ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3906/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3906/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3906 din 28 noiembrie 2012 Prin sentința penală nr. 51/ S din 3 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului L.S.D., din infracțiunea prevăzută de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - modificată raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen. (fapta din 26 octombrie 1999), art. 248 C. pen. (fapta din 30 august 2002), art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din februarie 2005), art. 248 C. pen. (fapta din 30 mai 2002), art. 248 C. pen.
(fapta din 09 octombrie 2002), art. 248 C. pen. (fapta din 21 ianuarie 2000), art. 6, 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din anul 2003). În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului G.G.O., din infracțiunea prevăzută de art. 6, 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 - modificată, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din 26 octombrie 1999), art. 25 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din 30 august 2002), art. 25 raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.
(fapta din februarie 2005), art. 25 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din 30 mai 2002), art. 25 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din 09 octombrie 2002), art. 25 raportat la art. 248 C. pen. (21 ianuarie 2000), art. 25 raportat la art. 6, 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din anul 2003). I. În temeiul art. 6, 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.S.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de primirea de foloase necuvenite săvârșită în anul 2003. În temeiul art. 289 C. pen., raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.
a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual epuizată la 9 octombrie 2002. În temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită săvârșită în luna iunie 1999. În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 6 ani, iar în temeiul art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș potrivit programului de supraveghere, să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 3 alin. (3 lit. a) C. pen. a fost obligat inculpatul să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității pe o durată de 200 de ore, într-o locație stabilită de Serviciul de Probațiune.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu va îndeplini, cu rea-credință, măsurile de supraveghere și obligația stabilită, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia. S-a făcut aplicarea art. 13 C. pen.
cu privire la neaplicarea art. 71 alin. (1) și (5) C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 13 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din 27 iunie 2001). În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și art. 13 alin. (2) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen. (faptele din 26 octombrie 1999, 30 august 2002, 30 mai 2002, 09 octombrie 2002, 21 ianuarie 2000). În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.
pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din februarie 2005), pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată (fapta din 19 mai 2003), pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta epuizată în 15 octombrie 2003), pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. (fapta din 16 august 2002). II. În temeiul art 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.G.O., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals epuizată în luna octombrie 2002 În baza art. 81 C. pen.
raportat la art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 13 C. pen. cu privire la neaplicarea art. 71 C. pen.
raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 6, 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din anul 2003). În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și art. 13 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 25 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din 26 octombrie 1999 și cea din 21 ianuarie 2000) În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.
pen. a fost achitat inculpatul G.G.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din 30 august 2002), pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din februarie 2005) și pentru două infracțiuni prevăzute de art. 25 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din 30 mai 2002 și din 09 octombrie 2002). III. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 13 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B.V.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (fapta din luna iunie 1999). În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.
pen. și art. 13 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta epuizată în luna iunie 2001). În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu. În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.S.D. a sumei de 22.104 dolari SUA, prin echivalentul în lei la data plății. În temeiul art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.S.D. a sumei de 1.910,2 lei. În temeiul art. 163 C. proc. pen. s-a dispus revocarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 6 ianuarie 2006 asupra autoturismului și menținerea sechestrul asigurător instituit asupra telefonului mobil, în valoare de 20 milioane lei.
În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 192 alin. (1) pct. 3 și alin. (3) C. proc. pen. au fost obligați inculpații L.S.D. și G.G.O. la plata a câte 10.800 lei fiecare, reprezentând o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat, restul rămânând în sarcina statului iar inculpatul B.V.L. a fost obligat cu același titlu la plata către stat a sumei de 20.800 lei. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 22 februarie 2006 al D.N.A.
- Serviciul Teritorial Târgu-Mureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: L.S.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de: luare de mită în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - modificată raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., luare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (2) C. pen., fals intelectual în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., raportat la art. 1 alin. (2) C. pen., art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată, abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.G.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de: dare de mită în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6, 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 - modificată, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și B.V.L., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de: dare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen., uz de fals în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt s-a reținut că începând cu data de 01 ianuarie 1999 și până la data trimiterii în judecată inculpatul L.S.D. a ocupat pe rând funcțiile de director general adjunct, director general, director și director executiv al D.G.F.P. Mureș. În această perioadă, profitând de atribuțiile și poziția conferite de funcție, precum și de influența pe care o avea asupra angajaților din subordine, acesta a favorizat, în mod repetat, pentru obținerea unor foloase materiale și în temeiul unor relații de prietenie cu administratorii mai multor societăți comerciale, printre care SC B.A. SA, SC U.I. SRL, SC H. SRL, SC E.G. SRL și SC A.P. SRL. Favorizarea societăților comerciale menționate de către inculpatul L.S.D.
s-a concretizat, prin semnarea de către acesta a unor convenții de acordare a unor înlesniri la plată a obligațiilor la bugetul de stat, în favoarea agenților comerciali, deși documentațiile întocmite pentru încheierea acestor convenții au fost făcute fără respectarea dispozițiilor legale, prin eliberarea unor certificate de atestare fiscală false, conținând mențiuni necorespunzătoare adevărului, unele nici măcar înregistrate la D.G.F.P. Mureș sau A.F.P. Târgu - Mureș. Aceste certificate de atestare fiscală au fost folosite de către agenții economici pentru participarea și câștigarea unor licitații din fonduri publice, pentru investiții de ridicată valoare. Activitățile de favorizare a unora dintre agenții economici mai sus menționați, s-au mai concretizat și prin intervenția abuzivă a inculpatului L.S.D.
