ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1772/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 515/ S din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Brașov, secția penală, s-a hotărât: În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), a condamnat pe inculpatul R. Ș., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 litera c) C. pen., respectiv a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit în comiterea prezentei infracțiuni, pe o durată de 5 ani, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, 2 acte materiale.

A reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 13 C. pen., ca urmare a neaplicării pedepsei accesorii. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la S.P. de pe lângă Tribunalul Brașov, conform datelor fixate de această instituție; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele de mai sus vor fi comunicate serviciului de probațiune. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., respectiv art. 83 C. pen. , astfel: Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. A revocat suspendarea pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

In acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. De asemenea, dacă cel condamnat nu îndeplinește măsurile de supraveghere prevăzute de lege stabilite de instanță, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei. În baza art. 254 alin. (3) C. proc. pen., a dispus confiscarea de la inculpat în favoarea statului a sumei de 300 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei la data executării prezentelor dispoziții. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului 3000 RON cheltuieli judiciare. S-a motivat că p rin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, cu numărul 838/P/2005, înregistrat la această instanță, la data de 28 noiembrie 2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R.Ș.

pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale. Totodată, față de inculpat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 246 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție. În sarcina inculpatului prin actul de inculpare și de sesizare a instanței de judecată s-a reținut că în calitate de lucrător, subofițer operativ, în cadrul S.E. I.P. Brașov - F.E.I. Rupea, în prima jumătate a lunii august 2000, a pretins și primit de la numiții C.l.A. și C. C., câte 150 dolari S.U.A., pentru ca în data de 15 august 2000, să le elibereze cărți de identitate provizorii falsificate.

Față de inculpatul R.Ș., la data de 13 ianuarie 2006, prin rezoluția procurorului se dispune începerea urmăririi penale față de pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale. Din analiza coroborată a întregului material probator, instanța a reținut următoarea stare de fapt: Inculpatul R.Ș. a fost angajat în calitate de subofițer, agent de poliție, în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, I.P.J. Brașov, în perioada 16 august 1976 - 31 august 2001, când a fost trecut în rezervă, ca urmare a pensionării, iar în intervalul 01 august 1998 - 31 august 2001 a fost încadrat la F. E.I.P.

a orașului Rupea, Județul Brașov. În prima jumătate a lunii august 2000, inculpatul R.Ș. a fost contactat de C.A., care l-a rugat să îi ajute pe nepotul său C. l. A. și pe fiul său C.C. cu eliberarea unor acte de identitate pe numele altor persoane, pentru ca aceștia să poată obține pașapoarte noi, întrucât aveau interdicție pe cele vechi. În acest scop, martorii C.A. și C.N. i-au contactat pe martorii Ș.M. și F.L.F. sub pretextul că îi ajută să plece la muncă în străinătate, solicitându-le pentru aceasta înmânarea certificatelor de naștere și a altor acte necesare obținerii pașapoartelor, promițând obținerea de pașapoarte în termen scurt. După câteva săptămâni martorii C.A. și C.N. restituie martorilor Ș.M.

și F.L.F. actele ridicate de la aceștia, motivând că nu îi mai pot ajuta în plecarea în străinătate la muncă, deoarece au intervenit niște probleme. În realitate, în intervalul de timp cât actele au stat la martorii C.A. și C.N., acestea au fost depuse de C.A. și C.N. pentru martorii C.l. acte de identitate false pe care ulterior să le obțină pentru obținerea pașapoartelor pe alte nume, pentru care nu exista vreo interdicție de a intra în vreo țară străină. De eliberarea acestor acte de identitate s-a ocupat inculpatul R.Ș., acesta primind actele și pozele aferente eliberării actelor de identitate, cunoscând că pentru aceasta au fost folosite acte ale altor persoane, cerând pentru aceasta și obținând suma de 300 dolari S.U.A., câte 150 de la fiecare parte implicată.

