ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3421/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3421/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 268 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului lași, secția penală,

s-a hotărât astfel:

- în baza art. 334 C. proc. pen. s-a procedat la

schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a

instanței, după cum urmează:

Pentru inculpatul V.I.P., din infracțiunile prevăzute

de art. 12 alin. (2) lit. a) și de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

ambele cu cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., în infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., de art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art.

13 C. pen., și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul B.M., din infracțiunile prevăzute

de art. 12 alin. (2) lit. a), de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., în infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., de art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art.

13 C. pen., și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru inculpata Ș.A.R., din infracțiunile prevăzute

de art. 12 alin. (2) lit. a) de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr.

678/2001, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și de art. 7 din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.,

de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a)

și art. 13 C. pen., și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În raport cu încadrarea juridică astfel stabilită

inculpații au fot condamnați după cum urmează:

- 5 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicere a

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea din

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicere a

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. din

678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 13 C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin.

(4) C. pen. pedepslele au fost contopite în cea mai grea de 5 ani și 4 luni

închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 86

4

alin. (1), coroborat cu art.

83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 93

din 19 februarie 2002 a Tribunalului lași (astfel cum a fost modificată prin

Decizia penală nr. 291 din 11 octombrie 2002 a Curții de Apel lași, rămasa

definitivă prin nerecurare la 23 octombrie 2002), condamnare ce reprezintă

primul termen al recidivei (post condamnatorii) în raport cu fiecare

infracțiune din prezenta cauză, dispunându-se executarea acesteia pe lângă

pedeapsa rezultantă (principală) de 5 ani și 4 luni închisoare, în total 9 ani

și 4 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.

pen., i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata

pedepsei aplicate în vederea executării prin prezenta sentință durata reținerii

și a arestării preventive, de la 29 august 2001 la 20 februarie 2002.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., inculpatul V.I.P. a fost achitat pentru infracțiunea de

constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 5 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicere a

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea din

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicere a

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 13 C. pen.;

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6

luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 4828 din 6

noiembrie 2003 a Judecătoriei lași, rămasă definitivă prin neapelare, și,au

fost repuse în individualitate lor pedepsele stabilite, iar sporul de pedeapsă

- 6 luni închisoare - a fost înlăturat.

S-a constatat că fiecare dintre infracțiunile pentru

care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză de "trafic de persone"

și "trafic de minori" - a fost comisă în concurs real cu infracțiunea

de "ultraj", pentru care fusese condamnat prin sentința penală nr. 2693

din 29 mai 2003 a Judecătoriei lași (rămasă definitivă, prin neapelare, la 25

iunie 2003) și în stare de recidivă post-condamnatorie în raport cu condamnarea

la pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 5138 din 14

noiembrie 2000 a Judecătoriei lași, menținută prin Decizia penală nr. 1289 din

20 noiembrie 2001 Tribunalului lași și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

354 din 9 mai 2002 a Curții de Apel lași).

A fost menținută dispoziția din sentința penală nr. 4828

din 6 noiembrie 2003 a Judecătoriei lași, privind anularea suspendării

condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 2693 din 29 mai 2003 a Judecătoriei lași.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 36 și art.

39 alin. (1) C. pen., pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile

săvârșite în concurs real, respectiv, în stare de recidivă postcondamnatorie -

5 ani și 10 luni închisoare, 5 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 1

an închisoare - au fost contopite, inculpatul B.M. urmând să execute pedeapsa

cea mai grea, de 5 ani și 10 luni închisoare., la care a fost adăugat un spor

de 1 an, în total 6 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.

pen., i-a fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei

aplicate durata reținerii și a arestării preventive, de la 2 martie 1999 la 3 martie

1999, de la 22 august 2000 la 23 august 2000 și de la 24 iunie 2004 la 10

noiembrie 2006.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., inculpatul B.M. a fost achitat pentru infracțiunea de

constituire a unui grup infracționl organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de

persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de

minori, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

13, art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), C. pen.,

pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai

grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.

