ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4196/2012

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 37/S din 26 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov, în Dosarul penal nr. 2424/62/2007, în al treilea ciclu procesual, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor comise de inculpatul J.R.F. din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale). În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 80 C. pen., inculpatul J.R.F. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale în sensul art. 64 lit. c) C. pen. În baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - în forma publicată în M. Of. 33/29.01.1998 - cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 80 C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, iar în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen.

și art. 76 lit. e) C. pen., la o pedeapsă de 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., pedepsele anterior indicate au fost contopite, inculpatului J.R.F. aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale, în sensul art. 64 lit. c) C. pen. În baza art. 86 1 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86 2 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul J.R.F.

a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate de respectivul serviciu; să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov informații de natură a putea fi verificate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 3 alin. (3) lit. a) C. pen. inculpatului J.R.F. i-a fost impus să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității, de 150 de ore, sub supravegherea și în locațiile indicate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului J.R.F. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere. S-a făcut aplicarea art. 13 C. pen. relativ la neaplicarea pedepsei accesorii. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Tribunalul Brașov a dispus achitarea inculpatului J.R.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 (în forma publicată în M. Of. 629/26.08.2002) raportat la art. 289 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ., inculpatul J.R.F.

a fost obligat la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. a sumei de 12.386.547.369 ROL, din care 5.348.736.364 ROL reprezintă TVA, iar 7.037.811.005 ROL reprezintă impozit pe profit. În baza art. 348 C. proc. pen., a fost desființată factura fiscală nr. X1 provenind de SC P.T. SRL Brașov, dispunându-se modificarea corespunzătoare a evidenței contabile. Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă cererea ce vizează constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare și antecontractului de vânzare-cumpărare încheiate între soții J. și societățile administrate de inculpat, precum și contractele de vânzare-cumpărare încheiate între societățile administrate de inculpat, precum și cererea de confiscare de la inculpatul J.R.F., conform art. 118 lit. e) C. pen., a sumei de 38.662.260.000 ROL aferentă săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - în forma publicată în M. Of.

33/29.01.1998 - cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare referitor la circuitul sumei de 38.662.260.000 ROL folosită de inculpat, în sensul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - în forma publicată în M. Of. 33/29.01.1998 - cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sumă ce urmează a fi virată în contul SC D. SRL. A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr. 152 din 27 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov asupra bunurilor mobile și imobile ale SC D. SRL și poprirea în fondurile D.G.F.P. Brașov a sumelor de bani solicitate cu titlu de rambursare TVA până la concurența sumei de 12.386.547.369 ROL.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea sentinței, la rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile pentru avocat oficiu, în cuantum de 600 RON, se vor înainta din fondul Ministerului Justiției, iar în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul J.R.F. a fost obligat la plata către stat a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului J.R.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.; tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.; tentativă la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.; participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen.

referitor la art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicată, raportat la art. 289 C. pen.; infracțiunea continuată de folosire a creditului societății cu rea-credință prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut, în esență, că în baza unei rezoluții infracționale unice generale, respectiv, prin scheme financiare inițiate și derulate în perioada 2001 - 2003, având la bază întocmirea de documente justificative scriptice, inculpatul a transferat suma totală de 38,6 miliarde lei, prin intermediul conturilor bancare ori prin numerar, pe relația SC R.V. SRL Brașov, SC D.P.

SRL, SC D. SRL - SC D.P. SRL Brașov; SC D. SRL - SC A.M. sau H.L. SRL. La data de 12 aprilie 2002, inculpatul a solicitat Administrației Financiare Brașov suma totală de 5.426.184.548 lei cu titlu de rambursare TVA, solicitare pentru care s-a folosit de documente justificative scriptice ce evidențiau realizarea unor tranzacții comerciale între SC D.P. SRL - SC D. SRL, iar la data de 25 martie 2003, pentru a echilibra TVA-ul pe care îl avea de plătit, SC D.P. SRL ca urmare a tranzacțiilor cu SC D. SRL a procurat și dispus înregistrarea în contabilitatea SC D.P. SRL a facturii fiscale nr. X1 provenind de la SC P.T. SRL Brașov, în sumă de 33.499.980.386 lei, ce nu a avut la bază o operațiune reală, având ca urmare diminuarea TVA-ului cu suma de 5.348.736.364 lei și neplata impozitului pe profit în sumă de 7.037.811.005 lei.

S-a mai reținut că inculpatul, în calitate de administrator al SC D.P. SRL Brașov, cu știință, a prezentat contabilității, după data de 25 martie 2003, factura fiscală provenind de la SC P.T. SRL, pentru ca ulterior, contabila T.I., fără vinovăție, să efectueze înregistrări inexacte în contabilitatea societății pentru a echilibra TVA-ul ce-l avea de plătit SC D.P. SRL, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și a elementelor patrimoniale. La datele de 26 martie 2003 și 7 mai 2003, inculpatul, în calitate de administrator al SC D. SRL Brașov, a solicitat Administrației Financiare Brașov suma totală de 1.286.338.779 lei cu titlu de rambursare TVA, solicitare pentru care s-a folosit de documente justificative scriptice care evidențiau realizarea unor tranzacții comerciale SC D. SRL - SC H.L.

