ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2504/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2504/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 705 din data de 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, în Dosarul nr. 3994/3/2005, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 334 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea

juridica a faptelor pentru care a fost trimis in judecată inculpatul Y.A. din art.

26 C. pen. rap. la art. 11 lit. c) și art. 11 lit. e) din

Legea nr. 87/1994, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., in art. 26

rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul Y.A. (fiul

lui Y.M. și Y.S.) la 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a fost interzis inculpatului dreptul prev. de art.

64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăți

comerciale pe o durata de 7 ani.

În baza art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat

inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64

lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăți

comerciale pe o durata de 7 ani.

În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, sporita cu 2

ani, in final inculpatul Y.A. urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani

închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa

principala rezultantă de 8 ani închisoare și pedeapsa complimentară prev. de art.

64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăți

comerciale pe o durată de 7 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea în Siria a inculpatului Y.A.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și a arestului preventiv de la 22 ianuarie 2004 la 06 mai 2005.

II. În baza art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art.

75 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.G. (fiul lui D. și D.) la 6

ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64

lit. c) C. pen., respectiv de a fi funcționar bancar pe o durată de 7 ani.

În baza art. 26 rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în

final inculpatul D.G. urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71- 64 lit. a) teza finala, lit. b) și c) C.

pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa

principala rezultantă de 8 ani închisoare și pedeapsa complimentară prev de art.

64 lit. c) C. pen. respectiv de a fi funcționar bancar pe o durată de 7 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii

și a arestului preventiv de la 06 mai 2004 la 01 februarie 2005.

III.

În

baza art. 334 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a

faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.M.A. din art. 11

lit. c) si art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M.A. (fiul lui S. și S.) la

o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64

lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăți

comerciale pe o durata de 7 ani.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În

baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei

principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani stabilit in

condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare,

s-a impus condamnatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și

obligații:

- să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București, la datele stabilite de aceasta instituție;

- să anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existență;

- să desfășoare o activitate neremunerată de 4 ore săptămânal la o

instituție de interes public cu care Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul București are protocol de colaborare, în special în domeniul

salubrității publice;

- să nu intre în legătură cu ceilalți coinculpați din prezentul dosar. S-au

pus în vedere condamnatului dispozițiile art. 86

4

C. pen. S-a făcut

aplicarea art. 71 alin. (1) și (5) și art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa

principală, rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară prev. de

art. 64.lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăți

comerciale pe o durată de 7 ani.

IV. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a

faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.B.R. din art. 11

lit. e) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.B.R. (fiul lui R. și S.) la

o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării

pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani,

stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare,

s-a impus condamnatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și

obligații:

- să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București, la datele stabilite de această instituție;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existență;

- să desfășoare o activitate neremunerată, de 4 ore săptămânal la o

instituție de interes public cu care Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul București are protocol de colaborare, în special în domeniul

salubrității publice.

- să nu intre în legătura cu ceilalți coinculpați din prezentul dosar. S-au

pus în vedere condamnatului dispozițiile art. 86

4

C. pen. S-a făcut

aplicarea art. 71 alin. (1) și (5) si art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64

lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăți

comerciale pe o durată de 7 ani.

În baza art. 14 si 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. au

fost obligați inculpații Y.A., D.G. și A.M.A. , în solidar și cu părțile

responsabile civilmente SC U.I.I. SRL, cu sediul în com. Voluntari, jud. Ilfov

si SC F.I. SRL, cu sediul în com. Voluntari, jud. llfov, la plata a

1.149.827.417 ROL, în favoarea părții civile M.F.P. – A.N.A.F., cu titlu de

despăgubiri civile.

În baza art. 163 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus instituirea măsurii

sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, proprii sau

în coproprietate, aparținând inculpaților Y.A., D.G. și A.M.A., precum și

părților responsabile civilmente SC U.I.I. SRL și SC F.I. SRL până la

concurența sumei de 1.500.000.000 ROL în favoarea părții civile M.F.P. – A.N.A.F.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare

inculpat, inculpatul A.M.A. în solidar și cu părțile responsabile civilmente SC

U.I.I. SRL și SC F.I. SRL, la plata a câte 7.000 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Au fost respinse cererile formulate de experții D.B., L.C. și B.D.D. de

suplimentare a onorariului de expertiză.

Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că,

prin rechizitoriile nr. 319/P/2003

și nr. 65/P/2003 au fost trimiși în judecată inculpații H.M.A., M.O.A.K., K.A.Y.,

Y.J., F.Z., A.A. s.a., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr.

87/1994, art. 293 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., disjungându-se

cercetările pentru inculpatul Y.A.