pen., i-a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., inculpata Ș.A.R. a fost achitată pentru infracțiunea de

constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Au fost respinse, ca tardivă, acțiunea civilă

formulată de partea civilă C.D.G., respectiv, ca nefondată, cea formulată de

partea civilă A.I.A.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus

confiscarea de la fiecare dintre inculpați a sumelor de bani dobândite în urma

comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) și art. 13

alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, după cum urmează:

- suma de 7000 euro, de la inculpatul V.I.P.;

- suma de 6000 euro, de la inculpata Ș.A.R.;

- suma de 2000 euro, de la inculpatul B.M.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător luată

prin ordonanța procurorului din 3 martie 2006 asupra următoarelor bunuri,

ridicate din locuința inculpatului V.I.P. cu ocazia percheziției domiciliare:

- o unitate centrală calculator având carcasa de

culoare albă, cu inscripțiile M. și D.P., aflată la camera de corpuri delicte a

I.P.J. lași;

- o unitate centrală de calculator, aflată la camera

de corpuri delicte a I.P.J. lași;

- suma de 3560 euro, euro depusă, în baza ordinului

de încasare numerar din 03 martie 2007, la B.C.R. - Sucursala lași;

- suma de 500 lei, depusă, în baza chitanței din 03

martie 2006, la Trezoreria Municipiului lași.

- un colier din aur 750 în greutate de 16,35 grame,

având inscripționat în centru prenumele A.;

- un inel din aur 750, în greutate de 2,70 grame,

oval, având gravat chipul unei femei;

- o pereche de cercei semisferici, din aur 585, în

greutate de 1,32 grame;

- o brățară din aur 750 în greutate de 6,60 grame, cu

inscripția M., având atașat un pandativ model ancoră;

- un inel dama din aur 585, model fantezi, având

greutatea de 5,28 grame;

- un inel damă din aur 585, cu o piatra rotundă,

albă, în centru, având greutatea de 2,12 grame, bunuri ce au fost depuse la

data de 6 martie 2006 la Trezoreria lași.

S-a dispus restituirea către inculpatul V.I.P. a

următoarelor bunuri: un ceas de mână marca G., din metal galben, cu brățară din

metal galben, și un pix din metal galben cu inscripția A.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus ca suma de

300 lei reprezentând onorariu avocaților din oficiu în faza de judecată pentru

părțile vătămate, să fie suportată din fondurile speciale ale M.J.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost

obligați la plata, către stat, a sumelor de catre 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei reprezintă onorariu

apărătorilor desemnați din oficiu.

Pentru a hotârî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Cei trei inculpații domiciliază în municipiul lași, V.I.P.

și Ș.A.R. sunt veri primari, iar între inculpată și B.M., în perioada februarie

- mai 2003, a existat o relație de concubinaj.

În luna ianuarie 2003, inculpata Ș.A.R., care

anterior, de mai multe ori, călătorise în Italia și, astfel, cunoștea faptul că

se puteau câștiga sume de bani importante din practicarea prostituției, a luat

hotărârea de a racola tinere românce pe care, prin inducere în eroare

(spunându-le că avea posibilitatea de a le găsi locuri de muncă licite), să le

transporte în Italia în vederea exploatării sexuale.

În baza hotărârii infracționale astfel luate, în

cursul aceleiași luni - ianuarie 2003 - inculpata a abordat-o mai întâi pe

partea vătămată C.G., pe care o cunoștea ca urmare a faptului că locuiesc în

același cartier și căreia i-a propus să meargă în Italia unde ar fi urmat să

lucreze ca dansatoare într-un club de noapte.

În aceeași perioadă, inculpata a abordat-o și pe

partea vătămată C.D., pe care o cunoștea mai demult și căreia i-a propus să

meargă în Italia pentru a lucra într-un club ca dansatoare. În cadrul

discuțiilor purtate, inculpata a asigurat-o pe partea vătămată C.D. cum că

activitatea pe care urma să o desfășoare nu presupunea și întreținerea de

relații sexuale cu eventualii clienți.

