ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2232/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2232/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 308/ F

din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală,

s-au dispus următoarele:

În temeiul

dispozițiilor art. 345 pct. 2 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B.S.,

fiica lui S. și l., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 4 C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art.

80 alin. (2), art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatei, iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a scăzut din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 25 septembrie 2007

la zi.

În temeiul

dispozițiilor art. 345 pct. 2 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B.A.M.,

fiica lui S. și l., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 4, art. 74

alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 9 (nouă) ani, în

condițiile dispozițiilor art. 86

2

C. pen., ce se va calcula de la

data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul

dispozițiilor art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare

inculpata trebuie să se supună următoarelor măsurii de supraveghere:

- să se

prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta;

- să anunțe

în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 (opt) zile precum și întoarcerea;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă.

În temeiul

dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra

consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere, în condițiile dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor

accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a dispus

comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței Serviciului de Probațiune.

În temeiul

dispozițiilor art. 345 pct. 2 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.P.R.,

fiul lui G. și O., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 4 C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80

alin. (2) C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei

sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, în condițiile

dispozițiilor art. 86

2

C. pen., ce se va calcula de la data

rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul

dispozițiilor art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare,

inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsurii de supraveghere:

- să se

prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta;

- să anunțe

în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 (opt) zile precum și întoarcerea;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă.

În temeiul

dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra

consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere, în condițiile dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor

accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a dispus

comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței Serviciului de Probațiune.

În temeiul

dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de

3000 DOLARI SUA.

În temeiul

dispozițiilor art. 191 C. pen., a fost obligat fiecare inculpat la cate 3000

lei cheltuieli judiciare statului.

Prima

instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 72/D/P/2006 din data de 12

decembrie 2007, al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., au fost

trimiși în judecată, în stare de arest, inculpata B.S., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C. pen.;

în stare de libertate, inculpata B.A.M., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 4 C. pen. și

inculpatul U.P.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 2 alin. (1) și (2)

din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 4 C. pen.., cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut

în actul de sesizare că, în perioada 2003 - 2004, inculpatele B.S. și B.A.M. (surori)

au inițiat și constituit un grup infracțional, pe care l-au condus, coordonat

și finanțat în scopul derulării traficului ilicit de droguri de mare risc,

respectiv cocaină, obținând beneficii pecuniare. La aceasta grupare au aderat

coinculpatul U.P.R., martorii P.C. zisă G., M.A. și alții, care au asigurat

transportul unor importante cantități de cocaină din America de Sud (Venezuela,

Surinam), către Europa de Vest (Olanda) și ulterior către diferite țări din

Europa de Vest (din Olanda către Spania - Insulele Tenerife, Italia, Suedia,

Germania, etc).

Inculpatele B.S.

și B.A.M. aveau atribuții de racolare, organizare și finanțare, în timp ce

inculpatul U.P.R., martorii P.C., zisă G., M.A. și alții asigurau transportul

cocainei, toți având legături cu cetățeni străini aflați în țări vest-europene

și țări din America de Nord și America Latina. Cetățenii străini erau cu

preponderență de origine africană (nigerieni) și aveau ca atribuții asigurarea

legăturii cu "cărăușii", cărora le dădeau cantitățile de cocaină

pentru a le transporta sub diferite modalități (în bagaje, în obiecte de

îmbrăcăminte, prin înghițire), le asigurau transportul, cazarea, le înlesneau

comunicarea prin intermediul telefonului mobil și al internetului, etc.

Inculpatele B.S.

și B.A.M. recrutau, organizau și finanțau plecarea unor persoane (cărăuși) pe

ruta România - țări vest europene - Olanda, Italia, Spania, țări din America de

Sud -Venezuela pentru transportul unor însemnate cantități de cocaină, prin

înghițire, disimulare pe corp sau ascunse în bagaje. Aceste persoane

"cărăuși" recrutate de cele 2 inculpate erau plătite de acestea

pentru transportul către Olanda pe ruta aeriană, de unde erau preluate de alți

membrii ai grupării de traficanți de droguri de mare risc, de origine

nigeriana, care îi trimiteau apoi să transporte droguri din Venezuela în Olanda

și alte tari din Europa, inclusiv în România.

Cărăușii

primeau un comision pentru fiecare transport în funcție de cantitatea de

cocaină transportată. La rândul lor, inculpatele B.S. și B.A.M. primeau între 500

euro și 4000-5000 euro de la membrii grupării de narcotraficanți aflați în

Olanda. Acești cărăuși au fost depistați de autoritățile competente olandeze pe

aeroportul Amsterdam - Olanda - este situația inculpatului U.P.R., care

transporta în bagaje cantitatea de 2,850 kg cocaină din Venezuela, a martorului

M.A. ce a fost depistat în localitatea Padova - Italia în timp ce transporta

prin înghițire 98 capsule de 0,983 kg cocaină, martora P.C., depistată de

autoritățile olandeze pe aeroportul din Amsterdam în timp ce transporta 3,996

kg cocaina. Printre persoanele recrutate de inculpatele B.S. și B.A.M., pentru

a fi folosite în calitate de "cărăuși" pentru transportul de cocaină

se număra U.P.R., M.A., P.C. zisă G., R.l., V.D.

