ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 527/2011

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din

dosar, constată următoarele:

La data de 7 decembrie 2010, s-a

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în

anulare formulată de contestatorul

B.G.

împotriva deciziei penale nr. 4258

din 26 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 464/42/2010.

Pentru soluționarea contestației

în anulare, Înalta Curte a dispus atașarea dosarului nr. 10061/1/2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în care a fost pronunțată decizia penală contestată.

Analizând actele din dosar reține

Înalta Curte că prin decizia penală nr. 4258 din 26 noiembrie 2010, a fost

respins ca nefondat recursul declarat de petentul

B.G.

împotriva sentinței

penale nr. 102 din 18 august 2010 a Curții de Apel București.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare petiționarul

B.G.

, invocând cazurile de contestație în

anulare prev. de art. 386 lit. c) și/sau lit. e) C. proc. pen., în sensul că

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal, respectiv când la judecarea recursului, inculpatul a fost prezent în

instanță, iar instanța nu a dispus ascultarea sa deși ascultarea acestuia era

obligatorie, potrivit disp. art. 385

14

alin. (1)

1

ori

art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Procedând la examinarea admisibilității

în principiu a cererii de contestație, în conformitate cu disp. art. 391 C.

proc. pen., reține Înalta Curte că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi

respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.

Deși contestatorul

invocă cazurile de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. c) și e) C.

proc. pen., acestea nu sunt incidente în cauză, fiind invocate în mod formal.

În sprijinul acestei

afirmații, menționăm conținutul cererii de contestație în anulare în care

contestatorul invocă cazul de contestație prev. de art. 386 lit. c) și/sau lit.

e) C. proc. pen., fără a motiva care sunt argumentele pentru care invocă aceste

cazuri de contestație în anulare.

Este adevărat că,

motivele pe care se sprijină contestația în anulare sunt din cele reglementate

de disp. art. 386 C. proc. pen., însă contestatorul nu a depus în sprijinul

contestației dovezi care să facă posibilă incidența cazurilor de contestație în

anulare invocate, fapt pentru care Înalta Curte consideră că cererea de

contestație în anulare este inadmisibilă.

Pentru considerentele

arătate Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare

împotriva deciziei penale nr. 4258 din 26 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.G.

împotriva deciziei penale nr. 4258 din 26 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 464/42/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 11 februarie 2011.