ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 350/2014

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații S.M.C., C.A. și I.T. împotriva Deciziei penale nr. 181/A din data de 3 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 93 din 7 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.T. la pedeapsa de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 6 martie 2012 la 29 octombrie 2012. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi localitatea până la soluționarea definitivă a cauzei. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10 ani. În baza art. 86 4 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 443 din 17 aprilie 2009 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1202 din 29 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată în speță, dispunând ca, în final, inculpatul S.M.C.

să execute pedeapsa de 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., au fost deduse perioadele de prevenție de la 07 iunie 2008 la 26 septembrie 2008 și de la 06 martie 2012 la zi. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate, privind restul de pedeapsă de 526 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1463 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 20 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pe care l-a contopit cu pedeapsa stabilită în speță, aplicând inculpatei pedeapsa mai grea, de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final, inculpata C.A. având de executat pedeapsa de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 06 martie 2012 la zi. În baza art. 118 lit. f) C. pen. rap. la art 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 0,12 grame de Heroină rămasă după analiza probelor de laborator la Camera de Corpuri Delicte a IGPR dovadă din 20 martie 2012 și a cantităților de 2,13 grame de Heroină (proba nr. 1), 0,22 grame de Heroină (proba nr. 2a), 7 comprimate de Metadonă (proba nr. 2b), 8 comprimate de Diazepam (proba nr. 2c), 14 comprimate de Clorhidrat de Metadonă (proba nr. 2d), 7 comprimate de Clorhidrat de Metadonă (probă nr. 2e) rămase în urma analizelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri delicte a IGPR dovadă din 20 martie 2012. În baza art. 118 lit e C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata C.A.

a sumei de 3293 lei, depusă la C. Bank Unitatea Victoriei chitanță din 15 martie 2012, recipisă de consemnare din 15 martie 2012. În baza art 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare din inculpat la câte 2.000 lei cheltuieli judiciare stat. Onorariile apărătorilor din oficiu, de câte 300 lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. S-a reținut că, la data de 01 martie 2012, martorul E.S., cercetat în altă cauză, a formulat, în baza art. 19 din Legea 682/2002, un denunț față de "A." despre care are cunoștință că vinde heroină cu suma de 40 lei pe doză la adresa din strada L. sector 2. În urma cercetărilor efectuate de organele de poliție a reieșit că numita "A." este inculpata C.A.

În data de 05 martie 2012, în baza ordonanței de delegare dispuse de procuror, s-a procedat la efectuarea unei cumpărări autorizate de droguri la adresa indicată de martorul denunțător. Se reține în actul de sesizare că organele de poliție împreună cu martorul denunțător s-au deplasat în zona străzii L. sector 2 unde lucrătorii de poliție au format un dispozitiv de supraveghere iar martorul denunțător, având asupra sa suma de 100 lei, s-a deplasat pe strada respectivă și a intrat în curtea imobilului cu numărul 42, în spatele curții, unde se află construită o cameră în care a intrat. În interiorul acelei camere, se aflau inculpata C.A. care stătea pe pat, inculpatul I.T. și doi tineri dintre care unul a fost identificat, ulterior, în persoana inculpatului S.M.C.

Martorul s-a adresat inculpatei C.A. cerându-i "două bile" și, atunci, inculpatul I.T. a intervenit spunându-i martorului că-i va da el. Martorul E.S. i-a înmânat suma de 80 lei inculpatului I.T. care i-a luat și i-a dat inculpatului S.M.C. căruia i-a spus să meargă la "P." să aducă "două bile". În timp ce martorul E.S. aștepta în camera respectivă, împreună cu inculpații C.A. și I.T. și un tânăr neidentificat, inculpatul S.M.C. a părăsit camera, a ieșit în curte și a intrat pe a doua ușă pe partea stângă în direcția spre poartă, unde se afla inculpata C.M. zisă "P.". Aici, i-a dat acestei inculpate suma de 80 lei primită de la inculpatul I.T., iar inculpata C.M. zisă "P." i-a înmânat din buzunar 2 doze de heroină pe care inculpatul S.M.C.

le-a luat și s-a întors în camera unde îl aștepta martorul E.S. căruia i-a înmânat cele 2 doze de heroină. La întoarcerea inculpatului S.M.C., inculpatul I.T. părăsise camera respectivă. Martorul E.S. a luat dozele de heroină și a părăsit imobilul, predând cele 2 punguțe cu heroină cumpărate de la inculpata C.M. zisă "P." prin intermediul inculpaților I.T. și S.M.C. lucrătorilor de poliție. De asemenea, martorul E.S. a predat și suma de 20 lei rămasă din suma de 100 lei avansată de stat. Punguțele au fost introduse de lucrătorul de poliție într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 52393, spre expertizare. Raportul de constatare tehnico-științifică din 15 martie 2012 a concluzionat că proba constând în două punguțe din material plastic de culoare albastră conține 0,16 grame de Heroină; Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

În baza autorizației din 05 martie 2012 emisă de Tribunalul București, secția I penală, (Dosar nr. 6626/3/2012), organele de poliție au efectuat o percheziție la imobilul situat pe str. L., sector 2, unde locuiesc inculpatul I.T. și inculpatele C.M. și C.A. În fața imobilului situat la adresa din str. L. sector 2, a fost depistat inculpatul I.T. În a doua cameră a imobilului au fost depistate inculpata C.M. și martorii R.R.F. și I.F. În camera construită în spatele imobilului, au fost depistați inculpații C.A. și S.M.C. și martorii Z.F. și I.A. În momentul pătrunderii organelor de poliție în cameră, inculpata C.A. care se afla pe pat, a aruncat la piciorul patului, spre perete, o punguță de culoare maro cu floricele aurii.

