ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2232/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 308/ F din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, s-au dispus următoarele: În temeiul dispozițiilor art. 345 pct. 2 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B.S., fiica lui S. și l., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 4 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (2), art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 25 septembrie 2007 la zi. În temeiul dispozițiilor art. 345 pct. 2 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B.A.M., fiica lui S. și l., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 4, art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 9 (nouă) ani, în condițiile dispozițiilor art. 86 2 C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii. În temeiul dispozițiilor art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsurii de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 (opt) zile precum și întoarcerea; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

În temeiul dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare. S-a dispus comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței Serviciului de Probațiune. În temeiul dispozițiilor art. 345 pct. 2 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.P.R., fiul lui G. și O., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 4 C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, în condițiile dispozițiilor art. 86 2 C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii. În temeiul dispozițiilor art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsurii de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 (opt) zile precum și întoarcerea; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

În temeiul dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare. S-a dispus comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței Serviciului de Probațiune. În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 3000 DOLARI SUA. În temeiul dispozițiilor art. 191 C. pen., a fost obligat fiecare inculpat la cate 3000 lei cheltuieli judiciare statului. Prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 72/D/P/2006 din data de 12 decembrie 2007, al Parchetului de pe lângă I.C.C.J.

- D.I.I.C.O.T., au fost trimiși în judecată, în stare de arest, inculpata B.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C. pen.; în stare de libertate, inculpata B.A.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 4 C. pen. și inculpatul U.P.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 4 C. pen.., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. S-a reținut în actul de sesizare că, în perioada 2003 - 2004, inculpatele B.S.

și B.A.M. (surori) au inițiat și constituit un grup infracțional, pe care l-au condus, coordonat și finanțat în scopul derulării traficului ilicit de droguri de mare risc, respectiv cocaină, obținând beneficii pecuniare. La aceasta grupare au aderat coinculpatul U.P.R., martorii P.C. zisă G., M.A. și alții, care au asigurat transportul unor importante cantități de cocaină din America de Sud (Venezuela, Surinam), către Europa de Vest (Olanda) și ulterior către diferite țări din Europa de Vest (din Olanda către Spania - Insulele Tenerife, Italia, Suedia, Germania, etc). Inculpatele B.S. și B.A.M. aveau atribuții de racolare, organizare și finanțare, în timp ce inculpatul U.P.R., martorii P.C., zisă G., M.A.

și alții asigurau transportul cocainei, toți având legături cu cetățeni străini aflați în țări vest-europene și țări din America de Nord și America Latina. Cetățenii străini erau cu preponderență de origine africană (nigerieni) și aveau ca atribuții asigurarea legăturii cu "cărăușii", cărora le dădeau cantitățile de cocaină pentru a le transporta sub diferite modalități (în bagaje, în obiecte de îmbrăcăminte, prin înghițire), le asigurau transportul, cazarea, le înlesneau comunicarea prin intermediul telefonului mobil și al internetului, etc. Inculpatele B.S. și B.A.M. recrutau, organizau și finanțau plecarea unor persoane (cărăuși) pe ruta România - țări vest europene - Olanda, Italia, Spania, țări din America de Sud -Venezuela pentru transportul unor însemnate cantități de cocaină, prin înghițire, disimulare pe corp sau ascunse în bagaje.

Aceste persoane "cărăuși" recrutate de cele 2 inculpate erau plătite de acestea pentru transportul către Olanda pe ruta aeriană, de unde erau preluate de alți membrii ai grupării de traficanți de droguri de mare risc, de origine nigeriana, care îi trimiteau apoi să transporte droguri din Venezuela în Olanda și alte tari din Europa, inclusiv în România. Cărăușii primeau un comision pentru fiecare transport în funcție de cantitatea de cocaină transportată. La rândul lor, inculpatele B.S. și B.A.M. primeau între 500 euro și 4000-5000 euro de la membrii grupării de narcotraficanți aflați în Olanda. Acești cărăuși au fost depistați de autoritățile competente olandeze pe aeroportul Amsterdam - Olanda - este situația inculpatului U.P.R., care transporta în bagaje cantitatea de 2,850 kg cocaină din Venezuela, a martorului M.A.

ce a fost depistat în localitatea Padova - Italia în timp ce transporta prin înghițire 98 capsule de 0,983 kg cocaină, martora P.C., depistată de autoritățile olandeze pe aeroportul din Amsterdam în timp ce transporta 3,996 kg cocaina. Printre persoanele recrutate de inculpatele B.S. și B.A.M., pentru a fi folosite în calitate de "cărăuși" pentru transportul de cocaină se număra U.P.R., M.A., P.C. zisă G., R.l., V.D. În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpații U.P.R., B.S. și B.A.M., martorii M.A., M.E., R.l., V.D., S. (fosta B.) A.R., P.A.M., G.E. și au fost depuse înscrisuri în circumstantiere. Din analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penala și cercetare judecătorească a rezultat situația de fapt așa cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței, inculpații săvârșind infracțiunile așa cum au fost reținute în calificarea din rechizitoriu.