S-a mai reținut că o parte din membrii grupării infracționale aveau

sarcina de a înființa societăți comerciale fantomă prin folosirea în fața

autorităților a documentelor de identitate false. După înființare, aceste

societăți erau administrate în fapt și de către inculpatul Y.A.

Inculpații menționați anterior au fost condamnați prin sentința penală nr.

1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia nr.

4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Așa cum se retine prin sentința sus-amintită, inculpații K.A.Y. și H.M.A.,

au acționat prin folosirea de documente falsificate - aplicarea fotografiei

inculpatului K. pe pașaportul unei alte persoane, F.S.

Inculpatul K.A.Y., sub diferite identități, a înființat mai multe

societăți comerciale, printre care și societățile SC G.I. SRL si SC T.C. SRL.

(a fost condamnat prin sentința penală nr. 1661/2004 a TB definitivă prin Decizia

nr. 4453/2005 a I.C.C.J.).

Condamnatul K.A.Y. s-a folosit de identitatea falsă de S.A.F. pentru a

înființa SC G.I. SRL, fiind arestat preventiv în 10 octombrie 2003. Acest

aspect nu a împiedicat desfășurarea operațiunilor prin societatea pe care o

administrase și nici retragerile de bani, pentru simplul motiv că

administratorul de fapt era inculpatul A.M.A., inculpat în cauza de față.

Organele de poliție au procedat la un filaj și la oprirea în trafic a

inculpatului care tocmai ieșise din E.B., sucursala Voluntari, în autoturismul

său găsindu-se facturi în alb, ștampilate cu impresiunea SC G.I. SRL și a altor

societăți constituite cu acte false de condamnatul K.A.Y.

Și autoturismul inculpatului Y.A. a fost verificat, iar în interiorul

său au fost găsite ștampilele societăților SC G.I. SRL, SC S.G. SRL, SC A.S. SRL,

SC M. SRL, SC F.Z. SRL, SC Y.K. SRL, precum și facturi, cecuri în alb, toate cu

impresiunile altor societăți comerciale.

Prin verificarea încrucișată la SC E.B. - Sucursala Voluntari și la

birourile unor notari publici și la Autoritatea pentru Străini, s-a constatat că la banca sus-amintită aveau deschise conturi și desfășurau activități

comerciale următoarele societăți comerciale:

- SC A.S.I. SRL, respectiv aceeași societate comercială ale cărei

ștampile au fost găsite în posesia inculpatului Y.A. Deschiderea de cont a fost

operată pe numele persoanei N.F., cu utilizarea unei procuri false.

- SC M.I. SRL, deschidere de cont efectuată pe numele unei terțe

persoane prin utilizare de procură falsă și legitimație provizorie de ședere

falsă;

- SC Y.K. SRL cu utilizare de procură falsă;

- SC F.Z.C. SRL cu utilizarea unei legitimații de ședere provizorie

falsă,

- SC G.I. SRL deschidere de cont realizată (ca și societatea însăși) pe

baza unui pașaport falsificat.

În afară de aceste societăți ale căror ștampile s-au găsit asupra

inculpatului Y.A., au mai fost identificate deschideri de cont efectuate pe

baza de acte false, privitor la următoarele societăți: SC S.G.I. SRL, SC T.C. SRL,

SC I.E. SRL, SC M.I. SRL, SC M.I.G. SRL, SC S.I. SRL.

De reținut și că semnătura autorizată la SC E.B. pentru SC F.Z. SRL,

prin împuternicit T.E., este aceeași cu cea a persoanei care a deschis

conturile pentru SC T.C.I. SRL și SC G. SRL după cum rezultă din raportul de

constatare tehnico - științifică întocmit în cauză.

Tribunalul a constatat că prin societățile administrate de facto de

către inculpatul Y.A. se efectuau transferuri externe de valută, sumele

depășind 3 milioane DOLARI SUA. Din raportul de supraveghere întocmit de BNR din

21 iunie 2004 (fila 407 dos. urm. pen. vol. 3), rezultă că plățile au fost

efectuate către aceleași firme din străinătate, indiferent de ordonatorul

român, sub formă de avansuri, care nu au fost justificate ulterior cu documente

care să ateste realizarea importurilor respective. În mai multe cazuri plățile

externe s-au efectuat către bănci din jurisdicții necooperante sau care nu au

reglementari adecvate în domeniul prevenirii și spălării banilor, respectiv

Indonezia, Cipru, Dubai, Hong Kong.

Inculpatul Y.A. a deschis mai multe circuite financiare fictive prin

intermediul societăților constituite cu acte false pe care le administra în

fapt, cu societăți administrate de alți doi coinculpați din cauza, respectiv

numiții A.M.A. și I.B.R.

