ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 192/2011

Asupra cauzei penale de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7388/1/2010, inculpatul Y.A. a formulat în baza art. 386 lit. e) C. proc. pen., contestația în anulare împotriva deciziei penale nr. 2504 din 4 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea contestației, petentul a învederat că instanța de recurs a pronunțat decizia nr. 2504 din 4 mai 2010, dar fără a-l asculta, fiind obligată la acest lucru conform disp. art. 385 15 alin. (1) 1 C. proc. pen. Mai mult, pe parcursul desfășurării procesului penal, toate actele i-au fost prezentate în limba română, deși avea nevoie de un translator, deoarece nu stăpânește limba română.

Practic lipsa interpretului, echivalează cu o lipsă de ascultare a inculpatului prezent la ședința de judecată. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând pe fond, contestația în anulare formulată de contestatorul Y.A. o consideră neîntemeiată pentru următoarele motive: Prin sentința penală nr. 705 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 3994/3/2005, s-au dispus următoarele: I. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor pentru care a fost trimis in judecată inculpatul Y.A. din art. 26 C. pen. rap. la art. 11 lit. c) și art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., in art. 26 rap.

la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul Y.A. la 6 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. a fost interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de 7 ani. În baza art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durata de 7 ani.

În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare. În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, sporita cu 2 ani, in final inculpatul Y.A. urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principala rezultantă de 8 ani închisoare și pedeapsa complimentară prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durată de 7 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. c) C. pen. În baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea în Siria a inculpatului Y.A. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv de la 22 ianuarie 2004 la 06 mai 2005. În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăți comerciale pe o durată de 7 ani. În baza art. 14 si art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. au fost obligați inculpații Y.A., D.G. și A.M.A., în solidar și cu părțile responsabile civilmente SC U.I.I. SRL, cu sediul în Jud. Ilfov si SC F.I. SRL, la plata a 1.149.827.417 ROL, în favoarea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - ANAF, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 163 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, proprii sau în coproprietate, aparținând inculpaților Y.A., D.G. și A.M.A., precum și părților responsabile civilmente SC U.I.I. SRL și SC F.I. SRL până la concurența sumei de 1.500.000.000 ROL în favoarea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - ANAF. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat, inculpatul A.M.A. în solidar și cu părțile responsabile civilmente SC U.I.I. SRL și SC F.I. SRL, la plata a câte 7.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Au fost respinse cererile formulate de experții D.B., L.C.

și B.D.D. de suplimentare a onorariului de expertiză. Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin rechizitoriile nr. 319/P/2003 și nr. 65/P/2003 au fost trimiși în judecată inculpații H.M.A., M.O.A.K., K.A.Y., Z.J., F.Z., A.A. s.a., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994, art. 293 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., disjungându-se cercetările pentru inculpatul Y.A. S-a mai reținut că o parte din membrii grupării infracționale aveau sarcina de a înființa societăți comerciale fantomă prin folosirea în fața autorităților a documentelor de identitate false. După înființare, aceste societăți erau administrate în fapt și de către inculpatul Y.A.

Inculpații menționați anterior au fost condamnați prin sentința penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Așa cum se retine prin sentința sus-amintită, inculpații K.A.Y. și H.M.A., au acționat prin folosirea de documente falsificate - aplicarea fotografiei inculpatului K. pe pașaportul unei alte persoane, F.S. Inculpatul K.A.Y., sub diferite identități, a înființat mai multe societăți comerciale, printre care și societățile SC G.I. SRL si SC T.C. SRL. (a fost condamnat prin sentința penală nr. 1661/2004 a TB definitivă prin decizia 4453/2005 a I.C.C.J.). Condamnatul K.A.Y.

s-a folosit de identitatea falsă de S.F. pentru a înființa SC G.I. SRL, fiind arestat preventiv în 10 octombrie 2003. Acest aspect nu a împiedicat desfășurarea operațiunilor prin societatea pe care o administrase și nici retragerile de bani, pentru simplul motiv că administratorul de fapt era inculpatul A.M.A., inculpat în cauza de față. Organele de poliție au procedat la un filaj și la oprirea în trafic a inculpatului care tocmai ieșise din E.B., sucursala Voluntari, în autoturismul său găsindu-se facturi în alb, ștampilate cu impresiunea SC G.I. SRL și a altor societăți constituite cu acte false de condamnatul K.A.Y. Și autoturismul inculpatului Y.A. a fost verificat, iar în interiorul său au fost găsite ștampilele societăților SC G.I.

