ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1582/2010

Asupra

recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din 6

aprilie 2009 Tribunalul Sibiu, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul H.L.G.

(fiul lui G. și A.), la 2 pedepse de câte:

- 3 ani

închisoare, și 3 ani interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen., pentru două infracțiunide luare de mită prevăzute de art. 254 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele

principale și complementare aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea a drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. în privința drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b), c) C. pen.

În baza art. 86

1

,

86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei, rezultante, pe un termen de încercare 8 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se

prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Sibiu;

- să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- sa comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin. (4) C. pen., Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu i-a

fost încredințată supravegherea executării măsurilor și obligațiilor impuse

inculpatului.

În baza art. 86

4

C. pen., inculpatului i-a fost atrasă atenția asupra cauzelor de revocare a

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii și a

celei complementare.

În baza art. 254

alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 175 lei.

În fine, în

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei

de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, avansate de către stat.

Pentru a se

hotărî astfel s-au reținut, în esență următoarele:

după-amiaza zilei de 22 decembrie 2007, inculpatul H.L.G., agent șef la Poliția

din Copșa Mică, a pretins de la martorul L.R. suma de 250 lei, pentru a nu

întocmi acestuia acte constatatoare cu privire la cantitatea de fier vechi

adunată de acesta împreună cu mai multe persoane de pe terenul viran al SC C.

SA din Copșa Mică. Cu această ocazie numitul L.G. a înmânat inculpatului suma

de 150 lei, urmând ca restul de 100 lei să fie dați în luna ianuarie, după ce

va primi salariu, lucru cu care inculpatul a fost de acord. Revoltat de

atitudinea inculpatului, martorul G.V. a apelat la Biroul Anticorupție din

județul Sibiu și la 16 ianuarie 2008, după ce martorul L.R. a luat legătura

telefonică cu inculpatul (discuția fiind înregistrată) s-a procedat la

capcanarea a două bancnote de câte 50 lei, ce urmau să fie înmânate

inculpatului, bani care în final au ajuns la inculpat.

2007, inculpatul aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a primit de la

numiții B.V. și L.I. suma de 20 lei pentru neîntocmirea formelor de sancționare

privind sustragerea de fier vechi și încălcarea prevederilor art. 96 alin. (6),

art. 7, art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și

inculpatul H.L.G.

Parchetul a

criticat soluția pronunțată pentru motive de nelegalitate, întrucât în mod

greșit instanța de fond nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în cea

prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., în condițiile în care fapta a

fost comisă de un funcționar cu atribuții de control, precum și faptul că în

mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 175 lei, sumă care trebuia

restituită denunțătorilor.

În apelul său

inculpatul a criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că s-au încălcat stipulații constituționale referitoare la prezumția

de nevinovăție precum și a dispoziților art. 66 C. proc. pen., că instanța nu a

fost legal sesizată, că s-au încălcat dispozițile art. 228 alin. (3) C. proc.

pen., referitoare la confirmarea actului de sesizare de către procurorul

ierarhic superior, că organul de urmărire penală nu a comunicat a procesului

verbal de începere a urmăririi penale, instanța nu a avut în vedere că numărul

de telefon interceptat nu era al inculpatului și că raportul de constatare

tehnico - științifică nu a putut stabili dacă vocea de pe interceptări este a

inculpatului, că declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond sunt

subiective, deoarece aceștia sunt în dușmănie cu inculpatul care i-a sancționat

de mai multe ori contravențional si că declarațiile unor martori sunt

contradictorii, solicitând desființarea sentinței penale atacate și, în

rejudecare, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat cu art. 10 lit.

a) C. proc. pen.

Curtea de

Apel Alba lulia, secția penală, prin Decizia penală nr. 88/ A din 23 octombrie

2009, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a

desființa sentința penală atacată, în parte, numai sub aspectul calificării

juridice a faptelor comise de inculpatul H.L. și al dispoziției privind

confiscarea sumei de 175 lei, și procedând la o nouă judecată, în aceste limite

a dispus:

- schimbarea

încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat, din infracțiunile

prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000

în infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, menținând aceleași sancțiuni penale

stabilite prin sentința atacată;

- restituirea

sumei de 155 lei către martorul L.R. și a sumei de 20 lei către martorii B.V.,

L.l., B.V. și L.M., conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A fost

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.L.G., pe care l-a obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 320 lei.

