ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 600/2011

Asupra

contestației în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

de contestație înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 10262/1/2010,

contestatorul B.F. a solicitat desființarea deciziei penale nr. 4336 din 2

decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.

2789/2/2010 și rejudecarea recursului.

Nu au fost

invocate nici cazurile de contestație și nici nu s-a făcut referire la

înscrisuri care să susțină cererea contestatorului B.F.

Înalta

Curte de Casație și Justiție examinând contestația în anulare în conformitate

cu prevederile art. 386 și următoarele C. proc. pen., constată că aceasta este

inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Prin

decizia penală nr. 4336 din 2 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosarul nr. 2789/2/2010, s-a dispus admiterea recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței

penale nr. 197/F din 28 iunie 2010 a Curții de Apel București.

S-a

casat în parte, sentința penală și în rejudecare s-a dispus schimbarea

temeiului soluției de scoatere de sub urmărire penală din art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., în art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Au

fost menținute celelalte dispoziții.

A

fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.F.

împotriva aceleiași sentințe.

În

esență, instanța de recurs a reținut că temeiul pentru care s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N.R.D. - avocat în cadrul

Baroului București, cu privire la care s-au efectuat cercetări pentru

săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată,

prev. de art. 290 C. pen. – nu se circumscriu dispozițiilor art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. ci art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta neexistând în

materialitatea ei.

Din

probele administrate a rezultat că învinuitul N.R. a redactat Hotărârea A.G.P.

nr. 2 din 4 aprilie 2008 încheind procesul-verbal din aceeași dată, înserând,

în conținutul înscrisului un fapt real și anume că petiționarul B.F. a fost încunoștințat

prin notificarea nr. 150 din 2 aprilie 2008, despre ora și data convocării AGA.

În

condițiile în care nu există o acțiune de falsificare în sensul normei de

incriminare, instanța de recurs a reținut că temeiul corect al scoaterii de sub

urmărire penală este art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

deciziei pronunțată de instanța de recurs a formulat contestație în anulare

contestatorul B.F.

Potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen. instanța examinează

admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, prevăzută în art. 386

lit. a)-c) și e), fără citarea părților.

În

alin. (2) se arată că instanța verifică dacă cererea de contestație este făcută

în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este

din cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se

invocă dovezi care sunt la dosar.

În

cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cazurile de

contestație prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și nici nu au fost depuse

înscrisuri în sprijinul contestației în anulare.

În

atare condiții, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen.,

Înalta Curte va constata inadmisibilitatea contestației formulată de B.F.

împotriva deciziei penale nr. 4336 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul B.F. împotriva deciziei penale nr. 4336 din

2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 2789/2/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2011.