ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5232/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 201 din 25 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. 5601/P/2004, în baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.Șt. la 3 ani închisoare. În baza art. 288 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare. În baza art. 288 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare. În baza art. 291 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

A respins cererea inculpatul privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare. A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 216 alin. (1) C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A.Șt. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. În baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat inculpatul A.Șt. la 2 ani închisoare, pedeapsă grațiată conform art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003. În baza art. 215 1 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, pedeapsă grațiată conform art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003. În baza art. 20 din Legea nr. 130/1999 a fost condamnat același inculpat la 4 luni închisoare, pedeapsă grațiată conform art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din O.U.G.

nr. 18/2003. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu 13 februarie 2002, ora 19,30 până la 3 iulie 2002. II. În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.C. la 2 ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la un an și 8 luni închisoare. În baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul H.C., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu 26 februarie 2002, ora 15,45 până la 3 iulie 2002. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

III. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.Șt. la 4 luni închisoare. În baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., și schimbă încadrarea juridică a faptelor aceluiași inculpatul din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen., și a respins cererea parchetului de schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din două infracțiuni, una prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 și una prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare. În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare. A respins cererea inculpatului și a parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 luni închisoare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare. În baza art. 215 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. A respins cererea inculpatului și a parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen.

și respectiv în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b), raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare. În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul L.Șt. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu 13 februarie 2002, ora 20,30, până la 3 iulie 2002. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului L.Șt. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 215 1 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, pedeapsă grațiată conform art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. IV. În baza art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.C.

la 4 luni închisoare. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul B.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, cu un termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 85 C. pen.

V. În baza art. 26, raportat la art. 290 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.A. , cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., la o lună închisoare. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la un an închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsiră de art. 10 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat același inculpat, la 4 luni închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, a fost condamnat același inculpat la 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, cu un termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 85 C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii preventive de 24 ore, de la 13 februarie 2002, orele 3,20. A constatat lipsa calității procesuale active a părții civile M.L.P.T.L. București. A constatat recuperat prejudiciul de 1.912.310.686 lei (191.231,0686 Ron) cauzat părții civile Ministerul Finanțelor, creanță preluată de la partea civilă M.L.P.T.P.L.

București. A obligat inculpații A.Șt. și L.Șt. în solidar la plata sumei de 511.366.800 lei (51.136,68 Ron) către partea civilă SC A. SA Drobeta Turnu Severin, aflată în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar ec. I.L. A obligat inculpatul A.Șt. față de partea civilă Ministerul Finanțelor la plata sumei de 953.813.744 lei (95.281,3744 Ron) despăgubiri civile și la 15.172.339 lei (1.517,2399 Ron) despăgubiri civile. A obligat inculpatul A.Șt. față de partea civilă R.A.A.N. R.T. Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 28.000.000 lei (2.800 Ron) despăgubiri civile. A respins celelalte pretenții ale părții civile civilă R.A.A.N. R.T. Drobeta Turnu Severin. A obligat inculpații L.Șt. și A.A., în solidar față de Ministerul Finanțelor la plata sumei de 47.249.894 lei (4.724,9894 Ron) despăgubiri civile și a sumei de 131.943.600 lei (13.194,3600 Ron).

În baza art. 348 și art. 445 C. proc. pen., a declarat ca fiind false și dispus anularea următoarelor înscrisuri: „Minuta”, înscrisurile intitulate „situații de lucrări”, facturile seria BACK nr. 2868558, seria BACK nr. 3968782, seria BACK nr. 2868561, seria BACK nr. 3274599, seria ABACJ nr. 1005475, seria BACK nr. 10005842, seria BACK nr. 0757959, seria BACJ nr. 7348301, seria BACJ nr. 1005319, seria SJACA nr. 2885152, seria Sjaca nr. 1934384, seria BACA nr. 1115474, seria Sjaca nr. 193470, seria CSACA nr. 1494620, seria SJACA nr. 2885151, chitanța nr. 6777051 (pentru suma de 17.939.250 lei, din chitanțierul SC A. SA Drobeta Turnu Severin). În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpatul H.C.