SRL sau SC D. SRL - SC A.M. SRL. În primul ciclu procesual, prin Sentința penală nr. 362/2004 a Tribunalului Brașov, reținând ca și conformă cu realitatea atât încadrarea juridică, cât și situația de fapt pe larg descrisă în rechizitoriu, s-a dispus condamnarea inculpatului J.R.F. pentru toate faptele, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. Sub aspectul laturii civile a fost admisă acțiunea civilă a părții civile prin reprezentant legal D.G.F.P. Brașov, fiind obligat inculpatul J.R.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.P. SRL, la plata către Statul Român - reprezentat prin D.G.F.P.

Brașov, a sumei de 12.386.547.369 lei, reprezentând TVA - 5.348.736.364 lei și impozit pe profit 7.037.811.005 lei. Prin Decizia penală nr. 32 din 28 ianuarie 2005, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile exercitate în cauză, a desființat Sentința penală nr. 362/2004 a Tribunalului Brașov și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov, pentru a fi citate la soluționarea fondului și SC "R.V." SRL Brașov, SC "T.P." SRL, SC "H." SRL, SC "H.L." SRL, SC "A.M." SRL, SC "D." SRL ȘI SC "P.T." SRL. Urmare a desființării cu trimitere pe rolul Tribunalului Brașov s-a format Dosarul cu nr. 406/P/2005, în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 334/2005 și în al doilea ciclu procesual, s-a dispus o nouă soluție de condamnare a inculpatului J.R.F.

pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare și 6 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. - de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale. Pe latură civilă, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.P. SRL să plătească Statului Român prin A.N.A.F. suma de 12.386.547.369 lei, din care 5.348.736.364 lei reprezintă TVA și 7.037.811.005 lei reprezintă impozit pe profit. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul J.R.F., Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea interesată SC "D." SRL. Prin Decizia penală nr. 102 din 4 aprilie 2006 Curtea de Apel Brașov a admis apelurile, a desființat hotărârea instanței de fond pe latură penală și în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) comb.

cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunile de folosire cu rea-credință a creditului unei societăți prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 C. pen. și a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 31 alin. (2) raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen., la pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, inculpatul J.R.F.

și partea interesată SC D. SRL. Prin Decizia penală nr. 367 din 23 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, inculpatul J.R.F. și SC "D." SRL, a casat Decizia penală nr. 102/2006 a Curții de Apel Brașov și Sentința penală nr. 334 din 27 iunie 2006 a Tribunalului Brașov și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov. În considerentele Deciziei penale nr. 367/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a indicat ca Tribunalul Brașov să solicite parchetului precizări scrise relativ la încadrarea juridică a faptelor, să se aibă în vedere necesitatea întocmirii unei contraexpertize financiar-contabile și a celei de evaluare bunuri și necesitatea reprezentării efective în cauză a societăților comerciale implicate în raporturi juridice legate de inculpat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 2424/62/2007, în cursul judecății au fost ascultați martorii T.I. și I.C., inculpatul J.R.F. înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și nu a dorit, la solicitarea instanței, să fie reascultat.

În cauză, s-au solicitat "precizări scrise" de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov relativ la încadrarea juridică a faptelor, respectivul organ judiciar comunicând la dosarul cauzei faptul că "își menține punctul de vedere existent în dispozitivul Rechizitoriului nr. 152/P/2003", iar "în măsura în care în desfășurarea cercetării judecătorești se vor ivi probleme ce vizează încadrarea juridică, procurorul de ședință este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate, conform legii, ținând seama de probele administrate la dosarul cauzei". Tot în considerarea celor expuse în Decizia penală nr. 367/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - pentru a se asigura "reprezentarea efectivă în cauză a societăților comerciale implicate în raporturi juridice legate de inculpat - tribunalul a numit apărători din oficiu pentru toate aceste societăți care actualmente, potrivit datelor de la Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, sunt ori radiate din acest registru ori în dizolvare judiciară sau au sediul expirat.

Referitor la precizările făcute de către instanța supremă în considerentele deciziei și care vizează necesitatea efectuării unei contraexpertize financiar-contabile și a celei de evaluare a bunurilor, instanța a considerat - față de ansamblul probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească în decursul a aproape 7 ani de zile, probe ce vor fi pe larg examinate în prezenta hotărâre - că nu este necesară întocmirea lor în prezența unor probe ce permit judecătorului a formula o concluzie asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului în raport cu faptele ce i se impută. Pe de altă parte, a apreciat că față de comportamentul procesual al inculpatului J.R.F.

care a încercat prin toate mijloacele tergiversarea judecării prezentei cauze (prin solicitarea restituirii cauzei la parchet, invocarea unor excepții de neconstituționalitate, schimbarea succesivă a mai multor apărători aleși etc.), a dispune o contraexpertiză ar însemna o deturnare evidentă a procesului penal de la principiile vizate de art. 1 alin. (1) C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât este aproape de a fi împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (în forma din M. Of. 33/29.01.1998), iar perioada mare de timp care a trecut de la săvârșirea faptelor va face dificil de identificat toate înscrisurile necesare în condițiile în care societățile comerciale implicate sunt dizolvate sau radiate.

