ÎCCJ, Decizia nr. 22/2015
ÎCCJ, Decizia nr. 22/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Decizia penală nr. 22/2015
Asupra apelului de față
În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Judecata în fond
Prin sentința penală nr. 234 din 12 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/1/2013 s-a dispus:
I. - În temeiul art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu reținerea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen.;
- În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu reținerea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen.
- În temeiul art. 323 C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare cu reținerea art. 77 lit. a) C. pen.
- În temeiul art. 267 C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, cu reținerea art. 77 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii.
În baza art. 86
1
C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art. 86
2
C. pen. anterior.
În baza art. 86
3
C. pen. anterior pe durata termenului de încercare i s-a pus în vedere condamnatului A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existență.
Au fost puse în vedere inculpatului A. dispozițiile cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și cele privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
II. - În temeiul art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu reținerea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen.;
- În temeiul art. 323 C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare cu reținerea art. 77 lit. a) C. pen.;
- În temeiul art. 267 C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. și reținerea art. 77 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus că inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost făcută aplicarea art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii.
În baza art. 86
1
C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art. 86
2
C. pen. anterior.
În baza art. 86
3
C. pen. anterior pe durata termenului de încercare i s-a pus în vedere condamnatului B. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existență.
Au fost puse în vedere inculpatului B. dispozițiile cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și cele privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
III. - În temeiul art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 C. pen. anterior, cu reținerea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- În temeiul art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior – art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu reținerea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- În temeiul art. 323 C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. și cu reținerea art. 77 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare;
- În temeiul art. 267 C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. și cu reținerea art. 77 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. anterior inculpatul C. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost făcută aplicarea art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii.
În baza art. 86
1
C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art. 86
2
C. pen. anterior.
În baza art. 86
3
C. pen. anterior pe durata termenului de încercare i s-a pus în vedere condamnatului C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existență.
Au fost puse în vedere inculpatului C. dispozițiile cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și cele privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
IV. – În temeiul art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 C. pen. anterior, cu reținerea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- În temeiul art. 25 C. pen. anterior, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior – art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu reținerea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- În temeiul art. 323 C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. și reținerea art. 77 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare;
- În temeiul art. 267 C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. și reținerea art. 77 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus că inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost făcută aplicarea art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii.
În baza art. 86
1
C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art. 86
2
C. pen. anterior.
În baza art. 86
3
C. pen. anterior pe durata termenului de încercare i s-a pus în vedere condamnatului D. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existență.
Au fost puse în vedere inculpatului D. dispozițiile cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și cele privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
V. – În temeiul art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare;
- În temeiul art. 323 C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. și aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- În temeiul art. 31 lit. b) C. pen. anterior, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior – art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare;
- În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- În temeiul art. 31 lit. b) C. pen. anterior, raportat la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată – art. 246 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost făcută aplicarea art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii.
În baza art. 86
1
C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art. 86
2
C. pen. anterior.
În baza art. 86
3
C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare i s-a pus în vedere condamnatului E. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existență.
Au fost puse în vedere inculpatului E. dispozițiile cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și cele privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
VI. În temeiul art. 386 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul F. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 C. pen. anterior, art. 289 alin. (1) C. pen. anterior și art. 291 C. pen. anterior – în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 249 C. pen. anterior.
– În baza art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare;
- În temeiul art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- În temeiul art. 31 lit. b) C. pen. anterior, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior – art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare;
- În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- În temeiul art. 31 lit. b) C. pen. anterior, raportat la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată – art. 246 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus ca inculpatul F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost făcută aplicarea art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii.
În baza art. 86
1
C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art. 86
2
C. pen. anterior.
În baza art. 86
3
C. pen. anterior pe durata termenului de încercare i s-a pus în vedere condamnatului F. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existență.
Au fost puse în vedere inculpatului F. dispozițiile cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și cele privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
VII. – În temeiul art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul G., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost făcută aplicarea art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii.
În baza art. 81 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare, potrivit art. 82 C. pen.
Au fost puse în vedere inculpatului G. dispozițiile a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și prevederile referitoare la anularea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost supendată și executarea pedepsei accesorii.
