ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 893/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 893/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra recursului inculpatului C.G. declarat împotriva Deciziei penale nr. 296/A din 22 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 618 din 2 august 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen. cu reținerea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G., cunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (2), alin. (3) C. pen. și privind aceeași infracțiune arătată mai sus, i s-a interzis inculpatului C.G. exercitarea pe o durată de 7 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen., ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. în baza art. 88 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului C.G., perioada arestării preventive din data de 23 mai 2013 până la zi, inclusiv. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului C.G.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b), alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 35 de lei reprezentând contravaloarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii. S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008.
S-a luat act că părțile vătămate C.P. și S.C.U. „Sfântul Pantelimon" București nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 349 raportat la art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.G. la plata sumei de 3.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1908/P/2013 din data de 15 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen.
Conform raportului de expertiză medico-legală din data de 2 iulie 2013, C.P. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire activă cu un obiect tăietor-înțepător, tip cuțit. Leziunile traumatice pot data din 21 aprilie 2013 și necesită 14-16 zile de mgrijiri medicale. Prin caracterul penetrant cu pneumotorax consecutiv, leziunile traumatice suferite în 21 aprilie 2013 i-au pus victimei viața în primejdie.
S-a apreciat că săvârșirea infracțiunii de către inculpat, în modalitatea mai sus prezentată reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, în data de 21 aprilie 2013, înjurai orei 9
50
, Secția 7 Poliție a fost sesizată de Dispeceratul 112 cu privire la faptul că în apropierea bisericii „Sf. Dumitru" de pe șoseaua din sector 2, o persoană de sex femeiesc a fost înjunghiată.
Victima a fost identificată în persoana numitei C.P., aceasta fiind transportată la S.C.U. „Sfântul Pantelimon" București unde a fost internată cu următorul diagnostic la prezentare: „plagă înjunghiată în zona axilară stânga, prin agresiune, pneumotorax stâng. Plagă înțepată regiune cervicală posterioară prin agresiune".
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că este căsătorită cu inculpatul C.G. de aproximativ 25 de ani, având împreună cu acesta 7 copii, dintre care 2 minori. De aproximativ 3 ani, victima avea o relație de concubinaj cu martorul P.G., zis „T.", în ultima perioadă mutându-se împreună cu acesta.
În momentul în care inculpatul C.G. a aflat de relația de concubinaj a soției sale, a încercat să o convingă să revină la domiciliul conjugal, uneori apelând la amenințări la adresa soției și a concubinului ei.
După o scurtă perioadă (12 - 20 aprilie 2013) în care victima a revenit la domiciliul conjugal pentru a se ocupa de înmormântarea unuia dintre fii săi, pe data de 20 aprilie 2013 victima s-a întors la concubinul său, fără știrea soțului C.G.
Pe fondul tensiunilor generate de relația de concubinaj a soției sale, în data de 21 aprilie 2013, înjurai orei 9,30, inculpatul C.G. a mers la biserica Sf. Dumitra situată pe șoseaua din sector 2, unde știa că se va întâlni cu victima. Aceasta era însoțită de concubinul ei, martorul P.G. și de sora sa, martora R.A.
Partea vătămată a relatat că în timp ce se afla în curtea bisericii, în apropierea porții de acces dinspre str. M.P., l-a observat pe soțul ei îndreptându-se spre ea și reproșându-i faptul că a plecat de acasă. Victima a menționat că inculpatul s-a apropiat de ea, a pus-o jos lângă gard și i-a aplicat cu un cuțit pe care îl avea asupra sa două lovituri, una în zona cefei iar cealaltă în zona toracelui, între coaste, în partea stângă. După comiterea agresiunii, inculpatul a continuat să o înjure pe victimă, după care a plecat printre blocuri, în direcția str. M.P.
Martora R.A., a arătat că în dimineața de 21 aprilie 2013, în jurul orei 9.30, aflându-se în curtea bisericii menționate, la un moment dat l-a văzut intrând în curte pe inculpatul C.G.