Aceștia din urmă au avut o participație mult mai mică în cadrul grupului

infracțional, urmărind doar să-și justifice mărfurile cumpărate fără documente

legale și pe care le comercializau.

S-a constatat că schema infracțională era relativ simplă, deși implica

mai mulți pași și o încredere majoră între membri grupului infracțional.

Potrivit declarației dată în faza de urmărire penală (fila 157 dos. urm.

pen. vol. 1), inculpatul M.A.A. a precizat cu exactitate că a fost racolat de

către inculpatul Y.A., care i-a propus să scoată bani cash prin intermediul

firmelor fantomă, în schimbul unui comision. Totodată, a detaliat asupra

mecanismului infracțional descris anterior, care schematic prezentat, consta în

cumpărarea de mărfuri de la engrosiști fără documente justificative de către M.A.,

revânzarea la clienți de încredere (vechi, după cum îi numește inculpatul), obținerea

de facturi justificative de la firmele fantomă ale lui A., efectuarea de plați

către acestea, scoaterea banilor de către A. și restituirea lor lui M.A. în

schimbul unui comision de 2%.

Inculpatul Y.A. a procedat în mod similar și în ceea ce privește

raporturile cu coinculpatul I.B.R.

Și acesta din urmă a profitat de oportunitatea oferită de inculpatul Y.A.,

introducând în contabilitatea societății pe care o administra, respectiv SC D. SRL,

documente fiscale false în scopul diminuării scriptice a profitului și

sustragerii de la plata impozitului pe profit și a TVA.

Inculpatul

a introdus în contabilitate facturile cu valoare de 35.319.200.200 lei, BACS cu

valoare de 39.371.150.000 lei, BACS cu valoarea 32.103.482.158 lei si BACS cu

valoarea 5.200.300.000 lei, emise de SC F.Z.C. SRL, SC E.T. SRL și SC P.A. SRL.

Scriptic, plățile ar fi semnificat contravaloarea unor servicii de

management și comisioane. Așa cum s-a arătat anterior, societățile „prestatoare

de servicii" au fost constituite cu acte fictive, nu au prestat niciodată

astfel de activități și de altfel nici nu aveau potența financiară sau de

personal pentru a presta astfel de servicii manageriale.

În ceea ce privește prejudiciul produs prin astfel de fapte, s-a dispus

disjungerea datorită complexității expertizelor de specialitate.

Inculpatul I.B.R. a avut la rândul său un comportament sincer în faza de

urmărire penală, decelând organelor de anchetă procedeul infracțional, aspect

ce s-a reflectat și în individualizarea pedepsei.

Ca și în cazul celuilalt coinculpat, a precizat că l-a cunoscut pe

inculpatul Y., tot la E.B., acesta propunându-i să obțină bani cash din firme

prin contracte fictive, inculpatul B. urmând să-i facă plați efective, iar

banii scoși din bancă de Y. și înapoiați lui B. contra unui comision de 2%

(fila 131 dos. urm. pen., vol. 1).

Martorul

G.C., casier la E.B. a arătat de asemenea că l-a recunoscut pe inculpatul Y.A. ca

fiind persoana care în perioada ianuarie 2003 - ianuarie 2004 a venit la bancă și a efectuat operațiuni bancare (fila 199 dos. urm. pen., vol.1), acesta

venind la bancă chiar și de mai multe ori pe zi, manipula înscrisurile remise

de casier și lua el însuși banii ridicați, deși inculpatul A. nu figura pe

vreunul din acele acte.

În

pofida acestui fapt, inculpatul D.G., manager operațiuni la E.B. - Sucursala

Voluntari telefona martorului G.C. și îl anunța că va sosi numitul A. să ridice

bani.

De asemenea, inculpatul D.G. remitea casierului și bilete în care scria

numele societății și suma de bani ce urma să fie ridicată de A. Nici acest

procedeu nu se regăsește în fișa postului și în nici un alt document care

reglementează activitatea bancară. Printr-o astfel de modalitate inculpatul D. voia

să se asigure de inexistența oricărei piedici la ridicarea banilor de către

inculpatul A., care nu era legitimat de nimeni, iar în condițiile în care

managerul de operațiuni se interesa direct și dădea ordine să fie efectuată

plata, orice suspiciune a celor cu funcție de execuție era înlăturată.

Totodată, s-a mai reținut că inculpatul D.G. proceda la fel și în cazul

altor casieri.

Tot în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului D.G.,

instanța de fond a reținut că la momentul percheziționării autovehiculului

condus de inculpatul Y.A. a fost găsit, printre altele, și un formular de

dispoziție de plată externă completat la poziția ordonator cu denumirea SC F.Z.C.