următoarele bunuri: monitor Relisys model KM 718, unitate centrală cu sigiliu, tastatură calculator, maus model OKJ 20 cu inscripția Tech, imprimantă calculator și o centrală termică pe combustibil. În baza art. 163 și urm. C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului L.Șt. și sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatul A.Șt. În baza art. 169 C. proc. pen., a ridicat sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului H.C., cu excepția bunurilor pentru care s-a dispus sechestrarea mai sus menționată, pentru care se menține sechestrul. A obligat inculpații A.Șt., H.C., L.Șt. la câte 10.000.000 lei fiecare, inculpatul B.M. la 5.000.000 lei, inculpatul A.A.

la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut următoarele: Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. 4045/2002. Prin încheierea nr. 3169/2002 din 19 iunie 2002, din dosar nr. 2163/2002, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis cererea formulată de inculpatul L.Șt. și s-a dispus strămutarea judecării dosarului nr. 4045/2002 al Tribunalului Mehedinți la Tribunalului Caraș-Severin. Pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, cauza a fost înregistrată sub nr. 3194 din 25 iunie 2002. Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința penală nr. 107 din 3 iulie 2003, a condamnat inculpații A.Șt., H.C., L.Șt., B.M.C., A.A. la pedeapsa închisorii. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, partea civilă R.A.A.N.

Drobeta Tr. Severin și inculpații A.Șt., L.Șt., H.C. și B.M.C., apeluri ce au fost admise prin decizia penală nr. 188/ A din 28 mai 2004 dispunându-se desființarea sentinței penale nr. 107 din 3 iulie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut, prin decizia de casare, că prima instanță nu a rezolvat în totalitate fondul cauzei, întrucât nu s-a pronunțat asupra cererii de despăgubiri formulate de partea civilă R.A.A.N. R. T. Drobeta Tr. Severin. Prin aceeași decizie de casare s-a menționat și că, în rejudecarea cauzei instanța de judecată va avea în vedere atât aspectele legate de rezolvarea laturii civile a cauzei cât și cele privind latura penală invocate de parchet și de către inculpați în apelurile formulate.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 5601/P/2004. În cauză s-a acvirat dosarul nr. 64/PA/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, s-au luat declarații inculpaților, s-au efectuat expertize tehnice și s-au administrat probe cu înscrisuri și probe testimoniale. Din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei s-au reținut în fapt următoarele: I. Din anul 1995, în comuna Șimian, jud. Mehedinți, au fost începute lucrările la obiectivul „Extindere alimentare cu apă”, antreprenor fiind SC A. SA din Drobeta Tr. Severin, al cărei administrator a devenit, prin Hotărârea A.G.A. nr. 1/2000, inculpatul A.Șt.

Din procesul-verbal din 12 noiembrie 2001, încheiat între primărie și SC A. SA s-a constatat că lucrarea nu mai poate fi continuată de constructor, deoarece este în imposibilitate de plată și „toate sumele de bani pentru plata facturilor emise de această societate ar trebui virate la bugetul de stat în contul datoriilor” și în consecință, se propune rezilierea contractului care este convenit între părți prin actul adițional nr. 1145 din 21 noiembrie 2001. În același timp, fiind necesară continuarea lucrărilor cu alt constructor, inculpații H.C. și A.Șt. au decis să fie executată de SC C.R.I. SRL administrată de cel de-al doilea, astfel că prin Hotărârea nr. 4553/2001 (înainte de rezilierea contractului anterior) a fost desemnată câștigătoare oferta societății administrate de A.Șt.

