ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1772/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1772/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 515/

S din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Brașov, secția penală, s-a hotărât:

În baza

art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea

art. 41

alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), a condamnat pe inculpatul R.

Ș.,

la o pedeapsă de 3 (trei) ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art.

64 litera c) C. pen., respectiv a dreptului de a ocupa o funcție sau de a

exercita o profesie, ori de a

desfășura o

activitate de natura aceleia de care s-a folosit în comiterea prezentei

infracțiuni, pe o durată de 5 ani, pentru comiterea infracțiunii de luare de

mită, în formă continuată, 2 acte

materiale.

A

reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 13 C. pen., ca urmare a

neaplicării

pedepsei

accesorii.

În baza

art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., a dispus suspendarea

executării pedepsei sub

supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani.

În baza

art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul

să se

supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la S.P. de

pe lângă Tribunalul Brașov, conform datelor fixate de această instituție;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul;

- să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

Datele de mai sus vor fi

comunicate serviciului de probațiune.

A atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.,

respectiv art. 83 C. pen.

, astfel:

Dacă în

cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune,

pentru care s-a pronunțat o

condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen,

instanța revocă suspendarea condiționată,

dispunând executarea în întregime a pedepsei, care

nu se contopește cu

pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

A revocat suspendarea

pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită

după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracțiunea ulterioară

este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării

pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

In acest caz nu mai are loc revocarea primei

suspendări.

De

asemenea, dacă cel condamnat nu îndeplinește măsurile de supraveghere prevăzute

de lege

stabilite de instanță, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei

dispunând executarea în întregime a pedepsei.

În

baza art. 254 alin. (3) C. proc. pen., a dispus confiscarea de la inculpat în

favoarea statului a sumei de 300 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei la

data executării prezentelor

dispoziții.

În baza

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului

3000 RON cheltuieli

judiciare.

S-a motivat că p

rin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, cu numărul 838/P/2005,

înregistrat la

această instanță, la data de 28 noiembrie 2006, s-a dispus punerea în mișcare a

acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R.Ș. pentru comiterea

infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., 2 acte materiale.

Totodată,

față de inculpat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile

prevăzute

de art. 289 C. pen. și art. 246 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de

prescripție.

În

sarcina inculpatului prin actul de inculpare și de sesizare a instanței de

judecată s-a

reținut

că în calitate de lucrător, subofițer operativ, în cadrul S.E.

I.P. Brașov - F.E.I. Rupea, în prima

jumătate a lunii august 2000, a pretins și primit

de la numiții C.l.A. și C.

C., câte 150 dolari S.U.A., pentru ca în data

de 15 august 2000, să le elibereze cărți de identitate provizorii falsificate.

Față de inculpatul R.Ș., la

data de 13 ianuarie 2006, prin rezoluția procurorului se dispune începerea

urmăririi penale față de pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale.

Din analiza coroborată a

întregului material probator, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul R.Ș. a fost

angajat în calitate de subofițer, agent de poliție, în cadrul Ministerului

Administrației și Internelor, I.P.J. Brașov, în perioada 16 august 1976 - 31

august 2001, când a fost trecut în rezervă, ca urmare a pensionării, iar în

intervalul 01 august 1998 - 31 august 2001 a fost încadrat la F.

E.I.P. a orașului Rupea, Județul Brașov.

În prima jumătate a lunii

august 2000, inculpatul R.Ș. a fost

contactat

de C.A., care l-a rugat să îi ajute pe nepotul său C.

l.

A. și pe

fiul său C.C. cu eliberarea unor

acte de identitate pe numele altor persoane,

pentru

ca aceștia să poată obține pașapoarte noi, întrucât aveau interdicție pe cele

vechi.

În

acest scop, martorii C.A. și C.N. i-au contactat pe martorii Ș.M. și F.L.F. sub

pretextul că îi ajută să plece la muncă în străinătate,

solicitându-le pentru aceasta

înmânarea certificatelor de naștere și a altor acte necesare

obținerii pașapoartelor, promițând obținerea de

pașapoarte în termen scurt.

După câteva săptămâni martorii

C.A. și C.N. restituie

martorilor Ș.M. și F.L.F.

actele ridicate de la aceștia, motivând că nu îi mai pot ajuta în plecarea în

străinătate la muncă, deoarece au intervenit niște probleme.

În realitate, în intervalul

de timp cât actele au stat la martorii C.A. și C.N., acestea au fost depuse de

C.A. și C.N. pentru martorii C.l. acte de identitate false pe care ulterior să

le obțină pentru obținerea pașapoartelor pe alte nume, pentru care nu exista

vreo interdicție de a intra în vreo țară străină.

De eliberarea acestor acte

de identitate s-a ocupat inculpatul R.Ș., acesta primind actele și pozele

aferente eliberării actelor de identitate, cunoscând că pentru aceasta au fost

folosite acte ale altor persoane, cerând pentru aceasta și obținând suma de 300

dolari S.U.A., câte 150 de la fiecare parte implicată.