În faza

cercetării judecătorești au fost audiați inculpații U.P.R., B.S. și B.A.M.,

martorii M.A., M.E., R.l., V.D., S. (fosta B.) A.R., P.A.M., G.E. și au fost

depuse înscrisuri în circumstantiere.

Din analiza

materialului probator administrat în faza de urmărire penala și cercetare judecătorească

a rezultat situația de fapt așa cum a fost reținută în actul de sesizare al

instanței, inculpații săvârșind infracțiunile așa cum au fost reținute în

calificarea din rechizitoriu.

Inculpatele B.S.

și B.A.M., fiind audiate, inclusiv în fața instanței de judecată, nu au

recunoscut învinuirile care li se aduc. Declarațiile martorilor audiați în

cauză, încadrându-se în regula generală a liberei aprecieri a probelor, s-au

completat cu declarațiile coinculpatului U.P.R., cuprinzând relatări comune, asemănătoare,

privitoare la activitatea infracțională a inculpatelor.

Astfel,

martorul M.A. a declarat că a fost contactat, recrutat și finanțat de inculpata

B.S. să transporte pe ruta Venezuela - Olanda - Italia, contra sumei de

2000-3000 euro, o cantitate de droguri. Mai arată martorul că inculpata i-a zis

că va suporta cheltuielile de transport, cele aferente călătoriei - asigurarea

de sănătate și biletul de avion. Martorul a relatat în amănunt cum a fost

contactat în Amsterdam și cazat de o persoana de sex bărbătesc, nigerian.

Acesta i-a dat o cartelă V., câte 50 euro pe zi pentru cheltuielile personale,

apoi la solicitarea acestuia a plecat în Venezuela cu avionul, transportând o

geantă în care se găseau droguri, urmând să se înapoieze în Olanda.

Din Venezuela,

martorul a luat legătura cu inculpata B.S., spunându-i că i s-au furat banii

din cameră. Aceasta l-a asigurat că va primi alți bani pentru cheltuielile

zilnice, iar la scurt timp persoana nigeriana i-a adus alți bani, ca urmare a

convorbirii acesteia cu inculpata B.S. Tot din declarația acestui martor

rezultă implicarea inculpatei B.S. cu privire la un alt transport de droguri,

oferindu-i ca tentație, după efectuarea transportului, o sumă mai mare de bani,

respectiv 5000 euro. Mai mult, inculpata B.S., în decembrie 2003, a plecat

împreună cu martorul în Olanda și Venezuela, spunându-i acestuia că dorește să

se căsătorească. Inculpata B.S. a suportat toate cheltuielile de transport,

biletele de avion, banii fiind scoși de la R.B. din România, în Olanda. B.S. s-a

întâlnit cu un nigerian – S., cu care a rămas până a doua zi când, împreună cu

martorul, a plecat în Venezuela. Înainte de plecare, martorul s-a întâlnit

întâmplător cu inculpatul U.P.R., la recepția hotelului, cu care, în prezenta

inculpatei B.S., au discutat despre plecarea în Venezuela. În Olanda, numitul S.

l-a folosit în calitate de cărăuș de mai multe ori, în mai multe direcții

pentru a transporta droguri. De remarcat este că la fiecare transport, la

solicitarea lui S., o anunța pe inculpata B.S. pentru ca aceasta să primească

un comision de la S., ca recompensă a recomandării martorului în calitate de

cărăuș pentru droguri.

Din

declarațiile date de martorul M.A., atât la urmărirea penala, cât și în faza de

cercetare judecătorească, a rezultat că inculpata B.S. suporta cheltuielile de

transport, avea legătură cu persoane din țările în care martorul era folosit ca

și cărăuș, la recomandarea acesteia, că inculpata primea un comision din partea

membrilor organizațiilor din afara țării pentru contractare de cărăușie și că

inculpata cunoștea persoanele nigeriene care se ocupau cu traficul de droguri

din acele țări.

Sinceritatea

martorului este susținută de declarația martorei M.E., soția sa, care relatează

despre plecarea acestuia în Olanda și despre ajutorul în bani pe care inculpata

B.S. l-a dat când martorul M.A. a fost arestat în Italia. Ambii soți se

cunoșteau cu inculpatele de mai mult timp și aveau cunoștință despre

activitatea acestora cu privire la traficul de droguri de mare risc.

Martorul R.l.,

audiat în faza de urmărire penală (f. 731 vol.ll. d.u.p.) și cercetare

judecătorească, a arătat că a fost prieten cu B.A.M., prin intermediul căreia a

cunoscut-o și pe B.S. și apoi pe inculpatul U.R., precum și pe martora P.C.,

angajați la firma surorilor B. Acesta a arătat că, pe la începutul anului 2005,

inculpata B.A.M. i-a spus că face parte dintr-o rețea internațională de

traficanți de droguri și că poate face bani mulți dacă va accepta "să care

valize în Venezuela și Olanda", l-a mai relatat că este vorba de cocaină

și că nu trebuie să se sperie, fiind și alte persoane din anturajul ei care fac

acest lucru, ocazie cu care i-a nominalizat pe U.R., P.C., M.A., B.B. și sora

ei B.S. l-a spus că poate primi sume importante de bani pentru fiecare transport,

banii fiind plătiți de prietenii ei din Olanda.