Tot în cursul lunii ianuarie 2003, inculpata Ș.A.R. a

cunoscut-o și pe partea vătămată A.I.A. (minoră în vârstă de 17 ani) căreia i-a

spus că îi poate găsi un loc de muncă în calitate de „damă de consumație",

într-un bar din Italia, propunere cu care partea vătămată a fost de acord,

spunându-i, însă inculpatei că nu are pașaport, document ce îi era necesar

pentru a putea călători în străinătate.

La 7 februarie 2003, părțile vătămate C.G., C.D. și A.I.,

însoțite de inculpații Ș.A.R. și V.I.P. au plecat, cu un microbuz, pe ruta

România - Italia, prețul biletelor de călătorie pentru cele trei părți vătămate

fiind plătit de cei doi inculpați din banii proprii.

Părțile vătămate au fost duse într-un club de noapte

din D., club ce aparținea unui cetățean italian cu numele de F., unde li s-a

explicat că urmează să facă streaptease și să se întrețină cu clienții clubului

în așa fel încât să-i determine pe aceștia să facă o consumație cât mai mare.

După câteva zile, inculpații le-au pus în vedere părților vătămate că, atunci

când vor fi solicitate, vor trebui să întrețină, contra cost, relații sexuale

cu clienții clubului.

Așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate C.G.,

C.D. și A.I.A. acestea nu s-au opus la solicitarea inculpaților de a practica

prostituția, însă este cert faptul că această împrejurare nu a fost cunoscută

de victime anterior momentului în care au ajuns în Italia, deoarece inculpații

nu le informaseră asupra acestui aspect.

Cele trei părți vătămate obțineau diferite sume de

bani din activitățile pe care le prestau (câte 50 de euro pe seară în club, 20%

din contravaloarea băuturilor consumate de clienții cu care se întrețineau,

sume de bani primite în urma raporturilor sexuale și alte sume de bani primite

cu titlu de cadou de la clienți), însă toți banii erau luați de către inculpați

sub diverse pretexte. Astfel, inițial, inculpații le-au spus părților vătămate

că le datorează câte 12.000 euro, bani ce reprezentau cheltuielile suportate de

inculpații V.I.P. și Ș.A.R. cu ocazia obținerii pașapoartelor și cu achitarea

contravalorii biletelor de călătorie pe ruta România - Italia, precum și

cheltuielile efectuate pentru obținerea locului de muncă, pentru cazare și

achiziționarea alimentelor necesare.

După o perioadă de circa 2 săptămâni, partea vătămată

C.D. s-a revoltat atât cu privire la faptul că era obligată să se prostitueze

cât și cu privire la faptul că nu primea nici o sumă de bani din cele câștigate

din activitățile prestate, context în care inculpatul V.I. i-a spus că după

trei luni, când va trebui să revină în România, îi va da suma de 4000 euro.

Potrivit declarațiilor pe care părțile vătămate le-au

dat în fața organelor judiciare, acestea nu au plecat de la inculpați, deși cunoșteau

faptul că aceștia își însușeau banii pe care ele îi câștigau, întrucât Ie-a

fost frică,deoarece inculpații le amenințau cu violențe fizice dacă vor fugi,

iar Ș.A.R. și B.M. obișnuiau să le agreseze verbal și fizic.

Pe de altă parte, cele trei părți vătămate nu au

plecat din locul unde stăteau împreună cu inculpații și datorită faptului că nu

cunoșteau limba italiană, nu aveau bani și nici un alt loc în care să poată

locui.

După un interval de circa 2-3 săptămâni de la

momentul la care au ajuns în Italia, între părțile vătămate și doi dintre cei

trei inculpați, precum și între inculpații Ș.A.R. și B.M., a avut loc o ceartă,

acesta din urmă lovind-o pe inculpată, provocând astfel scandal în imobilul în

care locuiau. Urmare acestui incident, proprietarul imobilului în care locuiau

inculpații și părțile vătămate le-a pus în vedere celor doi inculpați să plece

din locuință, ceea ce sa și întâmplat; inculpații Ș.A.R. și B.M. împreună cu

părțile vătămate C.G. și A.I. au plecat în orașul Torino, unde partea vătămată

C.G. a fost cazată împreună cu cei doi inculpați, în timp ce minora A.I. a fost

trimisă la o familie de români cu care inculpatul B.M. era în relații de

prietenie.