asupra funcționarilor publici din cadrul A.F.P. Târgu Mureș, atât cu prilejul întocmirii unor documentații în vederea acordării înlesnirilor la plată a obligațiilor către bugetul de stat, cât și prin nedeclanșarea sau întreruperea unor proceduri de executare silită împotriva agenților economici care acumulaseră datorii însemnate la bugetul de stat. Prin influența pe care inculpatul L.S.D. o avea, datorită funcției, asupra funcționarilor din cadrul D.G.F.P. Mureș și A.F.P. Târgu Mureș și de notorietate publică fiind relațiile de prietenie existente între acesta și administratorii acestor societăților comerciale, practic acești agenți economici s-au bucurat de un tratament preferențial în raporturile cu organele fiscale, ele fiind, practic, protejate de învinuitul L.S.D.
Cu privire la acuzațiile aduse inculpaților în legătură cu favorizarea SC B.A. SA instanța de fond a reținut că inculpații S.L.D. și B.V.L. au invocat în apărarea lor mai multe argumente menite să-i dezvinovățească.
În legătură cu acuzația că ar fi favorizat SC B.A. SA cu prilejul acordării în cursul lunii iulie 2001 a unei înlesniri la plată, inculpatul S.L.D. a arătat că el făcea partea din Comisia constituită în baza O.G. nr. 43/2001 și O.M.F.P. nr. 1195/2001, alături de alți patru membrii care analizau toate documentele în baza cărora se acordau înlesnirile, potrivit actelor normative arătate. În aceste împrejurări înlesnirea acordată SC B.A. SA în cursul lunii iulie a anului 2001 a fost acordată cu respectarea ad literam a prevederilor O.M.F.P. 1195/2001, care nu prevedea obligativitatea întocmirii unei Note de constatare sau a unui proces-verbal, ci doar a uni referat întocmit de A.F.P. Târgu Mureș, în care se menționau sumele propuse spre eșalonare și sumele propuse prin referat coincid perfect cu sumele solicitate spre eșalonare de agentul economic și regăsite în balanța pe luna mai 2001. De altfel, toții membrii comisiei au considerat că referatul întocmit de A,.F.P. Târgu Mureș este suficient pentru acordarea înlesnirii, întrucât confirma sumele solicitate de agentul economic care coincideau cu datoriile aferente înscrise de acesta din urmă în balanța pe luna mai 2001. În legătură cu faptul că societatea comercială ar fi plătit dividende acționarilor pe durata acumulării datoriilor bugetare, O.M.F.P. 1195/2001 nu mai prevedea aceasta ca fiind o condiție de acordare a unor astfel de înlesniri, acestea fiind prevăzute doar de H.G. 1165/2000, care fusese abrogat prin O.G. nr. 43/2001. De asemenea acesta susține că documentația, la data aprobării cererii, îndeplinea toate exigențele O.M.F. nr. 1195/2001. Cu privire la acest aspect inculpatul B.V.L. a susținut că, toate înlesnirile la plată a obligațiilor către bugetul de stat, acordate SC B.A. SA au fost legale și au fost acordate în baza uzării de un drept al său, recunoscut de lege și societatea al cărei administrator era și este a respectat în tocmai graficele de eșalonare, achitând integral sumele datorate bugetului de stat, respectând totodată și celelalte condiții stipulate în înlesnirile acordate, precizând totodată că pentru obținerea fiecărei înlesniri la plată, documentația depusă de societatea pe care o reprezintă a fost completă.
Referitor la acuzația de fals intelectual, privind eliberarea în favoarea SC B.A. SA a certificatelor de atestare fiscală din 03 februarie 2000, din 15 noiembrie 2000 și din 27 iunie 2001, inculpatul L.S.D. a arătat că aceste certificate fiscale nu au fost eliberate în baza O.M.F. nr. 448/1999, ci în baza O.G. nr. 12/1993 și, respectiv O.G. nr. 60/2001, care reglementau condițiile de participare la licitații a agenților economici, menționând că acordarea sub această formă a certificatelor s-a făcut datorită prevederilor exprese ale actelor normative speciale, care cereau, nu certificate de atestare fiscală, ci „dovadă”, în cazul O.G. nr. 12/1993 și „certificat constatator”, în cazul O.G. nr. 60/2001 – cu privire la impozitele și taxele exigibile la bugetul de stat, la data participării la licitație. În privința realității mențiunilor din certificatele de atestare fiscală, inculpatul L.S.D. a declarat că pe fiecare din aceste trei certificate fiscale a menționat că SC B.A. SA nu avea datorii restante la bugetul de stat, întrucât la data menționată în aceste certificate societatea în cauză nu prezenta datorii exigibile la bugetul de stat. Deoarece societatea a făcut un angajament de plată la data eliberării certificatului constatator din 2001, nu mai avea datorii exigibile. Aceasta susține că tot ce ținea de partea formală și anume, cerere, înregistrare, mod de expediere, nu era în competența sa și nu intra în atribuțiile sale de serviciu. El nu răspundea decât pentru ceea ce a confirmat prin semnătură și ștampilă. În legătură cu acuzația de uz de fals, prin folosirea celor trei certificate de atestare fiscală, din 03 februarie 2000, din 15 noiembrie 2000 și din 27 iunie 2001, inculpatul B.V.L. a menționat la urmărirea penală că de fiecare dată el a depus la organele fiscale toată documentația necesară eliberării unor astfel de certificate și din punctul său de vedere, acestea au fost legal eliberate, întrucât nu avea datorii exigibile la bugetul de stat, precizând totodată că el nu a avut nici un moment sentimentul că folosește un act fals, apreciind că cererile au fost soluționate prin eliberarea certificatelor respective.