Faptele și

împrejurările relatate de martor în declarațiile date sunt fără putință de

tăgadă reale, coroborându-se cu relatările celorlalți martori. Martorul nu s-a

implicat în activitatea infracțională a inculpatei la solicitarea acesteia,

motiv pentru care s-a despărțit de aceasta.

Martora V.D. a

declarat că le cunoaște pe surorile B. (f. 423 vol. I d.u.p.), devenind mai

apropiată de B.A.M. A arătat că în octombrie 2006 au mers împreună la

Amsterdam, la invitația inculpatei, costul avionului suportându-l aceasta.

Acolo au fost cazate la un prieten de al inculpatei, pe nume M., cu care

inculpata vorbea în engleza.

Martora B.A.R.

a declarat că inculpata B.A.M. i-a relatat că, în orice clipă, se aștepta să

fie reținută de poliție pentru niște fapte făcute cu mulți ani în urmă, fiindcă

a transportat între două țări niște valize, primind pentru aceasta sume

însemnate de bani (f. 64 vol. II d.u.p.).

Martorul L.C.

a arătat că în anul 2003 a cunoscut-o pe inculpata B.A.M., apoi pe B.S., cu

care a avut o relație mai apropiată. Inculpata B.A.M. i-a spus că inculpatul U.P.R.

a fost arestat în Olanda, întrucât a transportat droguri (f. 200, vol. II d.u.p.).

Cu privire la plecarea în Venezuela, aceasta i-a declarat că a mers ca să ducă

niște bani. Comportamentul inculpatelor a creat suspiciuni martorului în sensul

că acestea ar fi implicate în transportul de droguri, motiv pentru care a

întrerupt relațiile de afaceri cu acestea.

Martora P.C.,

în declarațiile date (f. 369 vol. l) a arătat că le cunoaște pe inculpate de

aproape 4 ani, lucrând la firma acestora, fără forme legale. A mai arătat că

ambele inculpate i-au oferit suma de 5000 DOLARI SUA dacă transporta

"ceva" pe ruta Olanda - Venezuela - Venezuela - Olanda, urmând ca

banii să-i primească la întoarcere, prin transfer bancar. Inculpata B.A.M. i-a

spus că trebuie să plece cu avionul pe ruta Bucuresti-Amsterdam-Caracas, sens

în care a cumpărat bilet de avion dus-întors, cu banii primiți de la inculpate.

Inculpata i-a dat și o cartela deja activată de Venezuela, zicându-i că acolo

va fi așteptată de un bărbat de culoare. De la inculpata B.A.M. a primit

informații în legătură cu cazarea atunci când a ajuns în Caracas-Venezuela.

După aceea a fost căutată de o persoană pe nume T., omul de legătură al

inculpatei B.A.M., căreia i-a predat diferența rămasă din banii primiți de la

aceasta în România. T. îi dădea o mică sumă de bani pentru cheltuielile

zilnice. Acesta, în ultima zi, i-a dat o geantă în care, după cum i s-a spus,

era cocaină ce trebuia să o transporte cu avionul în Amsterdam, pe aeroportul

din Amsterdam fiind reținută.

Inculpatul U.R.P.

a recunoscut învinuirile care i se aduc. Din declarațiile date în faza de

urmărire penală și cercetare judecătorească a rezultat cu claritate activitatea

infracțională a acestuia și a inculpatelor B.A.M. și B.S. Astfel, acesta a

declarat că a fost recrutat și apoi finanțat cu plata biletelor de avion pe

ruta București - Amsterdam, a rezervărilor și plata hotelului în Olanda de către

inculpata B.S., care i-a spus că trebuie sa transporte un pachet ce conținea

droguri pe ruta Olanda - Venezuela, urmând ca ulterior să primească 3000 DOLARI

SUA, sumă de bani pe care nu a mai primit-o pentru că transportul nu s-a mai

efectuat, fiind prins în flagrant de autoritățile olandeze. Inculpatul a

efectuat și alte transporturi de cocaină la sfârșitul lunii decembrie 2004 -

ianuarie 2005 - Caracas -Venezuela -Amsterdam - Olanda, fiind recrutat de cele

două inculpate, primind suma de 3000 DOLARI SUA - comisionul său. Persoanele de

contact din țările străine erau bărbați de culoare, în vârsta de aprox. 35-40

ani, cu care discuta în limba engleză.