În urma analizei de oferte și desemnării societății câștigătoare, a fost încheiat contractul de execuție de lucrări nr. 4587 din 20 noiembrie 2001 (deci anterior rezilierii celui precedent) între Primăria Șimian și SC C.R.I. SRL, în valoare de 2.898.403.270 lei. La data întocmirii contractului, SC C.R.I. SRL nu avea în cont nici un ban și nici o persoană angajată, primele contracte de muncă fiind încheiate la 14 decembrie 2001, iar conform pct. 5.1 din contract, acesta intra în vigoare după constituirea garanției bancare de bună execuție, O.U.G. nr. 60/2001 și Ordinul nr. 1014/874/2001 al M.F. și M.L.P.T.L. prevăzând expres acest lucru, cu precizarea că obligația constituirii revine executantului.

Inculpatul A.Șt. a făcut acest lucru abia la 8 ianuarie 2002 (cu bani primiți însă de la primărie), în condițiile în care la 4 ianuarie 2002 fusese deja audiat de către organele de poliție în calitate de făptuitor. Deși în conjunctura descrisă, contractul nu intrase în vigoare și, în consecință, nu putea produce nici un efect, la 4 decembrie 2001, prin ordinul de plată nr. 507 semnat de inculpatul H.C., a fost plătită cu titlu de avans suma de 300.000.000 lei. După acest moment, inculpatul H.C. a condiționat continuarea finanțării cu cumpărarea, în folos personal, a unui calculator și unei instalații de încălzire pentru locuința personală. Inculpatul A.Șt. s-a conformat și începând cu data de 5 decembrie 2001, a doua zi de la primirea avansului, a început să achiziționeze centrala termică, pe care a transportat-o și montat-o la locuința inculpatului H.C., folosind muncitori de la SC A. SA, în afara programului, care nu au fost plătiți pentru munca prestată.

Inculpatul A.Șt. a mai dat inculpatului H.C. și un calculator cu accesoriile aferente, în scopul mai sus menționat. Inculpatul H.C. a continuat să efectueze plăți parțiale către SC C.R.I. SRL, deși nu fusese executată nici o lucrare, în sumă totală de 1.912.311.686 lei, la 18, 19 și 27 decembrie 2001. Pentru justificarea acestor sume, inculpatul A.Șt. a întocmit două facturi ce atestau în mod nereal lucrări pretins executate, având la bază situații de lucrări de asemenea fictive, confirmate de inculpatul B.M., consilier investit în cadrul Primăriei Șimian, cu atribuții exprese în acest sens, cu toate că atât el cât și primarul, știau care este stadiul fizic real al lucrărilor. II. Inculpatul L.Șt.

a devenit asociat al firmei SC C.R.I. SRL, alături de inculpatul A.Șt., prin actul adițional din 17 decembrie 2001. Inculpatul L.Șt., în această conjunctură, a cunoscut condițiile în care se derula contractul dintre SC C.R.I. SRL și primăria Șimian și a întocmit o factură primită de la A.Șt., ce atesta în mod nereal achiziționarea de către SC C.R., de la SC V. SRL, la 12 decembrie 2001, a 780 m.c. nisip, în valoare de 366.306.800 lei, din care numai transportul pe o distanță de 3.800 km, valora peste 64.000.000 lei. În realitate, nisipul (provenit din colmatări) a fost luat din localitatea Cerneți, jud. Mehedinți (sat aparținând com. Șimian) fără nici o sumă de bani, în cursul lunii ianuarie 2002. Plata a fost făcută prin două ordine de plată, la 20 decembrie 2001, respectiv 7 ianuarie 2002, factura respectivă fiind înregistrată ca și cheltuială efectuată în derularea contractului.

La 22 ianuarie 2002, după ce amândoi au fost deja audiați de organele de poliție ca făptuitori, inculpatul L.Șt. a solicitat, în numele SC V., trei autobasculante (cărora le-a asigurat și combustibilul) pentru a transporta nisipul din locul menționat anterior la lucrarea de aducțiune a apei, urmărind astfel, pe de o parte, să contribuie la urgentarea lucrării, pentru justificarea sumelor deja cheltuite (așa cum s-a demonstrat, în alte scopuri), iar pe de altă parte, să dovedească efectuarea prestației pentru care primise bani de la celălalt inculpat, însă realizând că era imposibil să facă dovada că a plătit nisipul care nu l-a costat nimic, 253.500.000 lei (plus TVA) și cu atât mai puțin că transportul a însumat 3.800 km, la 4 februarie 2002 inculpatul L.Șt.