Inculpatele B.S. și B.A.M., fiind audiate, inclusiv în fața instanței de judecată, nu au recunoscut învinuirile care li se aduc. Declarațiile martorilor audiați în cauză, încadrându-se în regula generală a liberei aprecieri a probelor, s-au completat cu declarațiile coinculpatului U.P.R., cuprinzând relatări comune, asemănătoare, privitoare la activitatea infracțională a inculpatelor. Astfel, martorul M.A. a declarat că a fost contactat, recrutat și finanțat de inculpata B.S. să transporte pe ruta Venezuela - Olanda - Italia, contra sumei de 2000-3000 euro, o cantitate de droguri. Mai arată martorul că inculpata i-a zis că va suporta cheltuielile de transport, cele aferente călătoriei - asigurarea de sănătate și biletul de avion.

Martorul a relatat în amănunt cum a fost contactat în Amsterdam și cazat de o persoana de sex bărbătesc, nigerian. Acesta i-a dat o cartelă V., câte 50 euro pe zi pentru cheltuielile personale, apoi la solicitarea acestuia a plecat în Venezuela cu avionul, transportând o geantă în care se găseau droguri, urmând să se înapoieze în Olanda. Din Venezuela, martorul a luat legătura cu inculpata B.S., spunându-i că i s-au furat banii din cameră. Aceasta l-a asigurat că va primi alți bani pentru cheltuielile zilnice, iar la scurt timp persoana nigeriana i-a adus alți bani, ca urmare a convorbirii acesteia cu inculpata B.S. Tot din declarația acestui martor rezultă implicarea inculpatei B.S. cu privire la un alt transport de droguri, oferindu-i ca tentație, după efectuarea transportului, o sumă mai mare de bani, respectiv 5000 euro.

Mai mult, inculpata B.S., în decembrie 2003, a plecat împreună cu martorul în Olanda și Venezuela, spunându-i acestuia că dorește să se căsătorească. Inculpata B.S. a suportat toate cheltuielile de transport, biletele de avion, banii fiind scoși de la R.B. din România, în Olanda. B.S. s-a întâlnit cu un nigerian – S., cu care a rămas până a doua zi când, împreună cu martorul, a plecat în Venezuela. Înainte de plecare, martorul s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul U.P.R., la recepția hotelului, cu care, în prezenta inculpatei B.S., au discutat despre plecarea în Venezuela. În Olanda, numitul S. l-a folosit în calitate de cărăuș de mai multe ori, în mai multe direcții pentru a transporta droguri.

De remarcat este că la fiecare transport, la solicitarea lui S., o anunța pe inculpata B.S. pentru ca aceasta să primească un comision de la S., ca recompensă a recomandării martorului în calitate de cărăuș pentru droguri. Din declarațiile date de martorul M.A., atât la urmărirea penala, cât și în faza de cercetare judecătorească, a rezultat că inculpata B.S. suporta cheltuielile de transport, avea legătură cu persoane din țările în care martorul era folosit ca și cărăuș, la recomandarea acesteia, că inculpata primea un comision din partea membrilor organizațiilor din afara țării pentru contractare de cărăușie și că inculpata cunoștea persoanele nigeriene care se ocupau cu traficul de droguri din acele țări.

Sinceritatea martorului este susținută de declarația martorei M.E., soția sa, care relatează despre plecarea acestuia în Olanda și despre ajutorul în bani pe care inculpata B.S. l-a dat când martorul M.A. a fost arestat în Italia. Ambii soți se cunoșteau cu inculpatele de mai mult timp și aveau cunoștință despre activitatea acestora cu privire la traficul de droguri de mare risc. Martorul R.l., audiat în faza de urmărire penală (f. 731 vol.ll. d.u.p.) și cercetare judecătorească, a arătat că a fost prieten cu B.A.M., prin intermediul căreia a cunoscut-o și pe B.S. și apoi pe inculpatul U.R., precum și pe martora P.C., angajați la firma surorilor B. Acesta a arătat că, pe la începutul anului 2005, inculpata B.A.M.

