ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5232/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5232/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 201 din 25

octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. 5601/P/2004,

în baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul

A.Șt.

la 3 ani închisoare.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen.,

a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen.,

a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., a fost

condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

A respins cererea inculpatul privind

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită

de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

10 din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art.

13 C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat

inculpatul la 2 ani închisoare.

A respins cererea inculpatului

privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită

de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 31 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 216 alin. (1) C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., a

condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus ca inculpatul A.Șt. să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 266 pct. 2 din Legea nr.

31/1990 a fost condamnat inculpatul A.Șt. la 2 ani închisoare, pedeapsă

grațiată conform art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003.

În baza art. 215

1

alin.

(1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, pedeapsă

grațiată conform art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003.

În baza art. 20 din Legea nr. 130/1999

a fost condamnat același inculpat la 4 luni închisoare, pedeapsă grațiată

conform art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 C.

pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.

A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu 13 februarie

2002, ora 19,30 până la 3 iulie 2002.

II. În baza art. 215 alin. (2) și (3)

C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost

condamnat inculpatul

H.C.

la 2

ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art.

76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la un an și 8 luni

închisoare.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus ca inculpatul H.C., să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 2 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu 26 februarie

2002, ora 15,45 până la 3 iulie 2002.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 C.

pen.

III. În baza art. 26 raportat la art.

215 alin. (2) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul

L.Șt.

la 4 luni închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 290

C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 din

Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., și schimbă încadrarea juridică

a faptelor aceluiași inculpatul din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din

Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

A respins cererea inculpatului

privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994,

modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen., și a respins

cererea parchetului de schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului

din două infracțiuni, una prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat

la art. 10 din Legea nr. 87/1994 și una prevăzută și pedepsită de art. 10 din

Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură

infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26

C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat inculpatul

la 2 ani închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 a fost

condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

A respins cererea inculpatului și a

parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din

două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen., într-o singură infracțiune

prevăzută și pedepsită de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat același inculpat

la 4 luni închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat același inculpat

la 2 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (2) C. pen.,

a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

A respins cererea inculpatului și a

parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, modificată

prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. și respectiv în

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b), raportat la art. 9 alin.

(2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat

același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 215 alin. (2) și (3) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus ca inculpatul L.Șt. să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 C.

pen.

A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu 13 februarie

2002, ora 20,30, până la 3 iulie 2002.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului L.Șt. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea

pedepsei.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 215

1

C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani

închisoare, pedeapsă grațiată conform art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1

din O.U.G. nr. 18/2003.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

IV. În baza art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat

inculpatul

B.M.C.

la 4 luni

închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat

la 2 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit.

b) C. pen., a dispus ca inculpatul B.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, cu un

termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 și 85 C. pen.

V. În baza art. 26, raportat la art.

290 C. pen., a fost condamnat inculpatul

A.A.

,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., la o lună închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la un an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

A respins cererea inculpatului

privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003,

cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută

și pedepsiră de art. 10 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat același

inculpat, la 4 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 în

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 13 din

Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

A respins cererea inculpatului

privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994

în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 11 lit.

c) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art.

13 C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C.

pen., art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din

Legea nr. 87/1994, a fost condamnat același inculpat la 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus ca inculpatul A.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea

de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, cu un

termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 și 85 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii preventive de 24 ore, de la 13 februarie 2002,

orele 3,20.

A constatat lipsa calității

procesuale active a părții civile M.L.P.T.L. București.

A constatat recuperat prejudiciul de

1.912.310.686 lei (191.231,0686 Ron) cauzat părții civile Ministerul

Finanțelor, creanță preluată de la partea civilă M.L.P.T.P.L. București.

A obligat inculpații A.Șt. și L.Șt.

în solidar la plata sumei de 511.366.800 lei (51.136,68 Ron) către partea

civilă SC A. SA Drobeta Turnu Severin, aflată în faliment, reprezentată prin

lichidator judiciar ec. I.L.