a restituit SC C.R.I. SRL, prin ordin de plată, cei 366.305.800 lei. De asemenea, același inculpat i-a mai dat inculpatului A.Șt. două facturi „în alb”, pe care la rândul său le-a primit de la inculpatul A.A., folosite tot pentru înfățișarea unor cheltuieli nereale, în același scop. Au fost executate lucrări și achiziționate materiale în valoare totală de doar 466.253.116 lei, diferența de 1.446.058.570 lei constituind prejudiciul cauzat M.L.P.T.L. Ulterior, lucrările au fost executate până la concurența sumei de 1.912.310.686 lei, încasată de executant, aspect ce reprezintă repararea prejudiciului și nu respectarea obligațiilor contractuale asumate. III. În perioada 2000 - 2001, în timpul derulării contractului dintre SC A. SA și Primăria Șimian, reziliat la sfârșitul anului 2001, la trecerea conductei de apă peste Topolnița a fost necesară țeavă metalică și pentru procurarea acesteia, inculpatul A.Șt.

a dat dispoziții martorilor R.I., P.V., B.P. și N.E. să taie cantitatea necesară dintr-o conductă situată în zona „aeroport – Schela”, ce aparține R.A.A.N., sucursala Roman Termo Drobeta Tr. Severin; muncitorii s-au conformat, necunoscând cine este proprietarul și nefiind în măsură să ceară explicații conducerii societății și au fost sustrași astfel 130 m.l. de țeavă cu diametrul de 273 mm. Totodată, după începerea cercetărilor, la Primăria Șimian a fost găsită o minută, încheiată între inculpatul H.C. și A.Șt., devenită act oficial prin aplicarea ștampilei primăriei, cei doi susținând că au încheiat-o în luna decembrie 2001, în care se stipula amânarea executării lucrărilor, datorită condițiilor atmosferice nefavorabile, pentru anul următor, când urmau să fie efectuate conform situațiilor prezentate deja de executant.

Documentul, datat 27 decembrie 2002 și înregistrat la primărie sub nr. 5291 din 27 decembrie 2001, a fost de fapt întocmit în luna ianuarie 2002 (după începerea urmăririi penale) și înregistrat de martora M.L., la cererea inculpatului H.C., la o rubrică rămasă liberă din anul precedent, scopul de a conferi o justificare pentru încasarea banilor pe baza situațiilor de lucrări nereale. IV. De asemenea, s-a reținut că și inculpatul A.Șt., în calitate de administrator al SC C.R.I. SRL, a înregistrat în evidența contabilă facturi și chitanțe eferente ce atestau aprovizionări fictive, completate fie de el, fie de soția sa A.M. sau martora M.V., acestea neavând însă cunoștință dacă operațiunile fuseseră sau nu efectuate; martorele completau documentele fie copiind datele după notițele întocmite de inculpat, fie la dictarea acestuia.

Două din tipizatele folosite au fost primite de la inculpatul L.Șt., care la rândul său le-a procurat de la inculpatul A.A., iar celelalte imprimate (facturi și chitanțe) au fost cumpărate de inculpat, conform propriilor declarații, în alb, de pe piața neagră. V. Inculpatul L.Șt., în calitate de administrator al SC v. srl, a întocmit și înregistrat în contabilitate facturi fictive, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit în sumă de 47.249.894 lei și deducând pe baza acestora, fără drept, TVA în sumă de 131.943.600 lei; tipizatele folosite (ca și cele pe care le-a dat inculpatului A.Șt.) i-au fost date de inculpatul A.A., pe care-l cunoștea de mai mult timp, împreună cu ștampila SC T.I.R.