Referitor la acuzația de luare de mită inculpatul L.S.D. a susținut că la sfârșitul anului 1996, i-a împrumutat lui B.V., ca persoană fizică, suma de 12.000 DM, pe care acesta a folosit-o să-și pună pe picioare firma pe care tocmai o deschisese, dar nu au întocmit nici un act privind acordarea acestui împrumut întrucât erau prieteni de circa 20 de ani și au considerat că nu se impune încheierea unui astfel de act între prieteni. Acesta a precizat că existența acestui împrumut este cunoscută doar soțiile celor doi. Începând cu anul 1996 și până prin anul 1999 B.V.L. nu a putut să-i restituie banii pe care i-a împrumutat, astfel că în 1999 acesta, aflând că inculpatul L.S. intenționează să cumpere un autoturism, i-a propus să plătească el avansul pentru o mașină, lucru pe care l-a făcut, dându-i d-lui B.V. aproximativ 8.000 dolari SUA sau echivalentul în lei, dl. B. i-a depus în bancă pe numele societății comerciale și a plătit avansul pentru autoturismul pe care inculpatul și l-a ales, urmând ca în schimbul sumei de 12.000 DM, pe care i-o dăduse în 1996, dl. B. să plătească prin SC B.A. SA ratele la autoturism, iar după ce s-au plătit ratele, el cumpărat autoturismul cu 10 milioane lei. acesta susține că a stabilit cu dl. B. ca ratele plătite de SC B.A. SA să coincidă cu suma de bani pe care i-o dăduse împrumut în anul 1996 și astfel practic îi era restituită suma de bani cu care îl împrumutase. Dl. B.V. a introdus banii dați de inculpatul L.S. cu titlu de avans în societate, prin dispoziție de încasare în bancă, iar suma pe care i-a predat-o acesta reprezenta 50 % din valoarea autoturismului și totodată avansul pentru acesta, iar restul de 50 % urma să fie plătit de către SC B.A. SA în contul datoriei pe care B.V. o avea la el. Pentru ca întreaga operațiune să fie legală, s-a încheiat un contract de comodat între SC B.A. SA și inculpatul L.S., în baza căruia acesta a folosit autoturismul până în decembrie 2004, când a fost cumpărat acest autoturism cu 10 milioane lei. Inculpatul a susținut că împrumutul acordat de el a fost confirmat și de martorul L.C., audiat de instanță, arătând că acest contract a fost încheiat în anul 1999, când încă nu exista Legea funcționarului public, Legea nr. 78/2000 sau un alt act normativ care să incrimineze un asemenea contract cu o societate comercială. La rândul său, cu privire la acuzația de dare de mită, inculpatul B.V.L. a susținut aceleași aspecte ca și inculpatul L.S.D., cu deosebirea că suma de bani primită în anul 1996 de la inculpatul L.S.D. a folosit-o în interes strict personal și nu pentru societatea pe care o administra, SC C.T. SA, nefiind înregistrată sub nici o formă în contabilitatea societății, neavând legătură cu aceasta. Acesta susține de asemenea că despre acest împrumut nu au cunoștință decât soțiile celor doi, că a primit de la inculpatul L.S.D. suma de 130.000.000 lei pentru a depune avans la autoturismul achiziționat pe firma SC B.A. SA și că a achitat în întregime autoturismul după aproximativ 2 ani și jumătate, iar după circa 5 ani de la data încheierii contractului de comodat i-a vândut definitiv autoturismul inculpatului L.S.D. cu suma de 10 milioane lei, întocmind contract de vânzare-cumpărare și astfel a fost stinsă în întregime datoria pe care o avea față de acesta, în cuantum de 12.000 DM. Pornind de la faptele reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, al instanței în legătură cu SC B.A. SA, instanța de fond, a reținut că pentru existența infracțiunii de luare de mită nu este necesar ca funcționarul să îndeplinească în mod necesar un act ilegal, în schimbul primirii banilor sau a altor foloase, fiind suficient ca acesta să îndeplinească un act în exercitarea atribuțiilor de serviciu, indiferent dacă acest act este legal sau ilegal. În speță, s-a constatat că inculpatul L.S.D. a îndeplinit mai multe acte în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în favoarea SC B.A. SA, firmă administrată de inculpatul B.V.L., după ce a primit de la acesta un autoturism, mai întâi în folosință, în baza unui contract de comodat și apoi în proprietate, prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare. 1. În ce privește actele îndeplinite de inculpatul L.S.D. în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în favoarea SC B.A. SA, s-a reținut în rechizitoriu că D.G.F.P. Mureș a acceptat eșalonarea la plată pentru SC B.A. SA a sumelor solicitate prin cererea din 1999, respectiv 270.403.639 lei, din care 144.737.349 lei reprezentau impozit pe profit și 125.666.290 lei T.V.A., eșalonate la plată pe o perioadă de 1 am și 3 luni, cu o perioadă de grație până în luna mai 1999, fără să fi depus toată documentația și acordându-i un termen de 2 luni și 17 zile pentru depunerea scrisorii de garanție bancară, deși la cap. III, pct. 8 alin. (2) din O.M.F. 1283/1998 se prevede în mod expres că agentul economic beneficiază de înlesnirile aprobate, cu condiția depunerii, în termen de până la 10 zile de la data comunicării a garanției bancare. S-a constatat că nu s-a precizat care este contribuția inculpatului L.S.D. la îndeplinirea acestui act, având în vedere că analizarea cererii și verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea eșalonării intra în atribuția altor persoane, iar acestea au declarat că nu ar fi avut vreo influență din partea inculpatului S.L.D. pentru admiterea cererii SC B.A. SA. 2. La