VIII. – În temeiul art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul H., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare;
- În temeiul art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus ca inculpatul H. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost făcută aplicarea art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii.
În baza art. 86
1
C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art. 86
2
C. pen. anterior.
În baza art. 86
3
C. pen. anterior pe durata termenului de încercare s-a dispus că inculpatul H. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existență.
Au fost puse în vedere inculpatului H. dispozițiile cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și cele privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
IX. – În temeiul art. 289 C. pen. anterior și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul I., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- În temeiul art. 323 C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare;
- În temeiul art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare;
- În temeiul art. 292 C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare;
- În temeiul art. 31 lit. b) C. pen. anterior, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;
- În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;
- În temeiul art. 31 lit. b) C. pen. anterior, raportat la art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată – art. 246 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. și cu referire la art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-a dispus ca inculpatul I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a fost făcută aplicarea art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii.
În baza art. 86
1
C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art. 86
2
C. pen. anterior.
În baza art. 86
3
C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare i s-a pus în vedere condamnatului I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existență.
Au fost puse în vedere inculpatului I. dispozițiile cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și cele privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 397 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare.
În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: autobiografia inculpatului I. din 25 octombrie 2006; declarația olografă pe propria răspundere a inculpatului I.; nota de cunoaștere, întocmită de inculpat H.; anexa nr. 15 a documentației privind accesul la informațiile clasificate; fișa de personal întocmită pentru inculpatul I., cu ocazia participării la concursul pentru trecerea în corpul ofițerilor din luna octombrie 2008; autobiografia întocmită de inculpatul I., cu ocazia participării la concursul pentru trecerea în corpul ofițerilor din luna octombrie 2008; declarația olografă pe propria răspundere, întocmită de inculpatul I. cu ocazia participării la concursul pentru trecerea în corpul ofițerilor din luna octombrie 2008; nota de cunoaștere a inculpatului I., întocmită de inculpatul H. cu ocazia participării la concursul pentru trecerea în corpul ofițerilor din luna octombrie 2008; procesul-verbal de distrugere din 25 noiembrie 2008; proces-verbal de distrugere, aprobat la 16 septembrie 2007 întocmit de inculpatul H.; fișa de personal întocmită inculpatului I. din 05 februarie 2009; adresa I.G.J.R. din 06 ianuarie 2009 prin care a fost înaintată fișa de personal mai sus-amintită; tabelul cu rezultatele concursului de trecere în corpul ofițerilor, organizat în octombrie 2008 – rezultatul obținut de inculpat I.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile civile ale părților civile (J.) K. și Baza de Administrare și Deservire a I.G.J.R. – U.M. L. București.
În temeiul art. 398 cu trimitere la art. 274 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații A., B., C., D., E., F., G. și I. la câte 1.500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu inculpaților A., B., C., D., E., F., G. și I., până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de câte 75 RON, au fost plătite din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 398 cu trimitere la art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul H. la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu inculpatului H., în cuantum de 300 RON, a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 273 alin. (5) C. proc. pen., cheltuielile de transport solicitate de martora M., în cuantum de 122 RON, au fost plătite din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
Înalta Curte, secția penală, a fost sesizată la data de 7 februarie 2013, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 2 mai 2013.
După parcurgerea stadiilor judiciare premergătoare: asigurarea și garantarea dreptului la apărare, verificarea regularității actului de sesizare, posibilitatea invocării cererilor și excepțiilor referitoare la faza de urmărire penală, respectarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., la data de 17 septembrie 2013 a fost începută cercetarea judecătorească.
Administrarea, în condiții, de publicitate, oralitate, nemijlocire și contradictorialitate a probelor propuse de acuzare prin rechizitoriu și respectiv a probelor noi încuviințate la cererea acuzării și apărării (înscrisuri, martori) a fost consemnată în încheierile de ședință care au reflectat activitățile, actele procesuale specifice cercetării judecătorești.
Cu acordul lor, au fost ascultați inculpații și sub prestare de jurământ, martorii propuși în acuzare și martorii încuviințați la cererea apărării.