A obligat inculpatul A.Șt. față de

partea civilă Ministerul Finanțelor la plata sumei de 953.813.744 lei

(95.281,3744 Ron) despăgubiri civile și la 15.172.339 lei (1.517,2399 Ron)

despăgubiri civile.

A obligat inculpatul A.Șt. față de

partea civilă R.A.A.N. R.T. Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 28.000.000

lei (2.800 Ron) despăgubiri civile.

A respins celelalte pretenții ale

părții civile civilă R.A.A.N. R.T. Drobeta Turnu Severin.

A obligat inculpații L.Șt. și A.A.,

în solidar față de Ministerul Finanțelor la plata sumei de 47.249.894 lei

(4.724,9894 Ron) despăgubiri civile și a sumei de 131.943.600 lei (13.194,3600

Ron).

În baza art. 348 și art. 445 C.

proc. pen., a declarat ca fiind false și dispus anularea următoarelor

înscrisuri: „Minuta”, înscrisurile intitulate „situații de lucrări”, facturile

seria BACK nr. 2868558, seria BACK nr. 3968782, seria BACK nr. 2868561, seria

BACK nr. 3274599, seria ABACJ nr. 1005475, seria BACK nr. 10005842, seria BACK nr.

0757959, seria BACJ nr. 7348301, seria BACJ nr. 1005319, seria SJACA nr. 2885152,

seria

Sjaca

nr. 1934384, seria

BACA nr. 1115474, seria

Sjaca

nr.

193470, seria CSACA nr. 1494620, seria SJACA nr. 2885151, chitanța nr. 6777051

(pentru suma de 17.939.250 lei, din chitanțierul SC A. SA Drobeta Turnu

Severin).

În baza art. 254 alin. (3) C. pen.,

a confiscat de la inculpatul H.C. următoarele bunuri: monitor Relisys model KM

718, unitate centrală cu sigiliu, tastatură calculator, maus model OKJ 20 cu

inscripția Tech, imprimantă calculator și o centrală termică pe combustibil.

În baza art. 163 și urm. C. proc.

pen., a menținut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului L.Șt.

și sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatul A.Șt.

În baza art. 169 C. proc. pen., a

ridicat sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului H.C., cu

excepția bunurilor pentru care s-a dispus sechestrarea mai sus menționată,

pentru care se menține sechestrul.

A obligat inculpații A.Șt., H.C., L.Șt.

la câte 10.000.000 lei fiecare, inculpatul B.M. la 5.000.000 lei, inculpatul A.A.

la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut următoarele:

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Mehedinți sub nr. 4045/2002.

Prin încheierea nr. 3169/2002 din 19

iunie 2002, din dosar nr. 2163/2002, Curtea Supremă de Justiție, secția penală,

a admis cererea formulată de inculpatul L.Șt. și s-a dispus strămutarea

judecării dosarului nr. 4045/2002 al Tribunalului Mehedinți la Tribunalului

Caraș-Severin.

Pe rolul Tribunalului Caraș-Severin,

cauza a fost înregistrată sub nr. 3194 din 25 iunie 2002.

Tribunalul Caraș-Severin, prin

sentința penală nr. 107 din 3 iulie 2003, a condamnat inculpații A.Șt., H.C., L.Șt.,

B.M.C., A.A. la pedeapsa închisorii.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, partea civilă

R.A.A.N. Drobeta Tr. Severin și inculpații A.Șt., L.Șt., H.C. și B.M.C.,

apeluri ce au fost admise prin decizia penală nr. 188/ A din 28 mai 2004

dispunându-se desființarea sentinței penale nr. 107 din 3 iulie 2003 a

Tribunalului Caraș-Severin și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

S-a reținut, prin decizia de casare,

că prima instanță nu a rezolvat în totalitate fondul cauzei, întrucât nu s-a

pronunțat asupra cererii de despăgubiri formulate de partea civilă R.A.A.N. R.

