ÎCCJ, decizie (scj.ro #119904)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din noul Cod de procedură penală. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală. Concurs de infracțiuni. Spor

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 8, pct. 12

non reformatio in pejus

, întrucât în cauză au formulat apel numai inculpatul și partea civilă exclusiv sub aspectul laturii civile, nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din noul Cod de procedură penală, referitor la greșita încetare a procesului penal, chiar dacă în raport cu dispozițiilor noului Cod penal termenele de prescripție a răspunderii penale nu erau împlinite la data judecării apelului, deoarece pe calea recursului în casație întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din noul Cod de procedură penală nu poate fi cenzurată aplicarea principiului

non reformatio in pejus

și nici modul în care instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 32/RC din 23 ianuarie 2015

Prin sentința penală nr. 61 din 11 februarie 2013 a Tribunalului Dolj s-a dispus, între altele, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior, încetarea procesului penal împotriva inculpatului C.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C.P. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 215 alin. (5) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societății comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul C.P. la pedeapsa de 8 ani închisoare; în baza art. 29 alin. (1) lit. a) (fost art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 4 închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei  societăți comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior, a fost încetat procesul penal împotriva inculpatului P.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 215 alin. (5) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare; în baza art. 29 alin. (1) lit. a) (fost art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societății comerciale pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei  societăți comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societății comerciale pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata D.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 215 alin. (5) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societății comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată inculpata D.F. la pedeapsa de 8 ani închisoare; în baza art. 29 alin. (1) lit. a) (fost art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 6 ani închisoare; în baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe durata executării pedepsei principale.

Prin decizia nr. 842 din 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis, între altele, apelurile declarate de inculpații D.F., C.P. și P.I. împotriva sentinței penale nr. 61 din 11 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj.

A fost desființată, în parte, sentința atacată și, printre alte dispoziții, s-a dispus descontopirea pedepselor aplicate inculpaților D.F., C.P. și P.I., pedepsele fiind repuse în individualitatea lor.

S-a constatat că pentru inculpații D.F., C.P. și P.I. legea mai favorabilă este Codul penal în vigoare.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:

Pentru inculpații C.P. și P.I.:

Dintr-o infracțiune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracțiune prevăzută în art. 244 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

Dintr-o infracțiune prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 într-o infracțiune prevăzută în art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Dintr-o infracțiune prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracțiune prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

Dintr-o infracțiune prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracțiune prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

Pentru inculpata D.F.:

Dintr-o infracțiune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracțiune prevăzută în art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

Dintr-o infracțiune prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 într-o infracțiune prevăzută în art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Dintr-o infracțiune prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracțiune prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

Dintr-o infracțiune prevăzută în art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracțiune prevăzută în art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

Dintr-o infracțiune prevăzută în art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracțiune prevăzută în art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.P. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 ani și 6 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 4 ani și 6 luni), urmând ca inculpatul să execute în total 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., art. 45 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 ani și 6 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 4 ani și 6 luni), urmând ca inculpatul să execute în total 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., art. 45 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata D.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, ca reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 4 ani), urmând ca inculpata să execute, în total, 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., art. 45 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 842 din 19 iunie 2014 a declarat recurs în casație procurorul cu privire la inculpații P.I., C.P. și D.F. și inculpatul R.L.

Prin încheierea nr. 334/RC din 21 noiembrie 2014, în temeiul art. 440 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de procuror împotriva deciziei nr. 842 din 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost trimisă cauza completului care judecă recursul în casație, în compunere de 3 judecători.

Totodată, în baza art. 440 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul R.L. împotriva aceleiași decizii penale.

Prin cererea de recurs în casație, procurorul a invocat incidența cazurilor de casare prevăzute în art. 438 alin. (1) pct. 8 și pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, s-a învederat că hotărârea instanței de apel este nelegală cu privire la inculpata D.F., întrucât pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată acesteia se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind aplicabil cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

S-a indicat că, în condițiile în care instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., trebuia ca la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare să se aplice un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse. Cum totalul celorlalte pedepse aplicate inculpatei prin decizia instanței de apel este de 4 ani, iar o treime din 4 ani reprezintă 1 an și 4 luni, instanța de apel trebuia să adauge 1 an și 4 luni la pedeapsa cea mai grea de 3 ani (iar nu 1 an, așa cum greșit s-a procedat), urmând ca inculpata să execute 4 ani și 4 luni închisoare.

Totodată, s-a susținut că hotărârea prin care instanța de apel a menținut dispozițiile de încetare a procesului penal față de inculpații C.P. și P.I., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, este nelegală, în cauză fiind incident cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

S-a susținut că, în condițiile în care instanța de apel a reținut că, în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați, legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare de la 1 februarie 2014, aceeași instanță, ținând seama și de cele statuate prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, trebuia să aplice dispozițiile Codului penal în vigoare și cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și fals în declarații, săvârșite în formă continuată, reținute în sarcina celor doi inculpați.

Astfel, s-a arătat că infracțiunile menționate sunt prevăzute în Codul penal în art. 322 (falsul în înscrisuri sub semnătură privată - pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă), art. 323 (uzul de fals - pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă) și art. 326 (falsul în declarații - pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă).

S-a mai precizat că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru aceste infracțiuni se calculează potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 155 alin. (4) C. pen.

