ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3421/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 268 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului lași, secția penală, s-a hotărât astfel: - în baza art. 334 C. proc. pen.

s-a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanței, după cum urmează: Pentru inculpatul V.I.P., din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) și de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 13 C. pen., și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul B.M., din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a), de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 13 C. pen., și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru inculpata Ș.A.R., din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În raport cu încadrarea juridică astfel stabilită inculpații au fot condamnați după cum urmează: 1. Inculpatul V.I.P.

(fiul lui E. și P.), la: - 5 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea din 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.; - 5 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. din 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 13 C. pen.; În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (4) C. pen. pedepslele au fost contopite în cea mai grea de 5 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86 4 alin. (1), coroborat cu art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 93 din 19 februarie 2002 a Tribunalului lași (astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 291 din 11 octombrie 2002 a Curții de Apel lași, rămasa definitivă prin nerecurare la 23 octombrie 2002), condamnare ce reprezintă primul termen al recidivei (post condamnatorii) în raport cu fiecare infracțiune din prezenta cauză, dispunându-se executarea acesteia pe lângă pedeapsa rezultantă (principală) de 5 ani și 4 luni închisoare, în total 9 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei aplicate în vederea executării prin prezenta sentință durata reținerii și a arestării preventive, de la 29 august 2001 la 20 februarie 2002. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul V.I.P. a fost achitat pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 2. Inculpatul B.M.

(fiul lui M. și A.), la: - 5 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea din 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.; - 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 13 C. pen.; A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 4828 din 6 noiembrie 2003 a Judecătoriei lași, rămasă definitivă prin neapelare, și,au fost repuse în individualitate lor pedepsele stabilite, iar sporul de pedeapsă - 6 luni închisoare - a fost înlăturat.

S-a constatat că fiecare dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză de "trafic de persone" și "trafic de minori" - a fost comisă în concurs real cu infracțiunea de "ultraj", pentru care fusese condamnat prin sentința penală nr. 2693 din 29 mai 2003 a Judecătoriei lași (rămasă definitivă, prin neapelare, la 25 iunie 2003) și în stare de recidivă post-condamnatorie în raport cu condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 5138 din 14 noiembrie 2000 a Judecătoriei lași, menținută prin Decizia penală nr. 1289 din 20 noiembrie 2001 Tribunalului lași și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 354 din 9 mai 2002 a Curții de Apel lași).

A fost menținută dispoziția din sentința penală nr. 4828 din 6 noiembrie 2003 a Judecătoriei lași, privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2693 din 29 mai 2003 a Judecătoriei lași. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 36 și art. 39 alin. (1) C. pen., pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile săvârșite în concurs real, respectiv, în stare de recidivă postcondamnatorie - 5 ani și 10 luni închisoare, 5 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 1 an închisoare - au fost contopite, inculpatul B.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 10 luni închisoare., la care a fost adăugat un spor de 1 an, în total 6 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-a fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive, de la 2 martie 1999 la 3 martie 1999, de la 22 august 2000 la 23 august 2000 și de la 24 iunie 2004 la 10 noiembrie 2006. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul B.M. a fost achitat pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracționl organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 3. Ș.A.R.

(fiica lui F. și S.), la: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.; - 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13, art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata Ș.A.R. a fost achitată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Au fost respinse, ca tardivă, acțiunea civilă formulată de partea civilă C.D.G., respectiv, ca nefondată, cea formulată de partea civilă A.I.A. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpați a sumelor de bani dobândite în urma comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) și art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, după cum urmează: - suma de 7000 euro, de la inculpatul V.I.P.; - suma de 6000 euro, de la inculpata Ș.A.R.; - suma de 2000 euro, de la inculpatul B.M.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța procurorului din 3 martie 2006 asupra următoarelor bunuri, ridicate din locuința inculpatului V.I.P. cu ocazia percheziției domiciliare: - o unitate centrală calculator având carcasa de culoare albă, cu inscripțiile M. și D.P., aflată la camera de corpuri delicte a I.P.J. lași; - o unitate centrală de calculator, aflată la camera de corpuri delicte a I.P.J. lași; - suma de 3560 euro, euro depusă, în baza ordinului de încasare numerar din 03 martie 2007, la B.C.R. - Sucursala lași; - suma de 500 lei, depusă, în baza chitanței din 03 martie 2006, la Trezoreria Municipiului lași.

