ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 192/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 192/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei penale de față:

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7388/1/2010,

inculpatul Y.A. a formulat în baza art. 386 lit. e) C. proc. pen., contestația

în anulare împotriva deciziei penale nr. 2504 din 4 mai 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În motivarea contestației,

petentul a învederat că instanța de recurs a pronunțat decizia nr. 2504 din 4

mai 2010, dar fără a-l asculta, fiind obligată la acest lucru conform disp.

art. 385

15

alin. (1)

1

C. proc. pen.

Mai mult, pe

parcursul desfășurării procesului penal, toate actele i-au fost prezentate în

limba română, deși avea nevoie de un translator, deoarece nu stăpânește limba

română. Practic lipsa interpretului, echivalează cu o lipsă de ascultare a

inculpatului prezent la ședința de judecată.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând pe fond, contestația în anulare formulată de

contestatorul Y.A. o consideră neîntemeiată pentru următoarele motive:

Prin sentința penală

nr. 705 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în dosarul nr. 3994/3/2005, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor pentru care a fost

trimis in judecată inculpatul Y.A. din art. 26 C. pen. rap. la art. 11

lit. c) și art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., in art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 rap.

la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. a fost condamnat inculpatul Y.A. la 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. a fost interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen.,

respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de

7 ani.

În baza art. 7 alin.

(1) si (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul la 6 ani

închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen.,

respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de

7 ani.

În baza art. 23 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare.

În baza art. 23 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a

fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, aceea de 6 ani închisoare, sporita cu 2 ani, in final inculpatul Y.A.

urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principala rezultantă de 8 ani

închisoare și pedeapsa complimentară prev. de art. 64 lit. c) C. pen.,

respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durată de

7 ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71-64 lit. c) C. pen.

În baza art. 117 C.

pen. s-a dispus expulzarea în Siria a inculpatului Y.A.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a

arestului preventiv de la 22 ianuarie 2004 la 06 mai 2005.

În baza art. 65 C.

pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen.,

respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durată de

7 ani.

În baza art. 14 si art.

346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. au fost obligați inculpații Y.A.,

D.G. și A.M.A., în solidar și cu părțile responsabile civilmente SC U.I.I. SRL,

cu sediul în Jud. Ilfov si SC F.I. SRL, la plata a 1.149.827.417 ROL, în

favoarea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - ANAF, cu titlu de

despăgubiri civile.

În baza art. 163 alin.

(5) C. proc. pen. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra

tuturor bunurilor mobile și imobile, proprii sau în coproprietate, aparținând

inculpaților Y.A., D.G. și A.M.A., precum și părților responsabile civilmente

SC U.I.I. SRL și SC F.I. SRL până la concurența sumei de 1.500.000.000 ROL în

favoarea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - ANAF.

În baza art. 191 alin.

(2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat, inculpatul A.M.A. în solidar

și cu părțile responsabile civilmente SC U.I.I. SRL și SC F.I. SRL, la plata a

câte 7.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Au fost respinse

cererile formulate de experții D.B., L.C. și B.D.D. de suplimentare a

onorariului de expertiză.

Pentru a pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că,

prin rechizitoriile nr. 319/P/2003 și

nr. 65/P/2003 au fost trimiși în judecată inculpații H.M.A., M.O.A.K., K.A.Y., Z.J.,

F.Z., A.A. s.a., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994,

art. 293 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., disjungându-se cercetările pentru

inculpatul Y.A.

S-a mai reținut că o

parte din membrii grupării infracționale aveau sarcina de a înființa societăți

comerciale fantomă prin folosirea în fața autorităților a documentelor de

identitate false. După înființare, aceste societăți erau administrate în fapt

și de către inculpatul Y.A.

Inculpații menționați

anterior au fost condamnați prin sentința penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Așa cum se retine

prin sentința sus-amintită, inculpații K.A.Y. și H.M.A., au acționat prin

folosirea de documente falsificate - aplicarea fotografiei inculpatului K. pe

pașaportul unei alte persoane, F.S.

