Decizia nr. 731/2014 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 6323/101/2010 — recurs împotriva sentinței nr. 213/2011 a Tribunalului Mehedinți

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 35/D/P/2010 din 31 august 2010 emis de Biroul Teritorial Mehedinți al D.I.I.C.O.T., după cum urmează: - pentru inculpatul V.I., din infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 - 34 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.; - pentru inculpatul B.V., din infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 - 34 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; - pentru inculpatul D.A.V., din infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 - 34 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și aplică inculpatului V.I. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea preventivă de 24 de ore, din data de 29 aprilie 2010. În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului B.V. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea preventivă de 24 de ore, din data de 29 aprilie 2010. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.A.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat pe inculpatul D.A.V., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și aplică inculpatului D.A.V. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea preventivă de 24 de ore, din data de 29 aprilie 2010. În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. S-a dispus confiscarea specială a bancnotelor contrafăcute aflate în plicul sigilat înaintat de către B.T. Mehedinți al D.I.I.C.O.T. și depus la grefa instanței, respectiv cele 6 (șase) bancnote din cupiura de 200 RON, precum și a celor două bancnote deteriorate - una din cupiura de 200 RON și una din cupiura de 100 RON. S-a luat act că părțile vătămate PF P.S., SC F. SRL, SC M.E. SRL, SC I. SRL, SC O. SRL, P.F. S.T. și SC A. SRL nu s-au constituit părți civile. În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: - inculpatul V.I. - suma de 1.575 RON, din care 1.000 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru faza de urmărire penală (din această sumă, 300 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegației din 29 aprilie 2010 emisă de Baroul Mehedinți avocatului R.A. și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției) și 575 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru judecata în primă instanță (din această sumă, 75 RON - reprezentând 25% din onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegației din 24 septembrie 2010 emisă de Baroul Mehedinți avocatului E.L. - au fost acordați prin încheierea din data de 15 decembrie 2010); - inculpatul B.V. - suma de 1.500 RON, din care 1.000 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru faza de urmărire penală (din această sumă, 300 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegației din 29 aprilie 2010 emisă de Baroul Mehedinți avocatului N.B. și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției) și 500 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru judecata în primă instanță (prin încheierea din 15 decembrie 2010 a fost respinsă cererea de acordare a cotei - părți din onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegației din 24 septembrie 2010 emisă de Baroul Mehedinți avocatului I.M.); - inculpatul D.A.V. - suma de 1.575 RON, din care 1.000 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru faza de urmărire penală (din această sumă, 300 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegației din 29 aprilie 2010 emisă de Baroul Mehedinți avocatului I.P. și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției) și 575 RON reprezintă cheltuieli stabilite pentru judecata în primă instanță (din această sumă, 75 RON - reprezentând 25% din onorariul apărătorului desemnat din oficiu conform delegației din 24 septembrie 2010 emisă de Baroul Mehedinți avocatului I.A. - au fost acordați prin încheierea din data de 15 decembrie 2010). Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 35 D/P/2010 din 31 august 2010 întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților V.I., B.V. și D.A.