- un colier din aur 750 în greutate de 16,35 grame, având inscripționat în centru prenumele A.; - un inel din aur 750, în greutate de 2,70 grame, oval, având gravat chipul unei femei; - o pereche de cercei semisferici, din aur 585, în greutate de 1,32 grame; - o brățară din aur 750 în greutate de 6,60 grame, cu inscripția M., având atașat un pandativ model ancoră; - un inel dama din aur 585, model fantezi, având greutatea de 5,28 grame; - un inel damă din aur 585, cu o piatra rotundă, albă, în centru, având greutatea de 2,12 grame, bunuri ce au fost depuse la data de 6 martie 2006 la Trezoreria lași. S-a dispus restituirea către inculpatul V.I.P. a următoarelor bunuri: un ceas de mână marca G., din metal galben, cu brățară din metal galben, și un pix din metal galben cu inscripția A. În baza art. 189 C. proc.

pen. s-a dispus ca suma de 300 lei reprezentând onorariu avocaților din oficiu în faza de judecată pentru părțile vătămate, să fie suportată din fondurile speciale ale M.J. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata, către stat, a sumelor de catre 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei reprezintă onorariu apărătorilor desemnați din oficiu. Pentru a hotârî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Cei trei inculpații domiciliază în municipiul lași, V.I.P. și Ș.A.R. sunt veri primari, iar între inculpată și B.M., în perioada februarie - mai 2003, a existat o relație de concubinaj.

În luna ianuarie 2003, inculpata Ș.A.R., care anterior, de mai multe ori, călătorise în Italia și, astfel, cunoștea faptul că se puteau câștiga sume de bani importante din practicarea prostituției, a luat hotărârea de a racola tinere românce pe care, prin inducere în eroare (spunându-le că avea posibilitatea de a le găsi locuri de muncă licite), să le transporte în Italia în vederea exploatării sexuale. În baza hotărârii infracționale astfel luate, în cursul aceleiași luni - ianuarie 2003 - inculpata a abordat-o mai întâi pe partea vătămată C.G., pe care o cunoștea ca urmare a faptului că locuiesc în același cartier și căreia i-a propus să meargă în Italia unde ar fi urmat să lucreze ca dansatoare într-un club de noapte.

În aceeași perioadă, inculpata a abordat-o și pe partea vătămată C.D., pe care o cunoștea mai demult și căreia i-a propus să meargă în Italia pentru a lucra într-un club ca dansatoare. În cadrul discuțiilor purtate, inculpata a asigurat-o pe partea vătămată C.D. cum că activitatea pe care urma să o desfășoare nu presupunea și întreținerea de relații sexuale cu eventualii clienți. Tot în cursul lunii ianuarie 2003, inculpata Ș.A.R. a cunoscut-o și pe partea vătămată A.I.A. (minoră în vârstă de 17 ani) căreia i-a spus că îi poate găsi un loc de muncă în calitate de „damă de consumație", într-un bar din Italia, propunere cu care partea vătămată a fost de acord, spunându-i, însă inculpatei că nu are pașaport, document ce îi era necesar pentru a putea călători în străinătate.

La 7 februarie 2003, părțile vătămate C.G., C.D. și A.I., însoțite de inculpații Ș.A.R. și V.I.P. au plecat, cu un microbuz, pe ruta România - Italia, prețul biletelor de călătorie pentru cele trei părți vătămate fiind plătit de cei doi inculpați din banii proprii. Părțile vătămate au fost duse într-un club de noapte din D., club ce aparținea unui cetățean italian cu numele de F., unde li s-a explicat că urmează să facă streaptease și să se întrețină cu clienții clubului în așa fel încât să-i determine pe aceștia să facă o consumație cât mai mare. După câteva zile, inculpații le-au pus în vedere părților vătămate că, atunci când vor fi solicitate, vor trebui să întrețină, contra cost, relații sexuale cu clienții clubului.

Așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate C.G., C.D. și A.I.A. acestea nu s-au opus la solicitarea inculpaților de a practica prostituția, însă este cert faptul că această împrejurare nu a fost cunoscută de victime anterior momentului în care au ajuns în Italia, deoarece inculpații nu le informaseră asupra acestui aspect. Cele trei părți vătămate obțineau diferite sume de bani din activitățile pe care le prestau (câte 50 de euro pe seară în club, 20% din contravaloarea băuturilor consumate de clienții cu care se întrețineau, sume de bani primite în urma raporturilor sexuale și alte sume de bani primite cu titlu de cadou de la clienți), însă toți banii erau luați de către inculpați sub diverse pretexte.