În Venezuela,

în decembrie 2003, în holul hotelului s-a întâlnit întâmplător cu martorul M.A.,

care i-a relatat că se afla în Caracas pentru același lucru, și anume

transportul de droguri (declarație fila 174 vol. l. d.u.p.). S-a întâlnit și cu

inculpata B.S. și apoi, toți trei, cu numitul T., împreună purtând discuții

despre un viitor transport de droguri. în acest scop, inculpatul a plecat la

Amsterdam cu un rucsac care cântarea 8 kg, s-a întâlnit cu un anume F. care i-a

dat indicații unde să lase rucsacul, ulterior fiind ridicat de un bărbat de

culoare. Inculpata B.S. i-a cumpărat bilete de avion pentru ruta

Bucuresti-Amsterdam în februarie 2004, acolo întâlnindu-se cu un anume M. care

I-a cazat la hotel și cu care se mai întâlnise și cu alte ocazii când

transporta droguri. La câteva zile, a plecat în Caracas unde s-au întâlnit cu

același T. care i-a dat să înghită capsule cu droguri pe care trebuia să le

transporte în Olanda. Pentru că nu a reușit să înghită drogurile, la câteva

zile, aceeași persoana care îl condusese la aeroport cu taxiul la transportul

anterior, într-o toaletă publică, i-a dat să îmbrace o pereche de pantaloni tip

sport cu buzunare până la genunchi, de culoare neagră, care aveau ascunse

droguri în căptușeala și pe cusături. A fost condus la aeroportul din

Amsterdam, unde a fost reținut de polițiștii olandezi, care i-au găsit

drogurile.

Autoritățile

olandeze l-au expulzat în România. A doua zi, s-a întâlnit cu inculpata B.S. care

i-a zis că nu va primi nici o sumă de bani pentru că nu a efectuat cu succes

transportul. B.S. i-a dat suma de 3000 DOLARI SUA reprezentând comisionul Caracas

- Amsterdam din luna decembrie 2003. Cu ocazia transportului de droguri de la

sfârșitul lunii februarie 2004, B.S. i-a dat suma de 4000 sau 5000 DOLARI SUA

pentru a-i duce numitului T. la Caracas în Venezuela.

Aceasta

relatare a inculpatului U.P.R. întărește convingerea existentei unei strânse

legături infracționale a inculpatelor B.S. și B.A.M. cu membrii rețelei

internaționale de traficanți de droguri -narcotraficanți.

Săvârșirea

infracțiunilor pentru care sunt cercetați și judecați inculpații B.S., B.A.M. și

U.P.R. sunt dovedite cu: procesele verbale de sesizare din oficiu din data de

16 februarie 2006 al lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul I.G.P.R. – B.G.C.C.O.

- Direcția Antidrog; procesele verbale de constituire planșe foto din data de

22 iunie 2007; procese verbale de investigații lucrători de poliție judiciară

din cadrul I.G.P.R. – B.G.C.C.O. - Directia Antidrog; comisia rogatorie

internațională cu autoritățile competente din Olanda privind pe inculpatul U.P.R.;

comisia rogatorie internațională cu Italia privind pe martorul M.A.; comisia

rogatorie internațională cu Olanda privind pe martorul P.C.; procese verbale de

recunoaștere de pe planșele foto a inculpatelor B.S. și B.A.M. de către martora

P.C. și de către inculpatul U.P.R.; convorbirile telefonice efectuate de

inculpatele B.S. și B.A.M. cât și procesele verbale de redare în scris a

convorbirilor interceptate și înregistrate în mediu ambiental de către

inculpații B.S., B.A.M. și U.P.R. și martorii P.C. și M.A.; procesul verbal

întocmit la data de 25 ianuarie 2007 de către lucrătorii de politie judiciară

din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - Direcția Antidrog privind ieșirile din

România în perioada 1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2006 a inculpaților B.S., B.A.M.

și U.P.R. și a martorilor P.C. și M.A., B.B.D. și P.A.M.; procesele verbale de

efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatelor B.S., B.A.M.

Declarațiile martorilor B.B.D. și P.A.M., B.A.R., L.C., R.D., M.A., M.E., P.C.,

precum și declarația inculpatului U.P.R., coroborate cu celelalte probe

menționate, formează convingerea existenței infracțiunilor pentru care

inculpații au fost cercetați și judecați și pentru care au fost condamnați la

pedepse privative de libertate.

Inculpatele B.S.,

B.A.M. au avut o atitudine nesincera în ceea ce privește săvârșirea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 4 C. pen. Poziția procesuală a acestora, a considerat prima instanță,

este în contradicție cu ansamblul probator administrat în faza de urmărire

penală și cercetare judecătorească, acestea săvârșind infracțiunile cu

intenție. Activitatea infracțională a acestora este descrisă în declarațiile

date de inculpatul U.P.R., martorii M.A., M.E., P.C., R.l., V.D., B.A.M., L.C.