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33-34 C. pen. Analizând întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv - proces-verbal de depistare în trafic a autovehiculului marca F.M. în care se aflau cei trei inculpați;- procese-verbale de verificare a autovehiculului și de ridicare a bancnotelor rupte, precum și a bancnotei pe care inculpații au înmânat-o numitei P.S. (și planșele foto anexe);- plângerea și declarația numitei P.S.;- dovadă predare-primire;- raport de expertiză din 29 aprilie 2010 întocmit de I.P.J. Mehedinți cu privire la bancnotele rupte și bancnotele predate de către P.S. și M.G.;- plângerea și declarația numitei M.G.;- proces-verbal de ridicare a bancnotei de la M.G.;- proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii; - dovadă predare-primire;- proces-verbal de consemnare a plângerii și declarațiile numitei D.L.; - proces-verbal de ridicare a bancnotei de la D.L.; - dovadă predare-primire; - proces-verbal de consemnare a plângerii, de ridicare a bancnotei și declarațiile numitei S.T.; - dovadă predare-primire;- raport de expertiză din 03 mai 2010 întocmit de I.P.J. Mehedinți cu privire la bancnota predată de către S.T.; - proces-verbal de consemnare a plângerii, de ridicare a bancnotei și declarațiile numitei C.A.C.; - dovadă predare-primire; - raport de expertiză din 03 mai 2010 întocmit de I.P.J. Mehedinți cu privire la bancnota predată de către C.A.C.; - proces-verbal de consemnare a plângerii, de ridicare a bancnotei și declarațiile numitei T.L.;- dovadă predare-primire; - proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii;- raport de expertiză din 03 mai 2010 întocmit de I.P.J. Mehedinți cu privire la bancnota predată de către T.L.; - plângerea și declarația numitului C.M.; - proces-verbal de ridicare fragmente urme papilare; - declarație martor P.S.; - buletine de expertiză nr. AA din 26 mai 2010 și nr. BB din 26 mai 2010 emise de Banca Națională a României; - declarațiile martorilor M.G., D.L., S.T., T.L., P.S., C.M.M. și C.C.A.;- declarațiile inculpaților, instanța a reținut următoarea stare de fapt: În data de 28 aprilie 2011 inculpații D.A.V., V.I. și B.V., în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, s-au hotărât să se deplaseze pe raza județelor Dolj și Mehedinți, la mai multe magazine sătești de unde să cumpere diverse bunuri - de valoare relativ mică - pe care să le achite - prin inducerea în eroare a vânzătorilor - cu bancnote din cupiura de 200 RON falsificate, în această modalitate bancnotele respective fiind puse în circulație. 1. În realizarea rezoluțiilor infracționale, cei trei inculpați s-au deplasat în comuna P., jud. Dolj, unde, în jurul orelor 14 00 , în magazinul aparținând SC A. a intrat inculpatul B.V., ceilalți doi inculpați așteptând în mașină. Inculpatul a cumpărat bunuri în valoare de 28 RON, efectuând plata cu o bancnotă de 200 RON și primind rest suma de 172 RON. Mai târziu, gestionara D.L. a mai primit o bancnotă de 200 RON cu ocazia altor vânzări, prilej cu care a constatat că între cele două bancnote există diferențe, în sensul că prima ar fi falsă. Cu ocazia audierii numita D.L. a indicat semnalmentele persoanei care i-a înmânat bancnota de 200 RON și, deși nu cu certitudine, l-a recunoscut, după fotografie, pe inculpatul B.V. Prin buletinul de expertiză nr. BB din 26 mai 2010 al Băncii Naționale a României, s-a concluzionat că bancnota primită de la cetățeanul de etnie rromă în ziua de 28 aprilie 2010, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, este contrafăcută și nu are putere circulatorie. 2. În jurul orelor 14 30 , la magazinul SC I. SRL din comuna R., județul Dolj, unde vânzătoare era Ț.L., s-au prezentat doi bărbați de etnie rromă care i-au solicitat acesteia o sticlă de suc F., un pachet de țigări și un corn M., efectuând plata cu o bancnotă de 200 RON, primind rest suma de 180 RON. A doua zi, partea vătămată a recunoscut din fotografiile prezentate pe inculpatul B.V. ca fiind persoana care în ziua precedentă cumpărase bunurile arătate anterior, cu o bancnotă de 200 RON. Bancnota de 200 RON, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, a fost expertizată și prin raportul de expertiză din 03 mai 2010, s-a constatat că este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante tipar O. 3. În aceeași zi, la magazinul SC M.E. SRL din comuna P., județul Dolj, s-a prezentat un cetățean de etnie rromă care a cumpărat un pachet de țigări și o ciocolată, efectuând plata cu o bancnotă de 200 RON, primind restul în cuantum de 185 RON. Prin raportul de expertiză din 03 mai 2010 s-a constatat științific că bancnota în cupiura de 200 RON, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante tipar O. 4. În jurul orei 16 00 , în magazinul din comuna A., județul Dolj, gestionar S.T., s-au prezentat doi cetățeni de etnie rromă care au solicitat bunuri în valoare de 80 RON și au efectuat plata cu o bancnotă de 200 RON, primind rest 120 RON. Prin raportul de expertiză din 03 mai 2010 s-a concluzionat că bancnota de 200 RON, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante tipar O.