T.

Drobeta Tr. Severin.

Prin aceeași decizie de casare s-a

menționat și că, în rejudecarea cauzei instanța de judecată va avea în vedere

atât aspectele legate de rezolvarea laturii civile a cauzei cât și cele privind

latura penală invocate de parchet și de către inculpați în apelurile formulate.

Cauza a fost înregistrată la

Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 5601/P/2004.

În cauză s-a acvirat dosarul nr. 64/PA/2002

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, s-au luat declarații

inculpaților, s-au efectuat expertize tehnice și s-au administrat probe cu

înscrisuri și probe testimoniale.

Din analiza materialului probator

aflat la dosarul cauzei s-au reținut în fapt următoarele:

I. Din anul 1995, în comuna Șimian,

jud. Mehedinți, au fost începute lucrările la obiectivul „Extindere alimentare

cu apă”, antreprenor fiind SC A. SA din Drobeta Tr. Severin, al cărei

administrator a devenit, prin Hotărârea A.G.A. nr. 1/2000, inculpatul A.Șt.

Din procesul-verbal din 12 noiembrie

2001, încheiat între primărie și SC A. SA s-a constatat că lucrarea nu mai

poate fi continuată de constructor, deoarece este în imposibilitate de plată și

„toate sumele de bani pentru plata facturilor emise de această societate ar

trebui virate la bugetul de stat în contul datoriilor” și în consecință, se

propune rezilierea contractului care este convenit între părți prin actul

adițional nr. 1145 din 21 noiembrie 2001.

În același timp, fiind necesară

continuarea lucrărilor cu alt constructor, inculpații H.C. și A.Șt. au decis să

fie executată de SC C.R.I. SRL administrată de cel de-al doilea, astfel că prin

Hotărârea nr. 4553/2001 (înainte de rezilierea contractului anterior) a fost

desemnată câștigătoare oferta societății administrate de A.Șt.

În urma analizei de oferte și

desemnării societății câștigătoare, a fost încheiat contractul de execuție de

lucrări nr. 4587 din 20 noiembrie 2001 (deci anterior rezilierii celui precedent)

între Primăria Șimian și SC C.R.I. SRL, în valoare de 2.898.403.270 lei.

La data întocmirii contractului, SC C.R.I.

SRL nu avea în cont nici un ban și nici o persoană angajată, primele contracte

de muncă fiind încheiate la 14 decembrie 2001, iar conform pct. 5.1 din

contract, acesta intra în vigoare după constituirea garanției bancare de bună

execuție, O.U.G. nr. 60/2001 și Ordinul nr. 1014/874/2001 al M.F. și M.L.P.T.L.

prevăzând expres acest lucru, cu precizarea că obligația constituirii revine

executantului.

Inculpatul A.Șt. a făcut acest lucru

abia la 8 ianuarie 2002 (cu bani primiți însă de la primărie), în condițiile în

care la 4 ianuarie 2002 fusese deja audiat de către organele de poliție în

calitate de făptuitor.

Deși în conjunctura descrisă,

contractul nu intrase în vigoare și, în consecință, nu putea produce nici un

efect, la 4 decembrie 2001, prin ordinul de plată nr. 507 semnat de inculpatul H.C.,

a fost plătită cu titlu de avans suma de 300.000.000 lei.

După acest moment, inculpatul H.C. a

condiționat continuarea finanțării cu cumpărarea, în folos personal, a unui

calculator și unei instalații de încălzire pentru locuința personală.

Inculpatul A.Șt. s-a conformat și

începând cu data de 5 decembrie 2001, a doua zi de la primirea avansului, a

început să achiziționeze centrala termică, pe care a transportat-o și montat-o

la locuința inculpatului H.C., folosind muncitori de la SC A. SA, în afara

programului, care nu au fost plătiți pentru munca prestată.