Prima lovitură i-a aplicat-o în zona cefei, după care i-a mai aplicat două lovituri în zona coastelor, în partea stângă. în momentul în care se pregătea să lovească din nou, a fost oprit de persoanele aflate îa zonă care au și sunat la poliție, determinându-l astfel pe agresor să se oprească și să părăsească locul faptei.
Aceste aspecte privind modul în care partea vătămată C.P. a fost înjunghiată de inculpatul C.G. au fost confirmate și de declarațiile martorilor oculari P.G., O.M., G.M.G., T.I.G. și D.I.
De asemenea, martora R.I. a declarat că a discutat cu inculpatul C.G. cu o zi înainte de comiterea faptei, pe data de 20.4.2013, acesta fiind furios din cauza relației de concubinaj a soției sale. Martora a precizat că la un moment dat inculpatul a afirmat referindu-se la soția sa: am să-i iau viața, nu mă las pînă nu o omor.
Martora a mai declarat că a purtat o nouă discuție cu inculpatul C.G. imediat după comiterea faptei, ocazie cu care i-a reproșat acestuia cele întâmplate. Inculpatul i-a răspuns: am tăiat-o pe sor-ta, i-am dat-o sub coastă, dar n-am apucat s-o omor bine că a sărit lumea.
Fiind audiat de organele de urmărire penală, inculpatul C.G. a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost cercetat, regretând săvârșirea acesteia.
Cu privire la aspectele esențiale ale cauzei, inculpatul a susținut că a dorit să vorbească cu amantul soției sale, dar că acesta a fugit. în continuare, inculpatul a discutat în contradictoriu cu soția sa, reproșându-i că a plecat de acasă, că nu are grijă de familie, de copii. In momentele imediat următoare, discuția a degenerat, iar inculpatul a scos un cuțit pe care îl avea asupra sa cu care a lovit victima de mai multe ori. Inculpatul a precizat că, din pricina îmbulzelii create, nu mai reține de câte ori a lovit-o pe soția sa și nici zona unde a lovit-o.
Cu privire la cuțitul folosit, inculpatul a menționat că îl avea asupra sa pentru eventualitatea că s-ar fi întâlnit cu amantul soției sale.
Pe baza declarațiilor inculpatului, în cauză s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri, ocazie cu care inculpatul a relatat cele întâmplate în dimineața respectivă, direcția din care a venit în curtea bisericii, locul unde a întâlnit victima, locul în care a înjunghiat-o și direcția în care a plecat după comiterea faptei.
De asemenea, în actul de sesizare a instanței s-a mai menționat că aspecte relevante privind comiterea infracțiunii de către inculpatul C.G. reies și din procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate și înregistrate în baza actelor de autorizare emise în cauză.
S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului C.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen.
Cu privire la inculpatul C.G. s-a precizat că este în vârstă de 49 de ani, căsătorit, are doi copii minori în întreținere, studii 10 clase, fără ocupație.
După comiterea faptei, deși cunoștea faptul că este căutat de organele judiciare, inculpatulului i s-a emis mandatul de arestare în lipsă emis pe numele său.
Tot în legătură cu circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, în rechizitoriu s-a mai precizat că din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul C.G. a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, însă nu se poate reține comiterea faptei care face obiectul prezentului dosar în stare de recidivă postexecutorie, întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare pentru aceste fapte.
Prin încheierea din data de 9 mai 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 17022/3/2013 s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile. Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare începând cu data de 23 mai 2013. Ulterior, prin încheierea din data de 18 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 22023/3/2013, Tribunalul București a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru încă 3 o de zile, până la data de 21 iulie 2013 inclusiv. în cursul urmăririi penale, inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea ce i se aduce și dreptul de a fi asistat de un apărător, potrivit art. 6 C. proc. pen., fiind asistat de un apărător din oficiu, în conformitate cu art. 171 C. proc. pen. De asemenea, la finalizarea cercetărilor, în temeiul art. 250 C. proc. pen., inculpatului i-a fost prezentat întreg materialul de urmărire penală. Cu această ocazie inculpatul a recunoscut fapta comisă și a regretat-o.
