Decizia nr. 286/RC/2015 — ÎCCJ, Secția penală — cale de atac împotriva sentinței nr. 441/2013 a Judecătoriei Târgoviște

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 12 teza a II-a și teza a IlI-a din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată. În baza art. 86 1 C. pen., a fost fixat termen de încercare de 6 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 3 ani fixat de instanță. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 alin. (1) și (2) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen. și s-a interzis inculpatului, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., dreptul de a fi administrator într-o societate comercială. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 12 teza a II-a și teza a IlI-a din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la 3 ani închisoare. În baza art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. Face aplicarea art. 65 C. pen. și s-a interzis inculpatului, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., dreptul de a fi administrator și asociat într-o societate comercială. În baza art. 86 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată. În baza art. 86 1 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 6 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 3 ani fixat de instanță. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul B. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 alin. (1) și (2) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen. și s-a interzis inculpatului, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., dreptul de a exercita o funcție de conducere în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 82 C. pen. a fost fixat termen de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 2 ani prevăzut de lege. S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate în situația în care acesta va săvârși cu intenție o nouă infracțiune. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D., pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata E. (fostă F.), pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul J., pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.

În baza art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen., art. 74,76 C. pen., a fost condamnată inculpata G. (fostă H.), la 11 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 82 C. pen., a fost fixat termen de încercare de 2 ani și 11 luni, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 2 ani prevăzut de lege. S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate în situația în care acesta va săvârși cu intenție o nouă infracțiune. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen., cu art. 74, 76 C. pen., a fost condamnată inculpata I., la 2 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 2 luni, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 2 ani prevăzut de lege. S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate în situația în care acesta va săvârși cu intenție o nouă infracțiune. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen. cu art. 14 C. proc. pen. au fost obligați în solidar pe inculpații A., B., C. - în limita sumei de 2.271.767 lei - G. - în limita sumei de 1.285.966 lei - I. - în limita sumei de 1.224.880 lei - la plata sumei de 6.701.715 lei către Agenția Națională a Administrației Fiscale București, sumă la care s-au adăugat penalitățile corespunzătoare. S-a luat act că a fost recuperată suma de 1.680.801 lei. În baza art. 353 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța din 30 noiembrie 2009 de către Drecția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești asupra bunurilor aparținând inculpaților A., B. și C. și s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor prezente și viitoare aparținând inculpatelor G. și I., precum și asupra bunurilor viitoare aparținând inculpaților A., B. și C., până la concurența valorii prejudiciului produs de aceștia, în limita stabilită pentru fiecare. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații A., B., C., G. și I. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, înregistrat sub nr. x/315/2009, au fost trimiși în judecată inculpații: - 1. A. (fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. „a)" și „c)" din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 12 teza a II-a și teza a III-a din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; - 2. B. (cu antecedente penale, cercetat în stare de libertate) pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. „a)" și „c)" din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 12 teza a II-a și teza a III-a din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; - 3. C. (fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 mari acte materiale); - 4. D. (fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate) pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în formă agravantă prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.; - 5. E. (fără antecedente penale, cercetată în stare de libertate) pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în formă agravantă prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.; - 6. J. (fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate) pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în formă agravantă prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.; - 7. G. (fără antecedente penale, cercetată în stare de libertate) pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în formă agravantă prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.; - 8. I. (fără antecedente penale, cercetată în stare de libertate) pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că: Fapta