În referire la durata rezonabilă a procedurii judiciare derulate în fața instanței fondului, în raport cu exigențele jurisprudenței C.E.D.O. și ținând seama de criteriile stabilite de C.E.D.O. în conținutul unor hotărâri de referință (în acest sens, Josan §18, Mazepa §42, Holomiov §137 cauza Reiner/R s.a.) Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a făcut următoarele precizări:
În prezenta cauză complexitatea a fost apreciată drept un criteriu semnificativ, existența unui număr de 9 inculpați, a unui număr mare de martori necesitând acordarea mai multor termene de judecată.
De remarcat însă că nu au fost înregistrate întârzieri nejustificate în derularea actelor procedurale, părțile manifestând un comportament procesual adecvat, așa încât fiecare termen de judecată acordat a fost valorificat corespunzător.
Prealabil examinării pe fond a acuzațiilor aduse prin rechizitoriu inculpaților trimiși în judecată, apreciate ca fiind infracțiunile prevăzute de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, uz de fals- prevăzut de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, infracțiunea prevăzută de art. 263 alin. (1), (2) C. pen., în formele de participație penală descrise, Înalta Curte, secția penală, a considerat necesară menționarea, în sinteză, a acestora, astfel cum rezultă din cuprinsul actului de inculpare:
Inculpatul chestor general de poliție (fost general IGJR) A., prin încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu:
1) - a semnat în fals în luna mai 2009 fișa de personal a inculpatului plt. maj. I. în scopul trecerii acestuia (subofițer) în mod ilegal în corpul ofițerilor, acțiune ce a avut drept consecință afectarea intereselor legale ale părții civile plt. J., al cărei loc a fost ocupat fraudulos de alt candidat.
2) - nu a sesizat organele judiciare competente despre săvârșirea unor infracțiuni în raport cu încadrarea și promovarea aceluiași subofițer, aspecte de care a luat la cunoștință în luna decembrie 2008.
Inculpatul general mr. (rezervă) B. (fost inspector general adjunct al I.G.J.R.) prin încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu:
1) - a semnat în fals în luna ianuarie 2009 fișa de personal a inculpatului plt. maj. I., în vederea trecerii acestuia, nelegal, în rândul ofițerilor, lezând astfel interesele legale ale părții civile plt. J.;
2) - a omis a sesiza organele judiciare competente în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni în raport cu încadrarea și promovarea lui I.
Inculpatul colonel (rez.) C. (fost șef al Direcției Management și Resurse Umane din cadrul I.G.J.R.):
1) - în luna ianuarie 2009 a exercitat presiuni, împreună cu inculpatul colonel rezervă D., asupra subordonatului lor, inculpatul maior N., determinându-l pe acesta să întocmească în fals fișa de personal a inculpatului plt. maj. I., dar și adresa de înaintare a acestei fișe la M.A.I., cu propunerea ilegală de trecere a acestuia în corpul ofițerilor – acțiuni ce au avut drept consecință lezarea intereselor legale ale părții civile J.
2) - a omis a sesiza organul judiciar competent în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni în raport cu încadrarea și promovarea subofițerului I., de care a luat la cunoștință încă din luna decembrie 2008.
Inculpatul colonel (rez.) D. (fost șef al Serviciului de Recrutare, Încadrare și Promovare Personal – Direcția Management Resurse Umane din I.G.J.R.):
1) - în luna ianuarie 2009 a exercitat presiuni împreună cu inculpatul C. asupra subordonatului lor N. cu urmarea determinării acestuia să întocmească în fals fișa de personal a inculpatului plt. I., dar și adresa de înaintare a acesteia la M.A.I., cu propunerea ilegală de trecere în corpul ofițerilor a lui I. și cu consecințele evocate în precedent în ceea ce o privește pe partea civilă J.
Atât în cazul inculpatului D., cât și a inculpaților B. și C., actul de acuzare a reținut că aceștia cunoșteau că subofițerul I. dobândise calitatea de militar în mod ilegal și, de asemenea, într-o manieră ilegală, fusese declarat admis la concursul pentru trecerea în rândul ofițerilor.
2) - nu a sesizat în luna decembrie 2008 și nici ulterior organul judiciar competent despre săvârșirea unor infracțiuni în legătură cu încadrarea și respectiv promovarea aceluiași I.