SRL, având aplicată ștampila societății. Formularul nu era completat cu privire

la valoarea tranzacției, descrierea și justificarea acesteia.

Pe lângă semnăturile ordonatorului (una lizibilă și una acoperită cu

pastă albă, ambele semnate de aceeași persoană) formularul mai era semnat la

rubrica destinată vizei lucrătorilor bancari de inculpatul D.G., așa cum

rezultă din raportul de expertiza grafologică întocmit în cauza (fila 306 dos. urm.

pen.).

Referitor

la încadrarea juridică, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului Y.A. de a

adera la un grup infracțional format din inculpații M.O.A.K., F.Z., H.M.A., K.A.Y.,

inculpați condamnați prin sentința penala nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului București, modificată prin Decizia nr. 236/2005 a Curții de Apel București, și

definitivă prin Decizia nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și din inculpații din prezenta cauză, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) si (2)

din Legea nr. 39/2003.

S-a considerat că grupul infracțional exista independent de condamnările

din sentința susmenționată. În dosarul de față inculpatul Y. avea o funcție de

conducere, utilizând actele false procurate în mod constant de la inculpații M.O.A.K.,

F.Z., H.M.A., K.A.Y., a racolat pe funcționarul bancar D.G., care avea drept

atribuții, conspirarea sa, deschiderea de conturi în mod ilicit și asigurarea

retragerilor bancare ilicite.

Inculpatul Y.A. a mai racolat și pe inculpații A.M.A. și I.B.R., speculând

dorința acestora de a obține documente justificative pentru mărfurile fără

proveniență legală pe care le comercializau și dorința acestora de a nu plăti

impozit pe profit.

Fapta aceluiași inculpat de a sprijini pe inculpații A.M.A. și I.B.R. la

evidențierea în actele contabile ale societăților comerciale, de cheltuieli ce

nu au la bază operațiuni reale, în scopul diminuării impozitului prin remiterea

repetată de documente fiscale ce atestau raporturi comerciale ce nu existau în

realitate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26

rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

S-a invocat faptul că Tribunalul a pus în discuție incidența acestui

articol deși nu sub forma expresă de schimbare a încadrării juridice, deoarece

strict formal nu este o schimbare de încadrare în condițiile în care această

procedură ar implica două acte normative în vigoare, or în speța de față Legea nr.

87/1994 s-a abrogat, conținutul art. 11 lit. e) si c),

fiind preluat de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 sub forma complicității,

însă pentru evitarea neclarităților în dispozitiv, și pentru a se explicita

existența aceste infracțiuni ce nu se regăsește în rechizitoriu, s-a preferat

inserarea în dispozitiv a incidenței art. 334 C. proc. pen.

Fapta inculpatului de a transfera sume mari de bani, știind că provin

din infracțiuni de evaziune fiscală, folosind documente justificative false în

scopul ascunderii originii ilicite a acestor bani, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că faptul de a fi dobândit sume mari de bani prin

perceperile de comisioane din sumele transferate, știind că acestea proveneau

din evaziune fiscală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Faptele fiind concurente s-a reținut și aplicarea art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului D.G. de a adera la un grup infracțional constituit,

fiind racolat de inculpatul Y.A., sprijinind în mod direct aceasta persoană

prin dispoziții directe date funcționarilor bancari și prin influențarea

acestora, dându-le credința că ar fi verificat el însuși actele și totul este

legal, iar lipsurile se vor remedia, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul a semnat în alb documente bancare deținute, utilizate de

inculpatul A., conferindu-i acestuia cel puțin sprijinul moral în desfășurarea

activității infracționale, știind că va fi sprijinit de managerul de operațiuni

în cazul în care va avea dificultăți cu desfășurarea planului infracțional.

Fapta aceluiași inculpat care în calitatea sa de manager operațiuni a

influențat funcționarii cu atribuții de execuție și le-a dat dispoziții să facă

plați lui A., deși știa că acesta nu are vreo calitate și le-a comunicat

casierilor că împuternicirile vor apărea ulterior, facilitând astfel

inculpatului Y.A. activitatea de spălare de bani și externalizare a unor mari

sume de valută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut de asemenea aplicarea dispozițiilor privind concursul real

de infracțiuni.

Fapta inculpatului A.M.A. de a introduce în contabilitate documente

fiscale prin care se atestă operațiuni comerciale fictive, în scopul

sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a transfera diferite sume de bani proveniți

din activitatea de evaziune fiscală, în scopul disimulării originii ilicite,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 23 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul real de

infracțiuni.

