ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 480/RC/2016

Asupra recursurilor în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 441 din 11 iunie 2013 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște s-au dispus următoarele:

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată.

În baza art. 86

2

C. pen., a fost fixat termen de încercare de 6 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adaugat intervalul de 3 ani fixat de instanță.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul A. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 alin. (1) și (2) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen. și s-a interzis inculpatului, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., dreptul de a fi administrator într-o societate comercială.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare .

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen. și s-a interzis inculpatului, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., dreptul de a fi administrator și asociat într-o societate comercială.

În baza art. 86

1

C. pen. a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată.

În baza art. 86

2

C. pen., s-a fixat termen de încercare de 6 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adaugat intervalul de 3 ani fixat de instanță.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul B. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 alin. (1) și (2) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

1

C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen. și s-a interzis inculpatului, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., dreptul de a exercita o funcție de conducere în cadrul Direcției Generale a inanțelor Publice.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. a fost fixat termen de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 2 ani prevăzut de lege.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate în situația în care acesta va săvârși cu intenție o nouă infracțiune.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prev. de art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 81C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., a fost fixat termen de încercare de 2 ani și 11 luni, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 2 ani prevăzut de lege.

S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate în situația în care acesta va săvârși cu intenție o nouă infracțiune.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 2 luni, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 2 ani prevăzut de lege.

S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate în situația în care acesta va săvârși cu intenție o nouă infracțiune.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art.  346 C. proc. pen. cu art. 14 C. proc. pen. au fost obligați în solidar pe inculpații A., B., C. - în limita sumei de 2.271.767 lei - G. - în limita sumei de 1.285.966 lei - H. - în limita sumei de 1.224.880 lei - la plata sumei de 6.701.715 lei către Agenția Națională de Administrație Fiscală București, sumă la care s-au adăugat penalitățile corespunzătoare.

S-a luat act că a fost recuperată suma de 1.680.801 lei.

În baza art. 353 C. proc. pen., au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța din 30 noiembrie 2009 de către Direcția Națională Anticorupție - S.T. Ploiești asupra bunurilor aparținând inculpaților A., B. și C. și s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor prezente și viitoare aparținând inculpatelor G. și H., precum și asupra bunurilor viitoare aparținând inculpaților A., B. și C., până la concurența valorii prejudiciului produs de aceștia, în limita stabilită pentru fiecare.

În esență, prima instanță considerând dovedită vinovăția inculpaților A., B., H., C. și G., a stabilit răspunderea penală a acestora astfel:

Fapta inculpatului A. care, în calitate de administrator la SC I. SRL Târgoviște, județul Dâmbovița și președinte al comisiei de recepție a mărfurilor, cu intenție, prin acte materiale repetate, în perioada 27 ianuarie 2003 - 07 martie 2003 (151 acte materiale, corespunzător celor 151 facturi fiscale nereale de aprovizionare înregistrate în contabilitatea societății), a întocmit 151 Note de intrare - recepție atestând operațiuni comerciale nereale, respectiv achiziții de băuturi alcoolice naturale (țuică 240-28 0) în cantitate de 4.934.950 l de la SC J. SRL Dăești, județul Vâlcea, care au fost înregistrate în evidența financiar-contabilă a societății în scopul ascunderii sursei taxabile (accize) și sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale pe linia impozitului pe profit și T.V.A., consecința fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 7.334.658 lei, reprezentând impozit pe profit - 1.641.320 lei, T.V.A. - 1.240.648 lei și accize - 4.452.690 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 12 teza a II-a și teza a III-a din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului B. care, în calitate de asociat unic și administrator în fapt al SC I. SRL Târgoviște, județul Dâmbovița, cu intenție, în perioada 27 ianuarie 2003-07 martie 2003, prin acte materiale repetate, l-a determinat pe învinuitul A. - administrator al SC I. SRL Târgoviște, să întocmească în fals 151 Note de intrare-recepție care atestau operațiuni comerciale nereale, respectiv achiziții de băuturi alcoolice naturale (țuică 24 0 - 28 0) în cantitate de 4.934.950 l de la SC J. SRL Dăești, județul Vâlcea, prin poziția deținută în societate înlesnindu-i acestuia înregistrarea în evidența financiar-contabilă a celor 151 facturi fiscale având conținut nereal, scopul urmărit fiind ascunderea sursei taxabile (accize) și sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, respectiv impozit pe profit și T.V.A., consecința fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 7.334.658 lei, reprezentând 1.641.320 lei impozit pe profit, 1.240.648 lei T.V.A. și 4.452.690 lei accize, constituie complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr.  241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 12 teza a II-a și teza a III-a din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului C. care, în perioada iunie 2003 - mai 2004, în calitate de șef Birou Administrare Contribuabili Mari din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița și persoană delegată de conducerea unității pentru luarea măsurilor conform O.G. nr. 61/2002 la SC I. SRL Târgoviște, cu știință, prin acte materiale repetate, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu (alin. (1)