Instanța de fond a avut în vedere în argumentarea deciziei și dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - relativ la durata procedurilor judiciare, văzând exemplificativ cazul "Ion Balint" contra României - în condițiile unui proces penal în care rechizitoriul a fost întocmit în urmă cu aproape 7 ani. Prin urmare, a apreciat că nu apare necesară efectuarea unor expertize la acest moment în cauză și nici reascultarea unor persoane ce au mai fost audiate în cauză în mod amănunțit, astfel cum a solicitat inculpatul J.R.F. în apărare. Analizând complexitatea materialului probator existent la dosarul cauzei prima instanță a reținut că inculpatul J.R.F., începând cu anul 1993, a înființat mai multe societăți comerciale cu răspundere limitată, la care era administrator, o mare parte din aceste societăți fiind actualmente părți în procesul penal de față, în prezent radiate, în lichidare judiciară, etc. În acest sens, inculpatul J.R.F.

a identificat o modalitate relativ facilă de a evita plata către stat a unor sume consistente de bani și de a obține tot de la stat - prin solicitarea unor rambursări de TVA - sau de la diverse bănci - prin obținerea unor credite - a unor asemenea sume de bani. Orice acte de comerț trebuie să se circumscrie esențialmente rigorilor legislației în materie - inclusiv sub aspectul respectării obligațiilor fiscale - dar și unor principii fundamentale, precum obținerea unui profit material, creșterea eficienței economice etc. Principiul libertății contractuale nu echivalează cu o permisiune absolută dată agentului economic de a întocmi orice fel de contracte - chiar în detrimentul propriului interes economic - și în orice fel de condiții, exemplificativ prin plăsmuirea sau folosirea unor înscrisuri nereale ce determină micșorarea (eventual eliminarea) unor obligații fiscale.

În esență, din punct de vedere faptic, prima instanță a apreciat că speța de față se poate rezuma prin aceea că inculpatul J.R.F. a încercat să-și mărească eficiența economică (dar și, distinct, propriul patrimoniu) prin "sacrificarea" unora din societățile deținute și prezentarea ca reale a unor contracte fictive sau prin folosirea unor înscrisuri (facturi) ce nu aveau acoperire în realitate, toate acestea având ca finalitate, pe de o parte, sustragerea de la plata unor datorii către stat sau obținerea de la stat a unor sume necuvenite (T.V.A.), pe de altă parte, obținerea unor credite pe care altfel nu le-ar fi putut contracta. Relativ la infracțiunea cea mai gravă - prin prisma limitelor de pedeapsă - reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului J.R.F., cea vizată de art. 20 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., s-a reținut că una din modalitățile prin care inculpatul J.R.F. a înțeles "să facă afaceri" s-a manifestat prin falimentarea (lichidarea) voluntară a unora din societățile sale ale căror bunuri (active) au fost trecute - prin voința unilaterală a administratorului J.R.F., ce reprezenta atât cesionarul, cât și cedentul în astfel de "tranzacții" - de la unele din societățile comerciale deținute la alte asemenea societăți. În acest sens, prin intermediul a 17 facturi emise de SC "D.P." SRL o mare parte a activelor acestei societăți au fost transferate către SC "D." SRL având un obiect de activitate identic cu al societății cedente. Situația facturilor de la SC "D.P." SRL la SC "D." SRL se prezintă astfel: 1. potrivit facturii nr. X2 din 3 decembrie 2001, SC D. SRL a achiziționat de la SC D.P.

SRL un teren constituit din grădină în suprafață de 4.124,67 mp, în valoare totală de 5.500.000 lei, din care T.V.A. aferentă 878.151.261 lei, teren care nu a contribuit la realizarea de operațiuni impozabile (art. 18 lit. a), art. 19 lit. b), din O.U.G. nr. 17/2000) și nu s-a justificat la acel moment de către inculpat, achiziționarea terenului în scopul realizării unor construcții necesare desfășurării obiectului de activitate declarat. Mai mult, semnatarii părților contractante sunt unul și aceeași persoană, inculpatul J.R.F. (contract de vânare-cumpărare din 10 decembrie 2001); 2. factura nr. X3 din 21 martie 2002 - SC D. SRL a achiziționat know-how, de la SC D.P. SRL, fără ca această din urmă societate să poată prezenta vreun titlu de proprietate, factura având o valoare de 5.890.000.000 lei din care T.V.A.

aferent 940.500.000 lei; 3. la data de 28 martie 2002, SC D. SRL a achiziționat potrivit facturii X4 de la SC D. SRL o cantitate de piele de șarpe în valoare de 2.923.205.785 lei, din care T.V.A. aferent de 466.730.335 lei; 4. cu factura X5 din 10 ianuarie 2002 a fost achiziționat un sistem de încălzire, rezervor combustibil, sistem electric pontare, în valoare de 1.024.988.281 lei, din care T.V.A. 163.653.591 lei; 5. factura X6 din 14 februarie 2002 SC D. SRL a achiziționat utilaje industriale pentru cusut încălțăminte, în valoare totală de 4.276.701.254 din care T.V.A, 682.834.654 lei; 6. factura X7 din 14 februarie 2002 au fost achiziționate utilaje industriale pentru cusut încălțăminte, mașină pneumatică de perforat, utilaj automat pentru aplicarea accesoriilor metalice, bandă automatizată pentru transport componente încălțăminte, în valoare totală de 1.913.714.863, din care T.V.A.

305.551.113 lei; 7. factura X8 din 14 februarie 2001, utilaj industrial pentru aplicat talpă, mașină aplicat paspoal, stanță cu pod culisabil în valoare totală de 3.150.883566 lei din care T.V.A. 503.082.250 lei; 8. factura X9 din 14 februarie 2002 transpalet, compresor industrial, presă însemnat, mobilier în valoare totală de 498.779.480 lei, din care T.V.A. 79.637.060 lei; 9. factura X10 din 14 februarie 2002 mese de lucru secție, sistem supraveghere video, în valoare totală de 739.599.385 lei, T.V.A. de 115.532.675 lei; 10. factura X11 din 14 februarie 2002 electrostivuitoare, mobilier birou, valoare totală de 3.902.631.935 lei, T.V.A. 623.109.285 lei; 11. factura X12 din 14 februarie 2002 piele, material sintetic, ață, în valoare de 1.689.973978 lei, T.V.A.