La

individualizarea pedepselor, în ceea ce privește persoana inculpatelor B.S. și

B.A.M., tribunalul a reținut că acestea au avut o conduita bună înainte de

săvârșirea infracțiunii, în societate și familie, aveau un loc de muncă,

inculpata B.S. era studentă, nu au mai săvârșit fapte antisociale, împrejurări

ce au fost valorificate de către prima instanță drept circumstanțe atenuante,

în condițiile disp.art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu consecința aplicării

disp.art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pentru

inculpata B.A.M., mama a unui copil minor, s-a dispus ca executarea pedepsei

închisorii aplicate să fie suspendată sub supraveghere, în condițiile

dispozițiile art. 86

1

pe un termen de încercare stabilit în

condițiile dispozițiile art. 86

2

C. pen., calculat de la data

rămânerii definitive a hotărârii.

Inculpatul U.P.R.

a avut o atitudine sinceră, a recunoscut învinuirile ce i-au fost aduse și a

formulat un denunț în prezenta cauză împotriva inculpatelor B.S. și B.A.M.,

fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul a

avut o conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, avea un loc de munca

și nu are antecedente penale. De asemenea, a depus stăruința pentru aflarea

adevărului, arătând detaliat activitatea sa infracțională și a celorlalte două

inculpate, a relatat exact împrejurările legate de faptă, având un comportament

sincer pe tot parcursul procesului penal, astfel că în privința sa instanța a

valorificat toate împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante.

În ceea ce

privește măsura de siguranță a confiscării speciale, prima instanță a reținut

că din probele administrate în cauză nu rezultă cu exactitate sumele de bani,

bunurile folosite, sau drogurile (cocaina) care să poată fi supusă confiscării

în condițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu excepția sumei de

3000 DOLARI SUA ce a primit-o inculpatul U.P.R. de la inculpata B.S. ca urmare

a efectuării transportului de cocaină pe ruta Caracas-Amsterdam în luna

decembrie 2003.

B. Împotriva

acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București pe

motivul greșitei individualizări a pedepselor stabilite și aplicate ca urmare a

reținerii circumstanțelor atenuante și sub aspectul modalității de executare

pentru inculpații B.A.M. și U.P.R., precum și pentru neaplicarea pedepsei

complementare, constând în interzicerea unor drepturi.

Inculpatele B.S.

și B.A.M. au criticat sentința pe motivul neadministrării probatoriilor utile

pentru lămurirea cauzei, în sensul că nu s-a realizat confruntarea cu martora P.C.,

că nu s-a coroborat declarația acesteia cu ansamblul probator, că declarațiile

coinculpatului U.P. ar fi trebuit verificate în contextul confruntării cu

declarațiile martorilor B.B.D., V.D., B.A.R. și H.G.R.; s-a mai invocat că nu

s-au respectat dispozițiile legale, și anume art. 64 alin. (2), art. 92 alin.

(1), art. 104 alin. (2) și (4) C. proc. pen., în materia percheziției

domiciliare efectuate în data de 24 septembrie 2007, în lipsa inculpatelor și

în prezența unui singur martor asistent. De asemenea, aceste inculpate au

invocat greșita apreciere a probelor administrate și greșita stabilire a

situației de fapt, probatoriul administrat conducând către o soluție de

achitare pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor, iar

nu către o soluție de condamnare. Motivele de apel au fost depuse pe larg, în

scris (fila 77 și urm.).

Inculpatul U.P.R.

a criticat sentința primei instanțe pe motivul reindividualizării pedepsei, cu

consecința reducerii cuantumului acesteia, în contextul menținerii suspendării

executării sub supraveghere.

Prin Decizia penală

nr. 250/ A din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței

penale nr. 308/ F din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția

a ll-a penală, s-a desființat, în parte, sentința penală și, rejudecând, în

baza art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (2) C.

pen. a fost condamnată inculpata B.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de organizare și finanțare a

activității de trafic de droguri de mare risc, făcându-se aplicarea art. 71 și art.

64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.; în baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen., cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a),

b), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen.

a fost condamnat inculpatul U.P.R., la pedeapsa de 5 ani închisoare si 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.;

în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din

legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen. a

fost condamnată inculpata B.A.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de organizare și finanțare a

activității de trafic de droguri de mare risc, făcându-se aplicarea art. 71 și art.

64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-au menținut

dispozițiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

față de această inculpată.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței și starea de arest a inculpatei B.S.

S-au respins,

ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță, în urma unei

riguroase analize a ansamblului probator, a reținut corect situația de fapt și

întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpaților.

În acest

sens, instanța de apel a reanalizat declarațiile inculpatelor B. - care au

învederat că mențin declarațiile date în faza de urmărire penală, precizând că

nu au săvârșit faptele pentru care sunt cercetate - declarația inculpatului U.P.R.

- care a recunoscut săvârșirea faptelor și chiar a formulat denunț împotriva

celor două inculpate - precum și declarațiile martorilor audiați în cauză,

constatând că ansamblul probatoriului administrat în faza de judecată

subliniază consistența activității infracționale desfășurate de către inculpata

B.S. și numai colateral și tangențial o implicare a inculpatei B.A.M., sora

acesteia. De altfel, în fața instanței de apel, în ultimul cuvânt, inculpata B.S.

a învederat că activitatea infracțională ar fi fost desfășurată personal, sora

sa necunoscând de la început, ci aflând pe parcurs aspectele legate de traficul

de droguri. Această susținere a fost apreciată din perspectiva legăturii

strânse de rudenie dintre inculpate, dar și în contextul ansamblului

probatoriului care relevă participarea și contribuția inculpatei B.A.M., astfel

încât reținând caracterul subiectiv al ultimei afirmații a inculpatei B.S. și

caracterul divizibil al declarației, instanța de apel a înlăturat acest aspect.

