ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2926/2014

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 14 din 07 februarie 2013, Tribunalul Călărași, secția penală, a respins cererea de achitare formulată de inculpatul R.G., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. În baza art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul R.G. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 - 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere. A computat prevenția inculpatului, de la 5 iulie 2012 - la 4 septembrie 2012. În baza art. 86 3 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, a obligat pe inculpat: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 alin. ultim C. pen. și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 17 decembrie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul R.G., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În actul de inculpare s-a reținut că, în dimineața zilei de 29 iunie 2012, în jurul orei 6,00, martorul Ș.A.A. se deplasa la volanul autoturismului D. de culoare roșie, nr. X, pe ruta Arțari - Ileana - Fundulea - București, însoțit, pe bancheta din spate, de prietena sa V.A.

Pe raza orașului Fundulea, chiar în fața Postului de Poliție, autoturismul menționat a fost oprit, pentru un control de rutină, de un agent de poliție (care, ulterior, s-a dovedit a fi inculpatul), care i-a solicitat martorului menționat documentele autoturismului. După examinarea documentelor, i-a adus la cunoștință martorului că certificatul de înmatriculare și rovigneta autoturismului sunt deteriorate și îi va aplica două amenzi contravenționale (una în cuantum de 1000 lei pentru deteriorarea rovignetei și una de 400 lei pentru certificatul de înmatriculare). Considerând că cele două amenzi contravenționale nu au temei legal, martorul Ș.A.A. i-a precizat inculpatului că se va ocupa de refacerea certificatului de înmatriculare, iar cu privire la rovigneta va aduce un duplicat de la stația PECO de unde a fost cumpărată.

Nemulțumit de acest răspuns, inculpatul l-a întrebat pe martor "Tu cum spui să facem?" Martorul a replicat că se consideră în regulă și are dreptul să plece, situație care l-a iritat pe inculpat, care a întrebat martorul despre locul său de muncă, aceasta din urmă devoalând faptul că este planificator la SC H. SA, moment în care inculpatul i-a solicitat două pachete cu ciocolată (care ulterior s-au transformat în două plase cu ciocolată, una pentru inculpat și una pentru colegul de echipaj al acestuia, care stătea pe bancheta dreaptă față a autoturismului polițiștilor și care avea pe genunchi formulare de procese-verbale de contravenție), pentru a nu-l mai sancționa contravențional.

Inculpatul i-a specificat martorului că poate face rost de ciocolată și în cursul săptămânii viitoare, locul de întâlnire urmând a fi fixat printr-o discuție telefonică, sens în care inculpatul i-a dat martorului numărul lui de telefon Y1, dar acesta din urmă a formulat denunț la DNA - Biroul Teritorial Călărași pentru a relata cele întâmplate. La data de 01 iulie 2012, la ora 5,30, martorul denunțător a fost apelat de pe mobilul 0729081710, la care nu a răspuns și pe care l-a apelat înapoi la ora 8,30, fără a i se răspunde.

Inculpatul i-a răspuns la ora 10,00 și i-a reproșat că "trebuia să-i îndulcească și pe ei cu ceva ciocolată", numai că la întâlnirea avută la data de 03 iulie 2012 într-o, benzinărie dezafectată din localitatea Florica, martorul i-a spus inculpatului că nu îi poate aduce ciocolată de la locul său de muncă, întrucât toată clădirea este prevăzută cu camere de filmare, aspect care l-a determinat pe inculpat să-i spună că nu este nicio problemă, dar să-l sune peste câteva zile, ceea ce acesta din urmă a făcut, apel la care inculpatul, de două ori (odată chiar inculpatul l-a contactat telefonic pe martor) și i-a spus "te duci și Iași în stația dezafectată de la Florica". Este adevărat că inculpatul nu a folosit expresii fără echivoc pentru a da de înțeles martorului că trebuie să lase bani în stația dezafectată, totuși este de remarcat faptul că, ajuns la stația PECO L. Fundulea, acesta din urmă l-a sunat pe inculpat și i-a comunicat că stația este aglomerată și că nu poate lăsa banii, moment în care inculpatul a sosit chiar el în stație la volanul unui O. de culoare închisă, cu nr. X2 și, prin geamul lăsat jumătate a primit plicul cu bani de la martor, l-a desfăcut, a văzut bancnotele, după care i-a restituit acestuia plicul, cerându-i să-l predea uneia dintre cele două angajate din stație, pe care i-a arătat-o cu mâna, lucru care s-a și întâmplat,