269.827.778 lei; 12. factura X13 din 21 decembrie 2001 încălțăminte iarnă în valoare totală de 71.400.000 lei din care T.V.A. 11.400.000 lei; 13. factura X14 din 1 noiembrie 2001 autoturism teren în valoare de 500.000.000 lei din care T.V.A. 79.831.933 lei; 14. factura din 3 decembrie 2001 articole încălțăminte în valoare totală de 32.725.000 lei din care T.V.A. 5.225.000 lei; 15. factura din 4 ianuarie 2002 articole încălțăminte în valoare totală de 1.115.625.000 lei din care T.V.A. 178.125.000 lei; 16. factura din 13 martie 2002 alte bunuri în valoare de 1.377.050 lei din care T.V.A. 219.865 lei; 17. factura din 14 martie 2002 alte bunuri în valoare de 2.110.000 lei din care T.V.A. 336.891 lei.

Urmare acestor "tranzacții" între "D.P." SRL, reprezentată de inculpatul J.R.F., și "D." SRL, reprezentată tot de inculpatul J.R.F., SC "D.P." SRL avea de plătit bugetului de stat T.V.A. în cuantum total de 5.426.189.548 ROL. Pentru a evita plata către stat a sumei anterior indicate - prin echilibrarea T.V.A.-ului ce urma a fi virat la bugetul statului de SC "D.P." SRL - inculpatul J.R.F. a folosit o factură, ce consemna în mod nereal achiziționarea de către SC "D.P." SRL de la SC "P.T." SRL a unei cantități de 6.093,34 mp piele de șarpe, relativ la care a solicitat o rambursare de T.V.A. - în cuantum de 5.348.736.364 ROL - aproximativ identică cu suma ce trebuia plătită de "D.P." SRL aferentă tranzacțiilor efectuate cu "D." SRL.

S-a reținut că această solicitare de rambursare de T.V.A. - aferentă unei tranzacții nereale de achiziționare a 6.093,34 mp piele șarpe - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave", prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. Prima instanță a apreciat că această "tranzacție" cu piele de șarpe într-o cantitate impresionantă (respectiv 6.093,34 mp) nu a existat în realitate și a avut ca scop exclusiv încercarea inculpatului J.R.F. de a prejudicia bugetul de stat cu T.V.A.-ul aferent. Din probele administrate în cauză a rezultat, fără echivoc, că SC "D.P." SRL nu a achiziționat cantitatea de 6.093,34 mp piele șarpe de la SC "P.T." SRL.

În acest sens, tribunalul a observat că, după verificările efectuate în vară, niciodată nu a intrat în România până la acel moment - anul 2002 - o asemenea cantitate de piele de șarpe, iar martorul I.S. - administratorul SC "P.T." SRL a învederat că nu a achiziționat și nu a comercializat un asemenea produs și nici nu are cunoștință despre persoana care figurează ca delegat pe factura nr. X1 din 25 martie 2001 (numitul H.A.). În plus, martorul I.S. a arătat că topul de facturi din care face parte factura anterior indicată a fost vândut la data de 2 iulie 2001 - deci anterior "tranzacției" cu piele de șarpe - numitului M.A.. În susținerea activității tranzacției s-a reținut că nu există un aviz de expediție, un certificat de conformitate, documente de recepție a mărfii sau documente ce ar atesta modalitatea de plată, toate cele expuse conducând instanța de judecată la o concluzie neechivocă în sensul că această tranzacție nu a existat.

Prima instanță nu a reținut susținerile inculpatului J.R.F. - ce apreciază ca reală tranzacția respectivă - văzând că acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în prezentul proces penal ce relevă, fără dubiu, că în cauză este vorba despre o relație "comercială" pur fictivă ce avea ca unic scop denaturarea obligațiilor fiscale ce incumbă inculpatului J.R.F. Față de probatoriul administrat, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. Pe de altă parte, inculpatul J.R.F. a prezentat factura aferentă "tranzacției" cu piele de șarpe (6.093,34 mp) contabilei T.I., martor în prezentul proces penal, care a înregistrat acest înscris în contabilitatea SC "D.P." SRL, ceea ce a condus pe de-o parte - așa cum s-a arătat - la echilibrarea T.V.A.

datorat statului de "D.P." SRL, dar și, pe de altă parte, la denaturarea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor patrimoniale ale "D.P." SRL cu consecința neplății de către această societate a impozitelor pe profit în cuantum de 7.037.811.005 ROL și a T.V.A. în cuantum de 5.348.736.364 ROL. Aceste din urmă fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "evaziune fiscală" în forma vizată de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și pentru această infracțiune a fost condamnat inculpatul J.R.F. În ceea ce privește fapta inculpatului J.R.F. care a determinat-o pe martora T.I.

să înregistreze în contabilitatea SC "D.P." SRL factura nr. X1 din 25 martie 2002, ce consemna o "tranzacție" comercială fictivă, prima instanță având în vedere Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care arată că "evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale sau a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale" constituie infracțiune complexă de evaziune fiscală" nefiind incidente dispozițiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., a dispus achitarea inculpatului J.R.F. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1992 raportat la art. 289 C. pen., motivat de lipsa elementelor constitutive.