SRL, SC S.G. SRL, SC A.S. SRL, SC M. SRL, SC F.&Z. SRL, SC Z.K. SRL, precum și facturi, cecuri în alb, toate cu impresiunile altor societăți comerciale. Prin verificarea încrucișată la SC E.B., sucursala Voluntari, și la birourile unor notari publici și la Autoritatea pentru Străini, s-a constatat că la banca sus-amintită aveau deschise conturi și desfășurau activități comerciale următoarele societăți comerciale: SC A.S.I. SRL, respectiv aceeași societate comercială ale cărei ștampile au fost găsite în posesia inculpatului Y.A. Deschiderea de cont a fost operată pe numele persoanei N.F., cu utilizarea unei procuri false. SC M.I. SRL, deschidere de cont efectuată pe numele unei terțe persoane prin utilizare de procură falsă și legitimație provizorie de ședere falsă; SC Z.K.

SRL cu utilizare de procură falsă; SC F. & Z.C. SRL cu utilizarea unei legitimații de ședere provizorie falsă, SC G.I. SRL deschidere de cont realizată (ca și societatea însăși) pe baza unui pașaport falsificat. În afară de aceste societăți ale căror ștampile s-au găsit asupra inculpatului Y.A., au mai fost identificate deschideri de cont efectuate pe baza de acte false, privitor la următoarele societăți: SC S.G.I. SRL, SC T.C. SRL, SC I.E.D. SRL, SC M.I. SRL, SC M.K.S.I.G. SRL, SC S.I. SRL. De reținut și că semnătura autorizată la SC E.B. pentru SC F. & Z. SRL, prin împuternicit T.E., este aceeași cu cea a persoanei care a deschis conturile pentru SC T.C.I. SRL și SC G. SRL după cum rezultă din raportul de constatare tehnico - științifică întocmit în cauză.

Tribunalul a constatat că prin societățile administrate de facto de către inculpatul Y.A. se efectuau transferuri externe de valută, sumele depășind 3 milioane dolari SUA. Din raportul de supraveghere întocmit de BNR nr. VIII/1/MP/7448 din 21 iunie 2004 (fila 407 dos. urm. pen. vol. 3), rezultă că plățile au fost efectuate către aceleași firme din străinătate, indiferent de ordonatorul român, sub formă de avansuri, care nu au fost justificate ulterior cu documente care să ateste realizarea importurilor respective. În mai multe cazuri plățile externe s-au efectuat către bănci din jurisdicții necooperante sau care nu au reglementari adecvate în domeniul prevenirii și spălării banilor, respectiv Indonezia, Cipru, Dubai, Hong Kong.

Inculpatul Y.A. a deschis mai multe circuite financiare fictive prin intermediul societăților constituite cu acte false pe care le administra în fapt, cu societăți administrate de alți doi coinculpati din cauza, respectiv numiții A.M.A. și I.B.R. Aceștia din urmă au avut o participație mult mai mică în cadrul grupului infracțional, urmărind doar să-și justifice mărfurile cumpărate fără documente legale și pe care le comercializau. S-a constatat că schema infracțională era relativ simplă, deși implica mai mulți pași și o încredere majoră între membri grupului infracțional. Potrivit declarației dată în faza de urmărire penală (fila 157 dos. urm. pen. vol. 1), inculpatul M.A.M. a precizat cu exactitate că a fost racolat de către inculpatul Y.A., care i-a propus să scoată bani cash prin intermediul firmelor fantomă, în schimbul unui comision.

Totodată, a detaliat asupra mecanismului infracțional descris anterior, care schematic prezentat, consta în cumpărarea de mărfuri de la engrosiști fără documente justificative de către M.A., revânzarea la clienți de încredere (vechi, după cum îi numește inculpatul), obținerea de facturi justificative de la firmele fantomă ale lui A., efectuarea de plați către acestea, scoaterea banilor de către A. și restituirea lor lui M.A. în schimbul unui comision de 2%. Inculpatul Y.A. a procedat în mod similar și în ceea ce privește raporturile cu coinculpatul I.B.R. Și acesta din urmă a profitat de oportunitatea oferită de inculpatul Y.A., introducând în contabilitatea societății pe care o administra, respectiv SC D. SRL, documente fiscale false în scopul diminuării scriptice a profitului și sustragerii de la plata impozitului pe profit și a TVA.

Inculpatul a introdus în contabilitate facturile seria BACS 9350752 cu valoare de 35.319.200.200 lei, BACS nr. 9350861 cu valoare de 39.371.150.000 lei, BACS nr. 9350852 cu valoarea 32.103.482.158 lei și BACS 7104371 cu valoarea 5.200.300.000 lei, emise de SC F. & Z.C. SRL, SC E.T. SRL și SC P.A. SRL. Scriptic, plățile ar fi semnificat contravaloarea unor servicii de management și comisioane. Așa cum s-a arătat anterior, societățile „prestatoare de servicii" au fost constituite cu acte fictive, nu au prestat niciodată astfel de activități și de altfel nici nu aveau potența financiară sau de personal pentru a presta astfel de servicii manageriale. În ceea ce privește prejudiciul produs prin astfel de fapte, s-a dispus disjungerea datorită complexității expertizelor de specialitate.