Inculpatul K.A.Y.,

sub diferite identități, a înființat mai multe societăți comerciale, printre

care și societățile SC G.I. SRL si SC T.C. SRL. (a fost condamnat prin sentința

penală nr. 1661/2004 a TB definitivă prin decizia 4453/2005 a I.C.C.J.).

Condamnatul K.A.Y.

s-a folosit de identitatea falsă de S.F. pentru a înființa SC G.I. SRL, fiind

arestat preventiv în 10 octombrie 2003. Acest aspect nu a împiedicat

desfășurarea operațiunilor prin societatea pe care o administrase și nici

retragerile de bani, pentru simplul motiv că administratorul de fapt era

inculpatul A.M.A., inculpat în cauza de față.

Organele de poliție

au procedat la un filaj și la oprirea în trafic a inculpatului care tocmai

ieșise din E.B., sucursala Voluntari, în autoturismul său găsindu-se facturi în

alb, ștampilate cu impresiunea SC G.I. SRL și a altor societăți constituite cu

acte false de condamnatul K.A.Y.

Și autoturismul

inculpatului Y.A. a fost verificat, iar în interiorul său au fost găsite

ștampilele societăților SC G.I. SRL, SC S.G. SRL, SC A.S. SRL, SC M. SRL, SC F.&Z.

SRL, SC Z.K. SRL, precum și facturi, cecuri în alb, toate cu impresiunile altor

societăți comerciale.

Prin verificarea

încrucișată la SC E.B., sucursala Voluntari, și la birourile unor notari

publici și la Autoritatea pentru Străini, s-a constatat că la banca

sus-amintită aveau deschise conturi și desfășurau activități comerciale

următoarele societăți comerciale:

SC A.S.I. SRL,

respectiv aceeași societate comercială ale cărei ștampile au fost găsite în

posesia inculpatului Y.A. Deschiderea de cont a fost operată pe numele persoanei

N.F., cu utilizarea unei procuri false.

SC M.I. SRL,

deschidere de cont efectuată pe numele unei terțe persoane prin utilizare de

procură falsă și legitimație provizorie de ședere falsă;

SC Z.K. SRL cu

utilizare de procură falsă;

SC

F. & Z.C. SRL cu utilizarea unei legitimații de ședere provizorie falsă,

SC

G.I. SRL deschidere de cont realizată (ca și societatea însăși) pe baza unui

pașaport falsificat.

În

afară de aceste societăți ale căror ștampile s-au găsit asupra inculpatului Y.A.,

au mai fost identificate deschideri de cont efectuate pe baza de acte false,

privitor la următoarele societăți: SC S.G.I. SRL, SC T.C. SRL, SC I.E.D. SRL,

SC M.I. SRL, SC M.K.S.I.G. SRL, SC S.I. SRL.

De

reținut și că semnătura autorizată la SC E.B. pentru SC F. & Z. SRL, prin

împuternicit T.E., este aceeași cu cea a persoanei care a deschis conturile

pentru SC T.C.I. SRL și SC G. SRL după cum rezultă din raportul de constatare

tehnico - științifică întocmit în cauză.

Tribunalul

a constatat că prin societățile administrate de facto de către inculpatul Y.A.

se efectuau transferuri externe de valută, sumele depășind 3 milioane dolari

SUA. Din raportul de supraveghere întocmit de BNR nr. VIII/1/MP/7448 din 21

iunie 2004 (fila 407 dos. urm. pen. vol. 3), rezultă că plățile au fost

efectuate către aceleași firme din străinătate, indiferent de ordonatorul

român, sub formă de avansuri, care nu au fost justificate ulterior cu documente

care să ateste realizarea importurilor respective. În mai multe cazuri plățile

externe s-au efectuat către bănci din jurisdicții necooperante sau care nu au

reglementari adecvate în domeniul prevenirii și spălării banilor, respectiv

Indonezia, Cipru, Dubai, Hong Kong.

Inculpatul

Y.A. a deschis mai multe circuite financiare fictive prin intermediul

societăților constituite cu acte false pe care le administra în fapt, cu

societăți administrate de alți doi coinculpati din cauza, respectiv numiții A.M.A.

și I.B.R.

Aceștia

din urmă au avut o participație mult mai mică în cadrul grupului infracțional,

urmărind doar să-și justifice mărfurile cumpărate fără documente legale și pe

care le comercializau.