Inculpatul colonel (rez.) E. (fost șef al Bazei de Administrare și Deservire a Inspectoratului General, UM L. București) - acționând în baza unei unice rezoluții infracționale:
1) - a semnat în mod recurent în perioada 2007-2008, trei documente care atestau situația de personal a lui I., documente al căror conținut nu era real și care au fost distribuite pe circuitul oficial alături de Nota de cunoaștere, falsificată de către F. – în scopul evident de a-l favoriza, ajuta pe inculpatul plt. maj. I. pentru a trecere în rândul ofițerilor, cu urmarea afectării intereselor legitime ale părții civile J., dar și a inducerii în eroare de fapt a comisiei de concurs.
Inculpatul Maior F. – șef Birou Management Resurse Umane și Pregătire din cadrul Bazei de Administrare și Deservire a I.G.J.R. (UM L. București), în baza unei singure rezoluții infracționale:
1) - a întocmit și semnat, în mod repetat, în perioada 2007-2008, patru documente vizând situația de personal a subordonatului său, I., cu conținut nereal și le-a distribuit pe circuitul oficial cu consecințele evocate în precedent.
Inculpatul subcomisar de poliție G. (fost locotenent I.G.J.R.) ofițer specialist principal 1 la Direcția Generală Management Resurse
1) - a permis, contrar legii, reîncadrarea în jandarmerie a numitului I., în scopul ca acesta să ajungă, în același mod ilegal, în cel mai scurt timp posibil în corpul ofițerilor, în detrimentul părții civile J.
Inculpatul plt. adj. H., subofițer în cadrul Biroului Management Resurse Umane și Pregătire din UM L. București în baza unei rezoluții infracționale unice:
1) - în anul 2008, a întocmit în mod repetat în fals patru documente oficiale vizând situația inculpatului plt. maj. I., respectiv: fișă de personal, notă de cunoaștere și două procese verbale de distrugere a altor procese verbale, în care se consemnau activități ce nu se derulaseră în realitate – acte ce au intrat astfel în traseul oficial și care au determinat înscrierea ilegală a lui I. la concursul de promovare în corpul ofițerilor din noiembrie 2008, cu urmările prezentate în precedent.
Inculpatul plt. maj. I., subofițer în cadrul UM L. București:
1) - în anul 2006, în baza unor înscrisuri falsificate, a dobândit ilegal calitatea de militar în cadrul Jandarmeriei Române (în cauză intervenind prescripția răspunderii penale);
2) - în anul 2007 a întocmit în fals formularul în vederea obținerii autorizației de acces la informații clasificate, încasând ilegal suma de 3912 RON (prejudiciul cauzat unității);
3) - în octombrie 2008 a întocmit în fals o declarație pe propria răspundere, dar și o autobiografie pe care le-a depus în dosarul de candidat la concursul pentru trecerea în rândul ofițerilor cu scopul inducerii în eroare de fapt a celor 9 cadre militare membri ai comisiei de concurs cu consecința întocmirii în fals a documentului rezultatului concursului și astfel a vătămării intereselor legale ale părții civile J.
Acțiunile ilicite ale inculpatului, astfel cum au fost descrise, au îmbrăcat forma infracțiunilor deduse judecății.
Înalta Curte, secția penală, a constatat că situația de fapt, mai precis, existența faptelor în materialitatea lor, rezultă – dincolo de orice îndoială rezonabilă - din întregul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Astfel, în principal, existența faptelor în materialitatea lor s-a constatat a rezulta din înscrisurile aflate la dosar, în forma și conținutul acestora fiind concretizat modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către persoanele deduse judecății, împrejurările în care au fost exercitate sarcinile de serviciu fiind relatate de martorii ascultați, precum și de inculpați, cu nuanțările făcute.
Înalta Curte, secția penală, constatând că administrarea în cursul judecății a probelor propuse de acuzare și respectiv, de apărare, nu a fost de natură și în măsură să infirme existența faptelor, în materialitatea lor, a reținut că situația de fapt expusă în actul de trimitere în judecată și confirmată în urma cercetării judecătorești, în etapizarea și prezentarea sa sintetică constă în cele ce urmează:
Inculpatul plt. major I., absolvent al Școlii Militare de Subofițeri de Poliție O. Slatina (promoția 1996) și-a desfășurat activitatea ca agent la D.G.P.M.B. - Brigada de Poliție Rutieră până la 1 noiembrie 1996 când a fost mutat disciplinar la Poliția oraș Rovinari I.P.J. Gorj, urmare a manifestării unui comportament violent față de bunica sa, cu ocazia unei permisii în localitatea Turcinești, împrejurare în care pentru aplanarea conflictului a fost nevoie de intervenția lucrătorului postului local de poliție.