Inculpatul I.B.R. a avut la rândul său un comportament sincer în faza de urmărire penală, decelând organelor de anchetă procedeul infracțional, aspect ce s-a reflectat și în individualizarea pedepsei. Ca și în cazul celuilalt coinculpat, a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul Y., tot la E.B., acesta propunându-i să obțină bani cash din firme prin contracte fictive, inculpatul B. urmând să-i facă plați efective, iar banii scoși din bancă de Y. și înapoiați lui B. contra unui comision de 2% (fila 131 dos. urm. pen., vol.1). Martorul G.C., casier la E.B. a arătat de asemenea că l-a recunoscut pe inculpatul Y.A. ca fiind persoana care în perioada ianuarie 2003 - ianuarie 2004 a venit la bancă și a efectuat operațiuni bancare (fila 199 dos.

urm. pen., vol.1), acesta venind la bancă chiar și de mai multe ori pe zi, manipula înscrisurile remise de casier și lua el însuși banii ridicați, deși inculpatul A. nu figura pe vreunul din acele acte. În pofida acestui fapt, inculpatul D.G., manager operațiuni la E.B., sucursala Voluntari, telefona martorului G.C. și îl anunța că va sosi numitul A. să ridice bani. De asemenea, inculpatul D.G. remitea casierului și bilete în care scria numele societății și suma de bani ce urma să fie ridicată de A. Nici acest procedeu nu se regăsește în fișa postului și în nici un alt document care reglementează activitatea bancară. Printr-o astfel de modalitate inculpatul Dima voia să se asigure de inexistența oricărei piedici la ridicarea banilor de către inculpatul A., care nu era legitimat de nimeni, iar în condițiile în care managerul de operațiuni se interesa direct și dădea ordine să fie efectuată plata, orice suspiciune a celor cu funcție de execuție era înlăturată.

Totodată, s-a mai reținut că inculpatul D.G. proceda la fel și în cazul altor casieri. Tot în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului D.G., instanța de fond a reținut că la momentul percheziționării autovehiculului condus de inculpatul Y.A. a fost găsit, printre altele, și un formular de dispoziție de plată externă completat la poziția ordonator cu denumirea SC F. & Z.C. SRL, având aplicată ștampila societății. Formularul nu era completat cu privire la valoarea tranzacției, descrierea și justificarea acesteia. Pe lângă semnăturile ordonatorului (una lizibilă și una acoperită cu pastă albă, ambele semnate de aceeași persoană) formularul mai era semnat la rubrica destinată vizei lucrătorilor bancari de inculpatul D.G., așa cum rezultă din raportul de expertiza grafologică întocmit în cauza (fila 306 dos.urm.pen.).

Referitor la încadrarea juridică, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului Y.A. de a adera la un grup infracțional format din inculpații M.O.A.K., F.Z., H.M.A., K.A.Y., inculpați condamnați prin sentința penala nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului București, modificată prin decizia nr. 236/2005 a Curții de Apel București, și definitivă prin decizia nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și din inculpații din prezenta cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. S-a considerat că grupul infracțional exista independent de condamnările din sentința susmenționată.

În dosarul de față inculpatul Y. avea o funcție de conducere, utilizând actele false procurate în mod constant de la inculpații M.O.A.K., F.Z., H.M.A., K.A.Y., a racolat pe funcționarul bancar D.G., care avea drept atribuții, conspirarea sa, deschiderea de conturi în mod ilicit și asigurarea retragerilor bancare ilicite. Inculpatul Y.A. a mai racolat și pe inculpații A.M.A. și I.B.R. , speculând dorința acestora de a obține documente justificative pentru mărfurile fără proveniență legală pe care le comercializau și dorința acestora de a nu plăti impozit pe profit. Fapta aceluiași inculpat de a sprijini pe inculpații A.M.A. și I.B.R. la evidențierea în actele contabile ale societăților comerciale, de cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, în scopul diminuării impozitului prin remiterea repetată de documente fiscale ce atestau raporturi comerciale ce nu existau în realitate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 rap.