S-a

constatat că schema infracțională era relativ simplă, deși implica mai mulți

pași și o încredere majoră între membri grupului infracțional.

Potrivit

declarației dată în faza de urmărire penală (fila 157 dos. urm. pen. vol. 1),

inculpatul M.A.M. a precizat cu exactitate că a fost racolat de către

inculpatul Y.A., care i-a propus să scoată bani cash prin intermediul firmelor

fantomă, în schimbul unui comision. Totodată, a detaliat asupra mecanismului

infracțional descris anterior, care schematic prezentat, consta în cumpărarea

de mărfuri de la engrosiști fără documente justificative de către M.A., revânzarea

la clienți de încredere (vechi, după cum îi numește inculpatul), obținerea de

facturi justificative de la firmele fantomă ale lui A., efectuarea de plați

către acestea, scoaterea banilor de către A. și restituirea lor lui M.A. în

schimbul unui comision de 2%.

Inculpatul

Y.A. a procedat în mod similar și în ceea ce privește raporturile cu

coinculpatul I.B.R.

Și

acesta din urmă a profitat de oportunitatea oferită de inculpatul Y.A., introducând

în contabilitatea societății pe care o administra, respectiv SC D. SRL,

documente fiscale false în scopul diminuării scriptice a profitului și

sustragerii de la plata impozitului pe profit și a TVA.

Inculpatul

a introdus în contabilitate facturile seria BACS 9350752 cu valoare de

35.319.200.200 lei, BACS nr. 9350861 cu valoare de 39.371.150.000 lei, BACS nr.

9350852 cu valoarea 32.103.482.158 lei și BACS 7104371 cu valoarea

5.200.300.000 lei, emise de SC F. & Z.C. SRL, SC E.T. SRL și SC P.A. SRL.

Scriptic,

plățile ar fi semnificat contravaloarea unor servicii de management și

comisioane. Așa cum s-a arătat anterior, societățile „prestatoare de

servicii" au fost constituite cu acte fictive, nu au prestat niciodată

astfel de activități și de altfel nici nu aveau potența financiară sau de

personal pentru a presta astfel de servicii manageriale.

În

ceea ce privește prejudiciul produs prin astfel de fapte, s-a dispus

disjungerea datorită complexității expertizelor de specialitate.

Inculpatul

I.B.R. a avut la rândul său un comportament sincer în faza de urmărire penală,

decelând organelor de anchetă procedeul infracțional, aspect ce s-a reflectat

și în individualizarea pedepsei.

Ca

și în cazul celuilalt coinculpat, a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul Y.,

tot la E.B., acesta propunându-i să obțină bani cash din firme prin contracte

fictive, inculpatul B. urmând să-i facă plați efective, iar banii scoși din

bancă de Y. și înapoiați lui B. contra unui comision de 2% (fila 131 dos. urm. pen.,

vol.1).

Martorul

G.C., casier la E.B. a arătat de asemenea că l-a recunoscut pe inculpatul Y.A.

ca fiind persoana care în perioada ianuarie 2003 - ianuarie 2004 a venit la bancă și a efectuat operațiuni bancare (fila 199 dos. urm. pen., vol.1), acesta

venind la bancă chiar și de mai multe ori pe zi, manipula înscrisurile remise

de casier și lua el însuși banii ridicați, deși inculpatul A. nu figura pe

vreunul din acele acte.

În

pofida acestui fapt, inculpatul D.G., manager operațiuni la E.B., sucursala

Voluntari, telefona martorului G.C. și îl anunța că va sosi numitul A. să

ridice bani.

De

asemenea, inculpatul D.G. remitea casierului și bilete în care scria numele

societății și suma de bani ce urma să fie ridicată de A. Nici acest procedeu nu

se regăsește în fișa postului și în nici un alt document care reglementează

activitatea bancară. Printr-o astfel de modalitate inculpatul Dima voia să se

asigure de inexistența oricărei piedici la ridicarea banilor de către

inculpatul A., care nu era legitimat de nimeni, iar în condițiile în care

managerul de operațiuni se interesa direct și dădea ordine să fie efectuată

plata, orice suspiciune a celor cu funcție de execuție era înlăturată.