În faza de judecată instanța a procedat la audierea inculpatului, acesta declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare al instanței, solicitând astfel să se facă aplicarea prevederilor art. 320
1
C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și, luând în considerare și cele declarate la termenul de judecată din data de 29.7.2013 de către inculpat, instanța de fond a apreciat că acuzarea formulată de către procuror împotriva acestuia este confirmată de materialul probator, săvârșirea faptei imputate - astfel cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu - fiind pe deplin dovedită.
Instanța de fond a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de omor constă în uciderea unei persoane în viață printr-o acțiune violentă sau neviolentă sau printr-o inacțiune ilicită a inculpatului care s-a concretizat în aplicarea a două lovituri de cuțit asupra părții vătămate C.P.
Urmarea imediată a infracțiunii de omor o reprezintă moartea victimei, iar legătura de cauzalitate rezultă din acțiunea subiectului activ, care reprezintă cauza morții.
În ceea ce privește latura subiectivă a infiacțiunii,- aceasta se comite cu intenție directă sau indirectă. Inculpatul a acționat cu intenție directă, aspect care rezultă atât din afirmațiile pe care acesta le-a făcut către martora R.I., anterior și ulterior comiterii faptei, cât și din împrejurarea că loviturile cu cuțitul pe care le-a aplicat au vizat zone vitale ale corpului victimei, mai precis regiunea laterală stânga a toracelui și regiunea suprascapulară. îndreptarea conștientă a acțiunii violente spre o zonă vitală a corpului precum și folosirea cuțitului, obiect apt de a produce moartea, relevă în mod limpede intenția de a ucide.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale a C. pen. (condițiile suspendării pedeapsei stabilite în legea specială pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., gradul de pericol social al faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului (inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere, nu avea nicio ocupație la data comiterii faptei).
Instanța de fond a apreciat că o pedeapsă privativă de libertate în cuantum de 7 ani pentru fapta de tentativă la omor calificat reprezintă o justă individualizare a pedepsei, în raport de gravitatea faptei și de periculozitatea făptuitorului, această pedeapsă fiind aptă să conducă la realizarea scopurilor represiv și preventiv al pedepsei, astfel cum sunt stabilite de art. 52 C. pen.
Având în vedere specificul faptei, obiectul juridic al acesteia, relația soț - soție existentă între inculpat și victimă, instanța de fond a constatat ca fiind necesară interzicerea exercitării pe o durată de 7 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, ca pedeapsă complementară. Interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator se impun având în vedere fapta în materialitatea sa, instanța a considerat că o persoană care este în stare să comită acte de violență fizică asupra soției sale, cu intenția de a-i lua viața, nu este o persoană demnă de a crește sau de a educa minori.
Pe durata executării pedepsei într-un loc de deținere, inculpatul va fi lipsit și de exercitarea acelorași drepturi arătate mai sus, dar cu titlu de pedeapsă accesorie.
Instanța de fond a dispus și deducerea perioadei în care inculpatul a fost privat de libertate în mod preventiv.
S-a mai reținut că partea vătămată C.P. a declarat oral la termenul din data de 29 iulie 2013 că nu se constituie parte civilă în cauză.
În ceea ce privește partea vătămată S.C.U. Sfântul Pantelimon București, s-a constatat că până la momentul pronunțării sentinței, această parte nu a înștiințat instanța despre o eventuală voință a sa de a se constitui parte civilă în cauză.
În ceea ce privește celelalte aspecte ale cauzei, instanța de fond a dispus și confiscarea specială a sumei de 35 de lei reprezentând contravaloarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii și pe care acesta l-a aruncat, în fuga sa de la locul faptei, peste zidul cimitirului „Reînvierea", cuțitul nemaiputând fi recuperat.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și alin. (4) C. pen., instanța de fond--a dispus confiscarea specială a sumei de 35 de lei reprezentând contravaloarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
Instanța de fond a luat act că părțile vătămate C.P. și S.C.U. „Sfântul Pantelimon" București nu s-au constituit părți civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C.G. și partea civilă S.C.U. „ Sf. Pantelimon".