Fapta inculpatului I.B.R. de a introduce în contabilitate documente

fiscale prin care se atestă operațiuni comerciale fictive, în scopul

sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate în cauză, instanța de fond a

avut în vedere pentru toți inculpații criteriile de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, Tribunalul a apreciat că se impune a

fi admisă în tot acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. Întrucât controlul

efectuat de organele fiscale la societățile administrate de inculpatul A.M.A. nu

a fost contestat de vreunul dintre participanții procesuali, motiv pentru care

au fost obligați inculpații Y.A., D.G. și A.M.A., în solidar și cu părțile

responsabile civilmente SC U.I.I. SRL și SC F.I. SRL, la plata a 1.149.827.417

ROL cu titlul de despăgubiri civile.

S-a considerat că și inculpatul D.G. se impune a fi obligat la plata

acestei sume, deoarece deși nu a participat direct la raporturile comerciale

fictive dintre inculpatul Y.A. și M.A., a acceptat ca activitatea sa de

sprijinire a grupului infracțional să afecteze corecta colectare a taxelor și

impozitelor de către organele fiscale.

Cu privire la prejudiciul produs prin intermediul societăților

administrate de inculpatul B.R., s-a constatat că s-a disjuns cercetarea penală

datorita complexității expertizei.

S-a instituit și măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor

părților obligate la suportarea despăgubirilor, până la concurența sumei de

1.500.000.000 ROL, valoarea probabilă la care se ajunge adăugându-se

cheltuielile de executare, considerându-se că se impune ca sechestrul să

opereze și asupra bunurilor deținute de părți în coproprietate, acestea având

posibilitatea să solicite partajul pe cale directă sau pe calea contestației la

executare în condițiile legii civile.

Împotriva

acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal atât inculpații Y.A., D.G.,

M.A.A. și I.B.R., cât și partea civilă A.N.A.F. - reprezentant legal al

Statului Român.

Curtea de

Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 165 din 1 iulie 2009,

în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de

inculpații Y.A., D.G., M.A.A. și I.B.R. împotriva sentinței penale nr. 705 din 13

iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A desființat în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

I. A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 7 ani

interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicată inculpatului Y.A.

prin sentința apelată, în pedepsele componente pe care le-a repus în

individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o

durată de 7 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o

durată de 7 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- sporul de 2 ani închisoare, a cărui aplicare a înlăturat-o.

A înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice conform art. 334

C. proc. pen., din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11

lit. c) din Legea nr. 87/1994 și art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a

infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul Y.A. la

pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv

dreptul de a fi administrator al vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de

7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a

contopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului Y.A. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu

pedepsele de câte 6 ani închisoare aplicate aceluiași inculpat prin sentința

apelată, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., astfel încât acesta va executa pedeapsa

cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă de 6

ani închisoare, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit.

c) C. pen., respectiv dreptul de a fi administrator al vreunei societăți

comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata

executării pedepsei închisorii dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare aplicată inculpatului durata reținerii și perioada arestării

preventive de la 22 ianuarie 2004 la 06 mai 2005.

A înlăturat aplicarea măsurii de siguranță prev. de art. 117 C. pen.

privind expulzarea inculpatului în Siria.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art.

10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul Y.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 11 lit. e) din

Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

II.

A

înlăturat în privința inculpatului D.G. aplicarea sporului de pedeapsă

de 2 ani închisoare, astfel încât în temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit.

b) C. pen., acesta va executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, alături

de care conform art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii

conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit.

c) C. pen., respectiv dreptul de a fi funcționar bancar, pe o perioadă de 7 ani

după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata

executării pedepsei închisorii drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare aplicată inculpatului durata reținerii și perioada arestării

preventive de la 06 mai 2004 la 01 februarie 2005.

III.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 7

ani interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicată inculpatului

M.A.A. prin sentința apelată în pedepsele componente pe care le-a repus în

individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o

durată de 7 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.

23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

A înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice conform art. 334

C. proc. pen., din infracțiunile prev. de art. 11 lit. c) din

Legea nr. 87/1994 și art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 334 Cod de procedură penală a schimbat încadrarea

juridică a infracțiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 lit. d) C.

pen. a condamnat pe inculpatul M.A.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 lit. c) C.

pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen.

inculpatul M.A.A. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata

executării pedepsei închisorii dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de

încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. pro. Pen. a atras atenția inculpatului

asupra nerespectării disp. art. 83 C. pen., referitoare la

revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei

accesorii a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit.

c) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C.

proc. pen. a achitat pe inculpatul M.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

IV. A înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptei

pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.B.R., din infracțiunea prev.

de art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art.