data de 19 martie 2001, SC B.A. SA a depus o cerere de acordare de înlesniri la plată, înregistrată la societate din 19 martie 2001 și la A.F.P. Târgu Mureș sub nr. 50665 din 19 martie 2001, prin care acest agent economic a solicitat eșalonarea la plată doar a impozitului pe profit și a T.V.A., precum și a majorărilor de întârziere aferente perioadei septembrie 2000-februarie 2001, în baza prevederilor H.G. nr. 1165/2000. Prin art. 3 din O.U.G. nr. 43 din 15 martie 2001 au fost abrogate, așadar, prevederile H.G. nr. 1165/2000, astfel încât, cererea de acordare a înlesnirilor de plată a obligațiilor către bugetul de stat, precum și întreaga documentație, fiind realizate, în baza unui act normativ abrogat, nu mai puteau fi luate în considerare, situație în care D.A.V.S., aflat în subordinea directă a inculpatului L.S.D., trebuia să respingă cererea, urmând să se procedeze, de îndată, la declanșarea procedurilor de executare silită. Neprimindu-se nici un răspuns de la D.G.F.P. Mureș cu privire la cererea de eșalonare depusă de agentul economic, la data de 23 aprilie 2001, A.F.P. Tg. Mureș a emis somația de plată din 23 aprilie 2001, după care, în mod inexplicabil, până în luna iulie 2001, persoanele cu atribuții de urmărire a debitelor restante și cu aplicarea procedurilor de executare silită din cadrul A.F.P. Târgu Mureș, nu au mai făcut nici un demers pentru recuperarea sumelor datorate de SC B.A. SA. De asemenea, nici în acest caz nu s-a precizat în ce a constat în concret contribuția inculpatului L.S.D. în favorizarea SC B.A. SA, de vreme ce neregularitățile constatate în legătură cu neexecutarea silită a acestei societăți au fost cauzate de neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către mai mulți salariați. Nu s-a dovedit existența vreunei influențe a inculpatului L.S.D. asupra acestor salariați, iar faptul că se cunoștea relațiile apropiate dintre acest inculpat și inculpatul B.V.L. nu era suficientă pentru a putea dovedi implicarea intenționată a inculpatului L.S.D. în producerea rezultatului constând în neexecutarea silită a SC B.A. SA pentru recuperarea datoriilor la stat. 3. La data de 13 iunie 2001, prin administratorul său - B.V.L., SC B.A. SA a depus la A.F.P. Târgu - Mureș un nou angajament de plată, înregistrat din 13 iunie 2001, angajament prin care acesta se obliga să-și plătească datoriile restante la bugetul statului până la data de 30 decembrie 2001. S-a susținut că acest angajament încălca prevederile O.G. nr. 11/1996, deoarece nu putea fi făcut de către debitor, ci doar de către o persoană care-și asumă obligația alături de el, împrejurare în care actul trebuie să fie încheiat în formă autentică. S-a constatat că din prevederile art. 12 alin. (2) din O.G.. nr. 11/1996 nu rezultă că angajamentul de plată a datoriilor nu putea fi făcut de către debitor, ci doar de către o altă persoană, printr-un act autentic. În consecință din dispoziția legală menționată s-ar fi putut crea confuzii cu privire la posibilitatea debitorului de a-și asuma angajamentul de plată a datoriilor restante la bugetul de stat. În aceste condiții, nu putea fi prezumată reaua credință a inculpaților și intenția de a tergiversa executarea silită a SC B.A. SA, de vreme ce chiar legea era neclară din acest punct de vedere.
SC B.A. SA a depus o altă cerere de acordare a înlesnirilor de plată, înregistrată la societate din 18 iulie 2001 și la A.F.P. Târgu - Mureș. Înlesnirile la plată au fost acordate prin Decizia nr. 7426 din 23 iulie 2001, de o comisie formată din cinci persoane, al cărei vicepreședinte a fost inculpatul L.S.D., fără a se face vreun control la societate, fără a se observa încălcările legale anterioare și fără a se stabili cu certitudine care erau datoriile societății către stat. S-a reținut că nu poate fi primită susținerea inculpatului L.S.D. că O.M.F. nr. 1195 din 11 iunie 2001 nu ar fi cerut o notă de constatare, ci doar un referat al Administrației Financiare. Astfel, potrivit O.U.G. nr. 43/2001, pct. 1 alin. (1) 2 înlesnirile la plata creanțelor bugetare se acordă pe baza datelor din evidența analitică de la nivelul organelor teritoriale la care contribuabili sunt înregistrați ca plătitori sau pe baza unui document de verificare întocmit la sediul debitorului; că fișa analitică pe plătitor era nefuncțională la D.G.F.P. Mureș la data respectivă, rămânând doar verificarea documentelor. De asemenea O.M.F. nr. 1195 din 11 iunie 2001, la art. 5 alin. (7) prevedea că se întocmește un referat care trebuie să conțină printre altele și confirmarea obligațiilor restante la bugetul de stat, deci legea cerea ca stabilirea înlesnirilor la plată să se facă după stabilirea cu certitudine a obligațiilor către stat ale agentului economic, iar în speță înlesnirile la plată pentru SC B.A. SA au fost acordate doar pe baza declarațiilor acestei societăți. S-a argumentat că inculpatul L.S. nu poate invoca faptul că alături de el mai făceau parte din comisie încă patru persoane, deoarece pentru existența infracțiunii de luare de mită nu este necesar ca funcționarul să aibă exclusiv atribuția îndeplinirii actului de serviciu, în speță dintre toți membrii comisiei doar inculpatul folosea un autoturism de la SC B.A. SA, a cărui proprietate i-a fost transmisă ulterior, iar contribuția sa la admiterea cererii de acordare a înlesnirilor nu era una pur formală, ci implica putere de decizie.