Totodată,

s-a mai reținut că inculpatul D.G. proceda la fel și în cazul altor casieri.

Tot

în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului D.G., instanța de

fond a reținut că la momentul percheziționării autovehiculului condus de

inculpatul Y.A. a fost găsit, printre altele, și un formular de dispoziție de

plată externă completat la poziția ordonator cu denumirea SC F. & Z.C. SRL,

având aplicată ștampila societății. Formularul nu era completat cu privire la

valoarea tranzacției, descrierea și justificarea acesteia.

Pe

lângă semnăturile ordonatorului (una lizibilă și una acoperită cu pastă albă,

ambele semnate de aceeași persoană) formularul mai era semnat la rubrica

destinată vizei lucrătorilor bancari de inculpatul D.G., așa cum rezultă din

raportul de expertiza grafologică întocmit în cauza (fila 306 dos.urm.pen.).

Referitor

la încadrarea juridică, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului Y.A. de a

adera la un grup infracțional format din inculpații M.O.A.K., F.Z., H.M.A., K.A.Y.,

inculpați condamnați prin sentința penala nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului București, modificată prin decizia nr. 236/2005 a Curții de Apel București, și

definitivă prin decizia nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și din inculpații din prezenta cauză, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a

considerat că grupul infracțional exista independent de condamnările din

sentința susmenționată. În dosarul de față inculpatul Y. avea o funcție de

conducere, utilizând actele false procurate în mod constant de la inculpații M.O.A.K.,

F.Z., H.M.A., K.A.Y., a racolat pe funcționarul bancar D.G., care avea drept

atribuții, conspirarea sa, deschiderea de conturi în mod ilicit și asigurarea

retragerilor bancare ilicite.

Inculpatul

Y.A. a mai racolat și pe inculpații A.M.A. și I.B.R. , speculând dorința

acestora de a obține documente justificative pentru mărfurile fără proveniență

legală pe care le comercializau și dorința acestora de a nu plăti impozit pe

profit.

Fapta

aceluiași inculpat de a sprijini pe inculpații A.M.A. și I.B.R. la evidențierea

în actele contabile ale societăților comerciale, de cheltuieli ce nu au la bază

operațiuni reale, în scopul diminuării impozitului prin remiterea repetată de

documente fiscale ce atestau raporturi comerciale ce nu existau în realitate

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la

art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

S-a

invocat faptul că Tribunalul a pus în discuție incidența acestui articol deși

nu sub forma expresă de schimbare a încadrării juridice, deoarece strict formal

nu este o schimbare de încadrare în condițiile în care această procedură ar

implica două acte normative în vigoare, or în speța de față Legea nr. 87/1994

s-a abrogat, conținutul art. 11 lit. e) și c), fiind preluat de art. 9

lit. c) din Legea nr. 241/2005 sub forma complicității, însă pentru evitarea

neclarităților în dispozitiv, și pentru a se explicita existența aceste

infracțiuni ce nu se regăsește în rechizitoriu, s-a preferat inserarea în

dispozitiv a incidenței art. 334 C. proc. pen.

Fapta

inculpatului de a transfera sume mari de bani, știind că provin din infracțiuni

de evaziune fiscală, folosind documente justificative false în scopul

ascunderii originii ilicite a acestor bani, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată,

s-a apreciat că faptul de a fi dobândit sume mari de bani prin perceperile de

comisioane din sumele transferate, știind că acestea proveneau din evaziune

fiscală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 23

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele

fiind concurente s-a reținut și aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen.

Împotriva

acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal atât inculpații Y.A., D.G.,

M.A.M. și I.B.R., cât și partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală - reprezentant legal al Statului Român.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 165 din 1 iulie

2009, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile

declarate de inculpații Y.A., D.G. , M.A.M. și I.B.R. împotriva sentinței

penale nr. 705 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A

desființat în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

I.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 7 ani interzicerea

dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicată inculpatului Y.A. prin

sentința apelată, în pedepsele componente pe care le-a repus în

individualitatea lor, după cum urmează:

-

pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii conform

art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 7

ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.;

-

pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii conform

art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 7

ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 39/2003;

-

pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

-

pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

-

sporul de 2 ani închisoare, a cărui aplicare a înlăturat-o.