inculpatului A. care, în calitate de administrator la SC K. SRL Târgoviște, județul Dâmbovița și președinte al comisiei de recepție a mărfurilor, cu intenție, prin acte materiale repetate, în perioada 27 ianuarie 2003 - 07 martie 2003 (151 acte materiale, corespunzător celor 151 facturi fiscale nereale de aprovizionare înregistrate în contabilitatea societății), a întocmit 151 Note de intrare - recepție atestând operațiuni comerciale nereale, respectiv achiziții de băuturi alcoolice naturale (țuică 24)-28°) în cantitate de 4.934.950 l de la SC L. SRL Dăești, județul Vâlcea, care au fost înregistrate în evidența financiar-contabilă a societății în scopul ascunderii sursei taxabile (accize) și sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale pe linia impozitului pe profit și T.V.A., consecința fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 7.334.658 lei, reprezentând impozit pe profit - 1.641.320 lei, T.V.A. - 1.240.648 lei și accize - 4.452.690 lei, constituie infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 12 teza a II-a și teza a IlI-a din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului B. care, în calitate de asociat unic și administrator în fapt al SC K. SRL Târgoviște, județul Dâmbovița, cu intenție, în perioada 27 ianuarie 2003-07 martie 2003, prin acte materiale repetate, l-a determinat pe învinuitul A. - administrator al SC K. SRL Târgoviște, să întocmească în fals 151 Note de intrare-recepție care atestau operațiuni comerciale nereale, respectiv achiziții de băuturi alcoolice naturale (țuică 24° - 28°) în cantitate de 4.934.950 l de la SC L. SRL, Dăești, județul Vâlcea, prin poziția deținută în societate înlesnindu-i acestuia înregistrarea în evidența financiar-contabilă a celor 151 facturi fiscale având conținut nereal, scopul urmărit fiind ascunderea sursei taxabile (accize) și sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, respectiv impozit pe profit și T.V.A., consecința fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 7.334.658 lei, reprezentând 1.641.320 lei impozit pe profit, 1.240.648 lei T.V.A. și 4.452.690 lei accize, constituie complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 12 teza a II-a și teza a IlI-a din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului C. care, în perioada iunie 2003 - mai 2004, în calitate de șef Birou Administrare Contribuabili Mari din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița și persoană delegată de conducerea unității pentru luarea măsurilor conform O.G. nr. 61/2002 la SC K. SRL Târgoviște, cu știință, prin acte materiale repetate, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu (alin. (1) 1 , alin. (3) 3 , alin. (3) 4 , alin. (3) 5 , alin. (4) 3 , alin. (4) 4 , alin. (5) 3 din atribuții Fișa postului și a celor rezultate din Ordinul de deplasare nr. 1472/04 iunie 2003), materializate prin neidentificarea tuturor bunurilor sechestrabile, neaplicarea sechestrului în condițiile de formă și fond prev. de O.G. nr. 61/2002, nevalorificarea bunurilor sechestrate în termenul prevăzut de lege, precum și nerespectarea procedurii legale privind vânzarea bunurilor aflate sub sechestru (și anume cantitatea de 930.492 l băuturi alcoolice, în valoare de 1.224.880 lei vândute de SC K. SRL Târgoviște către SC M. SRL Târgoviște, fără aprobarea prevăzută de lege și fără virarea sumei rezultate către bugetul de stat), consecința fiind producerea unui prejudiciu în sumă de 2.271.767 lei, în dauna bugetului de stat (suma reprezintă valoarea bunurilor nesechestrate și vândute ulterior de SC K. SRL Târgoviște, fără ca valoarea să fie virată la bugetul de stat - 1.046.887 lei și valoarea băuturilor alcoolice vândute de sub sechestru fără respectarea procedurilor legale - suma de 1.224.880 lei), constituie infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 mari acte materiale). Fapta inculpatei G. care, în calitate de director general adjunct al Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, în perioada iunie 2003 - august 2005, având responsabilități directe privind încasarea veniturilor bugetului de stat, inclusiv prin executarea silită, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu (alin. (7) din Fișa postului - director general adjunct; lit. a) și h) din Fișa postului - director executiv adjunct), prin ne verificarea și nedispunerea aplicării sechestrului asigurător pe bunurile precizate de SC K. SRL Târgoviște prin adresele din 28 martie 2003, respectiv din 01 septembrie 2003, înregistrate la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița din 28 august 2003 și din 01 septembrie 2003 și nu a urmărit respectarea metodologiei legale privind valorificarea bunurilor aflate sub sechestru; nu a luat măsuri pentru valorificarea bunurilor mobile și imobile sechestrate la termenul prevăzut de lege, consecința fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 1.285.966 lei (61.086 lei - reprezintă valoarea bunurilor imobile nesechestrate și precizate în adresele SC K. SRL Targoviște; 1.224.880 lei reprezintă valoarea băuturilor alcoolice aflate sub sechestru și vândute de SC K. SRL Targoviște către SC M. SRL Targoviște, fără respectarea dispozițiilor legale), faptele fiind săvârșite din culpă, constituie infracțiunea de neglijență în serviciu în formă agravantă, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatei I. care, în calitate de administrator al SC K. SRL Targoviște, începând cu data de 23 aprilie 2003, cu intenție, prin întocmirea unui număr de 35 facturi fiscale la solicitarea învinuitului B., a înstrăinat cantitatea de 930.492 l băuturi alcoolice în valoare de 1.224.880 lei, aflate sub sechestru, către SC M. SRL Targoviște, facturi pe care le-a și preluat