S-a mai reținut că inculpatul L.S.D. a eliberat în favoarea SC B.A. SA certificatul fiscal din 03 februarie 2000 (problemă soluționată într-o singură zi), pe care l-a semnat personal, în locul directorului general, în care a menționat că această societate nu are datorii la bugetul de stat, deși avea datorii reeșalonate și nu s-a găsit o cerere de eliberare a certificatului, ci doar o balanță de verificare, ordine de plată și o declarație de impunere depusă de către agentul economic, lipsa acestei cereri întărind concluzia că certificatul a fost eliberat pentru a înlesni participarea la licitație a SC B.A. SA, fără a se preocupa de menționarea datoriilor reale ale societății. Inculpatul L.S.D., a eliberat în favoarea SC B.A. SA certificatul de atestare fiscală din 15 noiembrie 2000, în care se menționa că la data de 30 septembrie 2000 SC B.A. SA nu avea nici un fel de datorii la bugetul de stat, deși la data de 30 septembrie 2000, SC B.A. SA avea datorii restante la bugetul de stat, la impozitul pe venit 928.780 lei, iar la Fondurile Speciale 1.707.629 lei, așa cum reiese din adresa din 06 decembrie 2005, D.G.F.P. Mureș, chiar dacă debitul a fost stins înainte de eliberarea certificatului, mențiunea că la data de 30 septembrie 2000 societatea nu avea datorii la bugetul de stat nefiind nereală. Întrucât această mențiune a datei de 30 septembrie 2000 era esențială, rezultă de asemenea că inculpatul nu a ținut cont de realitate și a eliberat certificatul pentru a-i înlesni societății participarea la licitație. La data de 27 iunie 2001, sub semnătura inculpatului L.S.D., D.G.FP. Mureș a eliberat în favoarea SC B.A. SA, certificatul de atestare fiscală din 27 iunie 2001, care confirma faptul că la data de 31 mai 2001 societatea comercială în cauză „nu are obligații restante” la bugetul statului, deși la data de 31 mai 2001 SC B.A. SA înregistra debite restante la bugetul statului în sumă de 941.467.793 lei, la care se adăugau majorările și penalitățile de întârziere aferente. Caracterul fals al mențiunilor din certificatul de atestare fiscală din 27 iunie 2001, rezulta, în mod cert, chiar și acceptând angajamentul de plată depus de SC B.A. SA, întrucât acest angajament a fost depus la data de 13 iunie 2001, iar pe certificatul în cauză erau menționate datoriile agentului economic pentru data de 31 mai 2001, deci pentru o dată la care nu exista nici măcar această convenție angajament de plată. În plus, deși acest certificat purta un număr de înregistrare la D.G.F.P. Mureș, la acest număr nu se regăsea înregistrarea cererii SC B.A. SA (ci un alt act care nu are legătură cu această societate) și nu exista nici un fel de documentație, în baza căreia să fi fost eliberat acest certificat de atestare fiscală. De asemenea, faptul că lipsesc cererea și actele ce au stat la baza eliberării certificatului, precum și faptul că acesta nu este înregistrat la instituția emitentă, denotă caracterul fals al acestuia și intenția inculpatului L.S.D. de a-i înlesni societății participarea la licitație, având în vedere importanțe mențiunilor din certificat în eligibilitatea ofertelor. Lipsa oricărei alte semnături de pe certificat (de exemplu a persoanei care l-a întocmit, cum s-a procedat în alte cazuri) duce de asemenea la concluzia că acesta a fost semnat în fals cu bună știință de către inculpat, fără să se preocupe de realitatea datelor menționate în acesta. De vreme ce pe certificat figurează doar semnătura inculpatului L.S.D., acesta nu poate invoca lipsa atribuțiilor sale în înregistrarea certificatelor, întrucât acesta este singurul funcționar care răspunde de eliberarea acestuia. Acest fapt, coroborat cu nerealitatea datelor înscrise în certificat, denotă intenția inculpatului în menționarea datelor nereale din certificat. S-a arătat că în ce privește eliberarea acestor certificate de atestare fiscală, nu poate fi primită susținerea inculpatului L.S.D. că acestea nu ar fi fost eliberate în baza O.M.F. nr. 448/1999, ci în baza O.G. nr. 12/1993 și respectiv O.G. nr. 60/2001, care reglementau condițiile de participare la licitații a agenților economici și că de vreme ce societatea nu avea datorii exigibile, în mod corect s-a consemnat că aceasta nu are datorii la stat, deoarece, O.G. nr. 12/1993 și respectiv O.G. nr. 60/2001 nu reglementează procedura de eliberare a certificatelor sau dovezilor privind plata datoriilor la bugetul statului, ci reglementau procedura achizițiilor publice, prevăzând doar posibilitatea ca participantul la o licitație de achiziție publică să facă dovada că nu are datorii la bugetul de stat, ca o dovadă în favoarea seriozității și bonității pe care o prezintă. Procedura de acordare a acestor acte doveditoare și conținutul lor era reglementat de O.M.F. nr. 448/1999. O.G. nr. 12/1993 și O.G. nr. 60/2001 menționând necesitatea eliberării unui act doveditor care să ateste că participantul la licitație și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor și a contribuției la asigurărilor de stat, iar O.M.F.P. nr. 448/1999 precizând că „Certificatul care atestă îndeplinirea obligațiilor bugetare se numește certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice”. De altfel, în cazul certificatelor din 