SRL Zalău, la solicitarea inculpatului pentru „a-și acoperi niște cheltuieli” și „a deduce TVA”, aspect recunoscut de cei doi. Inculpatul A.A. (fost asociat la SC T.I.R. SRL Zalău) a procurat facturi și chitanțe de la martorul G.A., administrator al SC M.P. SRL Zalău, motivând că are nevoie de tipizate, acestea fiind ștampilate, atunci au fost folosite, cu ștampila SC T.I.R. SRL Zalău. De menționat însă că inculpatul A.A. a fost exclus din societatea la care a fost asociat, încă din aprilie 1999, iar din luna august a aceluiași an, a fost schimbată și denumirea acesteia și cu toate acestea a folosit în continuare ștampila societății. VI. Din probele administrate rezultă că inculpații A.Șt. și L.Șt.

erau angajați cu contract de muncă la SC A. SA din Drobeta Tr. Severin, ocupând funcțiile de administrator unic, respectiv consilier economic; inculpatul A.Șt. avea ca principală obligație, conform contractului de administrare nr. 475 din 27 martie 2000, „organizarea și gestionarea activității” societății „pe baza unor obiective și criterii de performanță” purtând răspunderea pentru modul în care înfăptuiește actele de administrare. În luna august urma să fie vândută, din stocul societății, către SC F.D.P. Petroșani cantitatea de 17 m.l. de țeavă metalică cu diametrul de 1.000 mm, în valoare de 36.414.000 lei, întocmindu-se în acest scop, de către inculpatul A.Șt., factura nr. 1844012 din 22 august 2001 și în condițiile care au fost stabilite cu reprezentanții cumpărătorului de către inculpatul L.Șt.

care, după livrarea mărfii și întocmirea facturii, i-a cerut inculpatului A.Șt. să o anuleze, deoarece vânzarea urma să se facă în numele SC V. SRL, iar acesta s-a conformat, întocmind factura nr. 3513052 din 22 august 2001, cu aceleași mențiuni ca și cea anulată, cu excepția celei de la rubrica „furnizor”. S- a mai livrat către aceleași beneficiare, tot în numele SC V. SRL, țeavă de diverse diametre și materiale aparținând SC A. SA, cu alte două facturi, în valoare de 474.952.800 lei, întreaga contravaloare a mărfii, 511.366.800 lei, a fost plătită SC V. SRL cu ordine de plată.

Cei doi inculpați au profitat de faptul că o parte din stocul de materiale al SC A. SA nu mai era evidențiat scriptic și cu toate că în urma dezmembrării unor obiective, s-au întocmit procese-verbale și note de recepție, nu există o evidență scriptică riguroasă a materialelor existente faptic, aspect constatat cu ocazia inventarierii efectuate în cadrul procedurii de lichidare judiciară a societății. De asemenea, inculpatul L.Șt.

a cumpărat, în numele propriei societăți de la SC A. SA cu facturile nr. 1844095 din 27 iunie 2001 și nr. 1844034 din 30 septembrie 2001 cărămidă de sticlă și confecții metalice (uși) în valoare totală de 17.939.250 lei și fără a achita contravaloarea lor a întocmit o singură chitanță, cu nr. 6777051 (din chitanțierul SC A. SA) nedatată, pentru întreaga sumă, întrucât suma respectivă, consemnată scriptic în contabilitate ca urmare a facturilor și chitanței menționate, nu se regăsea la casieria unității, inculpatul a întocmit o altă chitanță, folosind un imprimat din cele primite de la inculpatul A.A., ce atesta în mod nereal plata sumei de către SC A. SA către SC T.I.R. SRL Zalău (cu care unitatea nu avusese niciodată relații contractuale sau de altă natură și care, așa cum s-a mai precizat, nici nu mai exista la acea dată).

Inculpatul a predat și această chitanță martorei M.V., casiera unității și astfel suma de 17.939.250 lei, apărea, din punct de vedere scriptic, ca încasată și ulterior plătită, nemaifiind astfel necesară plata efectivă, deoarece valoarea creanței fusese descărcată contabil. VII. Totodată, în perioada 1 februarie 2001 – 31 octombrie 2001, inculpatul A.Șt., ca reprezentant, cu putere de decizie, al angajatului SC A. SA nu a depus în conturile stabilite de reglementările în vigoare, contribuția de 1 % datorată fondului pentru plata ajutorului de șomaj, 15.172.339 lei, și a celei datorată pentru asigurările sociale de sănătate, 953.813.744 lei, deși sumele fuseseră reținute pe ștatul de plată din salariul brut al angajaților.

În ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul, având în vedere numărul infracțiunilor comise de către fiecare inculpat în parte, existența concursului de infracțiuni, împrejurările concrete ale săvârșirii acestora, faptul că unele infracțiuni sunt continuate, pericolul social concret și persoana inculpaților, referitor la inculpații A.Șt., H.C. și L.Șt. a făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen., iar inculpaților B.M. și A.A. le-a aplicat circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și dispozițiile art. 81 C. pen. Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații și partea civilă R.A.A.N., sucursala R.T. Drobeta Turnu Severin.

A. Inculpatul L.Șt. a formulat motive scrise de apel prin care a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, invocând în acest sens vicii de procedură și erori de judecată care se referă expres a următoarelor aspecte: 1. nulitatea absolută a tuturor actelor procesuale efectuate până la data de 20 septembrie 2005, decurgând din compunerea nelegală a instanței, în complet de 2 judecători, contrar prevederilor art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora cercetarea judecătorească trebuia să se efectueze în complet de un singur judecător; 2. nulitatea absolută a sentinței prin neparticiparea la judecarea cauzei a procurorului P.N.A.

în conformitate cu obligația imperativă în acest sens impusă prin dispozițiile art. IV pct. 2 și 9 din O.U.G. nr. 24 din 21 aprilie 2004 (M.O. nr. 365/27.04.2004); 3. în mod greșit și printr-o eronată interpretare a probelor a fost reținută existența și vinovăția penală a inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., săvârșită de inculpații H.C., B.M.C. și A.Șt. și autorat la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. 1 din rechizitoriu) în subsidiar pentru aceste fapte penale s-a cerut reducerea pedepselor inclusiv prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare; 4. reținerea greșită a vinovăției penale pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., în loc de complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 26, raportat la art. 290 C. pen.

(pct. 4 din rechizitoriu), în subsidiar pentru această faptă penală s-a cerut și reducerea pedepsei; 5. în mod greșit a fost reținută existența și vinovăția penală a inculpatului pentru infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 10 și 13 din Legea nr. 87/1994, art. 290 C. pen. și art. 15 alin. (2) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu) în loc de o singură infracțiune de evaziune fiscală prevăzută în art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc.

pen., achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen., dată fiind inexistența unui prejudiciu pentru infracțiunea de înșelăciune; 6. individualizarea greșită a pedepsei în raport cu valoarea prejudiciului redus pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., și respectiv art. 290 C. pen., comise în dauna părții civile SC A. SA; 7. inexistența temeiului infracțional cu consecința obligării greșite a inculpatului la despăgubiri civile în sumă de 511.366.800 lei către partea civilă SC A. SA. B. Inculpatul H.C. a formulat, de asemenea, motive scrise de apel prin care a solicitat în principal desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru motivele 1 și 2 de nelegalitate invocate în mod identic cu inculpatul L.Șt., iar în subsidiar rejudecarea pe fond și achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., pentru motivele de nelegalitate expuse la pct. 3, 4 și 5, care se referă în esență la încălcarea dispozițiilor art. 63 alin. (2) și art. 68 alin. (1) C. proc. pen. prin: 3. omisiunea instanțelor de a examina și a se pronunța cu privire la raportul Camerei de Conturi Mehedinți ce infirmă în opinia părții apelante existența infracțiunii de complicitate la înșelăciune; 4. neluarea în considerare de instanță a înscrisurilor și declarațiilor martorilor ce atesta inexistența infracțiunii de luare de mită; 5. nesocotirea de instanță a faptul că denunțurile lui A.Șt. au fost făcute sub amenințare, iar televizorul și calculatorul au fost cumpărate de inculpat și fiul acestuia ulterior datei în care organele de cercetare penală făcuseră percheziție la inculpatul A.Șt.

