ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6473/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 66 din 15 iunie 2005, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 335 C. proc. pen., a reunit dosarul nr. 985/2003 cu dosarul de față nr. 61/2005 ambele ale aceleiași instanțe, a desființat sentința penală nr. 221 din 13 decembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 985/2003 a Tribunalului Vâlcea și a descontopit pedepsele aplicate prin această sentință. De urmare, a constatat că faptele reținut prin rechizitoriul din 23 martie 2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea cu un prejudiciu de 219.287.154 lei fac parte din conținutul infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A înlăturat art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.V., la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 3 ani, reținând un prejudiciu total în sumă de 3.994.972.577 lei. În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de un an.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 a dispus revocarea grațierii celor două pedepse de câte 6 luni aplicate prin sentința penală nr. 256/2001 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pe care le-a contopit, pedeapsa rezultantă de 6 luni urmând să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, în total 10 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 57 C. pen. În baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul D.V.

a mai fost condamnat la 2 ani închisoare, pedeapsă constatată ca grațiată prin art. 1 din Legea nr. 543/2002. S-a dispus înregistrarea condamnării la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. A fost dedus din pedeapsă timpul executat, de la 6 iunie 2003 la zi. A fost anulat mandatul de executare și s-a dispus emiterea unui nou mandat. Au fost menținute dispozițiile sentinței penale nr. 221 din 13 decembrie 2003 a Tribunalului Vâlcea sub aspectul laturii civile și a celui privind cheltuielile judiciare către stat. Inculpatul a fost obligat la 219.287.154 lei, plus dobânda legală către partea civilă SC E. SA Timișoara și la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin rechizitoriul din 26 martie 2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.

Vâlcea, inculpatul D.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 C. pen. În fapt, s-a arătat că inculpatul D.V., administrator al SC A. SRL Rm. Vâlcea, la data de 12 iulie 2000 a cumpărat de la SC E. SA Timișoara motoare electrice în valoare de 91.330.941 lei, pentru achitarea cărora a emis un bilet la ordin cu aceeași dată. Acest bilet la ordin a fost introdus în bancă pentru decontare la data de 16 august 2000, fiind refuzat pentru lipsă de disponibil în contul societății cumpărătoare.

Întrucât dorea să mai cumpere motoare electrice, inculpatul a achitat o parte din datorie, respectiv 18.000.000 lei, emițând pentru diferență un alt bilet la ordin la data de 10 august 2000, cu scadența la data de 31 august 2000. La data de 28 august 2000, inculpatul a mai cumpărat motoare electrice de la aceeași societate, emițând un bilet la ordin pentru suma de 155.956.213 lei, cu scadența la 28 septembrie 2000. Neachitând până la ultima scadență vreo sumă de bani SC E. SA Timișoara a introdus alte două bilete de ordin în bancă, fiind refuzată plata pentru lipsă disponibil. Ulterior, inculpatul a achitat suma de 10.000.000 lei, astfel că prejudiciul reclamat de partea civilă este în sumă de 219.287.154 lei.

Instanța a mai constatat că prin sentința penală nr. 221 din 13 decembrie 2003 a Tribunalului Vâlcea în dosarul nr. 985/2003 același inculpat a mai fost condamnat: - în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.; - în baza art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., la 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.; - în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare. Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul D.V. urmează să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a dispus revocarea grațierii condiționate pentru cele două pedepse de câte 6 luni aplicate prin sentința penală nr. 256/2001 a Judecătoriei Rm. Vâlcea, pedepse care au fost contopite iar rezultanta de 6 luni urmând să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, în total 10 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. A fost dedusă arestarea preventivă cu data de 6 iunie 2003 la zi și menținută măsura privativă de libertate. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Rm. Vâlcea la despăgubiri civile către H. SA Vaslui în sumă de 194.196.968 lei, către SC L. SA Ploiești în sumă de 177.228.922 lei, către SC T.P.

SA Galați în sumă de 93.196.968 lei, către SC C. SA Cluj Napoca în sumă de 353.555.561 lei, către SC S. SA Slatina în sumă de 141.255.834 lei; în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL Băile Govora la suma de 398.377.336 lei către SC F. SRL Cluj Napoca; în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL Rm. Vâlcea la suma de 320.000.000 lei către SC F. SRL Cluj Napoca, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL Rm. Vâlcea la suma de 11.349.838 lei către SC P. SA București, la suma de 45.606.720 lei către SC I.K. SRL Sag Timiș și la suma de 10.572.720 lei către SC T. SRL Timișoara; în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL Rm. Vâlcea la suma de 148.691.016 lei către C. SA Olt Slatina.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 72 din 11 martie 2004, a admis apelul inculpatului și desființând hotărârea instanței de fond, în esență, a înlăturat agravanta prevăzută de alin. (5) de la art. 215 C. pen., și în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare, pedeapsă rezultantă în urma contopirii cu celelalte pedepse menținute, inculpatul urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare prin menținerea consecințelor revocării dispuse în temeiul Legii nr. 137/1997.

Prin decizia penală nr. 4548 din 15 septembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul parchetului și casând în totalitate decizia instanței de apel și parțial sentința fondului, în rejudecare a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este grațiată condiționat prin art. 2 din Legea nr. 543/2002. A contopit pedepsele negrațiate, respectiv de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

Au fost menținute dispozițiile referitoare la revocarea grațierii și s-a dispus ca pedeapsa de 6 luni închisoare să fie executată alături de cea grațiată în cauză, respectiv în total 10 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. În fapt, în această cauză s-a reținut că, în perioada 2000 - 2002, inculpatul D.V., administrator la 4 societăți comerciale, a emis mai multe file C.E.C. și bilete la ordin pentru plata mărfurilor cumpărate de la diferiți furnizori, constituiți părți civile în cauză, fără a avea disponibil în contul bancar. În momentul în care una dintre societățile comerciale intra în interdicție bancară, inculpatul se folosea în operațiunile de achiziționare a mărfurilor, în aceleași condiții de încălcare a legii, de celelalte societăți comerciale pe care le administra.