15 noiembrie 2000 și din 27 iunie 2001 s-au folosit și formularele prevăzute de acest act normativ pentru certificate de atestare fiscală. Or, nu se poate afirma că s-au folosit aceste formulare, care prevedeau expres rubrica în care trebuiau trecute obligațiile de plată amânate sau eșalonate, dar de fapt nu era necesar să fie completate aceste rubrici, pentru că ar fi fost vorba de altfel de certificate. Indiferent la ce erau folosite certificatele respective, din moment ce erau prevăzute cu rubrică specială în care trebuiau trecute datoriile eșalonate și nu au fost completate aceste rubrici cu sumele datorate și eșalonate, menționându-se doar că societatea nu are datorii la buget, ele atestau o împrejurare nereală, comisia de licitație apreciind diferit bonitatea unui participant care are datorii la bugetul de stat, chiar eșalonate, față de cea a unuia care nu are deloc datorii la bugetul de stat. În acest fel s-a creat SC B.A. SA o situație mai favorabilă, prin atestarea faptului că aceasta nu ar fi avut datorii la bugetul de stat. De asemenea, în certificatul din 3 februarie 2000 s-a menționat expres că SC B.A. SA „nu are impozite și taxe neplătite/reeșalonate”, or, chiar dacă s-ar reține ca veridice afirmațiile inculpatului, că ar fi avut în vedere faptul că această societate avea datorii reeșalonate, dar neexigibile, acesta ar fi trebuit să taie mențiunea „reeșalonate” din certificat, neprocedând în acest fel prin acest certificat atestându-se în mod fals că această societate nu ar fi avut nici datorii reeșalonate, fapt neadevărat. S-a concluzionat că inculpatul L.S.D. cu intenție a inserat date nereale în aceste certificate de atestare fiscală, cu prilejul întocmirii acestora, favorizând astfel SC B.A. SA pentru participarea la licitații de achiziție. De asemenea, având în vedere că inculpatul B.V.L. a declarat că de fiecare dată el a depus la organele fiscale toată documentația necesară eliberării unor astfel de certificate, iar acesta în calitate de reprezentant al SC B.A. SA a depus certificatele de atestare fiscală nereale la dosarele de licitație, s-a reținut că acesta a folosit aceste înscrisuri, cunoscând că sunt false.
Referitor la fapta inculpatului L.S.D. de a primi la data de 22 mai 1999 de la SC B.A. SA, prin intermediul inculpatului B.V.L., un autoturism, pe care l-a folosit exclusiv în baza unui contract de comodat, până în data de 22 decembrie 2004, când SC B.A. SA i-a vândut autoturismul în cauză inculpatului L.S.D., cu suma de 10 milioane lei, nu au fost reținute afirmațiile celor doi inculpați, că autoturismul ar fi fost cumpărat pe această societate pentru restituirea unui împrumut mai vechi, făcut de inculpatul L.S.D. către inculpatul B.V.L. S-a reținut că cei doi susțin că împrumutul ar fi fost acordat de inculpatul L.S.D. inculpatului B.V.L., în cursul anului 1996, motiv pentru care firesc ar fi fost ca restituirea împrumutului să o facă tot persoana fizică B.V.L. și nu SC B.A. SA, neputând fi acceptat ca cei doi inculpați, buni cunoscători ai dispozițiilor legale în materia contabilității societăților comerciale, să fi ales o astfel de modalitate de restituire a împrumutului, care poate constitui o încălcare a dispozițiilor legale privind combaterea evaziunii fiscale. Cei doi inculpați s-au contrazis cu privire la destinația împrumutului, inculpatul L.S.D. afirmând că acesta a fost acordat pentru ca inculpatul B.V.L. să-și pună pe picioare afacerea, în timp ce acesta din urmă a afirmat că suma împrumutată a folosit-o în interes strict personal și nu pentru societatea pe care o administra, SC C.T. SA, nefiind înregistrată sub nici o formă în contabilitatea societății, fiind greu de crezut că un astfel de amănunt nu ar fi fost reținut de cei doi inculpați, dacă susținerile lor ar fi fost reale. Deși inculpatul B.V.L. a afirmat că a achitat autoturismul respectiv aproximativ după doi ani și jumătate, nu poate fi explicată în mod veridic transmiterea proprietății de-abia după aproximativ 5 ani de la data încheierii contractului de comodat, după ce au fost demarate cercetările față de inculpat sub acest aspect. Din analiza soldului contului -„creditori diverși”- al SC B.A. SA, pentru perioada martie 2000-septembrie 2004, s-a constatat că la data de 30 septembrie 2004, soldul acestuia era de numai 28.000 lei, fapt din care nu se poate trage decât concluzia că învinuitul B.V.L. a scos din patrimoniul societății în perioada iunie 1999 - 30 septembrie 2004 suma de 130.000.000 lei, cu care a achitat avansul pentru autoturism. Din moment ce inculpatul B.V.L. a scos din societate suma de 130.000.000 lei, cu care acesta creditase societate, rezultă că acești bani au provenit de la el și nu de la inculpatul L.S.D., așa cum susțin cei doi inculpați. De altfel, nimic nu-l împiedica pe inculpatul L.S.D. să solicite să fie menționat ca și creditor al societății, așa cum a fost menționat inculpatul B.V.L. Suma de 130 milioane lei, pe care cei doi inculpați pretind că i-ar fi dat-o L.S.D. lui B.V.L., pentru a plăti avansul necesar achiziționării autoturismului, reprezenta doar 8.407 dolari S.U.A., iar pentru autoturism a fost plătit un avans în valoare de 134.892.000 lei, adică 9.000 dolari SUA. Pentru