Inculpatul A.Șt. a mai dat

inculpatului H.C. și un calculator cu accesoriile aferente, în scopul mai sus

menționat.

Inculpatul H.C. a continuat să efectueze

plăți parțiale către SC C.R.I. SRL, deși nu fusese executată nici o lucrare, în

sumă totală de 1.912.311.686 lei, la 18, 19 și 27 decembrie 2001. Pentru

justificarea acestor sume, inculpatul A.Șt. a întocmit două facturi ce atestau

în mod nereal lucrări pretins executate, având la bază situații de lucrări de

asemenea fictive, confirmate de inculpatul B.M., consilier investit în cadrul

Primăriei Șimian, cu atribuții exprese în acest sens, cu toate că atât el cât

și primarul, știau care este stadiul fizic real al lucrărilor.

II. Inculpatul L.Șt. a devenit

asociat al firmei SC C.R.I. SRL, alături de inculpatul A.Șt., prin actul

adițional din 17 decembrie 2001.

Inculpatul L.Șt., în această

conjunctură, a cunoscut condițiile în care se derula contractul dintre SC C.R.I.

SRL și primăria Șimian și a întocmit o factură primită de la A.Șt., ce atesta

în mod nereal achiziționarea de către SC C.R., de la SC V. SRL, la 12 decembrie

2001, a 780 m.c. nisip, în valoare de 366.306.800 lei, din care numai

transportul pe o distanță de 3.800 km, valora peste 64.000.000 lei.

În realitate, nisipul (provenit din

colmatări) a fost luat din localitatea Cerneți, jud. Mehedinți (sat aparținând

com. Șimian) fără nici o sumă de bani, în cursul lunii ianuarie 2002.

Plata a fost făcută prin două ordine

de plată, la 20 decembrie 2001, respectiv 7 ianuarie 2002, factura respectivă

fiind înregistrată ca și cheltuială efectuată în derularea contractului.

La 22 ianuarie 2002, după ce amândoi

au fost deja audiați de organele de poliție ca făptuitori, inculpatul L.Șt. a

solicitat, în numele SC V., trei autobasculante (cărora le-a asigurat și

combustibilul) pentru a transporta nisipul din locul menționat anterior la

lucrarea de aducțiune a apei, urmărind astfel, pe de o parte, să contribuie la

urgentarea lucrării, pentru justificarea sumelor deja cheltuite (așa cum s-a

demonstrat, în alte scopuri), iar pe de altă parte, să dovedească efectuarea

prestației pentru care primise bani de la celălalt inculpat, însă realizând că

era imposibil să facă dovada că a plătit nisipul care nu l-a costat nimic,

253.500.000 lei (plus TVA) și cu atât mai puțin că transportul a însumat 3.800

km, la 4 februarie 2002 inculpatul L.Șt. a restituit SC C.R.I. SRL, prin ordin

de plată, cei 366.305.800 lei.

De asemenea, același inculpat i-a

mai dat inculpatului A.Șt. două facturi „în alb”, pe care la rândul său le-a

primit de la inculpatul A.A., folosite tot pentru înfățișarea unor cheltuieli

nereale, în același scop.

Au fost executate lucrări și

achiziționate materiale în valoare totală de doar 466.253.116 lei, diferența de

1.446.058.570 lei constituind prejudiciul cauzat M.L.P.T.L.

Ulterior, lucrările au fost

executate până la concurența sumei de 1.912.310.686 lei, încasată de executant,

aspect ce reprezintă repararea prejudiciului și nu respectarea obligațiilor

contractuale asumate.