în numele acestei ultime societăți, deși nu avea nici o calitate în această din urmă firmă, fără a se asigura că suma rezultată (1.224.880 lei) din vânzare fusese virată la bugetului de stat (Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița) în conformitate cu art. 149 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003, asigurându-i în acest mod asociatului unic B., o parte din produsul infracțiunii de evaziune fiscală, constituie infracțiunea de favorizare a infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri, recalificate ca fiind apeluri (filele 129/130 dosar Curte de apel), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații A., B., C., G. și I., criticat-o pentru nelegalitate și netemeinic ie Prin Decizia penală nr. 1257 din 10 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații: G., I., C., A. și B. împotriva sentinței penale nr. 441 pronunțată la data de 11 iunie 2013 de Judecătoria Targoviște pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă, pronunțând o nouă hotărâre după cum urmează: În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă tuturor inculpaților apelanți și intimați este C. pen. anterior. 1. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu ref. la art. 12 teza a Il-a și teza a III-a din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 alin. (1) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare. Cu aplic. art. 71 și 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior conform art. 12 din Legea nr. 187/2012. Conform art. 65 C. pen. anterior a interzis inculpatului dreptul de a fi administrator într-o societate comercială, prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior. A înlăturat dispozițiile art. 86 -art. 86 și cele ale art. 71 alin. (5) C. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și suspendarea pedepsei accesorii. 2. În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 12 teza a II-a și teza a III-a din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 alin. (1) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a fost anulată suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 286/12 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în baza art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. Cu aplic. art. 71 și 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior conform art. 12 din Legea nr. 187/2012. Conform art. 65 C. pen. anterior i-a fost interzis inculpatului dreptul de a fi administrator într-o societate comercială prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior. Au fost înlăturate dispozițiile art. 86, 86 1 și cele ale art. 71 alin. (5) C. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și suspendarea pedepsei accesorii. 3. În baza art. 248 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74, 76 C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 4 ani închisoare. Cu aplic. art. 71 și 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior conform art. 12 din Legea nr. 187/2012. Conform art. 65 C. pen. anterior i-a fost interzis inculpatului dreptul de a fi administrator într-o societate comercială prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior. Au fost înlăturate dispozițiile art. 81-83 C. pen. anterior și în baza art. 86 1 C. pen. anterior, a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată inculpatului. În baza art. 86 1 C. pen. anterior, a fost fixat termen de încercare de 7 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 3 ani stabilit de instanță. În baza art. 86 1 C. pen. anterior, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă dacă este cazul; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior. 4. Au fost înlăturate soluțiile de achitare a intimaților-inculpați: D., E. și J., de sub învinuirea comiterii câte unei infracțiuni prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, pronunțate în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior și în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de acești trei inculpați, răspunderea lor penală fiind prescrisă. 5. A fost înlăturată soluția de condamnare a apelantei-inculpate G. la pedeapsa 11 luni închisoare - pentru comiterea unei infracțiuni prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplic.art. 74-76 C. pen. anterior și în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de această inculpată, răspunderea penală fiind prescrisă. Au fost înlăturate dispozițiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior și cele ale art. 81-83 și art. 71 alin. (5) din același cod. 6. A fost înlăturată soluția de condamnare a apelantei-inculpate I., la pedeapsa 2 luni închisoare-pentru comiterea unei infracțiuni prev. de art. 264 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplic.art. 74-76 C. pen. anterior și în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de această inculpată, răspunderea penală fiind prescrisă. Au fost înlăturate dispozițiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior și cele ale art. 81-83 și art. 71 alin. (5) din același cod. A fost înlăturată dispoziția de obligare în solidar a inculpatelor G. și I. la plata despăgubirilor civile către Agenția Națională a Administrației Fiscale București, așa cum s-a dispus prin sentința apelată, lăsând nesoluționată acțiunea civilă exercitată împotriva acestor două inculpate conform art. 20 alin. (5) C. proc. pen. Au fost obligați intimații-inculpați D., E. și J. la plata sumei de câte 3000 lei cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond în baza art. 275 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Au fost menținute, în rest dispozițiile sentinței apelate. Cheltuielile judiciare avansate de stat cu soluționarea apelurilor de față