Pe de altă

parte, a reținut că interceptările autorizate ale convorbirilor telefonice ale

căror transcrieri se află la dosar (filele 433 și urm. dosar urmărire penală),

furnizează informații în sensul participării ambelor inculpate la activitățile

de trafic internațional de droguri, alături de coinculpat sau martorii

menționați în actul de sesizare.

Relativ la

critica neadministrării unor probe utile cauzei, instanța de apel a reținut că,

în mod corect, prima instanță, în cursul judecării fondului, a constatat că

martora P.C. - pentru care s-a emis mandat de aducere - nu poate fi audiată

întrucât nu mai locuiește la adresa cunoscută din anul 2003, iar membrii

familiei nu au putut preciza actualul domiciliu, context în care este evidentă

imposibilitatea de a se proceda la realizarea unei confruntări, în faza de

judecată, între aceasta și inculpați.

Sub un alt

aspect, relativ la susținerea că declarația coinculpatului U.P.R. trebuie

verificată și confruntată cu declarația martorului H.G.R., s-a reținut că

acesta din urmă a fost audiat în cadrul unei comisii rogatorii (f. 166 dos u.p.

vol. I), martorul fiind condamnat de către autoritățile olandeze, la o pedeapsă

de 30 de luni pentru infracțiuni de trafic de droguri. Acesta a arătat

împrejurările în care a realizat un transport de droguri din Venezuela în

Olanda, fără a menționa o eventuală participare a inculpatelor și fără a

preciza identitatea persoanelor ce au aranjat călătoria către Venezuela, însă

subliniind că a beneficiat de ajutorul poliției de frontieră din Venezuela la

momentul îmbarcării în aeronava care l-a transportat la Amsterdam.

În ceea ce

privește motivul de apel privitor la nerespectarea dispozițiilor legale din

materia percheziției domiciliare, sub aspectul lipsei inculpatelor și a doi

martori asistenți la momentul efectuării acesteia, instanța de apel a constatat

netemeinicia susținerilor, având în vedere că potrivit procesului verbal datat

24 septembrie 2007 (f. 12 și urm. vol. II), percheziția domiciliară s-a

efectuat în baza autorizația emisă de Tribunalul București, nr. 303 din 24

septembrie 2007 (f. 11 dos. u.p. vol. II), în prezența inculpatelor, dar și a 2

martori asistenți (S.V. și T.E.), în intervalul orar 18,00 - 19,15, fiind

ridicate cu această ocazie 2 telefoane mobile N. și cartelele sim aferente,

aparținând, primul, inculpatei B.A.M. și cel de-al doilea, inculpatei B.S.

Concluzionând,

instanța de apel a constatat că ansamblul probator administrat este apt să

răstoarne prezumția de nevinovăție și face dovada deplină a activității

infracționale reținută în sarcina inculpaților, precum și a contribuției

specifice fiecăruia.

Admițând apelul

parchetului, instanța de apel a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor,

pe lângă aspectele enumerate de instanța de fond, și contribuția fiecărui

participant - cu reținerea unei contribuții majore a inculpatei B.S. la

organizarea activității infracționale - durata activității sau multitudinea

actelor de executare care relevă perseverență infracțională, dar și

circumstanțele personale.

Sub acest

ultim aspect, a reținut că inculpata B.A.M. are în întreținere un copil minor,

aspect care, adăugat contribuției sale în contextul activității organizate de

coinculpată și lipsei antecedentelor penale, relevă un grad mai redus de

periculozitate și existența premiselor și a motivării pentru adaptarea

conduitei sale în sensul respectării normelor penale și socio-morale și susțin

necesitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate de instanța de

apel, acest mod de individualizare a sancțiunii fiind apt să atingă scopul

preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru

inculpatul U.P. s-a avut în vedere, în plus, cantitatea de drog traficată,

modalitatea în care s-a realizat transportul, caracterul său transfrontalier,

aspecte ce relevă o periculozitate sporită a acestuia, astfel că i-a aplicat o

pedeapsă într-un cuantum sub minimul special ca urmare a incidenței art. 74 C.

pen., însă ușor majorat față de cel stabilit de prima instanță, pedeapsă cu

executare în regim de detenție. Instanța de apel și-a motivat această

individualizare a pedepsei, arătând că nu este de neglijat faptul că, fără

concursul „cărăușilor", respectiv a persoanelor ce au acceptat în

cunoștință de cauză să se implice în rețeaua infracțională transfrontalieră,

activitatea coinculpatelor ar fi fost lipsită de premisele necesare

desfășurării eficiente sau în aceiași parametri; totodată, lipsa antecedentelor

penale și situația familială actuală nu pot contrabalansa criteriile anterior

enumerate și analizate și nu pot justifica un tratament sancționator mai blând.