În aceeași zi, în jurul orei 17 30 , două persoane de etnie rromă, au intrat în magazinul SC F. SRL din loc. G., județul Dolj, au cumpărat două sticle de suc A. și 4 lame de ras, în valoare de 40 RON și au efectuat plata cu o bancnotă de 200 RON primind rest suma de 160 RON. După aproximativ o oră, vânzătoarea M.G. a constatat că bancnota de 200 RON oferită de cei doi, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, este falsă și a predat-o organelor de poliție. Numita M.G. i-a recunoscut, după fotografii, pe inculpații B.V. și V.I. Banca Națională a României, prin buletinul de expertiză nr. BB din 26 mai 2010 a comunicat că această bancnotă este contrafăcută și nu are putere circulatorie.

În aceeași dată - 28 aprilie 2010, în jurul orelor 18 00 , în magazinul SC O. SRL din comuna P.M., județul Dolj, unde era gestionar C.M., s-a prezentat un cetățean de etnie rromă care a solicitat o geantă de voiaj în valoare de 18 RON. Înainte de a primi bunul, cetățeanul respectiv a oferit drept preț o bancnotă de 200 RON și în urma examinării de către gestionar, acesta și-a manifestat îndoiala că nu este bună, fapt ce l-a determinat pe cumpărător să o ia din mâna gestionarului și să părăsească magazinul. C.M. l-a recunoscut, după fotografie, pe inculpatul D.A.V.

În jurul orelor 18 30 , inculpații D.A.V. și B.V. au intrat în magazinul P.F. P.S. de unde au cumpărat trei conserve de pește și alte bunuri în valoare de 20 RON, efectuând plata cu o bancnotă de 200 RON. Deși vânzătoarea a avut dubii cu privire la bancnota primită de la inculpați, aceștia au convins-o că este bună, spunându-i că au luat salariul și arătându-i, în portofel, alte bancnote din aceeași cupiură. După primirea restului, cei doi inculpați au ieșit din magazin, s-au urcat într-o mașină marca F., de culoare albastru închis, în care se afla și inculpatul V.I. și au părăsit zona, îndreptându-se în direcția Cujmir. La scurt timp, P.S. a sesizat prin serviciul unic de urgență 112 Poliția orașului V.M., cele petrecute. Pe baza semnalmentelor oferite prin telefon, subofițeri din cadrul poliției V.M. au oprit pentru control autoturismul marca F.M., la volanul căruia se afla inculpatul D.A.V., alături, pe bancheta din față, se afla inculpatul B.V., iar pe bancheta din spate, inculpatul V.I. Aceștia au fost conduși la sediul poliției, cauza fiind preluată de lucrători din cadrul S.C.C.O. Mehedinți. Aici s-a prezentat și partea vătămată P.S. - cea care sesizase fapta - și în prezența martorilor asistenți i-a recunoscut pe numiții D.A.V. și B.V., ca fiind persoanele care, cu puțin timp în urmă, în schimbul produselor cumpărate, i-au oferit o bancnotă de 200 RON falsă, pe care a și predat-o organelor de poliție. Totodată, existând informații că în momentul efectuării plății cei trei aveau mai multe bancnote asemănătoare cu cea „falsă”, o echipă operativă împreună cu un ofițer criminalist s-au deplasat la locul unde a fost oprit inițial autoturismul și într-o rigolă au descoperit și ridicat două bancnote: una de 200 RON și a doua de 100 RON. Cele două bancnote „rupte” au fost reconstituite și împreună cu cea de-a treia, primită de la P.S., au fost supuse expertizării. Prin raportul de expertiză din 29 aprilie 2010, s-a concluzionat că: - bancnota în cupiura de 200 RON, reconstituită, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante (tipar O.); - bancnota reconstituită, în cupiura de 100 RON, emisiunea 01 iulie 2005, cu seria ZZ, este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante (tipar O.); - bancnota de 200 RON, emisiunea 01 decembrie 2006, seria XX, primită de la partea vătămată P.S., este contrafăcută cu ajutorul unei imprimante (tipar O.). De asemenea, prin raportul de expertiză din 29 aprilie 2010 s-a stabilit cu certitudine că pe una din cele două bancnote „rupte” a fost găsit un fragment de urmă papilară creat de „relieful papilar al regiunii digitopalmare de la palma stângă a numitului V.I.”