În final C.l.A. și C.C. au obținut acte de identitate false, eliberate pe numele martorilor Ș.M. și F.L.F., fără ca aceștia din urmă să cunoască acest aspect. în acest sens, C. I. A. a obținut C.P. numărul 489526 din 15 august 2000, cu fotografia sa, dar pe numele Ș.M., iar C.C. a obținut C.P. nr. 489525 din 15 august 2000 cu fotografia sa, dar pe numele F.L.F., iar apoi ambii au obținut pașapoarte, folosind cărțile de identitate provizorii falsificate de inculpat, pașapoarte cu care cei doi au călătorit de mai multe ori în străinătate. În vara anului 2004, martorii Ș.M. și F.L.F. au sesizat I.P.J. Brașov, cu privire la faptul că în anul 2000 au fost eliberate pe nulele lor pașapoarte și în acest sens figurează cu mai multe intrări și ieșiri din țară și că apar returnați în țară, aceasta în condițiile în care nu au solicitat niciodată un pașaport.

În acest sens, a fost format dosarul penal 1448/P/104/2004 în care au fost efectuate cercetări penale față de C.C. și sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001, art. 1 din O.U.G. nr. 112/2001, art. 293 C. pen., iar la data de 30 decembrie 2004 dosarul a fost înaintat D.I.I.C.O.T. – B.T. Brașov, spre competentă soluționare. Prin ordonanța numărul 50/P/2004 din data de 18 iulie 2005 D.I. I.C.O.T. – B.T. Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. I. A., C.C., C.A. și C.N. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 39/2003, dispunându-se totodată declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea D.N.A. – S.T.

Brașov sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 254 C. pen., de către lucrători de poliție din cadrul Poliției Orașului Rupea și declinarea competenței de soluționare a cauzei față de C.I.A., C.C., C.A. și C.N. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 293 C. pen., art. 288 C. pen., art. 31 raportat la art. 289 și art. 291 C. pen., art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001, art. 1 din O.U.G. nr. 112/2001, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș, care potrivit competentei l-a trimis Judecătoriei Rupea. Prin ordonanța 15/P/2005 din data de 20 octombrie 2005 a D.N.A. - S.T. Brașov, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru efectuarea de cercetări față de C.l.A.

și C. C. sub aspectul comiterii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și față de inculpatul R.Ș. sub aspectul infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen., cauza fiind înregistrată sub numărul 838/P/2005. La Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea s-a înregistrat dosarul penal 470/P/2005, iar prin rechizitoriul din data de 23 martie 2006 inculpatul C.C. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen., art. 31 raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alini.

(2) C. pen. și art. 33 C. pen., iar inculpatul C.l.A. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin aceeași rezoluție s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru celelalte infracțiuni față de persoanele cercetate. Ulterior, prin sentința penală 191/2006 a Judecătoriei Rupea, s-a dispus condamnarea celor doi. Audiat inculpatul în faza de urmărire penală acesta a negat comiterea faptei reținute în sarcina sa, ulterior cu ocazia judecății, inculpatul nu a putut fi audiat fiind plecat în străinătate la muncă. Probatoriul administrat în cauză demonstrează că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.

În acest sens, din analiza depozițiilor martorilor C.A. și C.N., reiese că cei doi l-au căutat pe inculpatul R.Ș., despre care au afirmat că acesta lucra la „Evidența populației” la Poliția Rupea, cei doi solicitându-i sprijin în obținerea de pașapoarte pentru C.l.A. și C.C., deoarece cei doi aveau interdicție de a intra în Polonia, unde cei doi voiau să se întoarcă pentru continuarea afacerilor. în această împrejurare inculpatul le-a sugerat că pentru aceasta necesită certificate de naștere pe numele altor persoane, pe baza cărora să se elibereze cărți de identitate noi și apoi în baza acestora să se solicite pașapoarte noi pentru cei doi, dar pe numele altor persoane, cerând pentru aceasta câte 150 dolari S.U.A.

Martorii declară că i-au contactat pe numiții Ș.M. și F.L.F., de la care prin promisiuni false de ajutor de obținere de muncă în străinătate, au luat certificatele de naștere, care împreună cu celelalte acte au fost date inculpatului care le-a obținut două cărți de identitate provizorii false, ce ulterior au fost obținute pentru obținerea de pașapoarte. Martorii Ș.M. și F.L.F. confirmă faptul că C.A. și C.N. le-au cerut actele aferente obținerii pașapoartelor, predându-le astfel și certificatele de naștere, acte ce le-au fost restituite după câteva săptămâni cu mențiunea imposibilității obținerii unui loc de muncă în străinătate. Numiții C.I.A. și C.C., audiați în prezenta cauză în calitate de martori și numai în cursul urmăririi penale, deoarece ulterior au părăsit țara, de asemenea confirmă predarea sumei de 300 dolari S.U.A.