În Torino, partea vătămată C.G. a lucrat inițial

într-un club de noapte, în aceleași condiții ca și în D., banii obținui din

activitățile prestate (inclusiv prostituție) fiind însă însușiți în totalitate,

de inculpații Ș.A.R. și B.M.

Întrucât fusese agresată atât fizic cât și sexual de

inculpatul B.M., partea vătămată C.G. a fugit de la acesta, întorcându-se în

localitatea Dezenzano, unde a cerut ajutor de la cetățeanul italian E., acesta

aceptând și găzduind-o într-un imobil ce aparținea unui anume F.

După un timp (câteva zile), la insistențele

inculpatului B.M., pe de o parte, și ca urmare a intervenței numitei M.L. pe

lângă F., pe de altă parte, C.G., nemaiavând unde locui,a fost nevoită să se

întoarcă la Torino la sus-numitul inculpat.

O perioadă de timp, părțile vătămate C.G. și A.I.A. au

continuat să locuiască împreună cu inculpații Ș.A.R. și B.M. însă, la un moment

dat, întrucât inculpații nu mai erau mulțumiți de câștigurile obținute de cele

două femei, B.M. Ie-a pus în vedere că trebuie „să iasă la stradă" și

le-au constrâns fizic să o facă.

Cât au practicat prostituția "în stradă",

cele două părți vătămate, erau controlate periodic.de către unul dintre

inculpați. Mai exact inculpata Ș.A.R. o controla pe partea vătămată C.G., în

timp ce inculpatul B.M. o controla pe minora A.I.A.; inculpații le luau

părților vătămate toți banii pe care acestea îi obțineau din activitatea de

prostituție, motivând că au crescut cheltuielile.

În cele din urmă, partea vătămată C.G. a reușit să

fugă din locul în care era găzduită, predându-se carabinierilor; autoritățile

italiene au ținut-o pe partea vătămată într-un adăpost circa două săptămâni,

după care au trimis-o în România, interzicându-i, în prealabil, dreptul de a

mai intra pe teritoriul Italiei.

Partea vătămată A.I., care reușise și ea să fugă de

la inculpați, fiind găzduită de un cetățean albanz, a rămas în continuare în

Italia, revenind în România după doi ani, adică în cursul anului 2005.

Partea vătămată C.D. a conținut să danseze și se

prostitueze în același club, din Dezenzano banii obținuți din aceste activități

fiindu-i luați de inculpatul V.I.; deși inculpatul îi promisese că, atunci când

se va întoarce în țară, o să-i dea suma de 4000 euro, la momentul reîntoarcerii

efective în România, acesta a refuzat să-i dea vreo sumă de bani, spunându-i că

toți banii obținuți de ea au fost cheltuiți; cu toate acestea, în timpul cât a

stat în Italia, inculpatul își achiziționase pentru sine o serie de bunuri,

inclusiv un autoturism marca O., și trimisese în țară, prin serviciul W.U.,

membrilor familiei sale, diferite sume de bani.

Împotriva sentinței mai sus- arătate au declarat

apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și inculpații B.M.,

V.I.P. și Ș.A.R.

Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și nereținerea dispozițiilor art. 41

alin. (2) C. pen.

Inculpații au solicitat achitarea în baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (V.I.P.) și în baza 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (B.M. și Ș.A.R.).