angajata întrebându-l și ce a făcut, dacă inculpatul l-a prins cu droguri, pentru că suma dată acestuia din urmă este mare, numai că R.G., contactat telefonic de către martor și întrebat dacă este mulțumit, a răspuns afirmativ spunându-i, în cadrul aceleiași discuții, că poate circula cu actele menționate anterior, fără a le mai reface. S-a reținut că angajata care a primit plicul cu bani, la ieșirea din tură, a fost surprinsă de organele de poliție și, la solicitarea acestora, s-a deplasat la sediul Poliției Fundulea, i l-a înmânat inculpatului, care a urmat-o pe stradă, în imediata apropiere a unei vulcanizări și, suspicionând efectuarea unui flagrant, acesta din urmă a intrat în vulcanizare unde, prin țeava de aer aflată la parter, a aruncat plicul cu bani, fără a fi văzut de angajații vulcanizării.

După ce a ieșit din vulcanizare, inculpatul a traversat strada și a intrat în Postul de Poliție, unde a fost imobilizat de organele de poliție din cadrul DNA - Biroul Teritorial Călărași și de procuror. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 22 octombrie 2012 și, în ședința publică din 17 ianuarie 2013 inculpatul, audiat fiind, a declarat că nu recunoaște comiterea infracțiunii pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, acesta arătând că nu a pretins nimic martorului denunțător, că nu a fost vorba de nicio sumă de bani, că organele de poliție ale DNA au lucrat tendențios și cu patimă, pentru că nu a făcut nicio tranzacție de absolvire de plată a amenzilor în schimbul unei cantități de ciocolată.

De asemenea, inculpatul a arătat că nu recunoaște că a dat numărul său de telefon martorului pentru a putea perfecta primirea vreunei sume de bani, mai ales că nu este adevărat că a primit, inițial, plicul cu bani și că a verificat suma dinăuntru, prin ruperea unui colț al plicului. Nu în ultimul rând, inculpatul a declarat că a martorul a avut un comportament provocator, acesta fiind pilotat îndeaproape de către organele de urmărire penală. A fost audiat martorul Ș.A.A., care a arătat că, la data reținută în actul de inculpare, a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere care, după ce i-a verificat actele solicitate la control, i-a comunicat, prin persoana inculpatului, că are talonul autoturismului și rovigneta deteriorate, motiv ce impune aplicarea a două sancțiuni contravenționale, într-un cuantum mult mai mare decât știa martorul că prevăd dispozițiile O.U.G.

NR. 195/2002. Inculpatul i-a luat martorului actele mașinii și se consulta cu colegul de la echipaj dacă să le rețină, timp în care acesta din urmă flutura chitanțierul cu procese-verbale, moment în care martorul a înțeles că inculpatul dorea o altfel de rezolvare a problemei, mai ales că l-a întrebat pe martor "ce facem?", după care i-a pus mai multe întrebări despre locul în care acesta se deplasa și unde lucrează, aspecte ce nu aveau nicio legătură cu faptele pretins contravenționale. La auzul veștii că martorul lucrează la fabrica de ciocolată H., inculpatul i-a solicitat două sacoșe cu ciocolată, martorul fiind convins că această discuție a fost auzită de către colegul de echipaj al inculpatului, care se afla în autoturismul de serviciu și avea lăsat geamul portierei din față dreapta.