III. În perioada 2000 - 2001, în

timpul derulării contractului dintre SC A. SA și Primăria Șimian, reziliat la

sfârșitul anului 2001, la trecerea conductei de apă peste Topolnița a fost

necesară țeavă metalică și pentru procurarea acesteia, inculpatul A.Șt. a dat

dispoziții martorilor R.I., P.V., B.P. și N.E. să taie cantitatea necesară

dintr-o conductă situată în zona „aeroport – Schela”, ce aparține R.A.A.N., sucursala

Roman Termo Drobeta Tr. Severin; muncitorii s-au conformat, necunoscând cine

este proprietarul și nefiind în măsură să ceară explicații conducerii

societății și au fost sustrași astfel 130 m.l. de țeavă cu diametrul de 273 mm.

Totodată, după începerea

cercetărilor, la Primăria Șimian a fost găsită o minută, încheiată între

inculpatul H.C. și A.Șt., devenită act oficial prin aplicarea ștampilei

primăriei, cei doi susținând că au încheiat-o în luna decembrie 2001, în care

se stipula amânarea executării lucrărilor, datorită condițiilor atmosferice

nefavorabile, pentru anul următor, când urmau să fie efectuate conform situațiilor

prezentate deja de executant.

Documentul, datat 27 decembrie 2002

și înregistrat la primărie sub nr. 5291 din 27 decembrie 2001, a fost de fapt

întocmit în luna ianuarie 2002 (după începerea urmăririi penale) și înregistrat

de martora M.L., la cererea inculpatului H.C., la o rubrică rămasă liberă din

anul precedent, scopul de a conferi o justificare pentru încasarea banilor pe

baza situațiilor de lucrări nereale.

IV. De asemenea, s-a reținut că și

inculpatul A.Șt., în calitate de administrator al SC C.R.I. SRL, a înregistrat

în evidența contabilă facturi și chitanțe eferente ce atestau aprovizionări

fictive, completate fie de el, fie de soția sa A.M. sau martora M.V., acestea

neavând însă cunoștință dacă operațiunile fuseseră sau nu efectuate; martorele

completau documentele fie copiind datele după notițele întocmite de inculpat,

fie la dictarea acestuia.

Două din tipizatele folosite au fost

primite de la inculpatul L.Șt., care la rândul său le-a procurat de la

inculpatul A.A., iar celelalte imprimate (facturi și chitanțe) au fost

cumpărate de inculpat, conform propriilor declarații, în alb, de pe piața

neagră.

V. Inculpatul L.Șt., în calitate de

administrator al SC

v. srl,

a

întocmit și înregistrat în contabilitate facturi fictive, sustrăgându-se astfel

de la plata impozitului pe profit în sumă de 47.249.894 lei și deducând pe baza

acestora, fără drept, TVA în sumă de 131.943.600 lei; tipizatele folosite (ca

și cele pe care le-a dat inculpatului A.Șt.) i-au fost date de inculpatul A.A.,

pe care-l cunoștea de mai mult timp, împreună cu ștampila SC T.I.R. SRL Zalău,

la solicitarea inculpatului pentru „a-și acoperi niște cheltuieli” și „a deduce

TVA”, aspect recunoscut de cei doi.

Inculpatul A.A. (fost asociat la SC T.I.R.

SRL Zalău) a procurat facturi și chitanțe de la martorul G.A., administrator al

SC M.P. SRL Zalău, motivând că are nevoie de tipizate, acestea fiind

ștampilate, atunci au fost folosite, cu ștampila SC T.I.R. SRL Zalău.

De menționat însă că inculpatul A.A.

a fost exclus din societatea la care a fost asociat, încă din aprilie 1999, iar

din luna august a aceluiași an, a fost schimbată și denumirea acesteia și cu

toate acestea a folosit în continuare ștampila societății.

VI. Din probele administrate rezultă

că inculpații A.Șt. și L.Șt. erau angajați cu contract de muncă la SC A. SA din

Drobeta Tr. Severin, ocupând funcțiile de administrator unic, respectiv

consilier economic; inculpatul A.Șt. avea ca principală obligație, conform

contractului de administrare nr. 475 din 27 martie 2000, „organizarea și

gestionarea activității” societății „pe baza unor obiective și criterii de

performanță” purtând răspunderea pentru modul în care înfăptuiește actele de

administrare.