10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I.B.R. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 11 Iit. e) din

Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat,

apelul formulat de Statul Român, reprezentat legal prin A.N.A.F.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs, în termen legal,

inculpații

D.G.,

Y.A. și M.A.A. și partea civilă Statul Român, reprezentat legal prin A.N.A.F.

Inculpatul D.G. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14, solicitând oral și prin motivele de recurs scrise aflate la

dosarul cauzei, admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și

rejudecând, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

a), c) sau d) C. proc. pen. pentru complicitate la infracțiunea de spălare a

banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002,cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere,

constituire, aderare sau sprijin adus sub orice formă unui grup infracțional,

prev. de art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 39/2003.

În acest sens, a susținut că instanțele, pe baza analizei probelor din

dosar au dat o greșită interpretare a acestora.

Astfel, prin rechizitoriul parchetului s-a dispus trimiterea sa în

judecată cu cercetarea incompletă în faza urmăririi penale. Ulterior, prima

instanță, deși a dispus efectuarea a unei noi expertize, iar concluziile

acesteia au fost tot în favoarea sa, a înlăturat total concluziile acestor

expertize și a dispus condamnarea sa, fără a avea la îndemână cunoștințele

necesare pentru a le combate sau fără a avea o probă echivalentă cu valoare

juridică contrară.

A mai arătat ca ambele instanțe au prezentat greșeli în aprecierea reală

și corectă a probelor, prin înlăturarea unora concludente sau prin trunchierea

declarațiilor martorilor, împrejurări care au condus la reținerea unei situații

de fapt eronate, în raport de care s-a ajuns la condamnarea sa.

Astfel, sub aspectul complicității la infracțiunea de spălare a banilor,

probele avute în vedere de instanță nu conduc la reținerea faptei și a

vinovăției sale, fără a exista nici o dovadă din care să rezulte ca a știut

despre proveniența ilicită a banilor, element esențial pentru existența infracțiunii.

În mod greșit au fost interpretate și textele ce reglementează

infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, instanța,

eronat, apreciind că a aderat la un grup infracțional, întrucât nu s-au făcut

dovezi și nu s-au motivat aspecte specifice acestei infracțiuni, cum ar fi caracterul

organizat al așa-numitului grup sau măcar existența unei înțelegeri în vederea

urmăririi vreunui scop.

Totodată, a mai susținut că o altă interpretare greșită a legii o

constituie aspectul privind latura civilă și luarea măsurii sechestrului

asigurător.

În acest sens, a arătat că menționarea în dispozitiv a prevederilor art.

163 pct. 5 C. proc. pen. este o greșeală, întrucât textul prevede doar

posibilitatea instituirii din oficiu și nu reprezintă temeiul confiscării.

Sechestrul, fiind o măsură penală trebuia să poarte doar cu privire la bunurile

sale, care ar fi trebuit să fie și identificate.

Într-un ultim subsidiar, a invocat greșita individualizare a pedepsei,

solicitând înlăturarea reținerii disp. art. 75 alin. (2) C. pen. și reținerea

disp. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. și aplicarea unor pedepse sub

minimul general prevăzut de lege, cu privire la care, după contopire să se

dispună aplicarea disp. art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiționată a

executării pedepsei rezultante.

Inculpatul M.A.A. a invocat oral și în scris cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pc.18 C. proc. pen. apreciind că instanța de apel a comis

o gravă eroare de fapt atunci când a reținut totuși vinovăția sa sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr.

241/2005, ca și pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală a arătat că în mod

constant a recunoscut faptul că a achiziționat mărfuri de la importatorii

chinezi fără acte, iar ulterior a cumpărat facturi false și le-a evidențiat în

contabilitate, fără însă a opera înregistrări fictive în evidențele contabile

ale societății.

În prezent însă, Legea nr. 241/2005 nu mai sancționează acest lucru,

astfel încât prin aplicarea disp. art. 13 C. pen. se constată că infracțiunea

pentru care a fost trimis în judecată nu mai este prevăzută de legea penală,

motiv pentru care a susținut că se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani a susținut că nu a

externalizat nici o sumă de bani, nu a încercat în vreun mod să deturneze

provenința sumelor virate în conturile societăților administrate de către Y.A. și

nu a avut absolut nici o contribuție și nici o participare la operațiunile

bancare derulate ulterior, astfel că se impune achitarea sa în baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

A mai susținut că este greșită și modalitatea de rezolvare a laturii

civile a cauzei, neexistând nici un temei pentru ca să fie obligat la plata în

solidar către A.N.A.F. a sumei de 1,14 mld ROL, împreună cu coinculpații Y.A. și

D.G., câtă vreme nu a produs nici o acțiune prejudiciabilă de natură să

legitimeze o asemenea dispoziție, iar în prezent nu mai există bază de

incriminare potrivit Legii nr. 241/2005, fiind obligatorie aplicarea disp. art.