. În autoturismul oprit pentru control, în care se aflau inculpații, au fost identificate bunurile cumpărate de la P.S., precum și alte bunuri provenite de la celelalte părți vătămate. Cu privire la încadrarea juridică, s-a constatat că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Având în vedere dispozițiile legale mai sus precizate, precum și aspectele rezultate din cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanta Ministerului Public, la încadrarea juridică s-au reținut, alături de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și dispozițiile art. 2 lit. a) din același act normativ, dispoziții care definesc noțiunea de grup infracțional organizat. De asemenea, s-a constatat că prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a fiecărui inculpat pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și unei infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Având în vedere starea de fapt mai sus descrisă, dispozițiile legale anterior precizate, precum și faptul că inducerea în eroare s-a comis cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, pentru fiecare inculpat, din art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele comise de fiecare dintre cei trei inculpați, constând în aceea că în ziua de 28 aprilie 2010, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au indus în eroare reprezentanții părților vătămate PF P.S., SC F. SRL, SC M. Exim SRL, SC I. SRL, PF S.T. și SC A. SRL, cu prilejul cumpărării unor bunuri de la acestea, prin folosirea unor bancnote de 200 RON false, în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, s-a reținut că realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., comisă în formă continuată, în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. În această infracțiune unică, în formă continuată, a fost absorbită și tentativa de înșelăciune comisă în dauna părții vătămate SC O. SRL Poiana Mare. Faptele comise de fiecare dintre cei trei inculpați, constând în aceea că în ziua de 28 aprilie 2010, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au deținut și au pus în circulație mai multe bancnote din cupiura de 200 RON falsificate, s-a reținut că realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Referitor la punerea în circulație a bancnotei în ceea ce privește tentativa la înșelăciune comisă în dauna părții vătămate SC O. SRL Poiana Mare s-a constatat că fapta a rămas în faza tentativei - nu s-a realizat efectiv punerea în circulație, tentativă ce se absoarbe în infracțiunea unică în formă continuată. Deși opiniile exprimate în doctrină și jurisprudență nu sunt convergente, s-a apreciat că nu se pot reține, în concurs, atât deținerea în vederea punerii în circulație cât și punerea în circulație a bancnotelor falsificate. În cazul în care persoana care a deținut bancnota falsă o și pune în circulație răspunderea penală ar fi fost angajată doar pentru punerea în circulație a bancnotei false. Fiind săvârșite două infracțiuni înainte ca pentru vreuna dintre ele să se pronunțe o hotărâre definitivă de condamnare, au fost aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracțiuni. Față de inculpatul B.V., având în vedere că la data de 06 octombrie 2006 a fost liberat condiționat, cu un rest neexecutat de 878 de zile, din executarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare pentru o infracțiune de tâlhărie, aplicată prin sentința penală nr. 302 din 17 iulie 2002 a Judecătoriei Ploiești - definitivă prin decizia penală nr. 1389 din 19 martie 2003 a C.S.J., au fost aplicate și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., prezentele infracțiuni fiind comise în stare de recidivă postexecutorie. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 s-a constatat că nu sunt realizate condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) partea I din același act normativ, regăsindu-se situația definită prin dispozițiile art. 2 lit. a) partea a II - a din același act normativ. Astfel, probele administrate în cauză nu au relevat certitudinea că s-a constituit un grup care să existe pe o perioadă suficient de mare de timp și care să fi fost structurat și să fi acționat coordonat. Simplele prezumții rezultate din faptul că în alte localități din România a mai fost pusă în circulație aceeași bancnotă de 200 RON falsificată nu au fost suficiente pentru a considera că inculpații - potrivit rechizitoriului doar cei trei au fost descoperiți - aveau un anumit rol determinat în structura grupului și că au acționat prin coordonare cu alți membri nedescoperiți încă. S-a pus problema subzistenței infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003: „Inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.”, dar s-a considerat doar normă de trimitere în concordanță cu practica Curții de Apel Craiova. În aceste condiții, nefiind realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, s-a dispus achitarea inculpaților pentru această infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., reținând