În luna august urma să fie vândută,

din stocul societății, către SC F.D.P. Petroșani cantitatea de 17 m.l. de țeavă

metalică cu diametrul de 1.000 mm, în valoare de 36.414.000 lei, întocmindu-se

în acest scop, de către inculpatul A.Șt., factura nr. 1844012 din 22 august

2001 și în condițiile care au fost stabilite cu reprezentanții cumpărătorului

de către inculpatul L.Șt. care, după livrarea mărfii și întocmirea facturii,

i-a cerut inculpatului A.Șt. să o anuleze, deoarece vânzarea urma să se facă în

numele SC V. SRL, iar acesta s-a conformat, întocmind factura nr. 3513052 din

22 august 2001, cu aceleași mențiuni ca și cea anulată, cu excepția celei de la

rubrica „furnizor”.

S-

a mai livrat către aceleași beneficiare,

tot în numele SC V. SRL, țeavă de diverse diametre și materiale aparținând SC A.

SA, cu alte două facturi, în valoare de 474.952.800 lei, întreaga contravaloare

a mărfii, 511.366.800 lei, a fost plătită SC V. SRL cu ordine de plată.

Cei doi inculpați au profitat de

faptul că o parte din stocul de materiale al SC A. SA nu mai era evidențiat scriptic

și cu toate că în urma dezmembrării unor obiective, s-au întocmit

procese-verbale și note de recepție, nu există o evidență scriptică riguroasă a

materialelor existente faptic, aspect constatat cu ocazia inventarierii

efectuate în cadrul procedurii de lichidare judiciară a societății.

De asemenea, inculpatul L.Șt. a

cumpărat, în numele propriei societăți de la SC A. SA cu facturile nr. 1844095

din 27 iunie 2001 și nr. 1844034 din 30 septembrie 2001 cărămidă de sticlă și confecții

metalice (uși) în valoare totală de 17.939.250 lei și fără a achita

contravaloarea lor a întocmit o singură chitanță, cu nr. 6777051 (din

chitanțierul SC A. SA) nedatată, pentru întreaga sumă, întrucât suma

respectivă, consemnată scriptic în contabilitate ca urmare a facturilor și chitanței

menționate, nu se regăsea la casieria unității, inculpatul a întocmit o altă

chitanță, folosind un imprimat din cele primite de la inculpatul A.A., ce

atesta în mod nereal plata sumei de către SC A. SA către SC T.I.R. SRL Zalău

(cu care unitatea nu avusese niciodată relații contractuale sau de altă natură

și care, așa cum s-a mai precizat, nici nu mai exista la acea dată).

Inculpatul a predat și această

chitanță martorei M.V., casiera unității și astfel suma de 17.939.250 lei,

apărea, din punct de vedere scriptic, ca încasată și ulterior plătită, nemaifiind

astfel necesară plata efectivă, deoarece valoarea creanței fusese descărcată

contabil.

VII. Totodată, în perioada 1

februarie 2001 – 31 octombrie 2001, inculpatul A.Șt., ca reprezentant, cu

putere de decizie, al angajatului SC A. SA nu a depus în conturile stabilite de

reglementările în vigoare, contribuția de 1 % datorată fondului pentru plata

ajutorului de șomaj, 15.172.339 lei, și a celei datorată pentru asigurările

sociale de sănătate, 953.813.744 lei, deși sumele fuseseră reținute pe ștatul

de plată din salariul brut al angajaților.

În ce privește individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul, având în vedere numărul

infracțiunilor comise de către fiecare inculpat în parte, existența concursului

de infracțiuni, împrejurările concrete ale săvârșirii acestora, faptul că unele

infracțiuni sunt continuate, pericolul social concret și persoana inculpaților,

referitor la inculpații A.Șt., H.C. și L.Șt. a făcut aplicarea dispozițiilor art.