În ceea ce privește situația și traseul profesional al inculpatului I., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, ținând seama de documentele de rezervist ale acestuia, înscrisuri de la dosarul cauzei, a reținut că, urmare producerii unui accident de circulație, pe fondul consumului de alcool (1,5%o) inculpatul a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 4 ani (sentința penală nr. 31 din 11 februarie 1998 a Tribunalului Militar Timișoara).
Documentele aflate la dosar au evidențiat, legat de parcursul profesional al inculpatului, că după absolvirea în 1996, în urma repartizării, I. a activat ca agent la DG de Poliție a Mun. București - Brigada de Poliție Rutieră, iar în 1996, la 1 noiembrie a fost mutat disciplinat la Poliția orașului Rovinari – D.P.J. Gorj, consecință a comportamentului violent față de bunica sa, pe fondul consumului de alcool, conduită ce a determinat-o pe aceasta să solicite intervenția lucrătorilor de poliție Turcești.
A mai reieșit din actele dosarului că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă a unui biciclist s-a reținut în împrejurarea în care inculpatul a condus autoturismul împrumutat pe contrasens, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice (1,5%
0
) iar după producerea accidentului a părăsit locul faptei.
În cauza penală având ca obiect al judecății, faptele evocate [art. 184 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1), art. 38 alin. (1) Decret nr. 328/1996] inculpatul I. a fost arestat, iar prin sentința penală nr. 31 din 11 februarie 1998 Tribunalul Militar Timișoara i-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată.
Ulterior, Judecătoria Târgu Jiu a constatat reabilitarea de drept a inculpatului I. (sentința penală din 03 iunie 2002).
Documentele dosarului personal al acestuia au atestat, fără vreun dubiu, că plt. major I. a fost judecat de Consiliul de judecată al I.P.J. Gorj pentru „grave prejudicii aduse onoarei și disciplinei militare”, iar prin Hotărârea nr. 26 din 6 martie 1998 s-a propus trecerea sa în rezervă, ulterior prin Ordinul nr. 0639 din 9 aprilie 1998, subofițerul fiind trecut disciplinar în rezervă, în aplicarea dispozițiilor art. 85 lit. i) și j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Din analiza acestor texte de lege a rezultat că, în cazul manifestării de dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu sau în perfecționarea pregătirii lor militare și de specialitate, ori în ipoteza comiterii unor abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii pot fi trecuți în rezervă.
Conform alin. (2) al art. 85 din aceeași lege, trecerea în rezervă se face în cazul ce interesează la propunerea Consiliului de judecată.
Prin urmare, s-a reținut că inculpatul I. a fost trecut în rezervă în considerarea incidenței dispozițiilor art. 85 lit. i) și j) din Legea nr. 80/1995, acesta fiind prezent în fața Consiliului de judecată și, în mod evident, luând la cunoștință de abaterile reținute în sarcina sa.
În acest context s-a reținut că în declarația dată de inculpat în fața instanței de judecată, acesta a confirmat primirea (la sfârșitul lunii aprilie 1998) a ordinului de trecere în rezervă susținând că nu a cunoscut motivul trecerii sale în rezervă, iar în percepția sa aceasta s-ar fi datorat acelei condamnări penale suferite în urma accidentului de circulație.
O asemenea apărare a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind neîntemeiată.
Astfel, instanța de fond a reținut că prezența inculpatului în fața Consiliului de judecată i-a permis acestuia să participe activ la discuții și pe cale de consecință, să cunoască cu exactitate motivele ce generaseră judecarea sa de către Consiliu.
Mai mult decât atât, din materialul probator al cauzei a rezultat că, după trecerea în rezervă, inculpatul I., care nutrea o dorință puternică de a reveni în corpul armatei – aspect subliniat de acesta în fața instanței de fond, cu prilejul audierii - a făcut repetate demersuri pentru reîncadrare.