Astfel, inițial, inculpații le-au spus părților vătămate că le datorează câte 12.000 euro, bani ce reprezentau cheltuielile suportate de inculpații V.I.P. și Ș.A.R. cu ocazia obținerii pașapoartelor și cu achitarea contravalorii biletelor de călătorie pe ruta România - Italia, precum și cheltuielile efectuate pentru obținerea locului de muncă, pentru cazare și achiziționarea alimentelor necesare. După o perioadă de circa 2 săptămâni, partea vătămată C.D. s-a revoltat atât cu privire la faptul că era obligată să se prostitueze cât și cu privire la faptul că nu primea nici o sumă de bani din cele câștigate din activitățile prestate, context în care inculpatul V.I. i-a spus că după trei luni, când va trebui să revină în România, îi va da suma de 4000 euro.

Potrivit declarațiilor pe care părțile vătămate le-au dat în fața organelor judiciare, acestea nu au plecat de la inculpați, deși cunoșteau faptul că aceștia își însușeau banii pe care ele îi câștigau, întrucât Ie-a fost frică,deoarece inculpații le amenințau cu violențe fizice dacă vor fugi, iar Ș.A.R. și B.M. obișnuiau să le agreseze verbal și fizic. Pe de altă parte, cele trei părți vătămate nu au plecat din locul unde stăteau împreună cu inculpații și datorită faptului că nu cunoșteau limba italiană, nu aveau bani și nici un alt loc în care să poată locui. După un interval de circa 2-3 săptămâni de la momentul la care au ajuns în Italia, între părțile vătămate și doi dintre cei trei inculpați, precum și între inculpații Ș.A.R.

și B.M., a avut loc o ceartă, acesta din urmă lovind-o pe inculpată, provocând astfel scandal în imobilul în care locuiau. Urmare acestui incident, proprietarul imobilului în care locuiau inculpații și părțile vătămate le-a pus în vedere celor doi inculpați să plece din locuință, ceea ce sa și întâmplat; inculpații Ș.A.R. și B.M. împreună cu părțile vătămate C.G. și A.I. au plecat în orașul Torino, unde partea vătămată C.G. a fost cazată împreună cu cei doi inculpați, în timp ce minora A.I. a fost trimisă la o familie de români cu care inculpatul B.M. era în relații de prietenie. În Torino, partea vătămată C.G. a lucrat inițial într-un club de noapte, în aceleași condiții ca și în D., banii obținui din activitățile prestate (inclusiv prostituție) fiind însă însușiți în totalitate, de inculpații Ș.A.R.

și B.M. Întrucât fusese agresată atât fizic cât și sexual de inculpatul B.M., partea vătămată C.G. a fugit de la acesta, întorcându-se în localitatea Dezenzano, unde a cerut ajutor de la cetățeanul italian E., acesta aceptând și găzduind-o într-un imobil ce aparținea unui anume F. După un timp (câteva zile), la insistențele inculpatului B.M., pe de o parte, și ca urmare a intervenței numitei M.L. pe lângă F., pe de altă parte, C.G., nemaiavând unde locui,a fost nevoită să se întoarcă la Torino la sus-numitul inculpat. O perioadă de timp, părțile vătămate C.G. și A.I.A. au continuat să locuiască împreună cu inculpații Ș.A.R. și B.M. însă, la un moment dat, întrucât inculpații nu mai erau mulțumiți de câștigurile obținute de cele două femei, B.M.

Ie-a pus în vedere că trebuie „să iasă la stradă" și le-au constrâns fizic să o facă. Cât au practicat prostituția "în stradă", cele două părți vătămate, erau controlate periodic.de către unul dintre inculpați. Mai exact inculpata Ș.A.R. o controla pe partea vătămată C.G., în timp ce inculpatul B.M. o controla pe minora A.I.A.; inculpații le luau părților vătămate toți banii pe care acestea îi obțineau din activitatea de prostituție, motivând că au crescut cheltuielile. În cele din urmă, partea vătămată C.G. a reușit să fugă din locul în care era găzduită, predându-se carabinierilor; autoritățile italiene au ținut-o pe partea vătămată într-un adăpost circa două săptămâni, după care au trimis-o în România, interzicându-i, în prealabil, dreptul de a mai intra pe teritoriul Italiei.