80 C. pen., iar inculpaților B.M. și A.A. le-a aplicat circumstanțe atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și dispozițiile art. 81 C. pen.

Împotriva acestei sentințe în termen

legal au declarat apel inculpații și partea civilă R.A.A.N., sucursala R.T. Drobeta

Turnu Severin.

A. Inculpatul L.Șt. a formulat

motive scrise de apel prin care a solicitat desființarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, invocând în acest sens

vicii de procedură și erori de judecată care se referă expres a următoarelor

aspecte:

actelor procesuale efectuate până la data de 20 septembrie 2005, decurgând din

compunerea nelegală a instanței, în complet de 2 judecători, contrar

prevederilor art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

potrivit cărora cercetarea judecătorească trebuia să se efectueze în complet de

un singur judecător;

prin neparticiparea la judecarea cauzei a procurorului P.N.A. în conformitate

cu obligația imperativă în acest sens impusă prin dispozițiile art. IV pct. 2

și 9 din O.U.G. nr. 24 din 21 aprilie 2004 (M.O. nr. 365/27.04.2004);

interpretare a probelor a fost reținută existența și vinovăția penală a

inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art.

215 alin. (2) și (3) C. pen., săvârșită de inculpații H.C., B.M.C. și A.Șt. și

autorat la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. 1 din

rechizitoriu) în subsidiar pentru aceste fapte penale s-a cerut reducerea pedepselor

inclusiv prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare;

penale pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.

10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., în loc de complicitate

la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 26,

raportat la art. 290 C. pen. (pct. 4 din rechizitoriu), în subsidiar pentru

această faptă penală s-a cerut și reducerea pedepsei;

și vinovăția penală a inculpatului pentru infracțiunile de evaziune fiscală

prevăzute în art. 10 și 13 din Legea nr. 87/1994, art. 290 C. pen. și art. 15 alin.

(2) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu) în loc de o singură infracțiune de

evaziune fiscală prevăzută în art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13

C. pen., prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen.,

achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen., dată fiind inexistența

unui prejudiciu pentru infracțiunea de înșelăciune;

pedepsei în raport cu valoarea prejudiciului redus pentru infracțiunile prevăzute

de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., și respectiv art. 290 C. pen., comise în

dauna părții civile SC A. SA;

infracțional cu consecința obligării greșite a inculpatului la despăgubiri

civile în sumă de 511.366.800 lei către partea civilă SC A. SA.

B. Inculpatul H.C. a formulat, de

asemenea, motive scrise de apel prin care a solicitat în principal desființarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru

motivele 1 și 2 de nelegalitate invocate în mod identic cu inculpatul L.Șt.,

iar în subsidiar rejudecarea pe fond și achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., pentru motivele de nelegalitate expuse la pct. 3, 4 și 5,

care se referă în esență la încălcarea dispozițiilor art. 63 alin. (2) și art. 68

alin. (1) C. proc. pen. prin:

examina și a se pronunța cu privire la raportul Camerei de Conturi Mehedinți ce

infirmă în opinia părții apelante existența infracțiunii de complicitate la

înșelăciune;

instanță a înscrisurilor și declarațiilor martorilor ce atesta inexistența

infracțiunii de luare de mită;

că denunțurile lui A.Șt. au fost făcute sub amenințare, iar televizorul și

calculatorul au fost cumpărate de inculpat și fiul acestuia ulterior datei în

care organele de cercetare penală făcuseră percheziție la inculpatul A.Șt.