Prin Decizia penală nr. 23 din 18 februarie 2010,

Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca

nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și de

inculpații B.M., V.I.P. și Ș.A.R., cu obligarea inculpaților la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, deși

inculpații au negat săvârșirea infracțiunilor, susținerile acestora nu au putut

fi confirmate probator, aceștia având mereu o poziție procesuală oscilantă în

cele două faze procesuale și că declarațiile tuturor martorilor audiați,

declarațiile părților civile martore-victime (plângerile acestora), procesele-verbale

vizând deplasările părților vătămate și ale inculpaților în/ din România,

dovada expedierii de sume de bani de către inculpați din Italia, evaluate în

ansamblu, au constituit probe care, coroborate just, au dovedit vinovăția

inculpaților, respectiv, săvârșirea de către inculpații Ș.A.R., V.I.P. și B.M. a

infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și de

trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din aceeași lege.

Cu privire la criticile procurorului sub aspectul

schimbării încadrării juridice din forma reținerii concursului prevăzut de art.

33 lit. a) C. pen. în forma reținerii infracțiunii continuate, prevăzută de art.

41 alin. (2) C. pen., raportat la situația de fapt reținută probator, la

modalitatea săvârșirii fiecărui act material infracțional și de către fiecare

inculpat în parte (anterior descrise) fiecare dintre inculpați a desfășurat, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, acte materiale ce au reprezentat

elementul material ăl laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane,

concomitent față de cele 2 părți vătămate majore. S-a apreciat că a fost

înlăturată justificat de către instanța de fond eroarea strecurată în actul de

sesizare cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la critica procurorului ce a vizat

achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

s-a apreciat că este nefondată probator. Elementele definitorii ale acestei

infracțiuni, a căror existentă cumulativă este impusă de norma incriminatoare,

nu s-a dovedit a fi fost realizate în sensul că nu s-a putut stabili că

inculpați ar fi avut o anumită organizare, cu roluri prestabilite și bine

determinate și că și-ar fi coordonat acțiunile ilicite.

Împotriva deciziei, inculpații V.I.P., B.M. și Ș.A.R.

au declarat în termen legal, recursurile de față.

Inculpatul V.I.P. a solicitat casarea ambelor

hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât nu

au fost audiată partea vătămată C.G., iar în subsidiar reducerea pedepsei pe

care o apreciază ca fiind prea mare.

Inculpatul B.M. a solicitat:

- în principal;

- schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic

de minori, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr.

678/2001 (republicată) cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 13 C. pen., în

aceeași infracțiune, cu înlăturarea agravantei prevăzute de alin. (2) al art. 13

din sus-identificat alege;

- achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen., atât pentru fapta de trafic de minori, în încadrarea juridică

exactă (art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001) cât și pentru infracțiunea de

trafic de persoane;

- în subsidiar;

- stabilirea, pentru fapta de trafic de minori, a

unei pedepse coresponzătoare corectei încadrări juridice a acesteia.

În dezvoltarea acestor motive de casare, apărătorul

inculpatului, pe de o parte a arătat că victima A.I.A. avea la epoca săvârșirii

infracțiunii vârsta de 17 ani iar nu sub 15 ani, încât aplicarea agravantei

prevăzute de alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 este greșită, iar pe

de altă parte, a apreciat că a fost încălcat principiul "in dubio pro

reo", probatoriul în baza căruia a fost condmantă fiind axat pe

declarațiile părților vătămate, declarații care însă nu au conturat o situație

de fapt suficient de clară pentru a răsturna prezumția de nevinovăție; în fine,

s-a mai afirmat că inculpatul - care este unicul întreținător are o familie

bine orgenizată și un loc de muncă stabil.

Inculpata Ș.A.R. a solicitat, în principal,

achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., pentru infracțiunea de trafic de minori jar în subsidiar, reevaluarea

circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) raportat la art.

76 lit. b) C. pen., și reducerea pedepsei stabilite pentru infracțiunea de

trafic de persoane, cât și pentru infracțiunea de trafic de minori, precum și,

pe cale de consecință, a pedepsei aplicate, la un cuntum care să poată fi

executat în condițiile art. 81 sau art. 86 C. pen.

Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce

succedă.

de a o audia la cercetarea judecătorească pe numita C.G. (parte vătămată),

omisiune care ar urma să fie sancționată cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la fond-critică formulată, pentru prima dată în recurs de inculpatul V.I.P., nu

poate fi primită, pe de o parte, în raport cu constatarea că instanța de fond,

confruntată cu imposibilitatea audierii nemijlocite a sus-numitei (care era

plecată din țară fără a fi comunicat organelor judiciare adresa la care putea

fi citată), l-a ascultat ca martor pe numitul V.D.P. (martor asistent la

audierea de către procuror a acestei părți vătămate), care a reprodus din

memorie declarația făcut atunci de C.G. (sentință, fila 10), iar pe de altă

parte, în raport cu prevederile art. 385

15

alin. (2) lit. c) C.

proc. pen., care nu enumera, între cazurile (prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) C. proc. pen.) în care se poate dispune rejudecarea cauzei de către

instanța a cărei hotărâre a fost casată, și ipoteza promovată de recurentul

inculpat.

inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși

în judecată și condamnați, fapte care, deși nu au fost recunoscute, au fost

dovedite indubitabil.

Așa fiind, se apreciază că nu sunt temeiuri pentru

achitarea inculpaților, solicitată, de altfel, cu o argumentare identică, și în

apel și respinsă, ca nefondată, de instanța de apel. Vinovăția inculpaților a

fost probată cu declarațiile tuturor martorilor audiați, declarațiile părților

civile martore-victime (plângerile acestora), procesele-verbale vizând

deplasările părților vătămate și ale inculpaților în/ din România, recipisele

de expediere de sume de bani, de către inculpați din Italia, familiilor lor din

țară.

din Legea nr. 678/2001 (republicată), solicitată, pentru prima dată în recurs,

de inculpatul B.M., nu poate intra în discuție în raport cu constatarea că,

prin rechizitoriu care a fost emis la 11 mai 2007, adică după modificarea art. 13

prin art. unic, pct. 3 din O.U.G. nr. 79/2005 (aprobată cu modificări, prin

Legea nr. 287/2005) s-a făct aplicarea alin. (2) în redactarea nouă - avându-se

în vedere, neîndoielnic, săvârșirea infracțiunii de două sau mai multe persoane

împreună - iar nu în redactarea inițială, care sancționa mai sever (cu

închisoarea de la 5 la 15 ani) fapta săvârșită asupra unei persoane care nu a

împlinit 15 ani, agravantă în prezent inexistentă; omisiunea Parchetului de a

menționa - deși era necesar! - și incidența art. 13 C. pen. a fost remediată de

instanța de fond - prin schimbarea - între altele, și în acest sens - a

încarării juridice din rechizitoriu.

vizând, în esență, "ameliorarea" tratamentului sancționator, nu poate

fi primită.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele

de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele și

lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și

cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a

pedepselor stabilite, acordând semnificația cuvenită atât pericolului social

concret al faptelor reținute în sarcina inculpaților cât și datelor ce

caracterizează persoana fiecăruia dintre ei, văzând, totodată, și că doi dintre

ei - V.I.P. și B.M. - sunt recidiviști.

Așa fiind, o reindividualizare a tratamentului

sancționator, astfel cum solicită de recurenții inculpați, nu se justifică,

scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi

realizat numai prin executarea efectivă într-un loc de deținere, a pedepsei

rezultante aplicate fiecăruia.

În fine, examinându-se cauza și potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat incidența nici a vreunui alt caz de casare

din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi de natură să

ducă la casarea hotărârilor pronunțate în cauză.

Față de cale expuse, în baza art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile

declarate de inculpații V.I.P., B.M. și Ș.A.R.

În consecință, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat,

potrivit dispozitivului.

PETRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații V.I.P., B.M. și Ș.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 23 din 18

februarie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat V.I.P. la plata sumei de

525 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și 25

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile

civile A.I.A. și C.G.D. și partea vătămată C.G., se vor avansa din fondul M.J.

Obligă pe recurenții inculpați B.M. și Ș.A.R. la

plata sumei de câte 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii

desemnați din oficiu pentru inculpați și câte 25 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile civile A.I.A. și C.G.D. și

partea vătămată C.G., se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2010.