Pentru toți

inculpații s-a mai avut în vedere faptul că activitatea infracțională se

plasează în perioada 2003-2004, dar și că notificarea acuzației în materie

penală datează din 2007, situație în care - fără a fi încălcată durata

rezonabilă a procedurii față de complexitatea evidentă a cauzei, determinată de

caracterul transfrontalier al activității, multitudinea părților implicate și

dificultatea administrării probatoriului - se justifică o reducere a pedepselor

sub minimul special, ca urmare a incidenței a art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În ceea ce

privește individualizarea pedepselor accesorii și complementare, s-a constatat

că activitățile ilicit-penale desfășurate generează o nedemnitate sub aspectul

exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și b) C. pen. ce vor fi interzise, determinându-se durata

corespunzătoare a pedepsei complementare, conform art. 52 C. pen.

C. Împotriva

acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpații B.S., B.A.M. și U.P.R., criticând-o, toți recurenții,

pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor, pentru motivele

arătate în scris și în practicaua prezentei decizii, precum și pentru

nelegalitate, în ceea ce îl privește pe inculpatul U.P.R., acesta susținând

incidența dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, în raport de

împrejurarea că a formulat denunțul înaintea începerii urmăririi penale în

cauză.

Examinând

recursurile declarate, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

1

și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

privește motivul principal de recurs invocat de inculpatul U.P.R. - acesta

susținând incidența dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, în raport de

împrejurarea că a formulat denunțul înaintea începerii urmăririi penale în

cauză iar în baza acestui denunț a fost întocmit rechizitoriul, existând astfel

o cauză de nepedepsire - Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, „nu se pedepsește

persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță

autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în

vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, permițând

astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți

participanți".

În speță, Înalta

Curte constată că la dosarul cauzei există procesul verbal de sesizare din

oficiu din data de 16 februarie 2006 al lucrătorilor de poliție judiciară din

cadrul I.G.P.R. - B.G.C.C.O. - Direcția Antidrog (fila 3, vol. I) denunțul

inculpatului U.P.R. din 5 mai 2006, precum și rezoluțiile de începere a

urmăririi penale nr. 182, 183 din data de 24 septembrie 2007 (filele 22-23,

37-38 vol. II d.u.p.) și, respectiv, nr. 204 din 31 octombrie 2007 (filele

160-161, vol. II d.u.p.)

În raport de

aceste date, Curtea constată că deși denunțul inculpatului este anterior

începerii urmăririi penale în cauză, acesta nu a contribuit la identificarea

participanților, cu privire la care existau deja indicii și se efectuau

cercetări anterior denunțului; totodată, din modul de redactare a textului art.

15, reiese că legiuitorul a avut în vedere denunțul unui participant la o

asociere sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile

prevăzute la art. 2-10, deci denunțul trebuie să fie anterior comiterii acestor

din urmă infracțiuni, tocmai pentru ca denunțătorul să fie folosit, eventual ca

și colaborator, în condițiile Legii nr. 143/2000, pentru identificarea și tragerea

la răspundere penală a celorlalți participanți, participând la probarea

infracțiunii. Mai exact, aceasta este forma în care legiuitorul a înțeles să

preia în cuprinsul legii speciale dispozițiile privind desistarea, prevăzute de

art. 22 C. pen.

Că aceasta

este intenția legiuitorului rezultă și din examinarea comparativă a

reglementării cuprinse în dispozițiile art. 16 din aceeași lege care se referă

la „persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar

în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la

răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de

droguri".

Ca atare, cum

denunțul formulat de inculpat, deși anterior începerii urmăririi penale în

cauză, a fost ulterior sesizării din oficiu a organelor de urmărire penală,

care aveau deja date despre activitatea infracțională a inculpaților și

cunoșteau identitatea acestora, nu se poate aplica față de inculpat cauza de

nepedepsire prev. de art. 15 din Legea nr. 143/2000.

inculpatului U.P.R. este însă întemeiat sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei. Astfel, Înalta Curte constată că deși instanța de apel a reținut în

favoarea acestuia atât cauza de reducere prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000

- care are ca efect reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de

lege - cât și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b),

c) C. pen., a aplicat o pedeapsă în cuantumul prevăzut de minimul special, de 5

ani închisoare, calculat ca urmare a aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Este adevărat că instanța de apel a reținut totodată și incidența art. 80 alin.

(2) C. pen. - în care caz coborârea pedepsei sub minimul special nu este

obligatorie - dar din examinarea coroborată a pedepselor aplicate celorlalți

inculpați din prezenta cauză, față de care s-au reținut de asemenea concursul

între circumstanțe atenuante și circumstanțe atenuante, făcându-se aplicarea art.

