ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1582/2010

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 58 din 6 aprilie 2009 Tribunalul Sibiu, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul H.L.G. (fiul lui G. și A.), la 2 pedepse de câte: - 3 ani închisoare, și 3 ani interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pentru două infracțiunide luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele principale și complementare aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. în privința drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. În baza art. 86 1 , 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, rezultante, pe un termen de încercare 8 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (4) C. pen., Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu i-a fost încredințată supravegherea executării măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului. În baza art. 86 4 C. pen., inculpatului i-a fost atrasă atenția asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii și a celei complementare. În baza art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 175 lei. În fine, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, avansate de către stat.

Pentru a se hotărî astfel s-au reținut, în esență următoarele: 1. În după-amiaza zilei de 22 decembrie 2007, inculpatul H.L.G., agent șef la Poliția din Copșa Mică, a pretins de la martorul L.R. suma de 250 lei, pentru a nu întocmi acestuia acte constatatoare cu privire la cantitatea de fier vechi adunată de acesta împreună cu mai multe persoane de pe terenul viran al SC C. SA din Copșa Mică. Cu această ocazie numitul L.G. a înmânat inculpatului suma de 150 lei, urmând ca restul de 100 lei să fie dați în luna ianuarie, după ce va primi salariu, lucru cu care inculpatul a fost de acord. Revoltat de atitudinea inculpatului, martorul G.V. a apelat la Biroul Anticorupție din județul Sibiu și la 16 ianuarie 2008, după ce martorul L.R.

a luat legătura telefonică cu inculpatul (discuția fiind înregistrată) s-a procedat la capcanarea a două bancnote de câte 50 lei, ce urmau să fie înmânate inculpatului, bani care în final au ajuns la inculpat. 2. La 23 decembrie 2007, inculpatul aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a primit de la numiții B.V. și L.I. suma de 20 lei pentru neîntocmirea formelor de sancționare privind sustragerea de fier vechi și încălcarea prevederilor art. 96 alin. (6), art. 7, art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul H.L.G. Parchetul a criticat soluția pronunțată pentru motive de nelegalitate, întrucât în mod greșit instanța de fond nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

în cea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., în condițiile în care fapta a fost comisă de un funcționar cu atribuții de control, precum și faptul că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 175 lei, sumă care trebuia restituită denunțătorilor. În apelul său inculpatul a criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că s-au încălcat stipulații constituționale referitoare la prezumția de nevinovăție precum și a dispoziților art. 66 C. proc. pen., că instanța nu a fost legal sesizată, că s-au încălcat dispozițile art. 228 alin. (3) C. proc.

pen., referitoare la confirmarea actului de sesizare de către procurorul ierarhic superior, că organul de urmărire penală nu a comunicat a procesului verbal de începere a urmăririi penale, instanța nu a avut în vedere că numărul de telefon interceptat nu era al inculpatului și că raportul de constatare tehnico - științifică nu a putut stabili dacă vocea de pe interceptări este a inculpatului, că declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond sunt subiective, deoarece aceștia sunt în dușmănie cu inculpatul care i-a sancționat de mai multe ori contravențional si că declarațiile unor martori sunt contradictorii, solicitând desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat cu art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, prin Decizia penală nr. 88/ A din 23 octombrie 2009, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desființa sentința penală atacată, în parte, numai sub aspectul calificării juridice a faptelor comise de inculpatul H.L. și al dispoziției privind confiscarea sumei de 175 lei, și procedând la o nouă judecată, în aceste limite a dispus: - schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat, din infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, menținând aceleași sancțiuni penale stabilite prin sentința atacată; - restituirea sumei de 155 lei către martorul L.R.

și a sumei de 20 lei către martorii B.V., L.l., B.V. și L.M., conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.L.G., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 320 lei. Pentru a se decide astfel s-a reținut că: Încadrarea juridică legală a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului este de cea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, întrucât acesta avea la data săvârșirii infracțiunilor calitatea de funcționar public - agent de poliție în cadrul formațiunii poliției rutiere Copșa Mică - și, în această calitate de agent de poliție rutieră avea dreptul de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni contravenționale.

Cu privire la restituirea sumei de 155 lei către martorul L.R. și a sumei de 20 de lei către martorii B.V., L.l., B.V. și L.M. s-a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 255 alin. (3) C. proc. pen. deoarece denunțul s-a realizat anterior sesizării organului de urmărire penală. Cu privire la apelul inculpatului s-a apreciat că este nefondat întrucât sesizarea instanței s-a realizat prin rechizitoriu, că neefectuarea de acte premergătoare în faza de urmărire penală nu constituie un viciu al procedurii în această fază procesuală, că rezoluția de începere a urmăririi penale nu este supusă comunicării, că judecătorul fondului nu a încălcat dispozițiile legale referitoare la incompatibilitate și că pe parcursul desfășurării procesului penal, atât în faza de urmărire de penală cât și în cea de judecată, au fost respectate toate prevederile legale și constituționale privind drepturile inculpatului.

Totodată, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită, din moment ce acesta a solicitat și a primit diferite sume de bani pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu privind încheierea unor acte constatatoare referitoare la comiterea unor infracțiuni și contravenții. Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul H.L.G. a declarat, în termen legal, recursul de față, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, prin apărător, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., iar într-un prim subsidiar, casarea ambelor hotărâri și restituirea cauzei organului de urmărire penală (deoarece rechizitoriul nu ar fi a fost verificat sub aspectul legalității de către prim procurorul parchetului în subordinea căruia s-a aflat procurorul anchetator și, după începerea urmăririi penale, nu s-a consemnat că inculpatul ar fost încunoștințat că are dreptul să fie asistat de un apărător); într-un al doilea subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în vederea readministrării probatoriului. Asupra acestor motive de casare; 1. Motivul de casare privitor la nelegala sesizare a instanței de judecată, întrucât rechizitoriu nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim - procuror este nefondat.

La fila 2 dosar fond, se află adresa din 5 februarie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, de înaintare a Dosarului nr. 13/P/2008, privind pe inculpatul H.L.G., care poartă semnătura prim procurorului l.I., și în cuprinsul căruia se face mențiunea expresă că, potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen., rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei astfel că nu se nu se impune restituirea cauzei la procuror. 2. Neîntemeiat este și motivul invocat de inculpat privind neaducerea la cunoștință, după începerea urmăririi penale, a dreptului de a fi asistat de un apărător. La fila 57 dosar u.p., se află procesul - verbal datat la 16 ianuarie 2008, întocmit cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, proces - verbal care a fost semnat de învinuitul H.L.G.

în prezența apărătorului ales N.P.; de asemenea, inculpatul, în prezența aceluiași apărător ales, a semnat declarația din 16 ianuarie 2008, în care a menționat "mi s-a adus la cunoștință parte din materialul probator administrat, în prezența apărătorului meu, și declar că nu înțeleg să dau încă o declarație în acesta fază". (fila 59 dosar u.p.). 3. Nici cererea referitoare la trimiterea cauzei instanței de apel în vederea readministrării probatoriului nu este fondată, deoarece se constată că la cercetarea judecătorească au fost administrate toate probele, necesare justei soluționări a cauzei astfel încât nici acest motiv de casare nu poate fi primit. 4. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel a dat faptelor o corectă încadrare juridică, stabilind în mod just că inculpatul H.L.G.

- funcționar cu atribuții în de control în înțelesul art. 254 alin. (2) C. pen. - a săvârșit două infracțiuni de luare de mită, acesta solicitând și primind diferite sume de bani pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, astfel că nu se impune achitare acestuia. Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.L.G. împotriva Deciziei penale nr. 88/ A din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2010.