1

, alin. (3)

3

, alin. (3)

4

, alin. (3)

5

, alin. (4)

3

, alin. (4)

4

, alin. (5)

3

din atribuții Fișa postului și a celor rezultate din Ordinul de deplasare nr. 1472 din 04 iunie 2003) materializate prin neidentificarea tuturor bunurilor sechestrabile, neaplicarea sechestrului în condițiile de formă și fond prev. de O.G. nr. 61/2002, nevalorificarea bunurilor sechestrate în termenul prevăzut de lege, precum și nerespectarea procedurii legale privind vânzarea bunurilor aflate sub sechestru (și anume cantitatea de 930.492 l băuturi alcoolice, în valoare de 1.224.880 lei vândute de SC I. SRL Târgoviște către SC K. SRL Târgoviște, fără aprobarea prevăzută de lege și fără virarea sumei rezultate către bugetul de stat), consecința fiind producerea unui prejudiciu în sumă de 2.271.767 lei, în dauna bugetului de stat (suma reprezintă valoarea bunurilor nesechestrate și vândute ulterior de SC I. SRL Târgoviște, fără ca valoarea să fie virată la bugetul de stat - 1.046.887 lei și valoarea băuturilor alcoolice vândute de sub sechestru fără respectarea procedurilor legale - suma de 1.224.880 lei), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

Fapta inculpatei G. care, în calitate de director general adjunct al Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, în perioada iunie 2003 - august 2005, având responsabilități directe privind încasarea veniturilor bugetului de stat, inclusiv prin executarea silită, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu (alin. 7 din Fișa postului - director general adjunct; lit. a) și h) din Fișa postului - director executiv adjunct), prin neverificarea și nedispunerea aplicării sechestrului asigurator pe bunurile precizate de SC I. SRL Târgoviște prin adresele din 28 martie 2003, respectiv din 01 septembrie 2003, înregistrate la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița din 28 august 2003 și din 01 septembrie 2003 și nu a urmărit respectarea metodologiei legale privind valorificarea bunurilor aflate sub sechestru; nu a luat măsuri pentru valorificarea bunurilor mobile și imobile sechestrate la termenul prevăzut de lege, consecința fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 1.285.966 lei (61.086 lei - reprezintă valoarea bunurilor imobile nesechestrate și precizate în adresele SC I. SRL Târgoviște; 1.224.880 lei reprezintă valoarea băuturilor alcoolice aflate sub sechestru și vândute de SC I. SRL Târgoviște către SC K. SRL Târgoviște, fără respectarea dispozițiilor legale), faptele fiind săvârșite din culpă, constituie infracțiunea de neglijență în serviciu în formă agravantă, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.

Instanța nu a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpata H. din art. 264 alin 1 C. pen. în art. 151 din O.G. nr. 61/2002 întrucât, fapta inculpatei H. care, în calitate de administrator al SC I. SRL Târgoviște, începând cu data de 23 aprilie 2003, cu intenție, prin întocmirea unui număr de 35 facturi fiscale la solicitarea învinuitului B., a înstrăinat cantitatea de 930.492 l băuturi alcoolice în valoare de 1.224.880 lei, aflate sub sechestru, către SC K. SRL Târgoviște, facturi pe care le și preia în numele acestei ultime societăți, deși nu avea nici o calitate în această din urmă firmă, fără a se asigura că suma rezultată (1.224.880 lei) din vânzare fusese virată la bugetului de stat (Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița) în conformitate cu art. 149 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, asigurându-i în acest mod asociatului unic B., o parte din produsul infracțiunii de evaziune fiscală, constituie infracțiunea de favorizare a infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații A., B., C., G. și H., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sentința primei instanțe.