După ce inculpatul a cerut numărul de telefon al martorului, între aceștia au avut loc mai multe discuții referitoare la cantitatea de ciocolată care trebuia să le fie remisă de către martor și, înainte chiar ca acest lucru să se materializeze, martorului i-au fost înmânate actele mașinii, pentru a putea circula, acesta întâlnindu-se cu inculpatul în aceeași zi, mai târziu, la o benzinărie dezafectată din satul Florica, unde martorul i-a comunicat inculpatului că nu îi poate aduce ciocolată, întrucât fabrica este prevăzută cu camere de supraveghere, dar că se împrumută și îi oferă o sumă de bani. La această propunere inculpatul nu a avut nicio obiecție, mai ales că, la scurt timp, martorul l-a apelat telefonic pe inculpat și i-a spus că a făcut rost de bani, acesta din urmă indicându-i o persoană la care să lase plicul cu bani și care era vânzătoare la benzinăria L. din Fundulea.

Martorul s-a conformat indicațiilor inculpatului, a sigilat plicul în care a pus suma de 300 de lei, pentru ca nimeni să nu înlocuiască bancnotele, l-a arătat inculpatului, după care a mers în benzinărie și a comunicat acestuia, telefonic, că este aglomerație, moment în care acesta din urmă i-a spus că va veni personal în stația L., ceea ce s-a și întâmplat, inculpatul verificând conținutul plicului, prin ruperea unui colț al plicului și numărarea bancnotelor, după care i-a indicat martorului cărei lucrătoare din benzinărie să lase plicul, ce urma să fie luat ulterior de către inculpat.

După aceste discuții care au avut loc între inculpat și martor, acesta din urmă a mers la vânzătoarea indicată de către inculpat, i-a dat plicul și a ieșit din benzinărie, moment în care a constatat că inculpatul plecase, iar vânzătoarea a ieșit din stație și l-a întrebat ce a făcut de i-a dat atâția bani inculpatului, "a fost prins cu droguri"? Au fost audiați martorii V.A.A., V.F., R.I., B.N., I.V., A.I., B.M., P.N., M.M.L., I.Ș. și N.T., care au declarat că plicul cu bani ce a fost adus de către martor în stația L. din Fundulea era pentru inculpat, că atât martora care l-a primit cât și inculpatul știau că este vorba de o sumă de bani, plic ce a fost înmânat inculpatului de către martora P.N.

în sediul Poliției Fundulea, după ce aceasta l-a contactat telefonic pe inculpat și acesta nu a răspuns. Inculpatul a plicul de la martoră și a rămas surprins de faptul că aceasta era agitată și plânsă, a urmat-o pe aceasta în stradă și, bănuind un flagrant, după comportamentul tensionat al martorei, a intrat într-o vulcanizare aflată în imediata apropiere, s-a strecurat înăuntru și a aruncat plicul într-o încăpere de la subsolul clădirii, plic ce a fost găsit ulterior, după ce organele de urmărire penală îl căutaseră, fără nici un rezultat. Tribunalul, analizând actele dosarului în raport de faptele reținute în actul de inculpare și de încadrarea juridică dată acestora, a constatat că inculpatul, la data de 01 iulie 2012, a pretins martorului Ș.A.A.

o cantitate de ciocolată, pentru a nu-l mai sancționa contravențional pe acesta, în urma constatărilor făcute odată cu oprirea acestuia în trafic.

De asemenea, s-a apreciat că probele atestă și împrejurarea că inculpatul, după ce a fost anunțat de către.martorul denunțător că nu poate face rost de ciocolată, întrucât fabrica are amplasate camere de supraveghere peste tot, nu s-a opus și nu a respins propunerea menționatului martor de a-i oferi o sumă de bani, pe care o va împrumuta și, mai mult decât atât, a spus martorului "te duci și Iași în stația dezafectată de la Florica". S-a apreciat că inculpatul, chiar dacă nu a precizat ce anume trebuie martorul să lase în stația dezafectată, acesta din urmă a înțeles ce trebuia să facă și anume trebuia să ducă în locul menționat și, ca dovadă că inculpatul a acceptat fără echivoc propunerea martorului, l-a sunat pe acesta din urmă spunându-i să ducă plicul la stația L. Fundulea și, la momentul în care martorul i-a spus că locul este aglomerat, s-a deplasat personal în stație, a vizualizat plicul, l-a desfăcut și a văzut suma de bani, indicându-i denunțătorului persoana la care trebuia să-i lase, părăsind apoi stația L. și lăsându-l pe martor să înțeleagă faptul că va lua respectivul plic de la persoana indicată, ceea ce nu s-a întâmplat întocmai, martora P.N.

fiind nevoită să meargă la sediul Poliției Fundulea pentru a se întâlni cu inculpatul și a-i da plicul, fiind urmărită și condusă îndeaproape de către organele de urmărire penală.