C. Î

n mod similar și inculpatul B.M.C. a

formulat în scris motive de apel care se referă la următoarele aspecte de nelegalitate

și netemeinicie:

neconvingătoare a instanței cu privire la caracterul infracțional al faptelor

ce i se impută privind atestarea fictivă ca fiind executate a numai unor

situații de lucrări întocmite de inculpatul A.Șt. [(apreciate de apelant ca

fiind de natură a impune achitarea sa în baza art11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

C.

pen.)];

penale în legătură cu săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută în art. 291

C. pen., întrucât nu a uzat de facturi sau alte acte, neavând atribuții de

serviciu în acest sens;

infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen., fapta

penală referitor la care se impune achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

D. Inculpatul apelant A.Șt. prin

apărător, în cadrul dezbaterilor a solicitat în principal desființarea cu

trimitere spre rejudecare pentru greșita compunere a instanței, iar în

subsidiar achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

E. Partea civilă R.A.A.N., sucursala

R.T. Drobeta Tr. Severin a criticat sentința instanței de fond în sensul că aceasta

nu a ținut cont de dispozițiile art. 14 alin. (3) și (4) C. proc. pen. și art. 45

din Ordinul nr. 2388/1995 în raport cu care a cerut modificarea despăgubirilor

civile „în sensul de a se obliga persoana găsită vinovată la plata sumei de

140.000.000 lei (14.000 RON) contravaloare țeavă sustrasă „reactualizată cu

indicele de inflație până la data plății efective”.

Curtea de apel a examinat în concret

doar critica de nelegalitate privind neparticiparea procurorului P.N.A.,

arătând că „în ceea ce privește apărările formulate de inculpați, raportat la considerentele

avute în vedere de prima instanță, întemeiate pe probele administrate, instanța

de apel își însușește motivația legată de reținere a faptelor cât și a vinovăției

inculpaților la săvârșirea faptelor comise”.

Cu această argumentare sumară

apelurile inculpaților și al părții civile, au fost respinse, ca nefondate,

prin decizia penală nr. 89/ A din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală, fiind obligați fiecare la câte 150 lei (Ron) cheltuieli

judiciare statului.

Împotriva deciziei recurate au

declarat în termen recursuri inculpații A.Șt., B.M.C., L.Șt. și H.C., reținând

motivele de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de

casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 3, 5, 9, 10 C. proc.

pen., în raport cu care au solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la

instanța de apel, și respectiv pct. 14 și 17 C. proc. pen., cu consecința

casării cu reținere spre rejudecare de instanța de recurs.

Recursurile sunt fondate, urmând a

fi admise ca atare cu consecința casării deciziei atacate cu trimitere spre

rejudecare la instanța de apel în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c), raportat la art. 385

9

alin. (1) pct. 9 și 10 C.

proc. pen.

Potrivit art. 378 alin. (4) C. proc.

pen., „instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel

invocate” în care sens decizia instanței de apel trebuie să cuprindă „în

expunere, temeiurile de fapt și de drept, care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului” [(art. 383 alin. (1) C. proc. pen.)].

Nerespectarea acestei obligații este

sancționată cu nulitatea relativă a cărei asanare impune casarea decizie cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța care a pronunțat această hotărâre

anulabilă conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Aceiași sancțiune, cu consecințele

amintite, intervine și în situația când instanța omite să evalueze unele probe

administrate.

Din examinarea expunerii deciziei

atacate se constată că instanța de control judiciar nici măcar nu a menționat

complet motivele de apel invocate de inculpați, astfel cum acestea sunt expuse

în memoriile aflate la dosar, și cu atât mai mult să examineze în concret temeiurile

de fapt și de drept care se justifice aplicarea art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Examinarea sumară și la modul

general făcută prin decizie în legătură cu aspectele multiple de nelegalitate

și netemeinicie invocate în concret de fiecare inculpat apelant, cu excepția

motivului de nelegalitate privind participarea procurorului P.N.A., echivalează

în realitate cu o nemotivare, cu consecințele anterior arătate.

Cu ocazia noii judecăți în apel

urmează a fi avute în vedere și celelalte cazuri de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 13, 14 și 17 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații A.Șt., B.M.C., L.Șt. și H.C. împotriva deciziei penale nr. 89 din 27

februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Casează în totalitate decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2006.