Prin Decizia penală nr. 1257 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații: G., H., C., A. și B. împotriva sentinței penale nr. 441 pronunțată la data de 11 iunie 2013 de Judecătoria Târgoviște fiind desființată în parte în latură penală și civilă, pronunțând o nouă hotărâre după cum urmează:

În aplicarea art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă tuturor inculpaților apelanți și intimați este C. pen. anterior.

A făcut aplic.art. 71 și art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II- a, lit. b) și c) C. pen. anterior conform art. 12 din Legea nr. 187/2012.

Conform art. 65 C. pen. anterior a interzis inculpatului dreptul de a fi administrator într-o societate comercială prev.de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.

Au fost înlătuate dispozițiile art. 86/1-art. 86/4 și cele ale art. 71 alin. (5) C. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și suspendarea pedepsei accesorii.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în baza art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

A făcut aplic.art. 71 și art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior conform art. 12 din Legea nr. 187/2012.

Conform art. 65 C. pen. anterior a interzis inculpatului dreptul de a fi administrator într-o societate comercială prev.de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 86

1

-art. 86

4

și cele ale art. 71 alin. (5) C. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și suspendarea pedepsei accesorii.

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74, 76 C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

A făcut aplic.art. 71 și art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior conform art. 12 din Legea nr. 187/2012.

Conform art. 65 C. pen. anterior a interzis inculpatului dreptul de a fi administrator într-o societate comercială prev.de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 81-83 C. pen. anterior și în baza art. 86

1

C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedeapsei aplicate inculpatului.

În baza art. 86

2

C. pen. anterior, a fixat termen de încercare de 7 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adaugat intervalul de 3 ani fixat de instanță.

În baza art. 86

3

C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul C. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă dacă este cazul; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior și cele ale art. 81-83 și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior și cele ale art. 81-83 și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

A fost înlăturată dispoziția de obligare în solidar a inculpatelor G. și H. la plata despăgubirilor civile către Agenția Națională pentru Administrație Fiscală București, așa cum s-a dispus prin sentința apelată, lăsând nesoluționată acțiunea civilă exercitată împotriva acestor două inculpate conform art. 20 alin. (5) C. proc. pen.

Ulterior pronunțării deciziei respective, prin Decizia penală nr. 419 din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 432 C. proc. pen. a fost admisă contestația în anulare formulată de către condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1257 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/315/2009.

A fost desființată, în parte, în ceea ce-l privește pe contestatorul A., Decizia atacată și s-a fixat termen pentru judecarea apelului declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 441 din 11 iunie 2013 a Judecătoriei Târgoviște la data de 22 mai 2015 cu citarea contestatorului și a părții civile Agenția Națională pentru Administrație Fiscală București.

Totodată, s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a contestatorului A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1169 din 11 decembrie 2014 emis de Judecătoria Târgoviște, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța decizia respectivă Curtea a reținut că în motivarea contestației, condamnatul a invocat cazul de contestație în anulare, prev. de disp. art. 426 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., susținând că deși a fost prezent la judecarea apelului nu a fost audiat de către instanță deși aceasta era legal posibilă.

Astfel, i-ar fi fost încălcate dispozițiile art. 378 și 420 alin. (4) C. proc. pen. și, implicit i-ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil prev. în art. 6 din Convenția Europeană.

Prin încheierea din data de 18 februarie 2015 a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de către condamnatul A. cu privire la Decizia penală nr. 1257 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, acordându-se termen la data de 24 martie 2015, în vederea judecării acesteia.

Astfel, potrivit art. 426 lit. h) C. proc. pen. unul dintre cazurile în care se poate formula o astfel de cale extraordinară de atac este acela potrivit căruia instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă.

Textul respectiv cuprinde doar două condiții: inculpatul să fie prezent, iar audierea sa să fie legal posibilă. Această din urmă situație se referă, de exemplu, la lipsa oricărei împotriviri a acestuia de a fi audiat - deoarece are dreptul la tăcere sau la lipsa oricărei imposibilități fizice de audiere a sa, de exemplu starea de sănătate precară.