A

înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice conform art. 334 C.

proc. pen., din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11

lit. c) din Legea nr. 87/1994 și art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele

cu aplic.art.41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În

temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.

În

temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

cu aplic. art.41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul Y.A. la pedeapsa

de 6 ani închisoare.

În

temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv

dreptul de a fi administrator al vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de

7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit

pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului Y.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu

pedepsele de câte 6 ani închisoare aplicate aceluiași inculpat prin sentința

apelată, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., astfel încât acesta va executa pedeapsa

cea mai grea de 6 ani închisoare.

În

temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit.

c) C. pen., respectiv dreptul de a fi administrator al vreunei societăți

comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării

pedepsei închisorii dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În

temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare

aplicată inculpatului durata reținerii și perioada arestării preventive de la

22 ianuarie 2004 la 06 mai 2005.

A

înlăturat aplicarea măsurii de siguranță prev. de art. 117 C. pen. privind

expulzarea inculpatului în Siria.

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C.

proc. pen. a achitat pe inculpatul Y.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul Y.A., solicitând achitarea sa

pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar

transcrierea cauzei pentru efectuarea expertizei solicitate pentru stabilirea

certă a prejudiciului.

Prin

decizia penală nr. 2504 din 24 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție a fost respins recursul inculpatului Y.A.

Împotriva

acestei decizii condamnatul Y.A. a formulat prezenta contestație în anulare.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată susținerile

contestatorului sunt nefondate.

Astfel,

pe întreaga desfășurare a procesului penal, în faza recursului, așa cum rezultă

din conținutul încheierilor din 24 octombrie 2009 (f.59), 21 ianuarie 2010

(f.81), 9 martie 2010 (f.102) și 4 mai 2010 (f.156), inculpatul Y.A. a fost

prezent la fiecare termen de judecată fiind asistat de apărători, fie aleși,

fie desemnați din oficiu (1 termen de judecată), iar translatorul de limbă

arabă, d-nul D.B.) la fiecare termen a asigurat traducerea dezbaterilor.

Conform

art. 385

14

alin. (1)

1

C. proc. pen.,

„cu ocazia judecării

recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului

prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel”.

Or,

din analiza conținutului încheierilor aflate în dosarele Tribunalului București

și ale Curții de Apel București, secția I penală, care au judecat cauza în fond

și, respectiv apel, rezultă că inculpatul

Y.A. a fost ascultat în prezența apărătorului

ales, cât și a interpretului de limbă arabă, care a fost de altfel prezent la

fiecare termen de judecată ( fil.73 dosar Curtea de Apel București, secția I

penală). Faptul că la acest moment procesual, contestatorul Y.A., învederează

Înaltei Curți că nu a înțeles ceea ce s-a discutat la termenele de judecată,

deși a beneficiat de asistența atât a apărătorului ales, cât și a unui

interpret de limbă arabă (despre serviciile acestuia nu s-a plâns în niciun

moment procesual), apare ca fiind nefondată o asemenea susținere și lipsită de

suport probator.

Având

în vedere faptul că inculpatul a fost audiat anterior în prezența unui apărător

și a translatorului de limbă arabă, instanța de recurs nu avea obligația să-l

audieze pe inculpat, mai ales că în cauză nu pronunțase o hotărâre de achitare.

Nimic

însă nu-l împiedica pe inculpat sau pe apărătorul acestuia să solicite instanței

de recurs audierea sa, dar acest lucru nu a fost solicitat.

De

asemenea, în niciun moment procesual inculpatul nu a învederat instanțelor că

nu înțelege limba română sau că este nemulțumit de serviciile translatorului, acesta

a fost audiat de instanțele inferioare, respectându-i-se drepturile procesuale

și beneficiind de un proces echitabil.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază contestația

în anulare formulată de contestatorul Y.A. ca fiind neîntemeiată.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la cheltuieli

judiciare către stat, iar onorariul interpretului va fi suportat din fondul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul Y.A.

împotriva deciziei penale nr. 2504 din 4 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3994/3/2005.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat .

Onorariul

interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 ianuarie 2011.