80 C. pen., Curtea constată că instanța de apel a înțeles să aplice textul în

favoarea inculpaților, coborând pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

Ca atare,

luând în calcul atât cauza de reducere prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000

- care are ca efect reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de

lege - cât și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b),

c) C. pen., având totodată în vedere și împrejurările de fapt ale cauzei,

precum și circumstanțele personale ale inculpatului - căsătorit, are un copil

minor în întreținere, are studii superioare și un loc de muncă - Curtea apreciază

că scopul preventiv și educativ al pedepsei se poate realiza printr-o pedeapsă

într-un cuantum mai redus, respectiv de 4 ani închisoare.

În ceea ce

privește modalitatea de executare, Curtea apreciază că în raport de caracterul

continuat al activității infracționale și cantitățile mari de droguri

traficate, scopul preventiv și educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen.,

nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.

privește pedeapsa aplicată inculpatei B.A.M., Curtea constată că recursul

parchetului, ce vizează cuantumul și modalitatea de executate a pedepsei, este

întemeiat.

Astfel,

materialul probator administrat în cauză a evidențiat că, în perioada 2003 -

2004, inculpata B.A.M., împreună cu coinculpata B.S., au inițiat și constituit

un grup infracțional, pe care l-au condus, coordonat și finanțat în scopul

derulării traficului ilicit de droguri de mare risc, respectiv cocaină,

obținând beneficii pecuniare, inculpata având atribuții de racolare, organizare

și finanțare. Mai reiese că o parte dintre cărăușii racolați au fost depistați

de autoritățile competente transportând droguri - este situația inculpatului U.P.R.,

care a fost surprins de autoritățile olandeze pe aeroportul Amsterdam - Olanda

în timp ce transporta în bagaje cantitatea de 2,850 kg cocaină din Venezuela, a

martorului M.A. ce a fost depistat în localitatea Padova -Italia în timp ce

transporta prin înghițire 98 capsule de 0,983 kg cocaină, martora P.C.,

depistată de autoritățile olandeze pe aeroportul din Amsterdam în timp ce

transporta 3,996 kg cocaină.

Chiar dacă

materialul probator a relevat că inculpata B.A.M. a avut o contribuție

infracțională mai redusă în raport cu activitățile de trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc în forma agravată a organizării și

finanțarea de astfel de activități desfășurate de sora sa, inculpata B.S., care

era coordonatorul grupului identificat, Curtea nu poate să nu observe gradul de

pericol social ridicat al faptelor, cantitățile mari de droguri traficate

urmare și activității infracționale a inculpatelor, precum și disproporția față

de celelalte pedepse aplicate în cauză - care nu poate fi justificată de

împrejurarea că inculpata era însărcinată pe parcursul urmăririi penale iar în

prezent are un copil minor în întreținere - astfel că, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., apreciază că se impune majorarea pedepsei

aplicată acesteia de instanja de fond și menținută în apel, la 6 ani

închisoare,

În ceea ce

privește modalitatea de executare, este evident că în acest cuantum nu permite

decât executarea în regim de detenție.

considerente ce derivă din cele de la pct. 3 și care nu vor fi reluate, Curtea apreciază

că recursurile inculpatelor B.S. și B.A.M., ce vizează menținerea soluției instanței

de fond, sunt nefondate și vor fi respinse, faptele săvârșite de acestea

prezentând un grad de pericol social ridicat și, chiar dacă între momentul

comiteri faptei și cel al acuzării, respectiv al condamnării, a trecut un

interval mai mare de timp, nu pot fi aplicate pedepse derizorii ca și cuantum.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet și va majora de la 4

ani la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei B.A.M. pentru

infracțiunea reținută în sarcina sa, dispunând executarea acesteia în regim de

detenție. Totodată, va admite și recursul inculpatului U.P.R., reducând

pedeapsa aplicată acestuia de la 5 la 4 ani închisoare, dispunând însă ca

executarea să se facă în regim de detenție.

De asemenea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca

nefondate recursurile formulate de inculpatele B.S. și B.A.M., constatând că nu

se justifică reducerea pedepselor aplicate acestora, ce sunt apte să asigure

reeducarea inculpatelor, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o

constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform

dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen. se va computa

durata arestării preventive pentru inculpata B.S., la zi, iar în baza art. 192 alin.

(2) din același cod recurentele - inculpate B.S. și B.A.M. vor fi obligate la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite

recursul declarat de M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

Deciziei penale nr. 250/ A din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

privind pe inculpata B.A.M., precum și recursul declarat de inculpatul U.P.R. împotriva

aceleași decizii. Casează, în parte, decizia penală și rejudecând: 1. Majorează

de la 4 ani la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei B.A.M. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art.

2 alin. (1) și (2) din legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art.

80 alin. (2) C. pen.

Face

aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

la 5 ani la 4 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului U.P.R. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen., cu aplicarea art. 16 din

Legea nr. 143/2000 și aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

II. Respinge

ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.S. și B.A.M.

Compută din pedeapsa

aplicată inculpatei B.S. durata reținerii și arestării preventive de la 25

septembrie 2007 la 8 iunie 2010.

Obligă pe

inculpatele B.S. și B.A.M. la plata sumei de câte 700 lei reprezentând

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 100 lei, se va avansa

din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi, 8 iunie 2010.