În final C.l.A. și C.C. au

obținut acte de identitate false,

eliberate

pe numele martorilor Ș.M. și F.L.F., fără ca aceștia din urmă să

cunoască

acest aspect. în acest sens, C.

I.

A. a

obținut C.P. numărul 489526 din 15 august 2000, cu fotografia sa, dar pe numele

Ș.M., iar C.C. a

obținut C.P. nr. 489525

din 15 august 2000 cu fotografia sa, dar pe numele F.L.F., iar apoi

ambii

au obținut pașapoarte, folosind cărțile de identitate provizorii falsificate de

inculpat, pașapoarte cu care cei doi au călătorit de mai multe ori în

străinătate.

În vara anului 2004,

martorii Ș.M. și F.L.F. au sesizat I.P.J. Brașov, cu privire la faptul că în

anul 2000 au fost eliberate pe nulele lor pașapoarte și în acest sens figurează

cu mai multe intrări și ieșiri din țară și că apar returnați în țară, aceasta

în condițiile în care nu au solicitat niciodată un pașaport.

În acest sens, a fost format

dosarul penal 1448/P/104/2004 în care au fost efectuate

cercetări penale față de C.C. și sub aspectul comiterii infracțiunilor

prevăzute și

pedepsite de art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001, art. 1 din

O.U.G. nr. 112/2001, art. 293 C. pen., iar la data de 30 decembrie 2004 dosarul

a fost înaintat D.I.I.C.O.T. – B.T. Brașov, spre competentă soluționare.

Prin

ordonanța numărul 50/P/2004 din data de 18 iulie 2005 D.I.

I.C.O.T. – B.T. Brașov a dispus

neînceperea urmăririi penale față de C.

I.

A.,

C.C., C.A. și C.N. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 39/2003,

dispunându-se totodată declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea D.N.A. – S.T. Brașov sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.

254 C. pen., de către lucrători de poliție din cadrul Poliției Orașului Rupea

și declinarea competenței de soluționare a cauzei față de C.I.A., C.C., C.A. și

C.N. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute

de art. 293 C. pen., art. 288 C. pen., art. 31 raportat la art. 289 și art.

291 C. pen., art.

70 din O.U.G. nr. 105/2001, art. 1 din O.U.G. nr. 112/2001,

în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria

Făgăraș, care potrivit competentei l-a trimis Judecătoriei Rupea.

Prin

ordonanța 15/P/2005 din data de 20 octombrie 2005 a D.N.A. - S.T. Brașov, s-a

dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă

Tribunalul Brașov, pentru

efectuarea de cercetări față de C.l.A. și C.

C.

sub aspectul comiterii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C.

pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și față de inculpatul

R.Ș. sub aspectul infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen., cauza fiind înregistrată sub numărul

838/P/2005.

La Parchetul de pe lângă

Judecătoria Rupea s-a înregistrat dosarul penal 470/P/2005, iar prin

rechizitoriul din data de 23 martie 2006 inculpatul C.C. a fost trimis în

judecată pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen., art. 31

raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001,

art. 1 alin. (1)

din O.U.G. nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alini. (2)

C. pen. și art. 33 C. pen., iar

inculpatul

C.l.A. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. Prin aceeași rezoluție

s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală pentru celelalte infracțiuni față de persoanele

cercetate. Ulterior, prin sentința penală 191/2006

a Judecătoriei Rupea, s-a dispus condamnarea

celor doi.

Audiat

inculpatul în faza de urmărire penală acesta a negat comiterea faptei reținute

în

sarcina sa, ulterior cu ocazia judecății, inculpatul nu a putut fi

audiat fiind plecat în străinătate

la muncă.

Probatoriul administrat în

cauză demonstrează că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii

reținute în sarcina sa.

În

acest sens, din analiza depozițiilor martorilor C.A. și C.N.,

reiese că cei doi l-au

căutat pe inculpatul R.Ș., despre care au afirmat că acesta

lucra la „Evidența populației” la Poliția Rupea,

cei doi solicitându-i sprijin în obținerea de pașapoarte pentru C.l.A. și C.C.,

deoarece cei doi aveau interdicție

de a intra în Polonia, unde cei doi

voiau să se întoarcă pentru continuarea afacerilor. în

această împrejurare inculpatul le-a sugerat că pentru aceasta necesită

certificate de naștere pe

numele altor persoane, pe baza cărora să se

elibereze cărți de identitate noi și apoi în baza acestora să se solicite

pașapoarte noi pentru cei doi, dar pe numele altor persoane, cerând pentru

aceasta câte 150 dolari S.U.A.

Martorii

declară că i-au contactat pe numiții Ș.M. și F.L.F., de la

care

prin promisiuni false de ajutor de obținere de muncă în străinătate, au luat

certificatele de

naștere, care împreună cu celelalte acte au fost date

inculpatului care le-a obținut două cărți de

identitate

provizorii false, ce ulterior au fost obținute pentru obținerea de pașapoarte.