i-a spus că face parte dintr-o rețea internațională de traficanți de droguri și că poate face bani mulți dacă va accepta "să care valize în Venezuela și Olanda", l-a mai relatat că este vorba de cocaină și că nu trebuie să se sperie, fiind și alte persoane din anturajul ei care fac acest lucru, ocazie cu care i-a nominalizat pe U.R., P.C., M.A., B.B. și sora ei B.S. l-a spus că poate primi sume importante de bani pentru fiecare transport, banii fiind plătiți de prietenii ei din Olanda. Faptele și împrejurările relatate de martor în declarațiile date sunt fără putință de tăgadă reale, coroborându-se cu relatările celorlalți martori. Martorul nu s-a implicat în activitatea infracțională a inculpatei la solicitarea acesteia, motiv pentru care s-a despărțit de aceasta.

Martora V.D. a declarat că le cunoaște pe surorile B. (f. 423 vol. I d.u.p.), devenind mai apropiată de B.A.M. A arătat că în octombrie 2006 au mers împreună la Amsterdam, la invitația inculpatei, costul avionului suportându-l aceasta. Acolo au fost cazate la un prieten de al inculpatei, pe nume M., cu care inculpata vorbea în engleza. Martora B.A.R. a declarat că inculpata B.A.M. i-a relatat că, în orice clipă, se aștepta să fie reținută de poliție pentru niște fapte făcute cu mulți ani în urmă, fiindcă a transportat între două țări niște valize, primind pentru aceasta sume însemnate de bani (f. 64 vol. II d.u.p.). Martorul L.C. a arătat că în anul 2003 a cunoscut-o pe inculpata B.A.M., apoi pe B.S., cu care a avut o relație mai apropiată.

Inculpata B.A.M. i-a spus că inculpatul U.P.R. a fost arestat în Olanda, întrucât a transportat droguri (f. 200, vol. II d.u.p.). Cu privire la plecarea în Venezuela, aceasta i-a declarat că a mers ca să ducă niște bani. Comportamentul inculpatelor a creat suspiciuni martorului în sensul că acestea ar fi implicate în transportul de droguri, motiv pentru care a întrerupt relațiile de afaceri cu acestea. Martora P.C., în declarațiile date (f. 369 vol. l) a arătat că le cunoaște pe inculpate de aproape 4 ani, lucrând la firma acestora, fără forme legale. A mai arătat că ambele inculpate i-au oferit suma de 5000 DOLARI SUA dacă transporta "ceva" pe ruta Olanda - Venezuela - Venezuela - Olanda, urmând ca banii să-i primească la întoarcere, prin transfer bancar.

Inculpata B.A.M. i-a spus că trebuie să plece cu avionul pe ruta Bucuresti-Amsterdam-Caracas, sens în care a cumpărat bilet de avion dus-întors, cu banii primiți de la inculpate. Inculpata i-a dat și o cartela deja activată de Venezuela, zicându-i că acolo va fi așteptată de un bărbat de culoare. De la inculpata B.A.M. a primit informații în legătură cu cazarea atunci când a ajuns în Caracas-Venezuela. După aceea a fost căutată de o persoană pe nume T., omul de legătură al inculpatei B.A.M., căreia i-a predat diferența rămasă din banii primiți de la aceasta în România. T. îi dădea o mică sumă de bani pentru cheltuielile zilnice. Acesta, în ultima zi, i-a dat o geantă în care, după cum i s-a spus, era cocaină ce trebuia să o transporte cu avionul în Amsterdam, pe aeroportul din Amsterdam fiind reținută.

Inculpatul U.R.P. a recunoscut învinuirile care i se aduc. Din declarațiile date în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească a rezultat cu claritate activitatea infracțională a acestuia și a inculpatelor B.A.M. și B.S. Astfel, acesta a declarat că a fost recrutat și apoi finanțat cu plata biletelor de avion pe ruta București - Amsterdam, a rezervărilor și plata hotelului în Olanda de către inculpata B.S., care i-a spus că trebuie sa transporte un pachet ce conținea droguri pe ruta Olanda - Venezuela, urmând ca ulterior să primească 3000 DOLARI SUA, sumă de bani pe care nu a mai primit-o pentru că transportul nu s-a mai efectuat, fiind prins în flagrant de autoritățile olandeze. Inculpatul a efectuat și alte transporturi de cocaină la sfârșitul lunii decembrie 2004 - ianuarie 2005 - Caracas -Venezuela -Amsterdam - Olanda, fiind recrutat de cele două inculpate, primind suma de 3000 DOLARI SUA - comisionul său.