Curtea a constatat că niciuna dintre aceste ipoteze nu este incidentă în cauza respectivă, în condițiile în care inculpatul A. a fost prezent la toate termenele de judecată, inclusiv la ultimul termen, iar acestuia nu i s-a luat nicio declarație. De asemenea, nu rezultă din încheierea de amânare a pronunțării din data de 21 noiembrie 2014 nici măcar dacă instanța l-a întrebat pe inculpat în acest sens, adică dacă este de acord să dea o declarație în cauză.

Prin aceasta, inculpatului A. i s-a încălcat, în mod evident dreptul la un proces echitabil în componenta sa privind dreptul la apărare, prev. de art. 6 alin. (3) lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, dar și în legislația internă, art. 83 lit. d)) și e) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 379 din 07 aprilie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă contestația în anulare formulată de condamnatul C., cu privire la Decizia penală nr. 1257 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, desființată decizia pronunțată de instanța de control judiciar, dispunându-se citarea intimatului inculpat C. și a intimatei Agenția Națională pentru Administrație Fiscală București.

Totodată s-a dispus suspendarea executării Deciziei penale nr. 1257 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești până la soluționarea apelului, numai în ceea ce privește pe inculpatul C., fixându-se termen pentru judecarea apelului la data de 08 mai 2015.

Pentru a pronunța decizia respectivă, Curtea a reținut că în motivarea contestației, condamnatul C. a invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. h), art. 427 și art. 429 C. proc. pen., susținând că, a fost prezent la judecarea apelului, dar nu a fost audiat de către instanță, deși era legal posibil, astfel că apreciază că au fost încălcate disp. art. 420 alin. (4) C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 23 februarie 2015, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a admis în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul C., cu privire la Decizia penală nr. 1257 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și a fixat termen pentru soluționarea acesteia la data de 17 martie 2015.

Curtea a mai constatat că la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2014, termen la care au avut loc dezbaterile în cauza în care a fost pronunțată Decizia penală nr. 1257 din 10 decembrie 2014, inculpatul C. a fost prezent și a fost asistat de avocat ales L., așa cum rezultă din încheierea de ședință întocmită la acea dată.

La același termen, printre altele, Curtea a constatat procedura legal îndeplinită și a constatat apelurile în stare de judecată, acordând cuvântul părților.

Curtea a constatat că inculpatul C. nu a fost audiat de instanța de apel, deși audierea sa era legal posibilă, inculpatul fiind prezent și asistat de apărător ales. De asemenea, inculpatul C. nu a fost întrebat dacă este de acord să fie audiat, pentru a se putea cunoaște poziția sa cu privire la audiere, în condițiile în care, din încheierea de la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2014, nu rezultă nici că acest inculpat ar fi invocat dreptul de a nu da declarație.

Curtea a mai constatat că, prin Decizia penală nr. 1257 din 10 decembrie 2014, a fost agravată situația inculpatului C., ca urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, în sensul că pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost majorată de la 3 ani la 4 ani închisoare, iar modalitatea de executare a fost schimbată din suspendare condiționată în suspendare sub supraveghere.

Prin Decizia nr. 286/RC din 22 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis recursul în casație declarat de inculpata H. împotriva Deciziei penale nr. 1257 din data de 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/315/2009.

A fost casată în parte decizia recurată, numai în ceea ce o privește de inculpata H. cauza fiind trimisă spre rejudecarea apelului inculpatei la Curtea de Apel Ploiești, secția penală.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei.

Pentru a pronunța decizia respectivă, Înalta Curte a reținut că prin Încheierea nr. x/RC din 30 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/315/2009, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata H. împotriva Deciziei penale nr. 1257 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Înalta Curte a reținut că, în esență, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., privește situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

S-a mai reținut că, în cauza dedusă judecății, prin hotărârea pronunțată la data de 10 decembrie 2014, Curtea de apel a constatat, în temeiul art. 122 și art. 124 C. pen. anterior, că a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatei H. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, constând în întocmirea de către inculpată de documente fiscale care au atestat nereal scoaterea din patrimoniul SC I. SRL Târgoviște de băuturi alcoolice aflate sub sechestru, fără a vira contravaloarea mărfii la bugetul de stat, asigurându-i în acest mod asociatului unic B., o parte din produsul infracțiunii de evaziune fiscală; s-a reținut că fapta a fost comisă începând cu data de 23 aprilie 2003.