Martorii Ș.M. și F.L.F.

confirmă faptul că C.A. și C.N. le-au cerut actele aferente obținerii

pașapoartelor, predându-le astfel și certificatele de naștere, acte ce le-au

fost restituite după câteva săptămâni cu mențiunea imposibilității obținerii

unui loc de muncă în străinătate.

Numiții C.I.A. și C.C.,

audiați în prezenta cauză în calitate

de

martori și numai în cursul urmăririi penale, deoarece ulterior au părăsit țara,

de asemenea confirmă predarea sumei de 300 dolari S.U.A. pentru obținerea de

cărți de identitate provizorii pe alte

nume, pentru aceasta plătind suma

de 300 dolari S.U.A.

Raportul de constatare

tehnico-științifică numărul 96869 din data de 15 iunie 2006, relevă faptul că

scrisul de completare al celor două acte de identitate, seriile C.P. nr. 489525

și 489526, eliberate pe numele F.L.F. și Ș.M., puse la dispoziție în copie

xerox și sub această rezervă, a fost executat de

inculpatul R.Ș., iar semnătura de la

rubrica „semnătura comandantului”

de pe cele două acte de identitate, au fost executate de inculpat, aspect ce

relevă legătura inculpatului în eliberarea acestor acte de identitate

provizorii.

Prin

urmare, se constată că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție a

inculpatului, în

cauză

fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în

acest sens, inculpatul, în calitate de funcționar, cu intenție a pretins și

primit o sumă de bani în scopul de a face un act contrar atribuțiilor sale de

serviciu.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel inculpatul R.Ș., solicitând schimbarea modalității de

executare a pedepsei din suspendare sub supraveghere a executării pedepsei în

suspendare condiționată a executării pedepsei, motivând că are loc de muncă

stabil în Italia.

Verificând hotărârea atacată

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că

apelul nu este fondat.

Prima instanță a reținut

corect starea de fapt, căreia i-a dat încadrarea juridică corespunzătoare. La

individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile

generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., pedeapsa de 3 ani

închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării corespunzând atât

pericolului social concret sporit al faptei, cât și persoanei inculpatului,

fiind de natură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Împrejurarea că inculpatul

lucrează în străinătate nu este de natură a atrage schimbarea modalității de

executare a pedepsei, întrucât schimbarea acesteia în sensul solicitat de

inculpat ar atrage atât reducerea termenului de încercare la durata de 5 ani,

cât și înlăturarea măsurilor de supraveghere. Or, față de gravitatea faptei, se

impun măsurile de supraveghere prevăzute în art. 86

1

alin. (1) C.

pen., astfel cum au fost stabilite de prima instanță, acestea fiind o garanție

a îndreptării inculpatului.

Astfel, în baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge apelul.

Așa fiind, prin decizia

penală nr. 181/ AP din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori, s-a respins apelul declarat de inculpatul R.Ș.

împotriva sentinței penale nr. 515 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Brașov,

pe care a menținut-o.

A fost obligat inculpatul să

plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul R.Ș., criticând-o ca netemeinică,

solicitând în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., prin motivele scrise, schimbarea modalității de executare în

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate conform art. 81 C. pen.

și prin motivele de critică expuse oral să se dispună reducerea pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege.

Ambele subvariante de

critică de netemeinicie iterate sunt nepertinente, analizate fiind în tiparul

cazului de casare deja enunțat.

Aceasta, întrucât pedeapsa

aplicată într-un cuantum de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

luare de mită în formă continuată prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr.

78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., constatând în esență în aceea că

în calitate

de lucrător, subofițer operativ, în cadrul S.E.I.P.

Brașov, F.E.I.

Rupea, în prima jumătate a lunii august 2000, a pretins și primit de la numiții

C.I.A. și C.C., câte 150 dolari S.U.A., pentru ca în data de 15 august 2000, să

le elibereze cărți de identitate provizorii falsificate este aptă în totalitate

să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Astfel, aceasta desemnează o

reală măsură de constrângere și reeducare a recurentului, cât și se subsumează

scopului de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

Concomitent, modalitatea de

executare a acesteia în sensul suspendării executării ei sub supraveghere

dispuse pe durata unui termen de încercare de 8 ani este corespunzătoare prin

prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C.

pen., raportat pe de o parte la limitele de pedeapsă fixate în textul de lege

incriminator, pericolul social generic și concret totuși sporit al faptelor

comise, cât și în raport de datele care circumstanțiază persoana recurentului

inculpat (fără antecedente penale, pensionar, studii medii, căsătorit, are trei

copii majori, poziție procesuală în faza de urmărire penală la care a fost

prezent relativ oscilantă, ulterior plecând din țară).

Așa fiind, se constată

inexistența unor elemente care să justifice reducerea cuantumului pedepsei

aplicate, ori modificarea modalității suspendării executării acesteia sub

supraveghere.

Pe de altă parte,

reținându-se inexistența unor cazuri de casare care să se ia în considerare din

oficiu, în sensul dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte privește, ca nefondat, recursul de față declarat de inculpatul R.Ș.

și urmează a-l respinge ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.Ș. împotriva deciziei penale nr. 181/ Ap din 14

noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 mai 2008.