C. Î n mod similar și inculpatul B.M.C. a formulat în scris motive de apel care se referă la următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie: 1. motivarea sumară și neconvingătoare a instanței cu privire la caracterul infracțional al faptelor ce i se impută privind atestarea fictivă ca fiind executate a numai unor situații de lucrări întocmite de inculpatul A.Șt. [(apreciate de apelant ca fiind de natură a impune achitarea sa în baza art11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen.)]; 2. reținerea greșită a vinovăției penale în legătură cu săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen., întrucât nu a uzat de facturi sau alte acte, neavând atribuții de serviciu în acest sens; 3. condamnarea greșită sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen., fapta penală referitor la care se impune achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. D. Inculpatul apelant A.Șt. prin apărător, în cadrul dezbaterilor a solicitat în principal desființarea cu trimitere spre rejudecare pentru greșita compunere a instanței, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. E. Partea civilă R.A.A.N., sucursala R.T. Drobeta Tr. Severin a criticat sentința instanței de fond în sensul că aceasta nu a ținut cont de dispozițiile art. 14 alin. (3) și (4) C. proc. pen. și art. 45 din Ordinul nr. 2388/1995 în raport cu care a cerut modificarea despăgubirilor civile „în sensul de a se obliga persoana găsită vinovată la plata sumei de 140.000.000 lei (14.000 RON) contravaloare țeavă sustrasă „reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective”.

Curtea de apel a examinat în concret doar critica de nelegalitate privind neparticiparea procurorului P.N.A., arătând că „în ceea ce privește apărările formulate de inculpați, raportat la considerentele avute în vedere de prima instanță, întemeiate pe probele administrate, instanța de apel își însușește motivația legată de reținere a faptelor cât și a vinovăției inculpaților la săvârșirea faptelor comise”. Cu această argumentare sumară apelurile inculpaților și al părții civile, au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 89/ A din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, fiind obligați fiecare la câte 150 lei (Ron) cheltuieli judiciare statului. Împotriva deciziei recurate au declarat în termen recursuri inculpații A.Șt., B.M.C., L.Șt.

și H.C., reținând motivele de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 3, 5, 9, 10 C. proc. pen., în raport cu care au solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, și respectiv pct. 14 și 17 C. proc. pen., cu consecința casării cu reținere spre rejudecare de instanța de recurs. Recursurile sunt fondate, urmând a fi admise ca atare cu consecința casării deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c), raportat la art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen. Potrivit art. 378 alin. (4) C. proc. pen., „instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate” în care sens decizia instanței de apel trebuie să cuprindă „în expunere, temeiurile de fapt și de drept, care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului” [(art. 383 alin. (1) C. proc.

pen.)]. Nerespectarea acestei obligații este sancționată cu nulitatea relativă a cărei asanare impune casarea decizie cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța care a pronunțat această hotărâre anulabilă conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Aceiași sancțiune, cu consecințele amintite, intervine și în situația când instanța omite să evalueze unele probe administrate. Din examinarea expunerii deciziei atacate se constată că instanța de control judiciar nici măcar nu a menționat complet motivele de apel invocate de inculpați, astfel cum acestea sunt expuse în memoriile aflate la dosar, și cu atât mai mult să examineze în concret temeiurile de fapt și de drept care se justifice aplicarea art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Examinarea sumară și la modul general făcută prin decizie în legătură cu aspectele multiple de nelegalitate și netemeinicie invocate în concret de fiecare inculpat apelant, cu excepția motivului de nelegalitate privind participarea procurorului P.N.A., echivalează în realitate cu o nemotivare, cu consecințele anterior arătate. Cu ocazia noii judecăți în apel urmează a fi avute în vedere și celelalte cazuri de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 13, 14 și 17 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații A.Șt., B.M.C., L.Șt. și H.C. împotriva deciziei penale nr. 89 din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Casează în totalitate decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2006.