au rămas în sarcina acestuia, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. Curtea de apel, examinând sentința apelată in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale care au incidență în cauză, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că, din ansamblul probelor care au fost strânse în faza urmăririi penale și cele administrate de prima instanță, rezultă atât existența faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora, cu vinovăție în forma cerută de lege, astfel că cererile de achitare de sub orice învinuire formulate în apel, nu sunt fondate. Pe baza materialului probator administrat în cauză, Curtea de apel a reținut, în ceea ce o privește pe inculpata I., că inculpatul B. a determinat-o să întocmească documente fiscale atestând nereal scoaterea din patrimoniul SC K. SRL Târgoviște de băuturi alcoolice aflate sub sechestru, fără a vira contravaloarea mărfii la bugetul de stat, pentru acoperirea prejudiciului. Totodată, a constatat că decisivă pentru descoperirea mecanismului de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală este împrejurarea că, în cunoștință de cauză asupra nerealității mențiunilor înscrise în cele 151 facturi fiscale care nu provin de la SC L. SRL Dăiești, inculpații A. și B. au dispus înregistrarea acestora în contabilitatea societății, întocmind în acest sens 151 Note intrare - recepție cu același conținut nereal și înregistrând cheltuieli de transport nereale, scopul urmărit fiind ascunderea sursei taxabile și al sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale constând în impozitul pe profit și T.V.A., consecința fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 7.334.658 lei reprezentând 1.641.320 lei impozit pe profit, 1.240.649 lei T.V.A. și 4.452.690 lei accize. Totodată, instanța de apel, constatând că între data săvârșirii faptelor și cea a judecății a intervenit o succesiune de legi penale, în aplicarea art. 5 C. pen., a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru fiecare dintre inculpați, este C. pen. anterior, pe baza criteriului aprecierii globale conform Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, luând în considerare limitele pedepselor și cauzele de atenuare sau agravare, modalitățile de individualizare a pedepselor, inclusiv sfera obligațiilor pe care le presupun, precum și termenele de prescripție a răspunderii penale. Sub acest din urmă aspect, a constatat că răspunderea penală a inculpatei I. care a săvârșit o infracțiune prev. de art. 264 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplic, art. 74-76 C. pen. anterior, este prescrisă în raport de data faptelor și de dispozițiile art. 122 și art. 124 C. pen. anterior. Astfel, a apreciat că se impune admiterea apelului parchetului și inculpatei în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., și a dispus încetarea procesului penal față de aceasta, răspunderea penală fiind prescrisă. Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat recurs în casație inculpata I. Prin Încheierea nr. x/RC din 30 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/315/2009, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata I. împotriva Deciziei penale nr. 1257 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În susținerea căii de atac formulate, recurenta I. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., apreciind că în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Astfel, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 264 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, infracțiunea de favorizare a infractorului se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 7 ani, iar conform art. 122 alin. (1) lit. c) rap. la art. 124 C. pen. anterior, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani, la care se adaugă jumătate din aceste termen, adică 4 ani, în total 12 ani. În consecință, în condițiile în care infracțiunea de favorizare a infractorului a fost săvârșită începând cu data de 23 aprilie 2003, a apreciat că termenul de prescripție specială a răspunderii penale se va împlini după data de 23 aprilie 2015 (termenul de prescripție al răspunderii penale s-ar fi împlinit numai dacă instanța de apel ar fi dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 182 din Legea nr. 174/ 2004 pentru aprobarea O.G. nr. 92/ 2003 privind C. proc. fisc.). De asemenea, a arătat că, după intrarea în vigoare, la 1 februarie 2014, a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a completat motivele de recurs (apel) formulate la 20 ianuarie 2014 cu un nou motiv de apel, solicitând ca instanța de apel să constate că infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. anterior se încadrează în dispozițiile art. 269 alin. (1) din N.C.P., însă modalitatea normativă în care a fost reținută - pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii - a fost dezincriminată conform dispozițiilor art. 4 C. pen. anterior, care prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. In acest caz, a menționat că executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Pe de altă parte, în opinia apărării, potrivit art. 3 din Legea nr. 187/2012, dispozițiile art. 4 C. pen. anterior, privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii, motiv de apel care nu a fost analizat de instanța de control judiciar. În această situație, a apreciat că instanța de apel trebuia să admită apelul și să dispună în temeiul dispozițiilor art. 421 pct 2 lit. a) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., desființarea sentinței primei instanțe și achitarea pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, să lase nesoluționată acțiunea civila în baza art. 25 alin. (5), art. 397 alin. (5) și art. 422 C. proc. pen., cu exonerarea de plata cheltuielilor judiciare în sumă de 14.000 lei, potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (3) și art. 422 C. proc. pen. Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea, potrivit dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Examinând recursul în casație formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate ca regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., privește situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentm punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii. Pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate. În cauza dedusă judecății, prin hotărârea pronunțată la data de 10 decembrie 2014, Curtea de apel a constatat, în temeiul art. 122 și art. 124 C. pen. anterior, că a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatei I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, constând în întocmirea de către inculpată de documente fiscale care au atestat nereal scoaterea din patrimoniul SC K. SRL Târgoviște de băuturi alcoolice aflate sub sechestru, fără a vira contravaloarea mărfii la bugetul de stat, asigurându-i în acest mod asociatului unic B., o parte din produsul infracțiunii de evaziune fiscală; s-a reținut că fapta a fost comisă începând cu data de 23 aprilie 2003. Se observă că prin hotărâre nu a fost stabilită data săvârșirii infracțiunii, respectiv momentul epuizării activității infracționale, dar, chiar și în aceste condiții, prin raportare la data de 23 aprilie 2003, termenul de prescripție specială răspunderii penale nu se împlinise la data pronunțării deciziei de către instanța de apel. Astfel, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen. anterior, termenele de prescripție a răspunderii penale încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, iar conform art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani. Cum pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) și (2) C. pen. anterior (favorizarea infractorului) este de maxim 7 ani, rezultă că, în aplicarea art. 124 C. pen. anterior, în varianta în vigoare la momentul săvârșirii faptei, prescripția specială intervenea după trecerea unui termen de 12 ani, termen ce nu era împlinit Ia data pronunțării hotărârii atacate (10 decembrie 2014). Ca atare, se constată că în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. Analiza pe care o face Înalta Curte din perspectiva acestui caz de casare și a tezei pusă în discuție prin prezenta cale extraordinară de atac este strict limitată la verificarea împlinirii sau nu a termenului de prescripție, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin hotărâre definitivă de condamnare și având în vedere eventuala incidență a unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului acestui termen. Instanța de recurs în casație nu poate examina nici dacă legea penală veche a fost în mod corect identificată ca fiind legea penală mai favorabilă, după cum nici nu poate să cenzureze încadrarea juridică și să verifice, prin prisma noii încadrări, incidența dispozițiilor referitoare la prescripția specială a răspunderii penale. Ca atare, nu se poate achiesa la punctul de vedere exprimat de către parchet cu ocazia dezbaterilor, în sensul de a se respinge recursul și de a se constata că, potrivit legii noi, fapta s-ar încadra în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 C. pen. și ar fi îndeplinite condițiile pentru a incidența prescripției speciale răspunderii penale. În fine, se mai impune a se menționa faptul că, deși aparent soluția de încetare a procesului penal îi este favorabilă inculpatei, interesul în susținerea prezentei căi de atac este evident, în condițiile în care în fața Curții de apel a solicitat, în temeiul art. 13 C. proc. pen. anterior, continuarea procesului penal și pronunțarea unei soluții de achitare (atât prin motivele de apel depuse la termenul din 14 februarie 2014, după intrarea în vigoare a N.C.P.P. - filele 117-118, vol. I, Dosar nr. x/315/2009 al Curții de Apel Ploiești, cât și la termenul din 21 noiembrie 2014, când s-a acordat cuvântul în dezbaterea căii de atac exercitate - fila 555, vol. II, Dosar nr. x/315/2009 al Curții de Apel Ploiești), fără însă ca instanța de apel să analizeze această critică, limitându-se la a reține doar că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior și că răspunderea penală a inculpatei este prescrisă în raport de data săvârșirii infracțiunii și de dispozițiile art. 122 și art. 124 C. pen. anterior. În cauză va deveni însă incident principiul non reformatio in pejus, prevăzut de dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. pen., astfel că situația inculpatei astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia penală atacată cu recurs în casație, nu va putea fi agravată. În aceste circumstanțe, având în vedere că sfera de acțiune a Înaltei Curți de Casație și Justiție este limitată la constatarea nelegalității soluției de încetare a procesului penal, fără posibilitatea de rejudecare a acțiunii penale și de verificare a aspectelor invocate de inculpată, prin care tinde la obținerea unei soluții de achitare, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul în casație, va casa, în parte, decizia recurată, numai în ceea ce o privește de inculpata I. și va trimite cauza spre rejudecarea apelului inculpatei la Curtea de Apel Ploiești, secția penală. Așa cum s-a arătat, rejudecarea se va face cu respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac. dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. pen. fiind aplicabilitate și în fața instanței sesizate cu rejudecarea cauzei după casare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.