Astfel, se observă că prin hotărâre nu a fost stabilită data săvârșirii infracțiunii, respectiv momentul epuizării activității infracționale, dar, chiar și în aceste condiții, prin raportare la data de 23 aprilie 2003, termenul de prescripție specială răspunderii penale nu se împlinise la data pronunțării deciziei de către instanța de apel.

Astfel, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen. anterior, termenele de prescripție a răspunderii penale încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, iar conform art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani. Cum pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) și (2) C. pen. anterior (favorizarea infractorului) este de maxim 7 ani, rezultă că, în aplicarea art. 124 C. pen. anterior, în varianta în vigoare la momentul săvârșirii faptei, prescripția specială intervenea după trecerea unui termen de 12 ani, termen ce nu era împlinit la data pronunțării hotărârii atacate (10 decembrie 2014).

Ca atare, s-a constatat că, în mod greșit, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Analiza pe care a făcut-o Înalta Curte din perspectiva acestui caz de casare și a tezei pusă în discuție prin prezenta cale extraordinară de atac este strict limitată la verificarea împlinirii sau nu a termenului de prescripție, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin hotărâre definitivă de condamnare și având în vedere eventuala incidență a unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului acestui termen.

Ca atare, s-a apreciat că nu se poate achiesa la punctul de vedere exprimat de către Parchet cu ocazia dezbaterilor, în sensul de a se respinge recursul și de a se constata că, potrivit legii noi, fapta s-ar încadra în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 C. pen. și ar fi îndeplinite condițiile pentru a incidența prescripției speciale răspunderii penale.

În fine, s-a subliniat faptul că, deși aparent soluția de încetare a procesului penal îi este favorabilă inculpatei, interesul în susținerea prezentei căi de atac este evident, în condițiile în care în fața Curții de apel a solicitat, în temeiul art. 13 C. proc. pen. anterior, continuarea procesului penal și pronunțarea unei soluții de achitare (atât prin motivele de apel depuse la termenul din 14 februarie 2014, după intrarea în vigoare a N.C.P.P. - filele 117-118, vol. I, Dosar nr. x/315/2009 al Curții de Apel Ploiești, cât și la termenul din 21 noiembrie 2014, când s-a acordat cuvântul în dezbaterea căii de atac exercitate - fila 555, vol. II, Dosar nr. x/315/2009 al Curții de Apel Ploiești), fără însă ca instanța de apel să analizeze această critică, limitându-se la a reține doar că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior și că răspunderea penală a inculpatei este prescrisă în raport de data săvârșirii infracțiunii și de dispozițiile art. 122 și art. 124 C. pen. anterior.

În cauză s-a reținut că va deveni, însă, incident principiul non reformatio in pejus, prevăzut de dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. pen., astfel că situația inculpatei astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia penală atacată cu recurs în casație, nu va putea fi agravată.

În aceste circumstanțe, având în vedere că sfera de acțiune a Înaltei Curți de este limitată la constatarea nelegalității soluției de încetare a procesului penal, fără posibilitatea de rejudecare a acțiunii penale și de verificare a aspectelor invocate de inculpată, prin care tinde la obținerea unei soluții de achitare, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis recursul în casație, s-a casat, în parte, decizia recurată, numai în ceea ce o privește de inculpata H. și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului inculpatei la Curtea de Apel Ploiești, secția penală.

Prin încheierea din data de 03 februarie 2016 a Curții de Apel Ploiești constatându-se că cele trei Dosare înregistrate pe rolul Curții de Apel Ploiești, nr. x/315/2009/a3, nr. x/315/2009/a4 și nr. x/42/2015 se află în același stadiu și moment procesual, că între acestea există legătură și sunt întrunite dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus reunirea acestora.

Au fost audiați inculpații A. și C. la termenul de judecată din data de 5 aprilie 2016, iar inculpata H. la termenul de judecată din data de 17 iunie 2016 și de asemenea s-a solicitat și încuviințat pentru inculpați proba cu înscrisurile existente deja la dosar.