Persoanele de contact din țările străine erau bărbați de culoare, în vârsta de aprox. 35-40 ani, cu care discuta în limba engleză. În Venezuela, în decembrie 2003, în holul hotelului s-a întâlnit întâmplător cu martorul M.A., care i-a relatat că se afla în Caracas pentru același lucru, și anume transportul de droguri (declarație fila 174 vol. l. d.u.p.). S-a întâlnit și cu inculpata B.S. și apoi, toți trei, cu numitul T., împreună purtând discuții despre un viitor transport de droguri. în acest scop, inculpatul a plecat la Amsterdam cu un rucsac care cântarea 8 kg, s-a întâlnit cu un anume F. care i-a dat indicații unde să lase rucsacul, ulterior fiind ridicat de un bărbat de culoare. Inculpata B.S.

i-a cumpărat bilete de avion pentru ruta Bucuresti-Amsterdam în februarie 2004, acolo întâlnindu-se cu un anume M. care I-a cazat la hotel și cu care se mai întâlnise și cu alte ocazii când transporta droguri. La câteva zile, a plecat în Caracas unde s-au întâlnit cu același T. care i-a dat să înghită capsule cu droguri pe care trebuia să le transporte în Olanda. Pentru că nu a reușit să înghită drogurile, la câteva zile, aceeași persoana care îl condusese la aeroport cu taxiul la transportul anterior, într-o toaletă publică, i-a dat să îmbrace o pereche de pantaloni tip sport cu buzunare până la genunchi, de culoare neagră, care aveau ascunse droguri în căptușeala și pe cusături. A fost condus la aeroportul din Amsterdam, unde a fost reținut de polițiștii olandezi, care i-au găsit drogurile.

Autoritățile olandeze l-au expulzat în România. A doua zi, s-a întâlnit cu inculpata B.S. care i-a zis că nu va primi nici o sumă de bani pentru că nu a efectuat cu succes transportul. B.S. i-a dat suma de 3000 DOLARI SUA reprezentând comisionul Caracas - Amsterdam din luna decembrie 2003. Cu ocazia transportului de droguri de la sfârșitul lunii februarie 2004, B.S. i-a dat suma de 4000 sau 5000 DOLARI SUA pentru a-i duce numitului T. la Caracas în Venezuela. Aceasta relatare a inculpatului U.P.R. întărește convingerea existentei unei strânse legături infracționale a inculpatelor B.S. și B.A.M. cu membrii rețelei internaționale de traficanți de droguri -narcotraficanți. Săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați și judecați inculpații B.S., B.A.M.

și U.P.R. sunt dovedite cu: procesele verbale de sesizare din oficiu din data de 16 februarie 2006 al lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul I.G.P.R. – B.G.C.C.O. - Direcția Antidrog; procesele verbale de constituire planșe foto din data de 22 iunie 2007; procese verbale de investigații lucrători de poliție judiciară din cadrul I.G.P.R. – B.G.C.C.O. - Directia Antidrog; comisia rogatorie internațională cu autoritățile competente din Olanda privind pe inculpatul U.P.R.; comisia rogatorie internațională cu Italia privind pe martorul M.A.; comisia rogatorie internațională cu Olanda privind pe martorul P.C.; procese verbale de recunoaștere de pe planșele foto a inculpatelor B.S. și B.A.M. de către martora P.C.

și de către inculpatul U.P.R.; convorbirile telefonice efectuate de inculpatele B.S. și B.A.M. cât și procesele verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate și înregistrate în mediu ambiental de către inculpații B.S., B.A.M. și U.P.R. și martorii P.C. și M.A.; procesul verbal întocmit la data de 25 ianuarie 2007 de către lucrătorii de politie judiciară din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - Direcția Antidrog privind ieșirile din România în perioada 1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2006 a inculpaților B.S., B.A.M. și U.P.R. și a martorilor P.C. și M.A., B.B.D. și P.A.M.; procesele verbale de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatelor B.S., B.A.M. Declarațiile martorilor B.B.D.

și P.A.M., B.A.R., L.C., R.D., M.A., M.E., P.C., precum și declarația inculpatului U.P.R., coroborate cu celelalte probe menționate, formează convingerea existenței infracțiunilor pentru care inculpații au fost cercetați și judecați și pentru care au fost condamnați la pedepse privative de libertate. Inculpatele B.S., B.A.M. au avut o atitudine nesincera în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen. Poziția procesuală a acestora, a considerat prima instanță, este în contradicție cu ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, acestea săvârșind infracțiunile cu intenție.