În virtutea faptului că fusese trecut în rezervă în baza unui temei legal ce nu îi permitea revenirea în cadrul M.A.I., cererile sale (3 la număr) au fost soluționate negativ, sens în care de fiecare dată i s-a răspuns motivat (a se vedea adresele din 05 decembrie 2005, din 23 noiembrie 2005 și din 16 iulie 2003 emise de Serviciul Management Resurse Umane din cadrul I.P.J. Gorj).
Conform prevederilor Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile M.A.I. - art. 18 - condițiile de recrutare în vederea încadrării din sursă externă a polițiștilor/cadrelor militare sunt clar stabilite, în același sens fiind reglementările și situațiile în care reîncadrarea în cadrul structurilor M.A.I. nu mai era legal posibilă.
Astfel, conform art. 18 alin. (5) lit. b) din Ordinul nr. 300/2004 al M.A.I. nu pot fi încadrate direct ca polițiști/cadre militare persoanele care au avut această calitate dacă au fost trecute în rezervă în condițiile art. 85 lit. a), b), c), d), i), j), k), l) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. c) din același ordin statuează că pot fi recrutate în vederea rechemării în activitate cadrele militare în rezervă (care au avut calitatea de cadre militare în activitate) dacă nu au fost trecute în rezervă din motive imputabile lor.
Prin urmare, acesta era cadru legislativ care reglementa, la data evenimentelor, condițiile pe care inculpatul I. s-ar fi impus a le îndeplini în vederea reactivării sale.
Probele cauzei au demonstrat că, deși avea cunoștință în mod exact de interdicția de a reveni în rândul cadrelor active ale poliției, I. a făcut în mod repetat demersuri în acest sens și de fiecare dată răspunsurile primite la solicitările sale au cuprins mențiuni clare în referire la imposibilitatea legală a reîncadrării (adresele din 05 decembrie 2005, din 23 noiembrie 2005 și din 16 iulie 2003 emise de Serviciul Management Resurse Umane din cadrul I.P.J. Gorj prin care se răspunde negativ cererilor inculpatului de reîncadrare).
Elocventă este specificarea textuală următoare: „Vă facem cunoscut că nu puteți participa la concurs pentru încadrarea ca agent de poliție, deoarece trecerea dvs. în rezervă s-a produs ca urmare a săvârșirii de abateri disciplinare”.
Așadar, instanța de fond a concluzionat că este greu de acceptat că nici la data la care i se face cunoscut că nu poate participa la concurs pentru încadrarea ca agent de poliție, întrucât trecerea în rezervă a fost determinată de săvârșirea unei abateri disciplinare, inculpatul I. nu a realizat, cel puțin, inutilitatea demersurilor sale, dacă nu caracterul ilicit al încercărilor repetate de revenire în armată.
În concret, s-a reținut că inculpatul era cel mai interesat să își cunoască propria situație, instanța constatând că nivelul de instruire, datele ce-l caracterizează lipsesc de credibilitate apărarea construită de acesta.
În acest sens, a fost apreciată ca fiind elocventă afirmația sa cu privire la discuțiile purtate în fața Comisiei de judecată, potrivit căreia, acestea au vizat într-o proporție de 5% anumite abateri pe care le-ar fi avut în conduita sa (neînțelegeri în familie, ce au determinat intervenția lucrătorilor de poliție), ceea ce înseamnă că la momentul efectuării demersurilor de revenire în corpul armatei, inculpatul I. era pe deplin conștient de propria situație.
În consecință, s-a reținut că inculpatul plt. maj. I. a cunoscut că trecerea sa în rezervă s-a datorat comiterii de abateri grave de la regulamentele militare în vigoare la acea dată și nu ca urmare a unei condamnări, așa cum în mod eronat și cu știință a menționat într-o serie de documente ulterioare, prin înscrieri false, antrenând în activități ilicite și alte persoane.
În contextul cauzei, instanța de fond a reținut că, înțelegând că nu se poate reîncadra ca subofițer de poliție, inculpatul I., a încercat reîncadrarea în Jandarmeria Română, ca subofițer, cu toate că interdicția impusă de lege era aceeași.