următoarele: - limitele pedepselor prevăzute de lege sunt între 3 și 5 ani închisoare, respectiv, între 3 și 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi; - inculpații au comis un concurs real de infracțiuni, ambele infracțiuni prezentând un grad de pericol social destul de ridicat; - inculpatul B.V. a comis infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie; - inculpatul V.I. are antecedente penale, condamnările anterioare încadrându-se în dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.; - prejudiciile au fost relativ mici, iar părțile vătămate nu s-au mai constituit părți civile; - atitudinile procesuale nesincere ale inculpaților. Nu au fost reținute, ca întemeiate, aspectele solicitate de apărătorii inculpaților privind achitarea acestora pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Probele mai sus menționate au format convingerea că inculpații au comis infracțiunile de înșelăciune prin punerea în circulație a bancnotelor despre care cunoșteau că sunt false. În cauză inculpații nu au reușit să probeze lipsa de temeinicie a probelor administrate în cursul urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești, acest fapt fiind consecința exclusivă a atitudinii nesincere. Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea inculpaților. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Mehedinți, V.I., B.V. și D.A.V. Parchetul a susținut că: - nelegal și netemeinic, s-a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care aceștia s-au coordonat între ei, au avut roluri bine determinate, au mers în aceeași zi la mai multe magazine aflate în două județe și au pus în circulație bancnote false confecționate la aceeași imprimată; - nelegal, s-a reținut infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., alin. (3) vizând înșelăciune comisă cu prilejul încheierii sau executării unui contract, efectuarea de cumpărături cu bancnote contrafăcute, neimpunând o asemenea încadrare juridică și că; - nu s-a indicat termenul de drept în baza căruia s-a dispus confiscarea specială. Inculpații au solicitat achitarea cu aplic. art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că sunt nevinovați, iar probatoriul administrat nu a demonstrat vinovăția lor. S-a arătat că declarațiile unor martori au fost oscilante, asemănător și celelalte probe administrate ce nu au creat convingerea vinovăției cu certitudine a celor trei inculpați. Cu ocazia dezbaterilor, în teză subsidiară, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate și schimbarea modalității de executare, prin suspendarea condiționată a executării acestora. Prin decizia penală nr. 257 din 03 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelului Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Mehedinți, împotriva sentinței penale nr. 213 din 27 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 6323/101/2010. S-a desființat, în parte sentința, în sensul că a precizat temeiul confiscării în dispozițiile art. 118 lit. f) C. pen. S-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-au respins ca nefondate apelurile inculpaților V.I., B.V. și D.A.V., declarate împotriva aceleiași sentințe penale. Au fost obligați apelanții inculpați la 1000 RON, din care, câte 300 RON pentru fiecare, onorarii avocat oficiu către BA Craiova, ce s-au suportat din fondurile avansate de Ministerul Justiției. Analizând apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat următoarele: Apelul Parchetului a fost întemeiat doar în ceea ce privește omisiunea primei instanțe de a indica temeiul legal al confiscării speciale în condițiile în care din dispozitivul sentinței atacate rezultă, între altele, că s-a dispus doar generic confiscarea bancnotelor contrafăcute. Aceasta pentru că în baza unei practici constante în materie, în cazul infracțiunilor de falsificare de monede sau alte valori, prev. de art. 282 C. pen., confiscarea specială a bancnotelor falsificate, trebuie dispusă în baza art. 118 lit. e) C. pen. nu a art. 118 lit. b) C. pen., vizându-se de fapt „bunuri a căror deținere este interzisă de lege”. Încadrarea juridică reținută a fost exactă și, de asemenea, soluția de achitare a fost legală. Într-adevăr, din studiul actelor dosarului și al întregului material probator administrat, nu s-a confirmat existența unor dovezi certe, privind forme sau modalități de organizare a grupării, care, așa cum a motivat corect instanța de fond, respectiv „să existe pe o perioadă suficient