la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a invocat faptul că Tribunalul a pus în discuție incidența acestui articol deși nu sub forma expresă de schimbare a încadrării juridice, deoarece strict formal nu este o schimbare de încadrare în condițiile în care această procedură ar implica două acte normative în vigoare, or în speța de față Legea nr. 87/1994 s-a abrogat, conținutul art. 11 lit. e) și c), fiind preluat de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 sub forma complicității, însă pentru evitarea neclarităților în dispozitiv, și pentru a se explicita existența aceste infracțiuni ce nu se regăsește în rechizitoriu, s-a preferat inserarea în dispozitiv a incidenței art. 334 C. proc.

pen. Fapta inculpatului de a transfera sume mari de bani, știind că provin din infracțiuni de evaziune fiscală, folosind documente justificative false în scopul ascunderii originii ilicite a acestor bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată, s-a apreciat că faptul de a fi dobândit sume mari de bani prin perceperile de comisioane din sumele transferate, știind că acestea proveneau din evaziune fiscală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele fiind concurente s-a reținut și aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal atât inculpații Y.A., D.G., M.A.M. și I.B.R., cât și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - reprezentant legal al Statului Român. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 165 din 1 iulie 2009, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații Y.A., D.G. , M.A.M. și I.B.R. împotriva sentinței penale nr. 705 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A desființat în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând: I. A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 7 ani interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicată inculpatului Y.A.

prin sentința apelată, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează: - pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 7 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 7 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003; - pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.; - pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - sporul de 2 ani închisoare, a cărui aplicare a înlăturat-o. A înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 și art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplic.art.41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art.41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul Y.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare. În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi administrator al vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului Y.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu pedepsele de câte 6 ani închisoare aplicate aceluiași inculpat prin sentința apelată, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi administrator al vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului durata reținerii și perioada arestării preventive de la 22 ianuarie 2004 la 06 mai 2005. A înlăturat aplicarea măsurii de siguranță prev. de art. 117 C. pen.

privind expulzarea inculpatului în Siria. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul Y.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul Y.A., solicitând achitarea sa pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar transcrierea cauzei pentru efectuarea expertizei solicitate pentru stabilirea certă a prejudiciului. Prin decizia penală nr. 2504 din 24 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul inculpatului Y.A. Împotriva acestei decizii condamnatul Y.A.

a formulat prezenta contestație în anulare. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată susținerile contestatorului sunt nefondate. Astfel, pe întreaga desfășurare a procesului penal, în faza recursului, așa cum rezultă din conținutul încheierilor din 24 octombrie 2009 (f.59), 21 ianuarie 2010 (f.81), 9 martie 2010 (f.102) și 4 mai 2010 (f.156), inculpatul Y.A. a fost prezent la fiecare termen de judecată fiind asistat de apărători, fie aleși, fie desemnați din oficiu (1 termen de judecată), iar translatorul de limbă arabă, d-nul D.B.) la fiecare termen a asigurat traducerea dezbaterilor. Conform art. 385 14 alin. (1) 1 C. proc. pen., „cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel”.

Or, din analiza conținutului încheierilor aflate în dosarele Tribunalului București și ale Curții de Apel București, secția I penală, care au judecat cauza în fond și, respectiv apel, rezultă că inculpatul Y.A. a fost ascultat în prezența apărătorului ales, cât și a interpretului de limbă arabă, care a fost de altfel prezent la fiecare termen de judecată ( fil.73 dosar Curtea de Apel București, secția I penală). Faptul că la acest moment procesual, contestatorul Y.A., învederează Înaltei Curți că nu a înțeles ceea ce s-a discutat la termenele de judecată, deși a beneficiat de asistența atât a apărătorului ales, cât și a unui interpret de limbă arabă (despre serviciile acestuia nu s-a plâns în niciun moment procesual), apare ca fiind nefondată o asemenea susținere și lipsită de suport probator.

Având în vedere faptul că inculpatul a fost audiat anterior în prezența unui apărător și a translatorului de limbă arabă, instanța de recurs nu avea obligația să-l audieze pe inculpat, mai ales că în cauză nu pronunțase o hotărâre de achitare. Nimic însă nu-l împiedica pe inculpat sau pe apărătorul acestuia să solicite instanței de recurs audierea sa, dar acest lucru nu a fost solicitat. De asemenea, în niciun moment procesual inculpatul nu a învederat instanțelor că nu înțelege limba română sau că este nemulțumit de serviciile translatorului, acesta a fost audiat de instanțele inferioare, respectându-i-se drepturile procesuale și beneficiind de un proces echitabil. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază contestația în anulare formulată de contestatorul Y.A.

ca fiind neîntemeiată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul interpretului va fi suportat din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul Y.A. împotriva deciziei penale nr. 2504 din 4 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3994/3/2005. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat . Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2011.