În sarcina inculpatului s-a reținut și comiterea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., urmare schimbării încadrării juridice, prin solicitarea unor rambursări de T.V.A. la datele de 26 martie 2003 și, respectiv, 7 mai 2003, în numele SC "D." SA, în sumă totală de 1.286.338.770 ROL, aferente unor "tranzacții" fictive în care au fost implicate SC R.V. SRL, SC H.L. SRL, SC A.M. SRL, dar și persoanele fizice I.C. și J.R.F. În esență, inculpatul J.R.F. a intenționat prejudicierea statului - prin solicitările de rambursare T.V.A. la care s-a făcut referire anterior - prin realizarea unui "circuit" prin care se lichidau activele SC "R.V." SRL ce urmau a fi preluate finalmente de o altă societate a inculpatului, respectiv SC "D." SRL, totodată, obținându-se de la Administrația Finanțelor Publice o sumă consistentă de bani.

Astfel, la data de 25 noiembrie 2002, SC "R.V." SRL a vândut către SC "D." SRL o mașină industrială de subțiat - cu prețul de 261.800.000 ROL - mașină care nici nu figura scriptic în patrimoniul SC "R.V." SRL, ci între activele altei societăți a inculpatului J.R.F. și anume SC "D.P." SRL. La data de 17 noiembrie 2002, tot în realizarea intenției de "lichidare" a patrimoniului SC "R.V." SRL, inculpatul J.R.F., ca și administrator al societății indicate, a vândut persoanei fizice J.R.F. mai multe bunuri - precum 26 dulapuri care, ulterior, la 25 noiembrie 2002, au fost vândute de SC "R.V." SRL și către SC "D." SA - cu suma totală de 54.757.509 ROL, iar peste doar 3 zile toate aceste mijloace fixe au fost vândute de inculpat către persoana fizică I.C.

cu suma de 178.144 euro. La scurt timp, persoana fizică I.C. a înstrăinat o parte din mijloacele fixe indicate - în număr de 8 - către SC "H.L." SRL, iar restul bunurilor către SC A.M. SRL, pentru ca, ulterior, cele două societăți să cesioneze toate aceste active către SC "D." SRL (la 21 aprilie 2003). Finalitatea acestor "relații comerciale" succesive a ținut de obținerea de la stat a unor sume consistente de bani - cu titlu de rambursare T.V.A., în acest sens fiind solicitările inculpatului J.R.F. din 26 martie 2003, respectiv 7 mai 2003 - în condițiile în care bunurile ce au făcut obiectul tranzacțiilor au rămas faptic în același loc - pe str. C., Brașov - în care bunurile au "circulat" de la societățile inculpatului J.R.F.

la altă societate a aceleiași persoane, în care prețul acestor tranzacții nu a fost plătit etc. Inculpatul a realizat - pentru obținerea de la stat a rambursărilor de T.V.A. solicitate la 26 martie 2003, pentru bunurile ce au "circulat" pe relația "H.L." SRL, și la 7 mai 2003 pentru cele ce s-au "tranzacționat" cu "A.M." SRL - o mărire artificială "impresionantă" a valorii bunurilor, ce au plecat și s-au întors la scurt timp în patrimoniul societăților sale, exemplificativ o bandă automată de transport încălțăminte valora la 17 noiembrie 2002 suma de 5.751.315 ROL pentru ca după doar 3 zile să fie vândută cu 25.00 euro, iar în final cu 915.000.045 ROL cu finalitatea evidentă a obținerii de la stat a unei rambursări de T.V.A.

consistente. A reținut prima instanță că principiul libertății contractuale - invocat în apărare de inculpatul J.R.F. - nu rezidă în încheierea de către agenții economici a oricăror contracte, în orice condiții cu finalitatea evidentă a prejudicierii bugetului de stat. O opinie contrară ar permite oricăror persoane implicate în asemenea activități de natură "comercială" a afecta grav veniturile Statului Român prin invocarea principiului libertății contractuale. Fără a proceda la o analiză exhaustivă a principiilor ce guvernează această materie, a constatat că una din limitele "libertății contractuale" constă în neafectarea ordinii publice și bunelor moravuri; or, în cauza de față sunt evidente implicațiile faptelor inculpatului J.R.F.

care înțelege să facă "afaceri" și să mărească patrimoniul propriilor societăți prin afectarea corelativă a bugetului de stat. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor comise, la 26 martie 2003, respectiv, 7 mai 2003 de către inculpatul J.R.F. - care a solicitat rambursări de TVA aferente faptelor descrise prin care a lichidat patrimoniul "R.V." SRL pe care l-a mutat în cadrul activelor "D." SRL - a reținut că acestea îmbracă forma infracțiunii de înșelăciune "în formă continuată" - fiind vorba de două acte materiale distincte ce au fost realizate printr-o rezoluție infracțională unică - drept pentru care, prin prisma art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens.

A mai reținut că inculpatul J.R.F. a săvârșit și infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1997 - în forma prevăzută în M. Of. 33/29.01.1958 - cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., actualmente textul fiind publicat integral de art. 272 pct. 2 din aceeași lege. Având în vedere sesizările Oficiului Național de Prevenire a Spălării Banilor, a constatat că inculpatul J.R.F. avea deschis la R.B. - Sucursala Brașov, contul X18/ROL în care, în perioada 3 ianuarie 2020 - 31 octombrie 2002, a avut un rulaj creditor de 33,35 miliarde ROL reprezentat de încasări de la firmele sale SC "D.P." SRL, SC "D." SRL și SC "R.V." SRL realizate tocmai în modalitatea prezentată și prin care inculpatul a înțeles să facă "afaceri" cu el însuși, apărat fiind de principiul libertății contractuale.