Activitatea infracțională a acestora este descrisă în declarațiile date de inculpatul U.P.R., martorii M.A., M.E., P.C., R.l., V.D., B.A.M., L.C. La individualizarea pedepselor, în ceea ce privește persoana inculpatelor B.S. și B.A.M., tribunalul a reținut că acestea au avut o conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, în societate și familie, aveau un loc de muncă, inculpata B.S. era studentă, nu au mai săvârșit fapte antisociale, împrejurări ce au fost valorificate de către prima instanță drept circumstanțe atenuante, în condițiile disp.art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu consecința aplicării disp.art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Pentru inculpata B.A.M., mama a unui copil minor, s-a dispus ca executarea pedepsei închisorii aplicate să fie suspendată sub supraveghere, în condițiile dispozițiile art. 86 1 pe un termen de încercare stabilit în condițiile dispozițiile art. 86 2 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Inculpatul U.P.R. a avut o atitudine sinceră, a recunoscut învinuirile ce i-au fost aduse și a formulat un denunț în prezenta cauză împotriva inculpatelor B.S. și B.A.M., fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul a avut o conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, avea un loc de munca și nu are antecedente penale. De asemenea, a depus stăruința pentru aflarea adevărului, arătând detaliat activitatea sa infracțională și a celorlalte două inculpate, a relatat exact împrejurările legate de faptă, având un comportament sincer pe tot parcursul procesului penal, astfel că în privința sa instanța a valorificat toate împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante.

În ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării speciale, prima instanță a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă cu exactitate sumele de bani, bunurile folosite, sau drogurile (cocaina) care să poată fi supusă confiscării în condițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu excepția sumei de 3000 DOLARI SUA ce a primit-o inculpatul U.P.R. de la inculpata B.S. ca urmare a efectuării transportului de cocaină pe ruta Caracas-Amsterdam în luna decembrie 2003. B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București pe motivul greșitei individualizări a pedepselor stabilite și aplicate ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante și sub aspectul modalității de executare pentru inculpații B.A.M.

și U.P.R., precum și pentru neaplicarea pedepsei complementare, constând în interzicerea unor drepturi. Inculpatele B.S. și B.A.M. au criticat sentința pe motivul neadministrării probatoriilor utile pentru lămurirea cauzei, în sensul că nu s-a realizat confruntarea cu martora P.C., că nu s-a coroborat declarația acesteia cu ansamblul probator, că declarațiile coinculpatului U.P. ar fi trebuit verificate în contextul confruntării cu declarațiile martorilor B.B.D., V.D., B.A.R. și H.G.R.; s-a mai invocat că nu s-au respectat dispozițiile legale, și anume art. 64 alin. (2), art. 92 alin. (1), art. 104 alin. (2) și (4) C. proc. pen., în materia percheziției domiciliare efectuate în data de 24 septembrie 2007, în lipsa inculpatelor și în prezența unui singur martor asistent.

De asemenea, aceste inculpate au invocat greșita apreciere a probelor administrate și greșita stabilire a situației de fapt, probatoriul administrat conducând către o soluție de achitare pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor, iar nu către o soluție de condamnare. Motivele de apel au fost depuse pe larg, în scris (fila 77 și urm.). Inculpatul U.P.R. a criticat sentința primei instanțe pe motivul reindividualizării pedepsei, cu consecința reducerii cuantumului acesteia, în contextul menținerii suspendării executării sub supraveghere.

Prin Decizia penală nr. 250/ A din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 308/ F din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, s-a desființat, în parte, sentința penală și, rejudecând, în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata B.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de organizare și finanțare a activității de trafic de droguri de mare risc, făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.; în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul U.P.R., la pedeapsa de 5 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.; în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata B.A.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de organizare și finanțare a activității de trafic de droguri de mare risc, făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-au menținut dispozițiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere față de această inculpată. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și starea de arest a inculpatei B.S. S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță, în urma unei riguroase analize a ansamblului probator, a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpaților. În acest sens, instanța de apel a reanalizat declarațiile inculpatelor B. - care au învederat că mențin declarațiile date în faza de urmărire penală, precizând că nu au săvârșit faptele pentru care sunt cercetate - declarația inculpatului U.P.R.