Totodată, a reținut că potrivit Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, dar și dispozițiile Ordinului M.A.I. nr. 300/2004 [în art. 18 alin. (5) lit. b)] nu pot fi încadrate direct ca polițiști cadre militare, persoane care au avut această calitate dacă au fost trecute în rezervă în condițiile art. 85 lit. a), b), c), d), i), j), k), l) din lege, iar potrivit art. 18 alin. (2) lit. c) din Ordinul evocat - „nu pot fi recrutate în vederea rechemării în activitate a cadrelor militare care au fost trecute în rezervă din motive imputabile lor”.
Prin fraudă și falsificarea unor documente-în condițiile descrise în rechizitoriu-inculpatul I. s-a înscris, în sfidarea legii, la concursul organizat la nivelul Bazei de Administrare și Deservire a I.G.J.R. (UM L.), condiții în care inculpatul a luat cunoștință de cerințele participării la acel examen, de împrejurările de recrutare, selecționare și participare, dând declarații în care atestă date contrare realității, întocmind autobiografia în care de asemenea a prezentat în mod nereal situația sa cu referire la trecerea în rezervă, dar și declarația pe propria răspundere cu ocazia depunerii dosarului de candidat.
Materialul probator strâns în cursul urmăririi penale precum și cel administrat în condiții de publicitate, nemijlocire, contradictorialitate în cursul cercetării judecătorești a evidențiat, dincolo de orice dubiu, că, prin folosirea unor înscrisuri falsificate, în anul 2006, inculpatul I. a dobândit legal calitatea de militar în cadrul Jandarmeriei Române, iar în anul 2007 a întocmit de asemenea în fals formularul în vederea obținerii autorizației de acces la informații clasificate, încasând ilegal suma de 3912 RON. În dorința de a promova în carieră, în anul 2008, luna octombrie, același inculpat a întocmit în fals o declarație pe proprie răspundere, dar și o autobiografie, pe care le-a depus în dosarul de candidat pentru concursul ce se organiza în vederea trecerii în rândul ofițerilor.
Prin actele sale, inculpatul I. a indus în eroare de fapt pe cele nouă cadre militare membrii ai comisiei de concurs cu consecința întocmirii în fals a documentului cu rezultatul concursului și a vătămării intereselor legale ale părții civile J., care a fost declarată respinsă în urma ocupării, prin fraudă, a unui loc de ofițer de către I.
Înalta Curte, secția penală, a constatat că prin apărările formulate inculpatul I. a adus ample critici hotărârii prin care Consiliul de judecată a dispus cu privire la situația sa, invocând „zvonuri” ce s-ar fi aflat în spatele considerentelor acestei hotărâri și pretinzând că a fost condamnat pentru fapte de nedemnitate, nu pentru abateri disciplinare, dar și că s-a făcut o confuzie intenționată între faptele în legătură cu serviciul și faptele fără legătură cu serviciul.
În concret, în fața instanței, inculpatul a susținut nelegalitatea hotărârii consiliului de judecată, arătând că între dispozițiile art. 33 din Legea nr. 80/1995 și art. 18 din Ordinul MAI nr. 300/2004 există un conflict administrativ ce ar trebuie avut în vedere la aprecierea acuzațiilor.
Contrar celor învederate și observând totodată că inculpatul la data evenimentelor (1998) nu a înțeles să conteste hotărârea Consiliului de judecată, Înalta Curte, secția penală, a constatat că reglementările în materie au statuat interdicțiile în domeniul recrutării în vederea rechemării în activitate a cadrelor militare ce fuseseră trecute în rezervă din motive imputabile lor, iar inculpatul se înscria în acea categorie.
Întreaga sa conduită procesuală manifestată prin a nu-și aminti inițial conținutul hotărârii prin care s-a propus trecerea sa în rezervă, apoi prin a contesta vehement acea măsură, deși la momentul trecerii în rezervă nu a fost contestată, în cele din urmă, prin a-și aminti vag cele discutate în fața Consiliului de judecată - denotă, în opinia instanței de fond, dincolo de orice îndoială caracterul ocult al acțiunilor inculpatului în demersul său de a izbândi profesional, dorința de a ascunde anumite laturi ale trecutului carierei sale, tocmai pentru că avea deplina reprezentare a faptului că nu putea fi reprimit legal în activitate ca și cadru militar.
