ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3776/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3776/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:prin Sentința penală nr. 92/S din 26

februarie pronunțată de Tribunalul Brașov, în baza art. 255 alin. (1) C. pen.,

s-a dispus condamnarea inculpatului D.L.C. la pedeapsa de 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 208, 209 lit. a), i) C. pen., l-a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a

aplicat inculpatului D.L.C. pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (1), (2) C. pen., s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate acestui inculpat.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86

2

C. pen., a stabilit un termen de

încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., a obligat pe

inculpatul D.L.C. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existență;

S-a atras atenția inculpatului D.L.C. asupra dispozițiilor art.

86 IA C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de

încercare sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de

supraveghere stabilite de către instanță.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatului D.I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat

inculpatului D.I.M. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a ocupa

funcția de agent de pază) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 26 raportat la art. 208, 209 lit. a), i) C.

pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicități.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C.

pen., s-a aplicat inculpatului D.I.C. pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa

de 3 ani închisoare, și pedeapsa complementară constând în interzicerea

drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. (dreptul

de a ocupa funcția de agent de pază) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b), c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de pază).

În baza art. 86

1

alin. (1), (2) C. pen., s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate acestui inculpat.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86

2

C. pen., s-a stabilit un termen

de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., a obligat pe

inculpatul D.I.C. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului D.I.C. asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei

sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului

de încercare sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de

supraveghere stabilite de către instanță.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă

acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. U.T.S. S.A. Făgăraș,

prejudiciul fiind recuperat în totalitate.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 15

alin. (2) C. proc. pen., au fost respinse acțiunile civile formulate de către

martorii de bună-credință G.T. și C.E.

În baza art. 353 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea

sechestrului asigurător instituite prin încheierea de ședință din data de 21

mai 2008 asupra autoturismului marca D., proprietatea părții responsabile

civilmente S.C. A.I. S.R.L. Făgăraș.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea

sumei de 925 RON ridicată de către organele de poliție la data de 10 aprilie

2006 și a obligat pe inculpatul D.I.C. la data de 175 RON către stat,

reprezentând diferența până la 1.100 RON.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul din oficiu pentru

inculpatul M., în cuantum de 100 RON, se suportă din fondurile Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe

inculpatul D.L.C. la plata sumei de 1.000 RON către stat și pe inculpatul

D.I.C. la plata sumei de 1.100 RON către stat, reprezentând cheltuieli

judiciare avansate de către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În data de 6 aprilie 2006, în jurul orei 09:00, inculpatul

D.L.C. însoțit de către numitul C.L. s-au deplasat la sediul S.C. U. S.A. din

mun. Făgăraș, inculpatul D., fost angajat al firmei de pază S.C. A. S.R.L. care

asigură paza la S.C. U. S.A, dorind să ducă câteva hârtii colegilor săi,

inculpatul D. judecându-se anterior cu această firmă de pază.

Cu această ocazie, numitul C.L. a discutat cu inculpatul D.I.C.,

angajat al S.C. A. S.R.L. ca agent de pază și având în acel moment punct de

lucru la S.C. U. S.A. Făgăraș, despre posibilitatea de a le permite să sustragă

fier vechi.

A doua zi, în data de 7 aprilie 1996, inculpatul D.L.C. și

C.L. s-au deplasat la locuința inculpatului D.I.C. și, în urma discuțiilor

purtate, au convenit că se poate intra în incinta S.C. U. S.A. Făgăraș pentru a

sustrage fier vechi în data de 9 aprilie 1996, când inculpatul D.I.C. era în

serviciu de pază în tura a II-a iar în cazul declanșării alarmei acesta urma

să-i anunțe telefonic pe inculpatul D. și pe C.L., și au stabilit ca suma

obținută din vânzarea bunurilor ce vor fi sustrase să fie împărțită în mod egal

între cei trei.

Prin urmare, în data de 9 aprilie 2006, în jurul orei 11:00

inculpatul D.L.C. și numitul C.L. s-au deplasat la sediul S.C. U. S.A. și au

intrat în incinta acestei uzine, după care l-au sunat pe inculpatul Ducan, care

asigura paza unității la poarta unității împreună cu martorul U.I.; inculpatul

D. le-a spus că accesul este liber iar după puțin timp s-a deplasat și el la

depozitul unde se aflau inculpatul D. și numitul C., spunându-le să se

grăbească fiindcă urma să vină un control.

Inculpatul D.L.C. și numitul C.L. au intrat în depozit prin

dislocarea unor cărămizi dintr-un perete al depozitului, moment în care s-a

declanșat alarma; după ce s-au ascuns, l-au sunat pe inculpatul D., acesta

spunându-le că la poarta unității nu se aude alarma, iar inculpatul D.L. a

tăiat firele de alimentare cu tensiune a panoului de comandă al sistemului de

pază al depozitului.

După aceasta, inculpatul D. și numitul C. au sustras din

depozit mai multe bare de cupru și alamă, robinete și lingouri de aluminiu,

bunuri pe care le-au transportat în afara incintei S.C. U. S.A. Făgăraș prin

același loc pe unde au intrat, după care au pus la loc cărămizile scoase din

peretele depozitului.

Numitul C.L. a sunat o persoană neidentificată care a venit

cu un autoturism Dacia, au încărcat bunurile sustrase și s-au deplasat în

județul Sibiu, unde au vândut bunurile sustrase martorei C.E., concubina

martorului G.T. care se ocupa cu valorificarea materialelor feroase, pentru

suma de 35.000.000 ROL, după ce au cântărit aceste bunuri și au constatat că

sunt 350 kg.