- care a recunoscut săvârșirea faptelor și chiar a formulat denunț împotriva celor două inculpate - precum și declarațiile martorilor audiați în cauză, constatând că ansamblul probatoriului administrat în faza de judecată subliniază consistența activității infracționale desfășurate de către inculpata B.S. și numai colateral și tangențial o implicare a inculpatei B.A.M., sora acesteia. De altfel, în fața instanței de apel, în ultimul cuvânt, inculpata B.S. a învederat că activitatea infracțională ar fi fost desfășurată personal, sora sa necunoscând de la început, ci aflând pe parcurs aspectele legate de traficul de droguri. Această susținere a fost apreciată din perspectiva legăturii strânse de rudenie dintre inculpate, dar și în contextul ansamblului probatoriului care relevă participarea și contribuția inculpatei B.A.M., astfel încât reținând caracterul subiectiv al ultimei afirmații a inculpatei B.S.

și caracterul divizibil al declarației, instanța de apel a înlăturat acest aspect. Pe de altă parte, a reținut că interceptările autorizate ale convorbirilor telefonice ale căror transcrieri se află la dosar (filele 433 și urm. dosar urmărire penală), furnizează informații în sensul participării ambelor inculpate la activitățile de trafic internațional de droguri, alături de coinculpat sau martorii menționați în actul de sesizare. Relativ la critica neadministrării unor probe utile cauzei, instanța de apel a reținut că, în mod corect, prima instanță, în cursul judecării fondului, a constatat că martora P.C. - pentru care s-a emis mandat de aducere - nu poate fi audiată întrucât nu mai locuiește la adresa cunoscută din anul 2003, iar membrii familiei nu au putut preciza actualul domiciliu, context în care este evidentă imposibilitatea de a se proceda la realizarea unei confruntări, în faza de judecată, între aceasta și inculpați.

Sub un alt aspect, relativ la susținerea că declarația coinculpatului U.P.R. trebuie verificată și confruntată cu declarația martorului H.G.R., s-a reținut că acesta din urmă a fost audiat în cadrul unei comisii rogatorii (f. 166 dos u.p. vol. I), martorul fiind condamnat de către autoritățile olandeze, la o pedeapsă de 30 de luni pentru infracțiuni de trafic de droguri. Acesta a arătat împrejurările în care a realizat un transport de droguri din Venezuela în Olanda, fără a menționa o eventuală participare a inculpatelor și fără a preciza identitatea persoanelor ce au aranjat călătoria către Venezuela, însă subliniind că a beneficiat de ajutorul poliției de frontieră din Venezuela la momentul îmbarcării în aeronava care l-a transportat la Amsterdam.

În ceea ce privește motivul de apel privitor la nerespectarea dispozițiilor legale din materia percheziției domiciliare, sub aspectul lipsei inculpatelor și a doi martori asistenți la momentul efectuării acesteia, instanța de apel a constatat netemeinicia susținerilor, având în vedere că potrivit procesului verbal datat 24 septembrie 2007 (f. 12 și urm. vol. II), percheziția domiciliară s-a efectuat în baza autorizația emisă de Tribunalul București, nr. 303 din 24 septembrie 2007 (f. 11 dos. u.p. vol. II), în prezența inculpatelor, dar și a 2 martori asistenți (S.V. și T.E.), în intervalul orar 18,00 - 19,15, fiind ridicate cu această ocazie 2 telefoane mobile N. și cartelele sim aferente, aparținând, primul, inculpatei B.A.M.

și cel de-al doilea, inculpatei B.S. Concluzionând, instanța de apel a constatat că ansamblul probator administrat este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și face dovada deplină a activității infracționale reținută în sarcina inculpaților, precum și a contribuției specifice fiecăruia. Admițând apelul parchetului, instanța de apel a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor, pe lângă aspectele enumerate de instanța de fond, și contribuția fiecărui participant - cu reținerea unei contribuții majore a inculpatei B.S. la organizarea activității infracționale - durata activității sau multitudinea actelor de executare care relevă perseverență infracțională, dar și circumstanțele personale.

Sub acest ultim aspect, a reținut că inculpata B.A.M. are în întreținere un copil minor, aspect care, adăugat contribuției sale în contextul activității organizate de coinculpată și lipsei antecedentelor penale, relevă un grad mai redus de periculozitate și existența premiselor și a motivării pentru adaptarea conduitei sale în sensul respectării normelor penale și socio-morale și susțin necesitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate de instanța de apel, acest mod de individualizare a sancțiunii fiind apt să atingă scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru inculpatul U.P.

s-a avut în vedere, în plus, cantitatea de drog traficată, modalitatea în care s-a realizat transportul, caracterul său transfrontalier, aspecte ce relevă o periculozitate sporită a acestuia, astfel că i-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum sub minimul special ca urmare a incidenței art. 74 C. pen., însă ușor majorat față de cel stabilit de prima instanță, pedeapsă cu executare în regim de detenție. Instanța de apel și-a motivat această individualizare a pedepsei, arătând că nu este de neglijat faptul că, fără concursul „cărăușilor", respectiv a persoanelor ce au acceptat în cunoștință de cauză să se implice în rețeaua infracțională transfrontalieră, activitatea coinculpatelor ar fi fost lipsită de premisele necesare desfășurării eficiente sau în aceiași parametri; totodată, lipsa antecedentelor penale și situația familială actuală nu pot contrabalansa criteriile anterior enumerate și analizate și nu pot justifica un tratament sancționator mai blând.