Inculpatul C.G. a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond, pe motiv că în mod greșit nu s-a reținut scuza provocării, solicitând micșorarea pedepsei.
II. Prin Decizia penală nr. 296/A din 22 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.G. și de partea civilă S.C.U. „Sf Pantelimon" împotriva sentinței penale nr. 618 din 02 august 2013, pronunțate de Tribunalul București, secția I penală.
S-a dedus detenția preventivă de la 23 mai 2013 la zi. A fost menținută starea de arest a inculpatului. A fost obligat apelantul C.G. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelanta parte civilă S.C.U. „Sf. Pantelimon" la plata sumei de 100 lei cu același titlu. Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus să fie se avansat din fondul Ministerului Justiției.
Instanța deprim control judiciar a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, și anume că la data de 21 aprilie 2013, în jurul orei 09
30
, în timp ce se afla în curtea Bisericii „Sf. Dumitru", pe fondul tensiunilor preexistente, inculpatul C.G. i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit soției sale C.P., în zone vitale și cu intenția de a-i suprima viața, activitatea infracțională fiind întreruptă de intervenția promptă a martorilor.
Conform certificatului medico-legal din 02 iulie 2013, partea vătămată C.P. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire activă cu obiect tăietor-înțepător tip cuțit. Leziunile pot data din 21 aprilie 2013. Necesită 14-16 zile mgrijiri medicale. Prin caracterul penetrant cu pneumotorax consecutiv leziunile traumatice suferite în data de 21 aprilie 2013 au pus viața în primejdie.
Situația de fapt reținută rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică, proces verbal de reconstituire însoțit de planșa fotografică, proces verbal de recunoaștere de pe planșa foto însoțit de planșa fotografică, raport de constatare tehnico-științifică traseologică din 24 mai 2013, procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate, suportul optic al acestor înregistrări, procese verbale încheiate cu ocazia redării convorbirilor cu operatorii S.N.U.A.U. 112 și suportul optic aferent, alte procese verbale, raportul de expertiză medico-legală din data de 2 iulie 2013, înscrisuri medicale, declarațiile părții vătămate C.P., declarațiile inculpatului C.G., declarațiile martorilor R.A., P.G., O.M., G.M.G., T.I.G., D.I., R.l. și C.A.P.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea - infracțiunii și a-solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
Instanța de apel a apreciat că faptei săvârșite i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen.
Totodată, s-a mai reținut că la individualizarea pedepsei instanța de fond a dat eficiență deplină dispozițiilor art. 52 și 72 C. pen., având în vedere dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate de partea specială a aceluiași act normativ, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite (dedus din natura valorii sociale lezate, modul de acțiune, mijloacele folosite, împrejurările în care inculpatului (vârsta, antecedența penală, mediul familial, atitudinea procesuală), precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Sub acest din urmă aspect, în mod justificat au fost reținute dispozițiile art. 75 alin. (2) C. pen., avându-se în vedere atât circumstanțele personale, cât și datele privitoare la fapta săvârșită.
Instanța de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa de 7 ani aplicată de instanța de fond este proporționalizată corespunzător, fiind aptă să realizeze scopurile prevenției generale și ale celei speciale, nefiind fondată critica inculpatului sub acest aspect.
De asemenea, s-a'apreciat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de reținere a provocării, nefiind întrunite cerințele art. 73 lit. b) C. pen.
În acest sen s-a reținut că, fără a pune la îndoială starea emoțională a inculpatului, nu se poate reține „provocarea din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă", care să determine atitudinea extrem de violentă a acestuia.