de mare de timp, bine structurată și care să fi acționat coordonat”. Deplasarea inculpaților în magazinele situate pe raza celor două județe, s-a realizat efectiv doar în ziua de 28 aprilie 2010, dată la care au și fost puse de altfel în circulație bancnotele falsificate. În aceste condiții, nu s-a demonstrat, convingător, rolul inculpaților în structura grupului, coordonarea cu alți membri, participarea lor concretă la falsificarea bancnotelor – acțiunea de bază, forme sau modalități de organizare, coexistența unei rezoluții infracționale în comiterea faptei de asociere, existența unor reguli de acțiune, repartizarea unor roluri, etc. Nu au fost întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., astfel că nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens, așa cum s-a solicitat în apel, de Parchet. Elementul material al laturii obiective ce caracterizează infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, s-a caracterizat prin patru modalități de acțiune, respectiv asocierea, inițierea, aderarea sau sprijinirea, acestea într-adevăr având conținut alternativ, oricare fiind suficientă pentru existența infracțiunii. Inițierea a presupus comunicarea ideii altor persoane, propunerea de a adera la aceasta; aderarea în același sens a însemnat manifestarea de voință expresă sau tacită de a face parte din grup, iar sprijinirea a vizat o anume activitate care, deși nu face parte din asociere ajută să ființeze sau chiar să pregătească săvârșirea infracțiunii. Nici una din aceste modalități enumerate nu s-au regăsit în speță, existența infracțiunii presupunând mai multe persoane în calitate de subiecți activi care să privească o asociere cu finalitatea săvârșirii mai multor infracțiuni. Infracțiunea de asociere a implicat așa cum s-a arătat, mai multe condiții intrinseci și anume organizarea grupului, reguli de acțiune, o ierarhie a membrilor și repartizarea rolurilor acestora, care nu au fost demonstrate în cauză. S-au respins apelurile inculpaților în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Faptele expuse au fost dovedite cu procesele-verbale întocmite de organele de poliție, declarațiile inculpaților, declarațiile părților vătămate, ale martorilor, precum și cu rapoartele tehnico – științifice efectuate în cauză. Edificatoare au fost cele declarate de martorii P.S., M.G., D.L., S.T., C.A.C., T.L. și C.M. care, în ansamblu, au confirmat activitatea infracțională a inculpaților la magazinele de pe raza a două județe, prezența lor acolo. În ceea ce privește regimul sancționator, s-a apreciat că s-au stabilit pedepse legale și temeinice care, atât ca durată cât și ca modalitate de executare, corespund gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite cât și a datelor ce caracterizează persoana inculpaților, doi dintre ei cu multiple condamnări. Văzând și disp. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.V. care a solicitat admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei, invocând ca motiv de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și, pe fond, reindividualizarea pedepsei și reținerea art. 320 1 C. proc. pen., având în vedere că la data judecării fondului nu era în vigoare Legea nr. 202/2010, iar la Curtea de apel nu s-a pus în discuție această instituție, aspect care impune a fi întrebat inculpatul dacă dorește să fie judecat în procedura prevăzută de 320 1 C. proc. pen.. În aplicarea legii penale mai favorabile a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice, conform art. 5 din Legea nr. 255/2013, astfel: din infracțiunea prev. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, care prevede pedepse între 3 și 12 ani, în infracțiunea prev. de art. 310 din noul C. pen., cu pedepse între 3 și 10 ani, iar din infracțiunea prev. de art. 215 C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) din noul C. pen. Înalta Curte analizând recursul formulat prin prisma cazului de casare invocat și, de asemenea, în considerarea dispozițiilor art. 5 din noul C. pen. apreciază că recursul formulat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse. Analiza incidenței primului caz de casare invocat de inculpat și circumscris dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., motivat de faptul că la data judecării fondului nu era în vigoare Legea nr. 202/2010, iar la Curtea de apel nu s-a pus în discuție această instituție, aspect care impunea obligativitatea întrebării inculpatului dacă dorește să fie judecat în