Prin Decizia penală nr. 877 din data de 05 iulie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/315/2009/a3 au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de către inculpații A., C. și H., împotriva sentinței penale nr. 441 din data de 11 iunie 2013 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște care a fost desființată în parte, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile și, rejudecând:

Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății formulate de către inculpații A. și C.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu ref. la art. 12 teza a II-a și teza a III-a din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Au fost aplicate disp. art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. din 1969.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. din 1969, a fost interzis inculpatului A. dreptul de a fi administrator într-o societate comercială prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 86

1

- art. 86/4 și cele ale art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și suspendarea pedepsei accesorii.

În baza art. 248 rap. la art. 248/1 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Au fost aplicate disp. art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 81-83 C. pen. din 1969 și în baza art. 86

1

C. pen. din 1969, s-a suspendat sub supraveghere pedeapsa aplicată inculpatului.

În baza art. 86

2

C. pen. din 1969, s-a fixat termen de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă intervalul de 2 ani fixat de instanță.

În baza art. 86

3

C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul C. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă dacă este cazul; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata H. din infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969, în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

A fost înlăturată soluția de condamnare a apelantei inculpate H., la pedeapsa 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 74-76 C. pen. din 1969.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969 și cele ale art. 81-83 și art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpata H., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

A fost înlăturată dispoziția de obligare în solidar a inculpatei H. cu ceilalți inculpați la plata despăgubirilor civile către Agenția Națională de Administrație Fiscală București, în limita sumei de 1.224.880 lei și lasă nesoluționată acțiunea civilă exercitată împotriva acestei inculpate conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1169 din 11 decembrie 2014 emis de Judecătoria Târgoviște pe numele inculpatului A. și s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei decizii.

În baza art. 422 C. proc. pen. s-a constatat că inculpatul A. a executat din pedeapsa închisorii perioada cuprinsă între 12 decembrie 2014 - 22 aprilie 2015.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În esență, s-a reținut, în privința acțiunii penale deduse judecății, că instanța de fond trebuia să stabilească pe baza amplului probatoriu strâns îndeosebi în faza se urmărire penală, vinovăția tuturor inculpaților, fiind sub acest aspect nerelevante și inutile expertizele grafologică și contabilă, fiindcă existența faptelor penale și întinderea prejudiciului cauzat prin activitatea infracțională nu depinde în mod esențial de existența, în materialitatea lor, a celor 151 de facturi fiscale ci de actele materiale efective și repetate comise de fiecare dintre inculpați și care intră în sfera ilicitului penal, conform acutului de sesizare a instanței.

Cu toate acestea, s-a constatat că, întrucât între data faptelor și cea a judecății a intervenit o succesiune de legi penale, în aplicarea art. 5 C. pen., se impune stabilirea legii penale mai favorabile pentru fiecare dintre inculpați, aceasta fiind considerată pentru inculpații A. și C. C. pen. din 1969, pe baza criteriului aprecierii globale conform Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, luând în considerare limitele pedepselor și cauzele de atenuare sau agravare, modalitățile de individualizare a pedepselor inclusiv sfera obligațiilor pe care le presupun precum și termenele de prescripție a răspunderii penale.

Astfel, pentru inculpații A. și C., față de care nu operează prescripția răspunderii penale, nefiind împlinite termenele legale speciale de prescripție pentru infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 12 teza a II-a și teza a III-a din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. (A.) și de art. 248 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 C. pen. (C.) Curtea a constatat că atât cuantumurile pedepselor cât și modalitățile de individualizare a acestora au fost stabilite de instanța fondului fără a da eficiență principiului proporționalității sancțiunii de drept penal cu gravitatea faptelor comise, pe de o parte, iar pe de alta, a fost omisă menționarea duratei pedepsei complementare aplicate față de inculpatul A.

Ținând seama de perioada activității infracționale, de actele materiale repetate și diversificate comise cu scopul exclusiv al prejudicierii bugetului consolidat al statului, de întinderea și valoarea însemnată a pagubei create care a rămas într-o proporție importantă nerecuperată, Curtea a considerat că se impune și înăsprirea modalității de individualizare a acestora pentru a se asigura funcțiile represivă, preventivă și de reeducare a sancțiunilor de drept penal, în condițiile în care inculpatul C., prin conduita procesuală adoptată, deși inițial părea a conștientiza vinovăția cu care, prin încălcarea atribuțiilor conferite și exercitarea necorespunzătoare a funcției pe care a ocupat-o în ierarhia instituției, a revenit asupra acestei poziții și a negat prin motivele apelului, în pofida dovezilor certe din dosar, orice implicare în activitatea infracțională.