Astfel, "plățile" efectuate în aceste operațiuni nereale realizate de societățile inculpatului J.R.F. au fost făcute de aceste societăți din sumele obținute din contractele de credit, în perioada noiembrie 2001 - octombrie 2002, doar prin contul personal de la "R.B.", fiind făcute plăți în cuantum de 24 miliarde ROL. Din analiza rulajelor conturilor, a tranzacțiilor desfășurate de SC "D." SRL, a rezultat că, SC D.P. SRL a înregistrat în perioada 16 noiembrie 2001 - 8 octombrie 2002 un rulaj creditor de 25,98 miliarde lei, majoritatea încasărilor provenind din angajare credit de 8,6 miliarde lei, transferul soldului dintr-un subcont B. în valoare de 6,6 miliarde, depunere numerar de 4,1 miliarde lei, transferuri de la SC D. SRL în sumă de 4,85 miliarde lei și de la SC R.V.

SRL în sumă de 2,1 miliarde lei. Rulajul debitor este de 25,98 miliarde lei, egal cu cel creditor. Contul SC D. SRL deschis la B., a evidențiat un rulaj creditor de 18 miliarde lei, provenind printre altele și din transferul de la SC R.V. SRL, de 1,15 miliarde. Rulajul debitor este egal cu cel creditor și este constituit din retrageri în numerar de 2 miliarde, transfer factură teren de 1,65 miliarde lei, aproximativ un miliard lei - plată avans piele de șarpe către SC D. SRL. Întemeiat pe aceste probatorii, instanța a reținut că inculpatul J.R.F. a fost creditat cu suma de 33,35 miliarde ROL - prin transferuri de la SC "R.V." SRL, SC D. SRL și SC D.P. SRL - sumă ce a fost rulată de acesta și folosită contrar intereselor societăților sale (exemplificativ SC R.V.

SRL și SC D.P. SRL fiind voit "lichidate" în modalitatea expusă), prin virarea către SC D. SRL a sumei de 28,2 miliarde ROL, iar suma de 4,36 miliarde ROL a fost retrasă de inculpat și folosită în interes propriu. Pe de altă parte, în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - actualmente art. 272 pct. 2 din aceeași lege - intră și suma totală de 5.362.260.000 ROL obținută de SC D. SRL cu titlu de credit, sumă aferentă tranzacțiilor fictive prin care această din urmă societate a inculpatului a "administrat" mijloacele fixe aflate inițial în patrimoniul altei societăți a inculpatului anume SC R.V. SRL. Astfel, scopul inculpatului J.R.F. prin realizarea acestor tranzacții fictive ține de prejudicierea bugetului de stat - prin obținerea unor rambursări T.V.A.

- dar și din obținerea unor credite de către SC D. SRL de la diverse instituții bancare sub acoperire scriptică a achiziționării unor bunuri necesare activității acestei societăți. în acest sens, inculpatul J.R.F. - pentru a cumpăra propriile bunuri, inițial aflate în patrimoniul "R.V." SRL, iar ulterior vândute "D." SRL - a obținut credite în valoare totală de 5.362.260.000 ROL respectiv de la B. Agenția Titulescu Brașov pentru bunurile achiziționate pe relația "H.L." SRL și de la E. Brașov pentru cele pe relația "A.M." SRL. Faptele anterior descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (în prezent art. 272 pct. 2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciindu-se ca fiind evidentă afectarea intereselor unor societăți prin acțiunile inculpatului J.R.F.

- exemplificativ SC "R.V." SRL și "D.P." SRL fiind practic "lichidate" de acesta - și "favorizarea altei societăți în care are interese direct sau indirect" în înțelesul textului penal menționat drept pentru care s-a dispus condamnarea acestuia și pentru această infracțiune. Prima instanță dând eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora probele nu au o valoare dinainte stabilită, a apreciat concluziile raportului de expertiză ca nefiind conforme cu realitatea și nesusținute de ansamblul probator administrat în cauză. Astfel, constatarea legalității - exclusiv din punct de vedere contabil - a tranzacțiilor efectuate pe relația SC "H.L." SRL și SC "A.M." SRL nu echivalează cu a constata existența unor contracte comerciale, cu plata efectivă a prețului din aceste contracte, cu existența unor manifestări de voință concordante în acest sens sau cu a constata respectarea unor dispoziții penale.

Totodată, a mai reținut că expertul tehnic și-a depășit atribuțiile prin aprecierea asupra realității sau nu a anumitor "tranzacții", acesta fiind atributul exclusiv al instanței chemate a se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției unei persoane raportat la rigorile legii penale, prin analiza coroborată a tuturor probelor administrate în cauză și nu doar - așa cum o face expertul - a unor acte contabile. În acest sens, a arătat că nu poate primi susținerile inculpatului J.R.F. privind realitatea "tranzacțiilor", întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză ce conturează, fără dubiu, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pe larg descrise anterior.