Inculpatul D. și numitul C. au revenit cu același autoturism

în municipiul Făgăraș și i-au dat numitului suma de 11.000.000 ROL, la fiecare

dintre cei trei revenind această sumă, după ce i-au dat șoferului suma de

1.000.000 ROL iar de 1.000.000 ROL au cumpărat bunuri alimentare.

Pentru a nu fi depistat cu această sumă de bani asupra sa,

în aceeași zi inculpatul D.I.C. i-a dat suma de 10.000.000 ROL martorului G.O.,

fără să-i aducă la cunoștință proveniența acesteia.

După câteva zile, organele de poliție au ridicat din curtea

martorilor C.E. și G.T. bunurile sustrase de către inculpați și le-au predat

S.C. U. S.A. Făgăraș.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel martorii de

bună-credință G.T. și C.E., solicitând desființarea sentinței în ceea ce

privește soluționarea acțiunii civile formulate, iar în urma rejudecării,

admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatului D.L.C. la suma de 6.000

RON, reprezentând suma de bani plătită inculpatului pentru obiectele metalice

vândute și a căror proveniență nu au cunoscut-o.

Curtea de Apel Brașov, prin Decizia penală nr. 39/AP din 16

iunie 2009 a admis apelul declarat de martorii de bună-credință G.T. și C.E., a

desființat în parte sentința primei instanțe și, rejudecând, în baza art. 346

alin. (1) și art. 14 C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul D.L.C. să

plătească acestora suma de 3.500 RON.

Instanța de apel a reținut că martorii nu au fost citați la

prima instanță de la începutul procesului, astfel încât aceștia să își poată

exercita dreptul de a se constitui parte civilă conform art. 15 alin. (2) C.

proc. pen., motiv pentru care nu pot fi sancționați în sensul respingerii

acțiunii civile.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.L.C., care nu

l-a motivat în scris. Oral, apărătorul ales din oficiu desemnat pentru inculpat

a criticat decizia pentru greșita obligare a inculpatului la plata sumei de

3.500 RON către martorii de bună-credință, apreciind că aceștia nu s-au

constituit părți civile în termenul prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

Recursul este întemeiat.

Înalta Curte, analizând critica formulată de apărarea

inculpatului, constată că aceasta poate fi încadrată în cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., dar este

nefondată.

Așa cum corect a reținut și instanța de apel, în situațiile

în care prin săvârșirea infracțiunii s-a produs și un prejudiciu material în

dauna unei persoane fizice sau juridice, ia naștere un raport de conflict

civil.

Conform art. 24 alin. (1) C. proc. pen., persoana care a

suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă

participă în procesul penal, se numește parte vătămată.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "persoana

vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal se numește

parte civilă".

În jurisprudență s-a considerat constant, că are calitatea

de parte civilă dobânditorul de bună-credință al bunului furat de inculpat când

în cursul procesului penal acest bun a fost ridicat de la cumpărător și predat

părții vătămate, acțiunea civilă având ca obiect, în acest caz, restituirea

prețului.

În speță s-a reținut, din cuprinsul actului de sesizare, că

bunurile sustrase au fost vândute martorilor de bună-credință G.T. și C.E.,

pentru suma de 3.500 RON, iar în cursul anchetei bunurile au fost ridicate de

către organele de poliție și restituite părții vătămate.

Organele de urmărire penală aveau obligația, conform art. 76

alin. (2) C. proc. pen., să cheme persoanele vătămate (direct sau indirect)

prin infracțiune și să le pună în vedere că pot participa în proces în această

calitate, iar dacă au suferit o pagubă materială, se pot constitui părți

civile.

Din cuprinsul dosarului de urmărire penală rezultă că

organele de poliție nu și-au respectat această obligație.

Ulterior, în cursul procesului, în fața instanței de

judecată, cumpărătorii de bună-credință nu au fost citați, instanța

nerespectând obligația impusă de art. 291 C. proc. pen. și art. 320 C. proc.

pen.

Potrivit acestor texte, judecata poate avea loc numai dacă

părțile sunt legal citate, iar președintele explică persoane vătămate că se

poate constitui parte civilă în proces.

Abia după ce aceste dispoziții au fost respectate se poate

trece la citirea actului de sesizare, conform art. 322 C. proc. pen., moment ce

marchează și data până la care poate avea loc constituirea de parte civilă.

În speță, prima

instanță a sancționat greșit cumpărătorii de bună-credință considerând că s-au

constituit părți civile ulterior citirii actului de sesizare în condițiile în

care nu au fost respectate în proces dispozițiile indicate mai sus, respectiv

cumpărătorii de bună-credință au fost citați legal la termenul din 14 ianuarie

2009, dată la care au și învederat instanței că înțeleg să se constituie parte

civilă cu suma de 3.500 RON.

În mod corect instanța de apel a apreciat că dobânditorii de

bună-credință ai lucrurilor sustrase nu pot fi sancționați în sensul

respingerii acțiunii civile, câtă vreme citirea actului de sesizare a avut loc

fără citarea acestora.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariu avocat din oficiu de 200

RON urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

D.L.C. împotriva Deciziei penale nr. 39/AP din 16 iunie 2009 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2009.