 7 luni și 10 zile închisoare la 6 luni și 20 de zile închisoare sporul aplicat inculpatului A. în urma contopirii pedepselor principale stabilite pentru infracțiunile prev. de art. 260 din C. pen., 320 din C. pen., art. 322 din C. pen. și art. 323 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 1 an 2 luni și 20 de zile închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 65 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2018.

GGC - ED