Partea vătămată A.I., care reușise și ea să fugă de la inculpați, fiind găzduită de un cetățean albanz, a rămas în continuare în Italia, revenind în România după doi ani, adică în cursul anului 2005. Partea vătămată C.D. a conținut să danseze și se prostitueze în același club, din Dezenzano banii obținuți din aceste activități fiindu-i luați de inculpatul V.I.; deși inculpatul îi promisese că, atunci când se va întoarce în țară, o să-i dea suma de 4000 euro, la momentul reîntoarcerii efective în România, acesta a refuzat să-i dea vreo sumă de bani, spunându-i că toți banii obținuți de ea au fost cheltuiți; cu toate acestea, în timpul cât a stat în Italia, inculpatul își achiziționase pentru sine o serie de bunuri, inclusiv un autoturism marca O., și trimisese în țară, prin serviciul W.U., membrilor familiei sale, diferite sume de bani.

Împotriva sentinței mai sus- arătate au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și inculpații B.M., V.I.P. și Ș.A.R. Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și nereținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpații au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (V.I.P.) și în baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (B.M. și Ș.A.R.). Prin Decizia penală nr. 23 din 18 februarie 2010, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și de inculpații B.M., V.I.P.

și Ș.A.R., cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, deși inculpații au negat săvârșirea infracțiunilor, susținerile acestora nu au putut fi confirmate probator, aceștia având mereu o poziție procesuală oscilantă în cele două faze procesuale și că declarațiile tuturor martorilor audiați, declarațiile părților civile martore-victime (plângerile acestora), procesele-verbale vizând deplasările părților vătămate și ale inculpaților în/ din România, dovada expedierii de sume de bani de către inculpați din Italia, evaluate în ansamblu, au constituit probe care, coroborate just, au dovedit vinovăția inculpaților, respectiv, săvârșirea de către inculpații Ș.A.R., V.I.P.

și B.M. a infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din aceeași lege. Cu privire la criticile procurorului sub aspectul schimbării încadrării juridice din forma reținerii concursului prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. în forma reținerii infracțiunii continuate, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la situația de fapt reținută probator, la modalitatea săvârșirii fiecărui act material infracțional și de către fiecare inculpat în parte (anterior descrise) fiecare dintre inculpați a desfășurat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte materiale ce au reprezentat elementul material ăl laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, concomitent față de cele 2 părți vătămate majore.

S-a apreciat că a fost înlăturată justificat de către instanța de fond eroarea strecurată în actul de sesizare cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. Referitor la critica procurorului ce a vizat achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a apreciat că este nefondată probator. Elementele definitorii ale acestei infracțiuni, a căror existentă cumulativă este impusă de norma incriminatoare, nu s-a dovedit a fi fost realizate în sensul că nu s-a putut stabili că inculpați ar fi avut o anumită organizare, cu roluri prestabilite și bine determinate și că și-ar fi coordonat acțiunile ilicite. Împotriva deciziei, inculpații V.I.P., B.M.

și Ș.A.R. au declarat în termen legal, recursurile de față. Inculpatul V.I.P. a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât nu au fost audiată partea vătămată C.G., iar în subsidiar reducerea pedepsei pe care o apreciază ca fiind prea mare. Inculpatul B.M. a solicitat: - în principal; - schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic de minori, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 (republicată) cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 13 C. pen., în aceeași infracțiune, cu înlăturarea agravantei prevăzute de alin. (2) al art. 13 din sus-identificat alege; - achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., atât pentru fapta de trafic de minori, în încadrarea juridică exactă (art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001) cât și pentru infracțiunea de trafic de persoane; - în subsidiar; - stabilirea, pentru fapta de trafic de minori, a unei pedepse coresponzătoare corectei încadrări juridice a acesteia. În dezvoltarea acestor motive de casare, apărătorul inculpatului, pe de o parte a arătat că victima A.I.A.