autoturism, SC B.A. SA urma să achite în rate diferența de valoare a autoturismului, respectiv o sumă totală de 13.697 dolari SUA. Or, cei doi au declarat că B.V.L. avea față de L.S.D. o pretinsă datorie de doar 12.000 DM, care a fost stinsă prin restituirea unei sume de 13.697 dolari SUA, iar la data 21 mai 1999 echivalentul a 12.000 DM era de 100.992.000 lei, în timp ce echivalentul a 13.697 dolari SUA era de 211.796.711 lei. Din faptul că societatea a achitat societății de leasing o sumă cu o valoare dublă decât cea pe care inculpatul L.S.D. pretinde că i-ar fi împrumutat-o inculpatului B.V.L. s-a concluzionat că afirmațiile celor doi inculpați sunt neverosimile. S-a arătat de către prima instanță că nu se poate ține cont de declarația martorului L.C., în care acesta susține că a aflat că inculpatul L.S.D. l-ar fi împrumutat pe inculpatul B.V.L. în cursul anului 1996, deoarece ambii inculpați au declarat că despre acest împrumut nu cunoșteau decât soțiile lor. Pentru aceste motive, instanța de fond a constatat că inculpatul L.S.D. a beneficiat de acest autoturism de la SC B.A. SA, în timp ce în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu a favorizat această societate prin emiterea certificatelor de atestare fiscală nereale. De asemenea, în timp ce a folosit acest autoturism inculpatul a efectuat în exercitarea atribuțiilor de serviciu acte constând în semnarea convențiilor de eșalonare, care, deși nu pot fi reținute ca fiind ilegale, au adus societății respective beneficii. Față de faptul că inculpatul a primit autoturismul de la societatea SC B.A. SA la data de 22 mai 1999, pe care l-a folosit în baza unui contract de comodat până în data de 22 decembrie 2004, iar după aceea, în timp ce folosea acest autoturism a emis în favoarea acestei societăți certificate de atestare fiscală nereale și a semnat convențiile de reeșalonare a datoriilor acestei societăți, rezultă că folosința acestui autoturism a fost dată în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către inculpatul L.S.D. S-a arătat că pentru a se reține infracțiunea de luare de mită nu este necesar ca funcționarul să-și fi îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, astfel că această infracțiune poate fi reținută raportat la toate actele îndeplinite de inculpatul L.S.D. în favoarea SC B.A. SA, chiar dacă nu toate actele pot fi catalogate ca fiind nelegale. În ce privește calitatea inculpatului L.S.D., de funcționar cu atribuții de control, se constată că acesta avea la data săvârșirii faptelor calitatea de director adjunct la D.G.F.P. Mureș, fapt care îi conferea atribuții cu privire la controlarea și supravegherea modului în care ceilalți salariați subordonați își îndeplineau atribuțiile de serviciu, inclusiv cu privire la aspectele legate de eliberarea certificatelor de atestare fiscală sau cele legate de întocmirea convențiilor de reeșalonare a datoriilor societăților către stat. În consecință, având aceste atribuții, inculpatul era un funcționar cu atribuții de control. Așadar, instanța de fond a constatat că, în drept: Fapta inculpatului L.S.D. care, în calitate de funcționar public cu atribuții de control în cadrul D.G.F.P. Mureș (director general adjunct), a primit spre folosință, în mod direct, în cursul lunii iunie 1999, de la inculpatul B.V.L. - administrator la SC B.A. SA Târgu-Mureș, un autoturism, în valoare de 22.104 dolari S.U.A., înmatriculat, printr-un contract de comodat cu titlu gratuit pe o durată de 5 ani, iar la împlinirea termenului prevăzut în contractul de comodat a cumpărat autoturismul în cauză de la societate cu suma de 10 milioane lei, în scopul de a a-și îndeplini sau a nu-și îndeplini acte referitoare la atribuțiile de serviciu sau în scopul de a face acte contrare acestor atribuții de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat care, în exercitarea atribuțiilor de funcționar public, în cursul anilor 2000 și 2001, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat, a eliberat în favoarea SC B.A. SA certificatele fiscale din 03 februarie 2000, din 15 noiembrie 2000 și din 27 iunie 2001, falsificându-le cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului și prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări referitoare la datoriile acestei societăți către stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., intervalul de timp scurs între cele două fapte, precum și modalitatea asemănătoare de a proceda, relațiile dintre inculpat și reprezentantul societății beneficiare, justificând reținerea unei rezoluții infracționale unice în săvârșirea celor două acte materiale de fals intelectual. Fapta inculpatului B.V.L. care, în calitate de administrator al SC B.A. SA Târgu-Mureș, i-a oferit inculpatului L.S.D. - director general adjunct al D.G.F.P. Mureș, un autoturism, în valoare de 22.104 dolari SUA, înmatriculat, sub forma unui Contract de comodat cu titlu gratuit, pe o durată de 5 ani, iar la expirarea termenului prevăzut în contract, i-a vândut autoturismul în cauză cu suma de 10 milioane lei, în scopul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către acesta a unor acte în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în scopul îndeplinirii de către