De asemenea, s-a apreciat relevant, din punctul de vedere al elementelor ce compun latura subiectivă a infracțiunilor cercetate, faptul că, pe de o parte, inculpatul a pretins martorului denunțător aducerea unei cantități de ciocolată pentru ca acesta să nu mai fie sancționat contravențional (este de remarcat că, după ce martorul i-a spus inculpatului că se va împrumuta de bani și îi va da acestuia, inculpatul i-a restituit martorului actele despre care afirmase că este imperios necesar să fie refăcute, spunând că nu mai este obligatoriu să facă acest lucru și că poate circula cu ele în forma în care respectivele acte au fost prezentate la controlul din data de 20 iunie 2012). Oricum, inculpatul nu s-a opus în nici un fel la propunerea martorului de a primi bani de la acesta și nu ciocolată și, mai mult decât atât, a indicat martorului locul în care "să lase" ceea ce Ș.A.A.

îi promisese. Pe de altă parte, s-a considerat că, deși nu a pretins martorului vreo sumă de bani, inculpatul a acceptat fără echivoc propunerea menționatului martor, nu a respins-o și a primit plicul cu bani în stația L. Fundulea, a văzut bancnotele și, ai mult decât atât, când martorul l-a întrebat dacă "este bine" inculpatul, în loc de vreun răspuns afirmativ, i-a indicat persoana la care să lase plicul și a părăsit stația.

S-a conturat, astfel, comportamentul ilicit al inculpatul care, fără să fie în nici un fel provocat de către martorul denunțător, l-a întrebat pe acesta "cum vrei să facem?" într-o situație ce ținea de îndeplinirea obligațiilor sale de serviciu și care nu trebuiau, nicidecum, tranzacționate, l-a sunat pe acesta și, văzând pasivitatea acestuia, i-a reproșat că"trebuia să ne îndulcești și pe noi", nu a respins în nici un fel propunerea aceluiași martor de a-i da o sumă de bani, sumă de care acesta din urmă avea să facă rost după ce se va împrumuta în acest sens, a acceptat să primească plicul cu bani în stația L. Fundulea doar pentru a verifica conținutul plicului, fiind fără echivoc împrejurarea că menționatul plic va fi luat de inculpat de la lucrătoarea stației, la terminarea programului său de lucru.

De altfel inculpatul, după ce a acceptat tacit propunerea denunțătorului de a-i da bani, i-a remis acestuia actele mașinii, spunându-i că poate circula cu ele și fără să le refacă (prin urmare, toată amenințarea voalată cu aplicarea celor două sancțiuni nu au fost decât pretexte pentru a-l obliga pe martor să-i promită și să-i ofere "ceva" inculpatului, pentru contravenții inexistente, aspect sesizat și de către denunțător, care a sesizat organele DNA). Prin urmare, s-a constatat că toate apărările și toate tezele expuse de inculpat, atât la urmărirea penală, cât și în instanță, au rămas fără suport probator, întrucât între martor și inculpat lucrurile au fost clare de la început, nu au existat neînțelegeri, nu s-a pus problema plății vreunei cantități de ciocolată, pentru că, dacă ar fi fost așa, nu s-ar mai fi justificat discuția despre camerele de supraveghere, iar inculpatul l-ar fi întrebat pe martor despre prețul ciocolatei.