În egală măsură, Curtea a stabilit și durata pedepselor complementare aplicate celor 3 inculpați în conformitate cu dispozițiile art. 65 V.C.P.

În ceea ce o privește pe inculpata H. față de cele anterior menționate, Curtea a reținut vinovăția comiterii faptei pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, faptă care însă, în contextul noilor modificări intervenite asupra Codului penal se încadrează în dispozițiile art. 270 alin. (1) C. pen., în varianta înlesnirii valorificării unui bun de către o persoană care a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia, faptă comisă în perioada 23 aprilie 2003 -31 ianuarie 2004.

Astfel, cu toate că adresa Ministerului Finanțelor Publice din 22 decembrie 2003 a intrat în posesia inculpatului B. la data de 08 ianuarie 2004, acesta i-a solicitat inculpatei H. încă din data de 07 ianuarie 2004 întocmirea facturilor fiscale care să ateste vânzarea băuturilor alcoolice aflate sub sechestru către SC K. SRL, al cărei asociat și administrator era inculpatul B.

Inculpata H., care la acel moment era administrator la SC I. SRL Târgoviște, întocmește în perioada 07 ianuarie 2004 - 31 ianuarie 2004 un număr de 35 facturi fiscale în valoare totală de 1.224.880 lei, având ca obiect băuturile alcoolice aflate sub sechestru, pe care le și semnează.

Fără a avea vreo calitate la SC K. SRL Târgoviște, aceeași inculpată H. semnează de primire la rubrica „cumpărător” pe facturile arătate, în cunoștință de cauză asupra faptului că bunurile ce făceau obiectul tranzacției erau indisponibilizate.

Astfel, s-a reținut că, participația penală a inculpatei H. este cuantificată prin ajutorul dat inculpatului B. la scoaterea din masa bunurilor sechestrate a unor bunuri în valoare de 1.224.880 lei, fără ca suma respectivă să fie virată la bugetul de stat, consecința fiind asigurarea unei părți din produsul infracțiunii de evaziune fiscală inculpatului B., fapt probat prin aceea că acesta era asociat și administrator la societatea cumpărătoare.

Cu toate acestea, s-a constatat că răspunderea penală a inculpatei H. este prescrisă în raport de data comiterii faptei și de disp. art. 154 și art. 155 C. pen. în vigoare, care reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatei, datorită limitelor de pedeapsă mai reduse care atrage și o durată mai mică în care se împlinește termenul de prescripție al răspunderii penale.

Practic, Curtea a constatat că prin schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata H. a fost trimisă în judecată, termenul de prescripție al răspunderii penale, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen. s-a împlinit la data de 01 februarie 2014, fără ca prin această concluzie să se intre în conflict cu aspectele reținute de către Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei nr. 286/RC din 22 septembrie 2015 deoarece instanța supremă a avut în vedere o altă încadrare juridică a faptei, aceea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.

Împotriva hotărârii instanței de apel au formulat cereri de recurs în casație, inculpații A. și C.

Inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” și prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, iar inculpatul C. a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

Prin motivele de recurs în casație, inculpatul A. a solicitat, în esență, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. admiterea recursului în casație, și rejudecând, casarea hotărârii atacate și, în principal, achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu ref. la art. 12 teza a II-a și teza a III-a din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Referitor la motivul de recurs în casație, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, inculpatul a susținut că în favoarea sa nu a fost reținută incidența legii penale mai favorabile, respectiv Legea nr. 87/1994. În situația în care s-ar fi reținut ca lege aplicabilă Legea nr. 87/1994, consideră că ar fi trebuit să se dispună încetarea procesului penal deoarece, în opinia sa, în cauză ar fi intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Prin motivele de recurs în casație, inculpatul C. a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) și c). proc. pen., admiterea cererii de recurs în casație și rejudecând, casarea hotărârii atacate și, achitarea sa pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248

1

C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., în