13 C. pen.

Nu în ultimul rând, a susținut că în mod greșit a fost stabilit termenul

de încercare la 5 ani, în speță, acest termen putând fi de maxim 4 ani.

Inculpatul Y.A., oral și prin motivele de recurs aflate la dosarul

cauzei, a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., arătând că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

În acest sens a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art.

26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, arătând că nu poate

fi reținută în sarcina sa complicitatea, câtă vreme, așa cum ceilalți

coinculpați au susținut nu poate fi reținută infracțiunea în sarcina autorului.

În susținerea celor afirmate a arătat că s-a dovedit faptul că se

prezenta la bancă cu documentele emise de persoana împuternicită, fără ca el să

fie persoana care emitea facturile societății. Inculpatul M.A. cumpăra mărfuri

de pe piața neagră pe care le înregistra cu facturi cumpărate în același mod,

evaziunea fiscală producându-se în momentul cumpărării respectivelor mărfuri,

astfel că nu se poate vorbi de un prejudiciu și nici de evaziune fiscală în

sarcina sa.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani a precizat că se impune

achitarea sa întrucât dacă nu se poate reține prima infracțiune, pe cale de

consecință nu se poate reține nici aceasta. Mai mult decât atât, nu a fost

dovedit în cauză caracterul ilicit al transferurilor bancare pretins a fi fost

făcute, nefiind determinat prejudiciul pe baze temeinice.

De asemenea, a susținut că nu se poate vorbi de infracțiunea de

constituire de grup infracțional organizat, întrucât nu se poate vorbi de un

grup infracțional și nu există probe sau martori în acest sens, astfel că a

solicitat achitarea și pentru această infracțiune.

În subsidiar, a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., arătând că pedepsele aplicate au fost greșit individualizate

și a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și

76 lit. a) C. pen., aplicarea fără spor a unor pedepse sub minimul general prevăzut

de lege, cu aplicarea disp. art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiționată

a executării pedepsei rezultante.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei pentru efectuarea

expertizei solicitate în vederea stabilirii certe a prejudiciului.

Recurenta parte civilă, prin consilier juridic, a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei penale atacate și instituirea sechestrului

asigurător până la concurența prejudiciului și a accesoriilor, arătând că în

mod greșit ambele instanțe au dispus sechestrul asigurător doar până la

concurența sumei stabilite în mod arbitrar, deși prejudiciul a fost corect

reținut, situație care ar duce la împrejurarea că la calculul accesoriilor nu

se vor aplica prevederile legale.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând

decizia atacată prin prisma motivelor invocate în recursurile promovate, Curtea

constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică.

Astfel, cât privește recursul inculpatului D.G., Curtea constată că

motivele invocate în fața instanței supreme nu sunt altceva decât reiterarea

celor susținute în fața instanței de apel.

Așa fiind, fără a se mai relua motivarea instanței, Curtea constată că

acestea au fost analizate în cadrul hotărârii criticate, iar instanța de

control judiciar a răspuns punctual fiecărui motiv de apel susținut de

inculpat.

Cu

privire la infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și

crimă organizată, prin Decizia nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a menținut Decizia penală nr.

236 din 04 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

care a modificat sentința penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, în sensul stabilirii vinovăției

inculpaților H.M.A., M.O.A.K., K.A.Y., Y.J., F.Z., A.A. s.a., condamnați în

respectiva cauză pentru aceste fapte, s-a reținut că modalitățile de acțiune

ale grupului organizat au constat în folosirea de identități false la

înființarea unor societăți comerciale care nu funcționează la sediul social

declarat, (pentru a se sustrage de la controlul fiscal) ori cesionarea de

societăți care au datorii mari la stat (pentru a se sustrage de la plata

contribuțiilor), după care societățile comerciale astfel înființate erau

folosite de alți membrii ai grupului la săvârșirea unor infracțiuni de

contrabandă, evaziune fiscală, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

spălarea banilor proveniți din aceste infracțiuni, fiind identificate peste

1000 de societăți „fantomă" care erau înființate/cesionate pe identitatea

unora dintre membrii grupului, dar erau folosite de alți membrii ai grupului.

S-a mai reținut de asemenea că inculpații funcționau în „celule",

coordonate organizat în mod ierarhic, astfel încât să nu existe posibilitatea

de a se cunoaște toți între ei, iar atunci când membrii celulei erau arestați,

celelalte celule funcționau independent.