procedura prevăzută de 320 1 C. proc. pen. și respectiv aplicarea acestei instituții este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse. Deși inculpatul B.V., invocă încălcarea unor dispoziții legale care dacă i-ar fi fost aduse la cunoștință ar fi determinat aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, respectiv procedura prevăzută de 320 1 C. proc. pen., actele dosarului relevă contrariul. Motivele de apel depuse în această fază la dosarul cauzei prin apărător ales, aflate la dosar apel, relevă faptul că nemulțumirile inculpatului raportat la soluția primei instanțe vizează greșita sa condamnare, iar dezvoltarea motivelor relevă pretinsa încălcare a prezumției de nevinovăție, astfel că nu poate fi primită apărarea acestuia în sensul neaplicării procedurii simplificate prevăzută de 320 1 C. proc. pen. Totodată la termenul din 29 august 2012, instanța de apel ia declarație expresă inculpatului B.V., când i se aduc la cunoștință drepturile procesuale, acesta manifestându-și în deplină cunoștință de cauză disponibilitatea procesuală de a da declarație și în cuprinsul căreia acesta nu numai că nu adoptă o poziție de recunoaștere, ba mai mult decât atât susține că este nevinovat și că nu dorește să fie condamnat. Așadar toate aceste aspecte relevă că inculpatului B.V. i s-au respectat toate drepturile și i s-a dat posibilitatea să-și recunoască fapta și să beneficieze de instituția reglementată în art. 320 1 C. proc. pen., susținerile sale fiind nesincere sens în care Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare circumscris dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Nici aplicarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 255/2013, nu-și găsesc aplicabilitatea în raport de următoarele considerente. Inculpatul B.V. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 rap. la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; iar cu privire la infracțiunea de grup infracțional organizat a fost achitat. Raportat la infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat, Înalta Curte constată că legea veche este legea mai favorabilă pentru următoarele considerente: În sarcina inculpatului pe lângă fiecare infracțiune pentru care a fost condamnat au fost reținute dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. care în reglementarea de bază nu includ ca și condiție de incriminare existența unității de subiect pasiv astfel cum prevăd reglementările din actualul C. pen. în conținutul art. 35 C. pen. Cum în speță avem o pluralitate de subiecți pasivi, dacă s-ar da eficiență dispozițiilor legii noi referitoare la forma continuată a infracțiunii ar echivala cu transformarea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiuni în formă continuată în infracțiuni concurente (respectiv în atâtea infracțiuni câte părți vătămate avem) și respectiv aplicarea regulilor care reglementează concursul de infracțiuni; care în prezent prevăd un regim sancționator mult mai sever și aceasta, întrucât dispozițiile ce reglementează în prezent această instituție regăsite în dispozițiile art. 38 C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen. impun aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate ceea ce ar determina ca în final pedeapsa rezultantă de executat a inculpatului să fie mult mai mare. Totodată tratamentul sancționator al recidivei este mai favorabil în C. pen. vechi, în sarcina inculpatului s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. care prevedeau ca și tratament sancționator cu caracter supletiv posibilitatea aplicării unei pedepse până la maximul special și, de asemenea, cu același caracter posibilitatea aplicării unui spor în condițiile în care se aprecia că maximul special nu este îndestulător. Analiza noului tratament sancționator pentru situația recidivei postexecutorii și regăsită actual în depozițiile art. 43 alin. (5) noul C. pen. prevăd că ”după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate”, fără a lăsa la latitudinea instanței posibilitatea de majorare sau nu a pedepsei. Așadar și sub acest aspect Înalta Curte apreciază că legea veche este legea mai favorabilă inculpatului, aplicarea tratamentului sancționator și raportat la această instituție ar genera o pedeapsă mai grea. Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată în cauză întrunește toate condițiile de legalitate sens în care va respinge ca nefondat recursul formulat Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.