Eventualele neînțelegeri între soți generate de întreținerea de relații extraconjugale cad sub incidența dispozițiilor privitoare la desfacerea căsătoriei și, în niciun caz, nu justifică acțiunea de încercare a suprimării vieții părții vătămate.
Totodată, instanța de apel a reținut că și celelalte aspecte ale cauzei (pedepsele accesorii, pedepsele complementare, deducerea detenției preventive, confiscarea specială, cheltuielile judiciare, onorariul pentru avocat din oficiu) au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate temeiuri de desființare ale sentinței care să fie invocate din oficiu.
Cât privește apelul S.C.U. „Sf. Pantelimon", instanța de prim control judiciar a constatat că este nefondat, întrucât constituirea de parte civilă s-a făcut după expirarea termenului prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, actul de sesizare a instanței a fost citit la termenul din data de 29 iulie 2013 (când au avut loc și dezbaterile), iar constituirea de parte civilă a fost expediată prin poștă la data de 30 iulie 2013, fiind înregistrată la instanță la data de 01 august 2013 (cu o zi înainte de pronunțarea sentinței).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând prin apărătorul său, admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecare pe fond, aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă.
III. Examinând motivul de recurs invocat de recurentul inculpat C.G., Înalta Curte constată că acesta este fondat numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, pentru considerentele ce se vor arăta.
Preliminar, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, situație incidență în prezenta speță.
Având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 289/2009 privind C. pen., motivul de recurs ale inculpatului privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat și, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, și în fața instanței de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situația particulară a speței constând în mtervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluționării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 15 alin. (2) din Constituția României. În consecință, în caz de situație tranzitorie, legal și constituțional, raportul juridic de drept penal va fi soluționat în raport de legea- penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcție de instituțiile penale incidente.
Referitor la recurentul inculpat C.G., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen. cu reținerea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) C.pen și 7 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. Pen, cu referire la art. 65 alin. (2), alin. (3) C. pen.
În examinarea legii mai favorabile incidente cu privire la acuzațiile formulate față de recurentul inculpat instanța de recurs urmează să analizeze:
a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. în examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, caftind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;.
c) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați.
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezmcriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Pedeapsa decurge .din norma care mcriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.
Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la C.G. având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurenți conduce la dezmcriminarea faptei față de aceștia.
Art. 174 C. pen. anterior
"Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."
Art. 175 alin. (1) lit. c) și lit. i) C. pen. anterior.
"Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: (...).
c) asupra soțului sau unei rude apropiate;
i) în public; se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi."
Art. 188 C. pen.
Omorul,
"(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 189 C. pen.
Omorul calificat"
(1) Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi, se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi."
(2) Tentativa se pedepsește."
Art. 199 C. pen. prevede:
„(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188-art 189 și art 193 -195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime."
Potrivit art. 20 alin. (1) C. pen. anterior „tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul".
Acestui text de lege îi corespunde reglementarea din art. 32 C. pen. potrivit căreia „tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârșii infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul".
Elementul material al laturii obiective a tentativei la infracțiunea de omor în ceea cel privește pe inculpatul C. soției sale, C.P. prin aplicarea a două lovituri de cuțit nu prezintă diferențe între art. 175 lit. c) și i) C. pen. anterior și art. 188 C. pen.
Elementul material al laturii obiective în ceea ce îl privește pe inculpatul C.G., tentativa la omorul săvârșit asupra victimei nu prezintă diferențe între art. 174 C. pen. anterior și art. 188 C. pen. Renunțarea la elementele circumstanțiale ale săvârșirii faptei în public (prevăzut în art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior), care dădeau faptei comise de inculpat un caracter calificat, nu afectează existența infracțiunii în forma mcriminată în art. 188 din legea nouă, iar în art. 189 din legea nouă este suprimată condiția ce dădea faptei un caracter calificat, devenind astfel mai favorabilă legea nouă, deoarece conduce la reținerea formei infracțiunii de omor simplu și nu de omor calificat.
Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Față de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din legea veche (art. 20, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. anterior) și efectele acuzației în legea nouă (art. 32, art. 188 C. pen.- art. 199 C. pen.).