Prin referiri concrete la activitățile infracționale desfășurate de

inculpații judecați în cauza respectivă, instanța a ilustrat în mod elocvent

modul de acțiune în cadrul grupului organizat, precum și legăturile stabilite

între membrii acestuia în îndeplinirea sarcinilor precise asumate de fiecare.

Totodată s-a precizat că activitatea grupului s-a desfășurat pe o perioadă

îndelungată, a presupus asigurarea de informații, de mijloace de executare, de

verificare a produselor, existând chiar o coordonare pe diferite trepte de

desfășurare, materialul probator existent în cauză oferind elemente care

demonstrează participarea conștientă a inculpaților la crimă organizată și

aderarea, respectiv sprijinirea grupului organizat, ei acceptând rolul

„celulelor”, în realizarea unor infracțiuni grave, ca scop al acestei

activități.

În această ordine de idei, trebuie precizat faptul că activitățile

infracționale deduse judecății în cauza de față, dar în special faptele

imputate inculpaților Y.A. și D.G., nu trebuie examinate în mod izolat, ci doar

în contextul activității de ansamblu a grupului infracțional organizat, prin

întrepătrundere cu activitatea infracțională a altor membri ai grupului,

întrucât numai în felul acesta este cu adevărat posibilă decelarea mecanismului

coordonat de funcționare a rețelei de criminalitate organizată, care a presupus

asumarea și îndeplinirea de către membrii săi a unor sarcini precise, în

realizarea scopului propus: obținerea de beneficii din fraudarea bugetului de

stat.

Deși prin sentința penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 5328/2003, nu s-a

menționat în mod expres că ar fi existat anumite legături infracționale între

vreunii dintre inculpații judecați și condamnați în respectiva cauză pentru

infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr.

39/2003 și inculpații Y.A. și D.G., acuzați în prezenta cauză de apartenență la

același grup infracțional organizat, totuși acest aspect nu poate fi

valorificat, așa cum pretind apărătorii celor doi inculpați, drept o dovadă a

nevinovăției lor cu privire la respectiva faptă, deoarece aceste legături

rezultă în mod indubitabil din însăși materialitatea faptelor săvârșite de unii

membrii ai grupării, având un suport probatoriu solid.

În concret, Curtea constată că probele administrate în cauză evidențiază

dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpații Y.A. și D.G.,

alături de numiții M.O.A.K., H.M.A.A.N. și K.A.Y., ultimii trei judecați și

condamnați definitiv prin sentința penală sus-menționată, au făcut parte

dintr-un grup infracțional organizat, constituit în scopul săvârșirii de

infracțiuni grave - evaziune fiscală și spălare de bani. Mecanismul de funcționare

a acestui grup a constat în aceea că numiții (condamnați) M.O.A.K., H.M.A.A.N. și

K.A.Y. au avut sarcina de a înființa, respectiv cesiona societăți comerciale

„fantomă" prin folosirea în fața autorităților a unor documente de

identitate false, iar inculpatul Y.A. s-a ocupat de preluarea și administrarea

în fapt a unora dintre aceste firme fantomă, prin intermediul cărora a

desfășurat activități comerciale și bancare ilicite, cu ajutorul inculpatului D.G.,

manager de operațiuni în cadrul E.B. SA - Sucursala Voluntari.

Din întreg materialul probator administrat în cauza, raportat și

coroborat cu actele efectuate în dosarul anterior amintit, rezultă fără putință

de tăgadă că inculpatul D.G. a aderat la un grup infracțional constituit, fiind

racolat de inculpatul Y.A., sprijinind în mod direct aceasta persoană prin dispoziții

directe date funcționarilor bancari și prin influențarea acestora, dându-le

credința că ar fi verificat el însuși actele și totul este legal, iar lipsurile

se vor remedia.

Susținerile recurentului inculpat în sensul că prezența sa în afara

biroului său și gentilețea în comportament făceau parte din atitudinea fireasca

a unui manager bancar nu au suport probator, fiind contrazise evident de

probele din cauza.

Astfel, inculpatul a semnat în alb documente bancare deținute și

utilizate de inculpatul A., conferindu-i acestuia cel puțin sprijinul moral în

desfășurarea activității infracționale, știind că va fi sprijinit de managerul

de operațiuni în cazul în care va avea dificultăți cu desfășurarea planului

infracțional.

În același

sens, ambele instanțe au reținut că, inculpatul, în calitatea sa de manager

operațiuni a influențat funcționarii cu atribuții de execuție și le-a dat

dispoziții să facă plăți lui A., deși știa că acesta nu are vreo calitate și

le-a comunicat casierilor că împuternicirile vor apărea ulterior, facilitând

astfel inculpatului Y.A. activitatea de spălare de bani și externalizare a unor

mari su