Că inculpatul i-a indicat martorului persoana la care trebuia să lase plicul este evident, din administrarea probei testimoniale rezultând că martorele au primit plicul pentru inculpat, că martora P.N. i-a dat inculpatului respectivul plic lăsat în stația L. Fundulea de către martorul denunțător, plic pe care acesta din urmă, după ce l-a luat de la martoră, l-a aruncat în subsolul vulcanizării din localitate, fiind găsit de un martor, după plecarea organelor de urmărire penală. Este evident, după administrarea tuturor probelor, că inculpatul nu a respins nici un moment propunerea denunțătorului, chiar dacă nu a pretins vreo sumă de bani și a acceptat să ia plicul oferit după ce a văzut conținutul acestuia și s-a asigurat că suma este corespunzătoare.

Toate discuțiile telefonice dintre inculpat și denunțător s-au circumscris modului și locului în care aceștia trebuiau să se întâlnească de fiecare dată și este fără dubiu faptul că respectivele întâlniri aveau un scop, acela de a se finaliza o "tranzacție" liber consfințită dintre inculpat și denunțător, fiind fără relevanță modul în care organele de urmărire penală au dirijat și organizat operațiunea flagrantului ce urma a se realiza, acestea neintervenind în derularea activității infracționale. Oricum, organele de urmărire penală nu puteau realiza flagrantul dacă inculpatul s-ar fi opus cumva să primească plicul oferit de denunțător, indiferent cât ar fi insistat martora P.N. ca inculpatul să primească respectivul plic în sediul Poliției Fundulea.

Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea de achitare formulată de către inculpat și a constatat că fapta acestuia care, în data de 4 iulie 2012, în calitate de agent de poliție a pretins o cantitate de ciocolată și a primit de la martorul Ș.A.A. suma de 300 lei, pentru a nu-l sancționa contravențional pentru deteriorarea certificatului de înmatriculare și a rovignetei autoturismului D. nr. X, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul R.G.

Prin Decizia penală nr. 310 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și apelantul - intimat - inculpat R.G. împotriva Sentinței penale nr. 14 din 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, în Dosarul nr. 1633/116/2012. S-a desființat parțial sentința și, în fond: În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a menținut modalitatea suspendării sub supraveghere aplicată inculpatului. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Prin motivele scrise de apel, Parchetul a criticat netemeinicia sentinței sub aspectul individualizării pedepsei, însă, oral, a modificat apelul în sensul legalității sentinței, solicitând înlăturarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică a faptei. Prin apelul său, inculpatul a criticat greșita sa condamnare, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., sub aspectul atribuțiilor încălcate și al laturii subiective a infracțiunii. Motivele de apel au fost prezentate in extenso în practicaua deciziei.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor aduse, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt fondate în limitele ce vor fi expuse: S-a considerat că, printr-o judicioasă analiză a probatoriilor administrate în cauză, instanța fondului a stabilit o corectă situație de fapt, stabilind fără. echivoc vinovăția inculpatului. Astfel, instanța a făcut o examinare corectă a elementelor constitutive ale infracțiunii deduse judecății raportându-se la declarațiile martorilor audiați. Curtea a apreciat că nu se poate susține că în cauză nu s-au stabilit atribuțiile de serviciu încălcate de inculpat în calitatea sa de agent de poliție, așa cum s-a arătat în motivarea apelului declarat de inculpat.

Astfel, în ceea ce privește certificatul de înmatriculare al mașinii conduse de martorul denunțător și rovigneta, inculpatul, constatând că acestea sunt pătate sau deteriorate, trebuia să le rețină ori să aplice o sancțiune, în sensul de amendă sau avertisment. Pentru a nu proceda în limitele atribuțiilor de serviciu, inculpatul a acceptat sau pretins un folos material - ciocolata, fiind certă consumarea infracțiunii în aceste două modalității de executare. Curtea a considerat că prima instanță a evidențiat argumentat că inculpatul dorea să procedeze în afara atribuțiilor de serviciu în momentul în care a întrebat:" Ok! Și acum de facem?!, când legal era să procedeze la sancționarea, și în acest moment s-a consumat și infracțiunea prin pretinderea unui folos și acceptarea promisiunii concrete a martorului denunțător de a aduse ciocolată.