Totodată, s-a reținut că, dacă la acel moment lucrătorul de la compartimentul specializat cu întocmirea, primirea dosarelor de concurs, conform obligațiilor care îi reveneau, ar fi procedat într-o manieră serioasă, temeinică la studierea, verificarea documentelor depuse de I., ar fi putut lesne observa caracterul fals prin omisiune, a autobiografiei, și, element deosebit de important, anume acela că Pânișoară Paul fusese trecut în rezervă nu urmare a unei condamnări judiciare.
Dacă scms. G., cel însărcinat cu aceste verificări, ar fi procedat așa cum legea îl obliga, ar fi trebuit să solicite relații suplimentare de la I.P.J. Gorj cu privire la motivul real, temeiul legal al trecerii în rezervă a lui I., ori să respingă dosarul de candidat al acestuia, consecință a neîndeplinirii condițiilor în vederea participării la acel concurs.
În acest sens s-a reținut că, actele procedurale existente la dosarul de urmărire penală atestă că inculpatul scms. G. avea atribuții specifice în organizarea concursurilor referitoare la încadrări, promovări, verificând legalitatea participării candidaților la susținerea testelor, fiind de altfel, singurul funcționar specializat în domeniul resurselor umane la data evenimentelor care interesează prezenta cauză.
Probatoriul administrat în cauză a relevat că, în mod contrar a ceea ce s-ar fi impus a constata, inculpatul scms. G., după studierea documentelor, i-a făcut cunoscut inculpatului I. că poate participa la concurs și, deci se poate reîncadra în Jandarmeria Română, neexistând vreun impediment legal în acest sens.
Aspecte precum volumul mare de activitate, numărul mare de candidați, perioada pe care o traversa Jandarmeria Română și nevoia de încadrări masive, precum și lipsa de experiență a inculpatului în domeniul resurse umane nu au putut fi considerate argumente serioase în demonstrarea nevinovăției.
Astfel, volumul de activitate al compartimentului în care activa inculpatul G., excedentar față de personalul angajat, chiar constituind un element real și notoriu nu poate avea semnificația unui caz de neimputabilitate, un viciu al sistemului neputând fi invocat drept cauză de exonerare a răspunderii penale.
În fine, nici susținerea inculpatului cu privire la neîntrunirea cerințelor tragerii sale la răspundere penală din perspectiva faptului că la momentul constituirii prezentului dosar penal, el nu și-ar mai fi desfășurat activitatea la UM L. București, fiind mutat în interesul serviciului la 01 martie 2008 la I.G.J.R. - nu a putut fi primită de instanța de fond, în împrejurarea în care obiectul acuzației aduse vizează încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu, atribuții exercitate în perioada în care inculpatul a activat la UM L. București.
De asemenea, probatoriul administrat a evidențiat că în perioada susținerii concursului, a verificării dosarelor de candidați, inculpatul G. era singurul ofițer specializat în domeniul resurse umane, având în subordinea sa secretarii comisiei de concurs – plt. adj. P. și plt. adj. H. (colegi de birou) - în acest sens a se vedea declarația martorului Q.
În plus, tot inculpatului G. îi revenea obligația de a solicita dosarul de personal al lui I., dosar constituit la nivelul I.P.J. Gorj și care cuprindea mențiuni exprese cu referire la motivul trecerii acestuia în rezervă, însă acesta nu s-a conformat obligației, solicitând acel dosar abia în anul 2007, cu câteva zile anterior controlului de fond ce urma să se desfășoare la compartimentul său.
Înscrisurile existente la dosarul cauzei au relevat că adresa de solicitare a dosarului de personal de la I.P.J. privind pe inculpatul I. a fost redactată de inculpatul G. (din 11 septembrie 2007), iar dosarul de rezervist al acestuia a fost cerut în baza adresei din 18 februarie 2008, redactată de plt. maj. H. și maior F.
În ceea ce privește circuitul dosarului de personal sosit de la I.P.J. Gorj, probatoriul administrat a reliefat faptul că au fost încălcate o serie de norme referitor la procedura înregistrării documentelor clasificate cu nivelul „strict secret”, nefiind completate în mod corespunzător rubricile registrului în care a fost înregistrat și fără ca adresa