Pentru toți inculpații s-a mai avut în vedere faptul că activitatea infracțională se plasează în perioada 2003-2004, dar și că notificarea acuzației în materie penală datează din 2007, situație în care - fără a fi încălcată durata rezonabilă a procedurii față de complexitatea evidentă a cauzei, determinată de caracterul transfrontalier al activității, multitudinea părților implicate și dificultatea administrării probatoriului - se justifică o reducere a pedepselor sub minimul special, ca urmare a incidenței a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În ceea ce privește individualizarea pedepselor accesorii și complementare, s-a constatat că activitățile ilicit-penale desfășurate generează o nedemnitate sub aspectul exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

ce vor fi interzise, determinându-se durata corespunzătoare a pedepsei complementare, conform art. 52 C. pen. C. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.S., B.A.M. și U.P.R., criticând-o, toți recurenții, pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor, pentru motivele arătate în scris și în practicaua prezentei decizii, precum și pentru nelegalitate, în ceea ce îl privește pe inculpatul U.P.R., acesta susținând incidența dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, în raport de împrejurarea că a formulat denunțul înaintea începerii urmăririi penale în cauză. Examinând recursurile declarate, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 1 și 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată următoarele: 1. În ceea ce privește motivul principal de recurs invocat de inculpatul U.P.R. - acesta susținând incidența dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, în raport de împrejurarea că a formulat denunțul înaintea începerii urmăririi penale în cauză iar în baza acestui denunț a fost întocmit rechizitoriul, existând astfel o cauză de nepedepsire - Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, „nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți". În speță, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei există procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 16 februarie 2006 al lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul I.G.P.R. - B.G.C.C.O. - Direcția Antidrog (fila 3, vol. I) denunțul inculpatului U.P.R.

din 5 mai 2006, precum și rezoluțiile de începere a urmăririi penale nr. 182, 183 din data de 24 septembrie 2007 (filele 22-23, 37-38 vol. II d.u.p.) și, respectiv, nr. 204 din 31 octombrie 2007 (filele 160-161, vol. II d.u.p.) În raport de aceste date, Curtea constată că deși denunțul inculpatului este anterior începerii urmăririi penale în cauză, acesta nu a contribuit la identificarea participanților, cu privire la care existau deja indicii și se efectuau cercetări anterior denunțului; totodată, din modul de redactare a textului art. 15, reiese că legiuitorul a avut în vedere denunțul unui participant la o asociere sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, deci denunțul trebuie să fie anterior comiterii acestor din urmă infracțiuni, tocmai pentru ca denunțătorul să fie folosit, eventual ca și colaborator, în condițiile Legii nr. 143/2000, pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți, participând la probarea infracțiunii.

Mai exact, aceasta este forma în care legiuitorul a înțeles să preia în cuprinsul legii speciale dispozițiile privind desistarea, prevăzute de art. 22 C. pen. Că aceasta este intenția legiuitorului rezultă și din examinarea comparativă a reglementării cuprinse în dispozițiile art. 16 din aceeași lege care se referă la „persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri". Ca atare, cum denunțul formulat de inculpat, deși anterior începerii urmăririi penale în cauză, a fost ulterior sesizării din oficiu a organelor de urmărire penală, care aveau deja date despre activitatea infracțională a inculpaților și cunoșteau identitatea acestora, nu se poate aplica față de inculpat cauza de nepedepsire prev. de art. 15 din Legea nr. 143/2000.

2. Recursul inculpatului U.P.R. este însă întemeiat sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei. Astfel, Înalta Curte constată că deși instanța de apel a reținut în favoarea acestuia atât cauza de reducere prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000 - care are ca efect reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege - cât și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., a aplicat o pedeapsă în cuantumul prevăzut de minimul special, de 5 ani închisoare, calculat ca urmare a aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000. Este adevărat că instanța de apel a reținut totodată și incidența art. 80 alin. (2) C. pen.