în final, inculpatul a acceptat primirea unei sume de bani în locul ciocolatei, primire pe care a dorit să o facă prin intermediul martorei - angajata PECO, care nu avea cunoștință că în plic se află o sumă de bani care trebuia remisă inculpatului cu titlu de mită. S-a constatat că, din derularea evenimentelor relevante de probele administrare, a rezultat că inculpatul avea certitudinea primirii unui folos care nu i se cuvenea, decât în strânsă legătură cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, pe care nu și le exercitase în limitele O.U.G. nr. 195/2005. Față de toate aceste considerente, s-a apreciat că nu sunt întemeiate criticile aduse de inculpat. S-a apreciat însă ca fiind întemeiată critica adusă de Parchet sub aspectul încadrării juridice a faptei.

Astfel, Legea nr. 78/2008 incriminează drept infracțiuni de corupție și alte fapte decât cele prevăzute în C. pen., stabilind sfera de aplicare a acestei legi prin art. 1 care enumera persoanele cărora și se aplică dispozițiile acestei legi. Prin art. 6 din Legea nr. 78/2008, legiuitorul identifică doar infracțiunile de corupție ca fiind cele prevăzute de art. 254, art. 257 C. pen. și, întrucât persoana inculpatului nu se regăsește în vreuna dintre situațiile enumerate de art. 1 din lege, Curtea a apreciat că referirea la art. 6 este formală și, pentru rațiuni de acuratețe juridică, a fost înlăturată din încadrarea juridică a faptei. Împotriva Deciziei penale nr. 310 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs inculpatul R.G.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 ianuarie 2014, fiind stabilit termen de judecată la data de 10 iunie 2014. În dezbateri, inculpatul R.G., prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat achitarea inculpatului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, reținută în sarcina acestuia. De asemenea, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv C. pen. actual în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei și sancțiunea aferentă.

Analizând recursul declarat în cauză, instanța urmează să respingă calea de atac ca nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 385 9 , art. 385 3 C. proc. pen. anterior. În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 10 decembrie 2013, ulterior intrării Legii nr. 2/2013 în vigoare, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum obligă dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că inculpatul R.G. nu a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care era îndrituit a depune motivele căii de atac exercitate, astfel încât Înalta Curte nu poate examina cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen.

Prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Prin urmare, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazul de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 12 al art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte nu poate examina criticile recurentului prin prisma acestui caz de casare, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen. Chiar dacă criticile recurentului inculpat s-ar circumscrie cazul de casare invocat, Înalta Curte nu poate proceda la examinarea recursului promovat de acesta, având în vedere faptul că nu a fost respectat termenul de decădere reglementat de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că primul termen de recurs a fost stabilit la data de 10 iunie 2014, iar de la data pronunțării deciziei în apel, 10 decembrie 2013 și până la soluționarea recursului, 4 noiembrie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., care impune o analiză a incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile. Prin Sentința penală nr. 14 din 07 februarie 2013 a Tribunalului Călărași, secția penală inculpatul R.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare.

în apel, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a menținut modalitatea suspendării sub supraveghere aplicată inculpatului. Examinând recursul declarat de inculpat în raport de prevederile art. 5 C. pen.

privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, se constată că, potrivit art. 79 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a fost modificat art. 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție în sensul că faptele de luare de mită săvârșite de o persoană care atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 C. pen. (închisoare de la 3 la 10 ani) ale cărei limite se majorează cu o treime. Analizând succesiunea legilor penale în timp, se constată că legea penală mai favorabilă este legea veche, întrucât, după cum se poate observa, noua reglementare prevede o majorare a limitelor de pedeapsă, respectiv de la 4 ani la 13 ani și 4 luni închisoare.

Așadar, pedeapsa aplicată inculpatului conform legii vechi (3 ani închisoare), este mai mică decât minimul special prevăzut de legea nouă (4 ani închisoare). Față de cele ce preced, Înalta Curte, constatând ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul C. pen., în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva Deciziei penale nr. 310 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva Deciziei penale nr. 310 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 4 noiembrie 2014. Procesat de GGC - GV