acesta a unor acte contrare acestor îndatoriri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. Fapta aceluiași inculpat care, în calitate de administrator al SC B.A. SA Târgu-Mureș, a folosit în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat mai multe înscrisuri oficiale respectiv certificatele din 03 februarie 2000, din 15 noiembrie 2000 și din 27 iunie 2001, cunoscând că sunt false, în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv participarea și câștigarea unor licitații organizate de diferite instituții publice sau cu fonduri de la diferite instituții publice ori de interes public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Intervalul de timp scurs între cele două fapte, precum și modalitatea asemănătoare de a proceda, modalitatea asemănătoare de obținere a certificatelor de atestare fiscală false justificând reținerea unei rezoluții infracționale unice în săvârșirea celor două acte materiale de uz de fals. Cum însă fapta inculpatului B.V.L. de dare de mită a fost săvârșită la data de 22 mai 1999, iar fapta continuată a acestuia de uz de fals a fost epuizată în cursul lunii iunie 2001, pentru aceste infracțiuni s-au împlinit termenele de prescripție specială prevăzute de art. 122 raportat la art. 124 C. pen., din 22 noiembrie 2006 și respectiv decembrie 2008. De asemenea, având în vedere că infracțiunea continuată a inculpatului L.S.D. de falsificare a certificatelor de atestare fiscale emise în favoarea SC B.A. SA s-a epuizat la data de 27 iunie 2001, și pentru aceasta s-a împlinit termenul de prescripție specială prevăzut de art. 122 raportat la art. 124 C. pen., din data de 27 decembrie 2008. Inculpații au solicitat continuarea procesului penal potrivit art. 13 C. proc. pen. însă, având în vedere că instanța a constatat că nu este incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 lit. a) - e) C. proc. pen., iar prescripția răspunderii penale este un caz care înlătură răspunderea penală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) și art. 13 alin. (3) C. proc. pen. instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B.V.L., pentru infracțiunile prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și față de inculpatul L.S.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. Referitor la acuzațiile aduse prin actul de sesizare al instanței în legătură cu favorizarea SC U.I. SA, prima instanță a reținut că inculpații și-au susținut nevinovăția arătând următoarele: 1. Inculpatul L.S.D. a arătat că nu este adevărat că la data de 26 octombrie 1999 ar fi intervenit la doamna inspector S.R. pentru a trimite echipa de inspectori la SC U.I. SRL. Inspectorii aparțineau de Administrația Financiară și nu de direcția condusă de inculpat. Acest lucru nu a fost confirmat nici de martorele M.M. și S.R. 2. Cu privire la acordarea eșalonărilor la plată inculpatul L.S.D., cel care a semnat convenția de eșalonare din 30 august 2002 în locul directorului general - numitul S.L.D., a declarat că nu este adevărat că SC U. SA ar fi avut pe rol o altă eșalonare, deoarece aceasta nu mai avea eșalonarea din 1999, întrucât A.F. Târgu Mureș începuse în anul 2001 executarea silită, prin actul de control din noiembrie-decembrie 2001, încheiat de către D.G.F.P. societății i se comunică faptul că nu și-a plătit datoriile curente, ceea ce a dus la anularea valabilității eșalonării, prin nota de constatare încheiată cu ocazia acordării eșalonării din 2002 se constata pierderea precedentei eșalonări și nicio prevedere legală nu interzicea acordarea unei noi eșalonări. În legătură cu faptul că documentația întocmită în vederea aprobării înlesnirilor la plată acordate SC U.I. SRL în anul 2002, prezintă anumite neregularități și în baza acestei documentații s-a aprobat solicitarea agentului economic, arată că el era ultimul care semna aceste convenții, iar anterior semnării ei de către el respectiva documentație era verificată de către lucrătorii din cadrul Serviciului Îndrumare, Colectare Venituri, al cărei șef de serviciu era dl. S.F., care era un profesionist desăvârșit și în momentul în care o astfel de convenție era semnată de către el, el avea convingerea că întreaga documentație era conformă cu dispozițiile legale. În momentul în care venea la el la semnat convenția de eșalonare, atât această convenție, cât și referatul final întocmit de lucrătorii din cadrul Î.C.V., erau semnate spre aprobare de directorul de resort, dl. C.A. sau de către d-na D.I. În momentul în care venea la spre semnat convenția de eșalonare, îi erau aduse toate documentele în baza cărora s-a făcut referatul și convenția, dar în fapt el nu avea nici timpul fizic și nici sarcina de serviciu să verifice aceste documente, urmărind doar metodologic dacă documentația este completă. În legătură cu eșalonarea la plată acordată SC U.I. SRL la 30 august 2002, a arătat că în momentul semnării convenției atât din discuțiile cu inspectorii care au întocmit documentația, cât și din faptul că el personal a verificat metodologic (respectiv sub aspectul existenței tuturor documentelor necesare aprobării) întreaga documentație, prilej cu care a constatat că la dosar existau și
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.