Cum, în cauză, instanța de fond (a cărei soluție de încetare a procesului penal a fost menținută de instanța de apel) a reținut că ultima acțiune specifică infracțiunilor de fals comise de inculpatul C.P. a avut loc la data de 20 august 2004, s-a susținut că termenul de prescripție a răspunderii penale, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 155 alin. (4) C. pen., se împlinea la 24 iulie 2015, adăugându-se și perioada cât cursul prescripției a fost suspendat, de 10 luni și 16 de zile. Pe de altă parte, s-a evidențiat că ultima acțiune de fals realizată de inculpatul P.I. a avut loc la data de 25 iunie 2004, astfel că termenul de prescripție a răspunderii penale s-ar fi împlinit la data de 21 mai 2015, reținându-se perioada cât cursul prescripției a fost suspendat.

Prin urmare, s-a menționat că instanța de apel trebuia să pronunțe o hotărâre de condamnare a inculpaților C.P. și P.I. și pentru infracțiunile prevăzute în art. 322, art. 323 și art. 326 C. pen., săvârșite în formă continuată.

Examinând recursul în casație promovat de procuror împotriva deciziei nr. 842 din 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.

În cauză, instanța de apel a considerat că inculpata D.F. a săvârșit un concurs de infracțiuni, aplicând acesteia pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen.

Curtea de apel a constatat corect că pedeapsa cea mai grea este cea de 3 ani închisoare aplicată pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată.

Însă, sporul prevăzut în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., care trebuia adăugat acestei pedepse, de 3 ani închisoare, este de 1 an și 4 luni, întrucât atât reprezintă o treime din 4 ani, adică din totalul celorlalte pedepse aplicate inculpatei, rezultatul calculului pentru concursul de infracțiuni fiind, așadar, de 4 ani și 4 luni închisoare.

Prin urmare, stabilind ca inculpata D.F. să execute o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare, curtea de apel a hotărât executarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Apărarea formulată de avocatul ales al inculpatei D.F., că situația se circumscrie unei erori materiale, datorată unui calcul aritmetic greșit, care se poate îndrepta de Curtea de Apel Craiova urmare a unei cereri formulate în acest sens, este neîntemeiată.

Este real că, prin eroare materială, se înțelege mențiunea greșită cuprinsă într-un act procedural (încheiere, hotărâre etc.), dacă inexactitatea este evidentă, în sensul că rezultă în mod cert din actele dosarului, nefiind nevoie, pentru a o constata, de administrarea sau reaprecierea unor probe.

Dar, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care prevăd că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu fac distincție între cauzele care au condus la stabilirea unei pedepse nelegale (nefiind reglementat, în mod distinct, calculul aritmetic greșit), iar cum pedeapsa aplicată constituie una din dispozițiile esențiale, în caz de condamnare, a unei hotărâri penale, conform art. 404 C. proc. pen., este nejustificat a se considera că se poate stabili cuantumul pedepsei ce se execută de către un inculpat, pe calea unei îndreptări de eroare materială.

Dintr-o altă perspectivă, raportat la concluziile scrise formulate de inculpata D.F., prin avocat ales, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în această fază procesuală, legea nu permite respingerea, ca inadmisibil, a recursului în casație, admisibilitatea în principiu fiind o etapă premergătoare judecării recursului în casație, care a fost parcursă, iar potrivit art. 448 C. proc. pen., soluțiile care pot fi dispuse la judecata recursului în casație sunt, exclusiv, fie de admitere, fie de respingere a căii extraordinare de atac.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 433 C. proc. pen., recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 447 C. proc. pen., instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Din perspectiva acestor dispoziții legale, verificând legalitatea deciziei atacate, se constată că, împotriva sentinței penale nr. 61 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj, au formulat apel partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, exclusiv sub aspectul laturii civile a cauzei, și unii dintre inculpați, printre care inculpații P.I. și C.P.

Sentința penală, pronunțată înainte de 1 februarie 2014, a constatat prescrisă răspunderea penală a inculpatului C.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum și a inculpatului P.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în mod legal, în conformitate cu dispozițiile Codului penal anterior și ale Codului de procedură penală anterior.

Prin decizia nr. 265 a Curții Constituționale, în vigoare din 20 mai 2014, adică dinainte de judecarea apelului, s-a statuat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Dar, în cauză, dând eficiență principiului

non reformatio in pejus

, instanța de apel a aplicat legea penală nouă, mai favorabilă, în raport cu infracțiunile pentru care prima instanță a dispus condamnarea inculpaților, nefiind legal, cum susține procurorul, a introduce în concursul de infracțiuni stabilit potrivit noului Cod penal infracțiunile pentru care, conform legii noi, nu se împlinise la momentul judecării apelului termenul de prescripție a răspunderii penale, dar se împlinise potrivit Codului penal anterior, după cum s-a constatat prin sentință.

Înalta Curte de Casație și Justiție precizează că regula aplicării legii penale mai favorabile în mod global, stabilită prin decizia nr. 265 a Curții Constituționale, nu poate aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac, principiu care ar fi fost afectat dacă soluția de încetare a procesului penal dispusă față de inculpații C.P. și P.I. ar fi fost schimbată cu soluția de condamnare, pentru infracțiunile de fals.

De altfel, în realitate, ceea ce se critică în baza cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nu este greșita încetare a procesului penal, ci modul în care instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În consecință, este neîntemeiată cererea procurorului, de casare a hotărârii atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație declarat de procuror împotriva deciziei nr. 842 din 19 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori.

A casat, în parte, decizia recurată numai cu privire la inculpata D.F. și, rejudecând:

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei D.F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an și 4 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 4 ani), urmând ca inculpata să execute în total 4 ani și 4 luni închisoare.

A dispus anularea mandatului de executare emis pe numele inculpatei D.F. în baza sentinței penale nr. 61 din 11 februarie 2013 a Tribunalului Dolj și a dispus emiterea unui nou mandat de executare, menținând celelalte dispoziții ale deciziei.