Pentru a se

decide astfel s-a reținut că:

Încadrarea

juridică legală a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului este de cea

prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 7 din Legea nr.

78/2000, întrucât acesta avea la data săvârșirii infracțiunilor calitatea de

funcționar public - agent de poliție în cadrul formațiunii poliției rutiere

Copșa Mică - și, în această calitate de agent de poliție rutieră avea dreptul

de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni contravenționale.

Cu privire la

restituirea sumei de 155 lei către martorul L.R. și a sumei de 20 de lei către

martorii B.V., L.l., B.V. și L.M. s-a constatat că în speță sunt incidente

dispozițiile art. 255 alin. (3) C. proc. pen. deoarece denunțul s-a realizat

anterior sesizării organului de urmărire penală.

Cu privire la

apelul inculpatului s-a apreciat că este nefondat întrucât sesizarea instanței

s-a realizat prin rechizitoriu, că neefectuarea de acte premergătoare în faza

de urmărire penală nu constituie un viciu al procedurii în această fază

procesuală, că rezoluția de începere a urmăririi penale nu este supusă

comunicării, că judecătorul fondului nu a încălcat dispozițiile legale

referitoare la incompatibilitate și că pe parcursul desfășurării procesului

penal, atât în faza de urmărire de penală cât și în cea de judecată, au fost

respectate toate prevederile legale și constituționale privind drepturile inculpatului.

Totodată, s-a

apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului

săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită, din moment ce acesta a

solicitat și a primit diferite sume de bani pentru a nu-și îndeplini

atribuțiile de serviciu privind încheierea unor acte constatatoare referitoare

la comiterea unor infracțiuni și contravenții.

Împotriva

acestei din urmă decizii inculpatul H.L.G. a declarat, în termen legal,

recursul de față, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

solicitând, prin apărător, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar într-un prim subsidiar, casarea

ambelor hotărâri și restituirea cauzei organului de urmărire penală (deoarece

rechizitoriul nu ar fi a fost verificat sub aspectul legalității de către prim

procurorul parchetului în subordinea căruia s-a aflat procurorul anchetator și,

după începerea urmăririi penale, nu s-a consemnat că inculpatul ar fost

încunoștințat că are dreptul să fie asistat de un apărător); într-un al doilea

subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea

apelului, în vederea readministrării probatoriului.

Asupra

acestor motive de casare; 1. Motivul de casare privitor la nelegala sesizare a

instanței de judecată, întrucât rechizitoriu nu a fost verificat sub aspectul

legalității și temeiniciei de către prim - procuror este nefondat. La fila 2

dosar fond, se află adresa din 5 februarie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu, de înaintare a Dosarului nr. 13/P/2008, privind pe inculpatul

H.L.G., care poartă semnătura prim procurorului l.I., și în cuprinsul căruia se

face mențiunea expresă că, potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen.,

rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei astfel

că nu se nu se impune restituirea cauzei la procuror.

2.

Neîntemeiat este și motivul invocat de inculpat privind neaducerea la

cunoștință, după începerea urmăririi penale, a dreptului de a fi asistat de un

apărător. La fila 57 dosar u.p., se află procesul - verbal datat la 16 ianuarie

2008, întocmit cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, proces - verbal

care a fost semnat de învinuitul H.L.G. în prezența apărătorului ales N.P.; de

asemenea, inculpatul, în prezența aceluiași apărător ales, a semnat declarația din

16 ianuarie 2008, în care a menționat "mi s-a adus la cunoștință parte din

materialul probator administrat, în prezența apărătorului meu, și declar că nu

înțeleg să dau încă o declarație în acesta fază". (fila 59 dosar u.p.).

cererea referitoare la trimiterea cauzei instanței de apel în vederea

readministrării probatoriului nu este fondată, deoarece se constată că la

cercetarea judecătorească au fost administrate toate probele, necesare justei

soluționări a cauzei astfel încât nici acest motiv de casare nu poate fi

primit.

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel a dat

faptelor o corectă încadrare juridică, stabilind în mod just că inculpatul H.L.G.

- funcționar cu atribuții în de control în înțelesul art. 254 alin. (2) C. pen.

- a săvârșit două infracțiuni de luare de mită, acesta solicitând și primind

diferite sume de bani pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, astfel

că nu se impune achitare acestuia.

Așa fiind și

neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în

considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului să fie respins ca nefondat,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul H.L.G. împotriva Deciziei penale nr. 88/

A din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 aprilie 2010.