avea la epoca săvârșirii infracțiunii vârsta de 17 ani iar nu sub 15 ani, încât aplicarea agravantei prevăzute de alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 este greșită, iar pe de altă parte, a apreciat că a fost încălcat principiul "in dubio pro reo", probatoriul în baza căruia a fost condmantă fiind axat pe declarațiile părților vătămate, declarații care însă nu au conturat o situație de fapt suficient de clară pentru a răsturna prezumția de nevinovăție; în fine, s-a mai afirmat că inculpatul - care este unicul întreținător are o familie bine orgenizată și un loc de muncă stabil. Inculpata Ș.A.R. a solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., pentru infracțiunea de trafic de minori jar în subsidiar, reevaluarea circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., și reducerea pedepsei stabilite pentru infracțiunea de trafic de persoane, cât și pentru infracțiunea de trafic de minori, precum și, pe cale de consecință, a pedepsei aplicate, la un cuntum care să poată fi executat în condițiile art. 81 sau art. 86 C. pen. Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succedă. 1. Critica referitoare la omisiunea instanței de fond de a o audia la cercetarea judecătorească pe numita C.G.

(parte vătămată), omisiune care ar urma să fie sancționată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la fond-critică formulată, pentru prima dată în recurs de inculpatul V.I.P., nu poate fi primită, pe de o parte, în raport cu constatarea că instanța de fond, confruntată cu imposibilitatea audierii nemijlocite a sus-numitei (care era plecată din țară fără a fi comunicat organelor judiciare adresa la care putea fi citată), l-a ascultat ca martor pe numitul V.D.P. (martor asistent la audierea de către procuror a acestei părți vătămate), care a reprodus din memorie declarația făcut atunci de C.G. (sentință, fila 10), iar pe de altă parte, în raport cu prevederile art. 385 15 alin. (2) lit. c) C. proc.

pen., care nu enumera, între cazurile (prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen.) în care se poate dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, și ipoteza promovată de recurentul inculpat. 2. Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați, fapte care, deși nu au fost recunoscute, au fost dovedite indubitabil. Așa fiind, se apreciază că nu sunt temeiuri pentru achitarea inculpaților, solicitată, de altfel, cu o argumentare identică, și în apel și respinsă, ca nefondată, de instanța de apel. Vinovăția inculpaților a fost probată cu declarațiile tuturor martorilor audiați, declarațiile părților civile martore-victime (plângerile acestora), procesele-verbale vizând deplasările părților vătămate și ale inculpaților în/ din România, recipisele de expediere de sume de bani, de către inculpați din Italia, familiilor lor din țară.

3. Înlăturarea agravantei prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 (republicată), solicitată, pentru prima dată în recurs, de inculpatul B.M., nu poate intra în discuție în raport cu constatarea că, prin rechizitoriu care a fost emis la 11 mai 2007, adică după modificarea art. 13 prin art. unic, pct. 3 din O.U.G. nr. 79/2005 (aprobată cu modificări, prin Legea nr. 287/2005) s-a făct aplicarea alin. (2) în redactarea nouă - avându-se în vedere, neîndoielnic, săvârșirea infracțiunii de două sau mai multe persoane împreună - iar nu în redactarea inițială, care sancționa mai sever (cu închisoarea de la 5 la 15 ani) fapta săvârșită asupra unei persoane care nu a împlinit 15 ani, agravantă în prezent inexistentă; omisiunea Parchetului de a menționa - deși era necesar!

- și incidența art. 13 C. pen. a fost remediată de instanța de fond - prin schimbarea - între altele, și în acest sens - a încarării juridice din rechizitoriu. 4. Nici motivul - comun și subsidiar de recurs - vizând, în esență, "ameliorarea" tratamentului sancționator, nu poate fi primită. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepselor stabilite, acordând semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reținute în sarcina inculpaților cât și datelor ce caracterizează persoana fiecăruia dintre ei, văzând, totodată, și că doi dintre ei - V.I.P. și B.M. - sunt recidiviști. Așa fiind, o reindividualizare a tratamentului sancționator, astfel cum solicită de recurenții inculpați, nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat numai prin executarea efectivă într-un loc de deținere, a pedepsei rezultante aplicate fiecăruia.

În fine, examinându-se cauza și potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat incidența nici a vreunui alt caz de casare din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la casarea hotărârilor pronunțate în cauză. Față de cale expuse, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații V.I.P., B.M. și Ș.A.R. În consecință, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PETRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.I.P., B.M. și Ș.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 23 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat V.I.P. la plata sumei de 525 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile civile A.I.A. și C.G.D. și partea vătămată C.G., se vor avansa din fondul M.J. Obligă pe recurenții inculpați B.M. și Ș.A.R. la plata sumei de câte 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați și câte 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile civile A.I.A.

și C.G.D. și partea vătămată C.G., se vor avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2010.