pentru obținerea de cărți de identitate provizorii pe alte nume, pentru aceasta plătind suma de 300 dolari S.U.A. Raportul de constatare tehnico-științifică numărul 96869 din data de 15 iunie 2006, relevă faptul că scrisul de completare al celor două acte de identitate, seriile C.P. nr. 489525 și 489526, eliberate pe numele F.L.F. și Ș.M., puse la dispoziție în copie xerox și sub această rezervă, a fost executat de inculpatul R.Ș., iar semnătura de la rubrica „semnătura comandantului” de pe cele două acte de identitate, au fost executate de inculpat, aspect ce relevă legătura inculpatului în eliberarea acestor acte de identitate provizorii.

Prin urmare, se constată că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție a inculpatului, în cauză fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în acest sens, inculpatul, în calitate de funcționar, cu intenție a pretins și primit o sumă de bani în scopul de a face un act contrar atribuțiilor sale de serviciu. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul R.Ș., solicitând schimbarea modalității de executare a pedepsei din suspendare sub supraveghere a executării pedepsei în suspendare condiționată a executării pedepsei, motivând că are loc de muncă stabil în Italia. Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul nu este fondat.

Prima instanță a reținut corect starea de fapt, căreia i-a dat încadrarea juridică corespunzătoare. La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării corespunzând atât pericolului social concret sporit al faptei, cât și persoanei inculpatului, fiind de natură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen. Împrejurarea că inculpatul lucrează în străinătate nu este de natură a atrage schimbarea modalității de executare a pedepsei, întrucât schimbarea acesteia în sensul solicitat de inculpat ar atrage atât reducerea termenului de încercare la durata de 5 ani, cât și înlăturarea măsurilor de supraveghere.

Or, față de gravitatea faptei, se impun măsurile de supraveghere prevăzute în art. 86 1 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost stabilite de prima instanță, acestea fiind o garanție a îndreptării inculpatului. Astfel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge apelul. Așa fiind, prin decizia penală nr. 181/ AP din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins apelul declarat de inculpatul R.Ș. împotriva sentinței penale nr. 515 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-o. A fost obligat inculpatul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul R.Ș., criticând-o ca netemeinică, solicitând în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., prin motivele scrise, schimbarea modalității de executare în suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate conform art. 81 C. pen. și prin motivele de critică expuse oral să se dispună reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Ambele subvariante de critică de netemeinicie iterate sunt nepertinente, analizate fiind în tiparul cazului de casare deja enunțat. Aceasta, întrucât pedeapsa aplicată într-un cuantum de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând în esență în aceea că în calitate de lucrător, subofițer operativ, în cadrul S.E.I.P.

Brașov, F.E.I. Rupea, în prima jumătate a lunii august 2000, a pretins și primit de la numiții C.I.A. și C.C., câte 150 dolari S.U.A., pentru ca în data de 15 august 2000, să le elibereze cărți de identitate provizorii falsificate este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen. Astfel, aceasta desemnează o reală măsură de constrângere și reeducare a recurentului, cât și se subsumează scopului de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

Concomitent, modalitatea de executare a acesteia în sensul suspendării executării ei sub supraveghere dispuse pe durata unui termen de încercare de 8 ani este corespunzătoare prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., raportat pe de o parte la limitele de pedeapsă fixate în textul de lege incriminator, pericolul social generic și concret totuși sporit al faptelor comise, cât și în raport de datele care circumstanțiază persoana recurentului inculpat (fără antecedente penale, pensionar, studii medii, căsătorit, are trei copii majori, poziție procesuală în faza de urmărire penală la care a fost prezent relativ oscilantă, ulterior plecând din țară).

Așa fiind, se constată inexistența unor elemente care să justifice reducerea cuantumului pedepsei aplicate, ori modificarea modalității suspendării executării acesteia sub supraveghere. Pe de altă parte, reținându-se inexistența unor cazuri de casare care să se ia în considerare din oficiu, în sensul dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte privește, ca nefondat, recursul de față declarat de inculpatul R.Ș. și urmează a-l respinge ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.Ș. împotriva deciziei penale nr. 181/ Ap din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.