ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 600/2011

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de contestație înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 10262/1/2010, contestatorul B.F. a solicitat desființarea deciziei penale nr. 4336 din 2 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 2789/2/2010 și rejudecarea recursului. Nu au fost invocate nici cazurile de contestație și nici nu s-a făcut referire la înscrisuri care să susțină cererea contestatorului B.F. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând contestația în anulare în conformitate cu prevederile art. 386 și următoarele C. proc.

pen., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Prin decizia penală nr. 4336 din 2 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 2789/2/2010, s-a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 197/F din 28 iunie 2010 a Curții de Apel București. S-a casat în parte, sentința penală și în rejudecare s-a dispus schimbarea temeiului soluției de scoatere de sub urmărire penală din art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., în art. 10 lit. a) C. proc. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții. A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.F. împotriva aceleiași sentințe.

În esență, instanța de recurs a reținut că temeiul pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N.R.D. - avocat în cadrul Baroului București, cu privire la care s-au efectuat cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. – nu se circumscriu dispozițiilor art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. ci art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta neexistând în materialitatea ei. Din probele administrate a rezultat că învinuitul N.R. a redactat Hotărârea A.G.P. nr. 2 din 4 aprilie 2008 încheind procesul-verbal din aceeași dată, înserând, în conținutul înscrisului un fapt real și anume că petiționarul B.F. a fost încunoștințat prin notificarea nr. 150 din 2 aprilie 2008, despre ora și data convocării AGA.

În condițiile în care nu există o acțiune de falsificare în sensul normei de incriminare, instanța de recurs a reținut că temeiul corect al scoaterii de sub urmărire penală este art. 10 lit. a) C. proc. pen. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs a formulat contestație în anulare contestatorul B.F. Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen. instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, prevăzută în art. 386 lit. a)-c) și e), fără citarea părților. În alin. (2) se arată că instanța verifică dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cazurile de contestație prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și nici nu au fost depuse înscrisuri în sprijinul contestației în anulare. În atare condiții, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va constata inadmisibilitatea contestației formulată de B.F. împotriva deciziei penale nr. 4336 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.F. împotriva deciziei penale nr. 4336 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2789/2/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2011.