În considerarea situației de fapt reținută atât prin sentința penală nr. 211 din 13 decembrie 2003 în dosarul nr. 985/2003 al Tribunalului Vâlcea, cât și prin rechizitoriul din 23 martie 2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, Tribunalul Vâlcea a constatat că actele inculpatului de inducere în eroare a partenerilor comerciali prin emiterea de file C.E.C. sau ordine de plată, pretinzând că sunt instrumente de plată valabile, deși în realitate nu exista provizia necesară în conturile bancare, obținând pentru sine foloase injuste, în paguba furnizorilor de bunuri, reprezintă acțiuni în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, astfel încât în baza art. 335 C. proc.

pen., a reunit cele două cauze, pronunțând o nouă hotărâre pentru unitatea infracțională arătată. Împotriva acestei hotărâri, inculpatul D.V. a declarat apel, criticând-o pentru greșita încadrare juridică, în sensul că nu este incidentă agravanta prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., întrucât prejudiciul cauzat prin fiecare dintre faptele reținute nu este mai mare de 2 miliarde lei iar, în subsidiar, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 189 din 8 septembrie 2005, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând din interpretarea literală și rațională a textului de la art. 146 C. pen., referitor la „consecințe deosebit de grave” că hotărârea instanței de fond prin care a totalizat paguba cauzată prin acte materiale care constituie o unitate infracțională, este legală și temeinică, nefiind justificată nici cererea de aplicare a dispozițiilor art. 74 C. pen., cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., în raport de gravitatea și multitudinea infracțiunilor precum și de scopul pedepsei.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, motivat în scris și susținut oral prin reiterarea criticilor formulate în precedenta cale de atac, respectiv greșita reținere a agravantei prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., consecințe deosebit de grave, și omisiunea constatării unor împrejurări care se impune a fi reținute ca circumstanțe atenuante, cum sunt colaborarea sa cu reprezentanții societăților păgubite pentru rezolvarea plăților și cu organele de urmărire penală, precum și starea sănătății sale. Curtea constată, pe baza materialului și a lucrărilor de la dosar, că recursul inculpatului D.V., motivat și susținut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen., este nefondat. În cauză, acțiunile repetate ale inculpatului D.V. de a induce în eroare 12 societăți comerciale în perioada 2000 – 2002 urmare cărora le-a cauza pagube materiale de aproape 4 miliarde lei, sume însușite, realizează toate condițiile unității legale de infracțiune în forma infracțiunii continuate. Este necontestată existența unității de rezoluție infracțională, inculpatul având reprezentarea în ansamblu a activității infracționale, a realizării ei prin acțiuni repetate și a rezultatului său global, cât și voința de a comite acele acțiuni componente ale activității apreciate în unitatea sa. Asemenea, sunt realizate și condițiile privitoare la unitatea de persoană, pluralitatea de acte săvârșite la diferite intervale de timp și unitatea de conținut.

Ori, caracterizând o pluralitate de acte ca realizând o unitate infracțională, se impunea examinarea și tratarea în mod unitar, global, a conținutului constitutiv al infracțiunii sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, care interesează din perspectiva criticilor făcute de inculpat, este inadmisibil ca elementul material, respectiv acțiunile incriminate, să fie tratat unitar, iar urmarea, rezultatul produs să fie fragmentat și tratat în raport cu segmentul particular al fiecărei acțiuni. Aflându-ne, în cazul infracțiunii continuate, în prezența conținutului unei singure infracțiuni, răspunderea inculpatului este angajată în baza textului din legea penală care sancționează fapta săvârșită.

Față de urmarea produsă, respectiv o pagubă materială de peste 2.000.000.000 lei, încadrarea juridică în prevederile art. 215 alin. (5) C. pen., a infracțiunii săvârșite de inculpatul D.V. este legală. Nici critica referitoare la omisiunea caracterizării unor împrejurări relative la conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și privitoare la starea sa de sănătate, ca circumstanțe atenuante, cu efectul reducerii pedepsei sub limita minimă legală specială, nu este întemeiată. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Aplicând pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, care se identifică, pentru infracțiunea cea mai gravă, cu minimul special prevăzut de lege, instanța a ținut seama, pe de o parte, de gradul de pericol social ridicat al fiecăreia dintre infracțiunile săvârșite și aflate în concurs, de urmarea produsă, materializată într-un prejudiciu de 3.994.972.577 lei (ca rezultat al actelor de înșelăciune și nu ca sumă rămasă de recuperat, astfel că este nefondată observația inculpatului în sensul că paguba materială este mai mică decât cea reținută), de limitele de pedeapsă speciale iar, pe de altă parte, de datele de caracterizare a persoanei și conduitei inculpatului. Împrejurările de atenuare a răspunderii penale relevate de inculpat au fost avute în vedere la individualizarea făcută în limitele arătate, astfel încât, așa cum a fost aplicată, pedeapsa este și justificată și necesară realizării funcțiilor și scopului prevăzute de art. 52 C. pen.

Cum nu se constată din examinarea hotărârilor existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare care potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatului D.V. urmează să fie respins ca nefondat. Din pedeapsa aplicată se va scade timpul reținerii și al arestării preventive de la 6 iunie 2003 la 16 noiembrie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 189/ A din 8 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 6 iunie 2003 la 16 noiembrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2005.