Legea veche prevedea sancțiunea închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar legea nouă prevede sancțiunea cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Sancțiunea individualizată de instanța de fond și menținută de instanța de apel a fost egală cu minimul prevăzut de lege, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. anterior.
Limitele de pedeapsă sunt reduse, legea nouă fiind mai favorabilă față de legea veche care prevedea sancțiunea închisorii de la 15 la 25 de ani, astfel că legea nouă va retroactiva, instituțiile autonome în raport de încriminare și sancțiune decurgând din încriminare, respectiv art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior.
Legea nouă, suprimând condiția ce dădea faptei un caracter calificat prevede limite de pedeapsă cu închisoarea, respectiv de la 10-20 ani închisoare; în speță se va aplica legea nouă reținându-se încadrarea juridică a infracțiunii în varianta simplă. Comparația are loc, în acest caz, între legea veche, care sancționează fapta recurentului în limitele prevăzute pentru varianta calificată a infracțiunii și legea nouă care sancționează aceeași faptă în limitele prevăzute pentru varianta simplă, prin aceasta fiind satisfăcută obligația prevăzută în art. 5 C. pen., prin alegerea încadrării juridice din legea nouă.
Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor calificat săvârșită de inculpat, respectiv 15-25 ani și interzicerea unor drepturi conform C. pen. anterior și 10-25 ani și interzicerea unor drepturi (cu maximul de 20 de ani majorat cu o pătrime, conform art. 199 C. pen.) se constată că reglementarea din C. pen. actual este mai favorabilă sub aspectul analizat.
Cum în cauză sub aspectul pedepsei principale instanța de fond s-a orientat spre minimul special (care în legea nouă este mai mic), instanța de recurs va reduce această pedeapsă în mod proporțional, fără a face o reindividualizare a acesteia ținând seama și de aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
Cu referire la acest din urmă aspect este de observat că în ceea ce privește efectele procedurii recunoașterii vinovăției, nu există diferențe între art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., (5 ani-12 ani încisoare).
Cu privire la tentativa la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. anterior, cu limite de pedeapsă de la 5 ani la 8 ani și 4 luni, legea penală mai favorabilă este C. pen. actual, fapta urmând a fi încadrată juridic în dispozițiile art. 32 raportat la art. 188 cu referire la art. 199 C. pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. anterior cu limite de pedeapsă de la 3 ani și 4 luni la 8 ani și 4 luni închisoare, dând eficiență efectivă astfel legii penale mai favorabile.
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce la maximul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.
Astfel, se constată că potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, respectiv:
a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,
d) drepturile părintești,
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Așadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. d) și e) C. pen., anterior, pe o perioadă de 2 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pentru o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 68 C. pen. De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), e), d) și e) C. pen., anterior are corespondent în art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen.
Se va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) d) și e) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) e) și f) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 296/A din 22 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Va casa în parte decizia recurată cât și sentința penală nr. 618 din 02 august 2013, pronunțată de Tribunal în aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 și art. 175 lit. c) și i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen. anterior și art. 75 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 - 199 alin. (1) C. pen., cu aplicarea 320 C. proc. pen. anterior.
În baza 32 C. pen. rap. la art. 188-199 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. și art. 320 C. proc. pen. anterior va condamna pe inculpatul C.G. Ia pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.
Va menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.G., durata reținerii și arestării preventive de la 23 mai 2013 la 12 martie 2014.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul C.G., rămân în sarcina statului iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 296/A din 22 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Casează în parte decizia recurată cât și sentința penală nr. 618 din 02 august 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 și art. 175 lit. c) și i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320
1
C. proc. pen. anterior și art. 75 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 - 199 alin. (1) C. pen., cu aplicarea 320
1
C. proc. pen. anterior.
În baza 32 C. pen. rap. la art. 188 - 199 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen. anterior condamnă pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.
Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul C.G., rămân în sarcina statului iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2014.