La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și a dat eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen. - conduita inculpatului anterioară și ulterioară comiterii faptelor -, apreciind că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege și cu suspendare sub supraveghere, ca și modalitate de executare, este îndestulătoare pentru realizarea scopului preventiv al pedepsei, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen. Sub aspectul laturii civile, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale vizate de art. 998 - art. 999 C. civ., a dispus obligarea inculpatului J.R.F.

la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. a sumei de 12.386.547.369 ROL, din care 5.348.736.364 ROL reprezintă TVA, iar 7.037.811.005 ROL reprezintă impozit pe profit. Cu privire la solicitarea de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare și antecontractului de vânzare-cumpărare încheiate de către J., a apreciat că instanța nu a fost învestită cu soluționarea unor infracțiuni de fals, astfel încât excede cadrului prezentului proces penal. A mai apreciat că nu se impune confiscarea de la inculpatul J.R.F. - în sensul art. 118 lit. e) C. pen. - a sumei de 38.662.260.000 ROL aferentă infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (în forma publicată în M. Of.

33/29.01.1998) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât cea mai mare parte a acestei sume nici nu a intrat în patrimoniul persoanei fizice J.R.F., ci a fost folosită pentru "eficientizarea" societăților sale, mai precis a ultimei societăți înființate de acesta, SC "D." SRL. Prin urmare, a dispus restabilirea situației anterioare referitor la circuitul sumei de 38.662.260.000 ROL folosită de inculpat în sensul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - în forma publicată în M. Of. 33/29.01.1998 - cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sumă ce urma a fi virată în contul SC D. SRL. Față de modul de soluționare a laturii civile a menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr. 152 din 27 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov asupra bunurilor mobile și imobile ale SC D. SRL și poprirea în fondurile D.G.F.P.

Brașov a sumelor de bani solicitate cu titlu de rambursare TVA până la concurența sumei de 12.386.547.369 ROL. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul J.R.F. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei. Criticile parchetului au vizat, în esență, individualizarea pedepsei (cuantumul și modalitatea de executare) aplicată inculpatului și neaplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale.

S-a susținut că prin prisma naturii faptelor reținute în sarcina inculpatului, buna conduită anterior comiterii faptelor pentru care este judecat nu are o relevanță atât de importantă încât să justifice coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, modalitatea de comitere a acesteia și scopul urmărit - chiar în faza de tentativă - atrage incidența agravantei prevăzute la alin. (5) - cu limitele de pedeapsă aferente. Totodată, față de conduita procesuală a inculpatului care a încercat prin diferite modalități să amâne judecarea cauzei nu se impunea reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepsei. Cu privire la neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen. privind suma de 38,6 miliarde ROL urmare a stabilirii vinovăției pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, sumă dobândită în mod vădit urmare a săvârșirii acestei infracțiuni și care se impune a fi confiscată întrucât SC D. SRL nu s-a constituit parte civilă, a menționat că în ciclurile procesuale anterioare, în căile de atac, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la această cerere formulată constant în apelurile declarate de Ministerul Public. Apelantul inculpat J.R.F. a solicitat în susținerea orală a apelului achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Prin concluziile scrise, s-a invocat ca temei al achitării art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. A mai arătat că a fost trimis în judecată pentru fapte cu privire la care nu a fost începută urmărirea penală și nici nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, contrar prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) și art. 263 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. Astfel, în prezentarea cronologică a actelor procedurale prin care s-a început urmărirea penală în cauză, față de inculpatul J.R.F., a susținut, în esență, că infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

nu se regăsește printre faptele enumerate în cuprinsul procesului verbal din data de 7 octombrie 2002 și nici în actul de extindere a urmăririi penale pentru alte fapte, confirmat de procuror, prin urmare, numai în dispozitivul rechizitoriului se face mențiunea despre această faptă când se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, fapt ce atrage nulitatea absolută a actului de extindere a urmăririi penale. Cu privire la netemeinicia acuzațiilor, apelantul inculpat a invocat faptul că materialul probator pe care cercetarea judecătorească desfășurată de către Tribunalul Brașov s-a fundamentat este confuz și profund lipsit de structurare logică. Prin confruntarea textelor de lege incriminatoare cu materialul de urmărire penală și cel rezultat din cercetarea judecătorească, nu se dovedește existența elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

În plus, toate operațiunile comerciale ce formează obiectul prezentei cauze au fost efectuate cu respectarea legii, în baza principiului libertății contractuale în desfășurarea relațiilor civile și comerciale. Din analiza tranzacțiilor efectuate între societățile din prezenta cauză, rezultă concluzia evidentă (exprimată și prin concluziile raportate de expertizele efectuate în cauză) că acestea sunt legale din punct de vedere fiscal, sunt reale și fondate pe cauză licită. În ceea ce privește infracțiunea continuată de folosirea creditului societății cu rea-credință, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., niciuna dintre operațiile financiare prin care sumele ar fi circulat pe relațiile indicate de rechizitoriu nu au caracterul unor operații de creditare, respectiv, de folosire a creditului.

În toate cazurile sumele au fost transferate ca urmare a unor contracte legale de vânzare-cumpărare, aspect confirmat și de raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză în cursul urmăririi penale (nr. 651/2003). Din perspectiva laturii subiective infracțiunii a susținut că, din probatoriul administrat rezultă în mod evident că nu se poate reține că inculpatul ar fi acționat cu intenție directă de a crea un prejudiciu societăților sau de a-și crea o situație materială avantajoasă.