- în care caz coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie - dar din examinarea coroborată a pedepselor aplicate celorlalți inculpați din prezenta cauză, față de care s-au reținut de asemenea concursul între circumstanțe atenuante și circumstanțe atenuante, făcându-se aplicarea art. 80 C. pen., Curtea constată că instanța de apel a înțeles să aplice textul în favoarea inculpaților, coborând pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

Ca atare, luând în calcul atât cauza de reducere prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000 - care are ca efect reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege - cât și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., având totodată în vedere și împrejurările de fapt ale cauzei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului - căsătorit, are un copil minor în întreținere, are studii superioare și un loc de muncă - Curtea apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei se poate realiza printr-o pedeapsă într-un cuantum mai redus, respectiv de 4 ani închisoare. În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea apreciază că în raport de caracterul continuat al activității infracționale și cantitățile mari de droguri traficate, scopul preventiv și educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.

3. În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatei B.A.M., Curtea constată că recursul parchetului, ce vizează cuantumul și modalitatea de executate a pedepsei, este întemeiat. Astfel, materialul probator administrat în cauză a evidențiat că, în perioada 2003 - 2004, inculpata B.A.M., împreună cu coinculpata B.S., au inițiat și constituit un grup infracțional, pe care l-au condus, coordonat și finanțat în scopul derulării traficului ilicit de droguri de mare risc, respectiv cocaină, obținând beneficii pecuniare, inculpata având atribuții de racolare, organizare și finanțare. Mai reiese că o parte dintre cărăușii racolați au fost depistați de autoritățile competente transportând droguri - este situația inculpatului U.P.R., care a fost surprins de autoritățile olandeze pe aeroportul Amsterdam - Olanda în timp ce transporta în bagaje cantitatea de 2,850 kg cocaină din Venezuela, a martorului M.A.

ce a fost depistat în localitatea Padova -Italia în timp ce transporta prin înghițire 98 capsule de 0,983 kg cocaină, martora P.C., depistată de autoritățile olandeze pe aeroportul din Amsterdam în timp ce transporta 3,996 kg cocaină. Chiar dacă materialul probator a relevat că inculpata B.A.M.

a avut o contribuție infracțională mai redusă în raport cu activitățile de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în forma agravată a organizării și finanțarea de astfel de activități desfășurate de sora sa, inculpata B.S., care era coordonatorul grupului identificat, Curtea nu poate să nu observe gradul de pericol social ridicat al faptelor, cantitățile mari de droguri traficate urmare și activității infracționale a inculpatelor, precum și disproporția față de celelalte pedepse aplicate în cauză - care nu poate fi justificată de împrejurarea că inculpata era însărcinată pe parcursul urmăririi penale iar în prezent are un copil minor în întreținere - astfel că, făcând aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., apreciază că se impune majorarea pedepsei aplicată acesteia de instanja de fond și menținută în apel, la 6 ani închisoare, În ceea ce privește modalitatea de executare, este evident că în acest cuantum nu permite decât executarea în regim de detenție.

4. Pentru considerente ce derivă din cele de la pct. 3 și care nu vor fi reluate, Curtea apreciază că recursurile inculpatelor B.S. și B.A.M., ce vizează menținerea soluției instanței de fond, sunt nefondate și vor fi respinse, faptele săvârșite de acestea prezentând un grad de pericol social ridicat și, chiar dacă între momentul comiteri faptei și cel al acuzării, respectiv al condamnării, a trecut un interval mai mare de timp, nu pot fi aplicate pedepse derizorii ca și cuantum. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de parchet și va majora de la 4 ani la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei B.A.M. pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, dispunând executarea acesteia în regim de detenție. Totodată, va admite și recursul inculpatului U.P.R., reducând pedeapsa aplicată acestuia de la 5 la 4 ani închisoare, dispunând însă ca executarea să se facă în regim de detenție. De asemenea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatele B.S. și B.A.M., constatând că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate acestora, ce sunt apte să asigure reeducarea inculpatelor, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive pentru inculpata B.S., la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentele - inculpate B.S. și B.A.M. vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E I. Admite recursul declarat de M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 250/ A din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpata B.A.M., precum și recursul declarat de inculpatul U.P.R. împotriva aceleași decizii. Casează, în parte, decizia penală și rejudecând: 1. Majorează de la 4 ani la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei B.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. 2. Reduce de la 5 ani la 4 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului U.P.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.S. și B.A.M. Compută din pedeapsa aplicată inculpatei B.S. durata reținerii și arestării preventive de la 25 septembrie 2007 la 8 iunie 2010. Obligă pe inculpatele B.S.

și B.A.M. la plata sumei de câte 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 100 lei, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 8 iunie 2010.