Operațiunile efectuate au fost transparente, legale, iar alte interpretări contrarii ale situației de fapt nu se regăsesc, sunt nefundamentate probatoriu (cu referire la tranzacțiile în baza cărora s-a solicitat rambursarea TVA-ului în sumă totală de 1.268.338.779 lei pentru SC D. SRL Brașov și pentru operațiunile financiare derulate în perioada 2001 - 2003). În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de înșelăciune, concluziile anterioare sunt aplicabile și în motivarea logică și faptică a inexistenței elementelor constitutive necesare pentru reținerea acestei infracțiuni. Atâta vreme cât se constată, fără putință de tăgadă, caracterul licit și non fictiv al unor tranzacții comerciale, este evident, că nici tentativa la înșelăciune nu poate fi reținută.

În ceea ce privește achiziționarea cantității de 6.093,34 mp piele de șarpe de către SC D.P. SRL Brașov de la SC P.T. SRL Brașov în valoare de 33.499.980.386 lei (operațiunea înregistrată în contabilitate și pentru care s-a solicitat rambursarea TVA-ului către SC D. SRL Brașov pentru suma de 466.730.335 lei, pentru cumpărarea de la SC D.P. SRL a unei cantități de piele de șarpe în valoare de 2.923.205.785 lei), materialul probator nu a stabilit caracterul fictiv al unei asemenea tranzacții. Mai mult, deși plățile au fost făcute (inclusiv TVA-ul aferent operațiilor comerciale), s-a făcut o confuzie regretabilă între "neidentificarea produsului piele de șarpe" și concluzia Activității tranzacției.

Este cert și dovedit că SC D. SRL a cumpărat piele de la SC D.P. SRL la data de 28 martie 2002, că mențiunile tranzacției se regăsesc în actele inventariate de organul fiscal la 30 august 2002 și 23 august 2002, că aceste mențiuni sunt confirmate de ridicarea a 52 eșantioane de piele transmise spre expertizare la SC T. SA Brașov. Or, față de aceste indubitabile stări de fapt nu se poate aprecia că tranzacția ar fi fost fictivă. Neidentificarea în evidențele contabile ale SC D. SRL la 31 decembrie 2001 a utilajelor cumpărate de la SC D.P.

SRL nu se datorează inexistenței operațiilor comerciale, ci faptului necontestat că aceste operații comerciale au avut loc ulterior, între 10 ianuarie 2002 și 14 februarie 2002. Din chiar expunerea operațiilor comerciale generatoare de TVA deductibil rezultă cu evidență că acestea - în privința utilajelor - au fost posterioare datei de 31 decembrie 2001, ceea ce făcea imposibilă menționarea lor în evidențele contabile ale cumpărătorului înainte de 10 ianuarie 2002. De asemenea, lista angajaților transferați de la SC D.P. SRL la SC D. SRL și Convenția din 2 martie 1999 încheiată de SC D.P. SRL cu Agenția Județeană pentru Ocupare și Formare Profesională Brașov (din care rezultă preocuparea și cheltuielile ocazionate SC D.P.

SRL de calificare a acestora în domeniul producției ce constituia obiectul de activitate transmis) dovedesc ca SC D.P. SRL a avut cheltuieli și cu pregătirea profesională a angajaților, astfel încât, prin vânzarea know-how-ului, și-a recuperat aceste cheltuieli care, în caz contrar, s-ar fi transformat în pierdere. Referitor la contractul de know-how între SC D.P. și SC D., a precizat că acest termen este definit de art. 1 lit. d) din O.G. nr. 52/1997 și de art. 7 alin. (1) pct. 15 C. fisc. Cu privire la alegațiile Ministerului Public pe marginea faptului că SC D.P. nu ar fi avut un drept de proprietate intelectuală constituit printr-o formă de protecție a proprietății intelectuale asupra procesului de fabricație pe care l-a tranzacționat, a arătat că nici în prima reglementare din 1997 și nici în cea din 2003 transmiterea know-how-ului nu este condiționată de deținerea oficializată a proprietății intelectuale.

Mai mult decât atât, prin prevederile C. fisc. din 2003, prin introducerea sintagmei "în măsura în care provine din experiență, know-how-ul reprezintă ceea ce un producător nu poate ști din simpla examinare a produsului și din simpla cunoaștere a progresului tehnic" se recunoaște explicit de către legiuitor că know-how-ul poate fi deținut doar prin prisma experienței industriale, fiind supus comercializării ca orice bun cu valoare economică. În concluzie, este evident, față de probele administrate, că toate înstrăinările au avut loc, că acestea au avut loc la valoarea de piață, că pentru aceste tranzacții SC D. SRL a achitat prețul, inclusiv TVA-ul, și că, nedesfășurând o activitate productivă semnificativă până la 31 martie 2002, era în drept să solicite rambursarea TVA-ului plătit, lucru ce rezultă din chiar cuprinsul Legii nr. 345/2002.

A mai arătat că niciunul dintre actele de control efectuate de organele fiscale pe această linie a solicitării rambursării TVA-ului de 5.462.184.548 lei sau actele de control de fond nu au reținut vreo încălcare a normelor legale. De altfel, cererea de restituire a TVA-ului formulată de SC D. SRL nu se fundamentează doar pe achiziția produsului piele de șarpe. În ceea ce privește realitatea achiziționării de la SC D.P. SRL a celor 513,37 mp piele de șarpe a arătat că analiza eșantioanelor de piele aflate în patrimoniul SC D. SRL a dovedit că unul reprezenta "piele bovină imitație reptilă". Faptul că SC D.P. SRL a fost înșelată de furnizor și că, la rândul