Lucrătorii de poliție au ridicat punguța respectivă și au găsit în această punguță 46 punguțe de culoare albastră, răsucite și lipite la un capăt prin topire, punguțe ce conțineau o substanță pulverulentă. Cele 46 punguțe au fost ridicate în vederea expertizării. În a doua cameră a imobilului, în care a fost depistată inculpata C.M. zisă "P.", pe canapea și sub canapeaua pe care a fost depistată inculpata C.M. au fost găsite 6 punguțe de culoare albastră, răsucite și lipite la un capăt prin topire, punguțe ce conțineau o substanță pulverulentă.

Cele 6 punguțe au fost ridicate în vederea expertizării, și introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliu tip MAI 52393. În această cameră, pe canapea, au mai fost găsite 27 comprimate inscripționate "SN" ambalate în 4 bucăți de blistere și 21 comprimate de culoare albă ambalate în 7 blistere inscripționate "Diazepam". Comprimatele respective și cele 6 punguțe au fost ridicate în vederea expertizării, și introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliu tip MAI 52393. Instanța a reținut, la stabilirea situației de fapt, declarațiile martorului denunțător date în cursul urmăririi penale, în care, acesta relatează detaliile activității de cumpărare a celor două doze de heroină, așa cum au fost reținute mai sus, ce se coroborează în detaliu și cu mențiunile procesului verbal de supraveghere întocmit de organele de cercetare penală.

Inculpatul S.M. a recunoscut, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, faptul că a intermediat cumpărarea de droguri între martorul E.S. și C.A., susținând că nu își aduce aminte exact modul în care a avut loc fapta întrucât se afla sub influența substanțelor etnobotanice ("droguri legale"), relatând însă că a primit suma de 80 de lei de la martor și s-a deplasat în altă cameră a imobilului, și a luat drogurile de la inculpata C.A., pe care i le-a dat martorului. Declarațiile inculpatei C.A. sunt infirmate - în primul rând - de declarațiile martorului denunțător E.S. și mențiunile procesului-verbal de supraveghere, cât și de contradicțiile existente în versiunea expusă chiar de către inculpată, aceasta susținând că a dormit pe tot parcursul zilei până la sosirea organelor de poliție, însă, în același timp, a văzut și momentul remiterii sumei de bani și a drogurilor între martorul denunțător și inculpatul S.M.

II. Urmare apelurilor formulate de către inculpați, în ceea ce privește fapta de intermediere a vânzării de droguri reținută în sarcina inculpatului I.T., curtea a stabilit că este probată prin declarațiile martorului denunțător. Inculpatul T. a fost depistat de organele de urmărire penală în fața imobilului, acesta locuia în imobil, este la rândul său consumator de droguri, iar martora R.I. a declarat în cursul urmăririi penale că acest inculpat este un furnizor cunoscut de heroină pentru zona L. Martorul D.C., audiat în faza de apel, a declarat că inculpata C.A. vindea droguri în zona L. Curtea de apel a avut în vedere și declarațiile martorului C.E. ce a asistat la efectuarea percheziției domiciliare, acesta asistând și la luarea declarației martorului denunțător E.S.

și confirmând faptul că acesta a relatat direct organelor de cercetare penală în sensul că a procurat cele două doze de heroină prin intermediul inculpatului I.T. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor pentru cei trei inculpați Curtea de Apel a arătat că acesta s-a făcut temeinic, avându-se în vedere atât gravitatea deosebită a infracțiunilor comise de fiecare, cât și faptul că aceștia sunt recidiviști, fiind, prin urmare, nefondată, solicitarea de acordare de circumstanțe atenuante.

În ceea ce îl privește pe inculpatul S.M., Curtea de Apel a înlăturat aplicarea art. 86 4 C. pen., întrucât, sentința de condamnare dată de prima instanță a fost pronunțată anterior Sentinței penale nr. 265 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă, prin care s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 265 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, or, de vreme ce suspendarea a fost revocată și s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii pentru această pedeapsă, nu se mai poate dispune - din nou - revocarea, iar față de împrejurarea că prezent faptă a fost săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, până la începerea executării pedepsei, devin incidente în cauză dispozițiile art. 39 alin. (1) C. pen., cu tratamentul sancționator specific.

Prin Decizia penală nr. 181/A din 3 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpatul S.M.C. împotriva Sentinței penale nr. 93 din 7 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 11549/3/2012, a desființat, în parte, sentința penală apelată și în fond rejudecând: A menținut pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 10 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A înlăturat aplicarea dispozițiile art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 443 din 17 aprilie 2009 a Tribunalului București definitivă prin Decizia penală nr. 1202 din 29 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 34 C. pen., a contopit pedeapsa de 10 ani aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 443 din 17 aprilie 2009 a Tribunalului București definitivă prin Decizia penală nr. 1202 din 29 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și conform art. 35 alin. (1) C. pen. a executat pedeapsa complementară aplicată de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei perioadele 7 iunie 2008 - 26 septembrie 2008 și 6 martie 2012 la zi.

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii din data de 28 mai 2012 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza Sentinței penale nr. 265 din 10 aprilie 2012 definitivă prin nerecurare la data de 28 mai 2012, în ceea ce îl privește pe inculpatul S.M.C. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.A. și I.T. împotriva aceleiași sentințe penale. A dedus perioada prevenției de la data de 06 martie 2012 la data de 29 octombrie 2012 pentru inculpatul I.T. În baza art. 383 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen.

a dedus pentru inculpații C.A. și S.M. perioada 6 martie 2012 la zi, iar pentru inculpatul S.M.C. și perioada 7 iunie 2008 - 26 septembrie 2008. A menținut starea de arest preventiv a inculpaților C.A. și S.M.C. În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligați inculpații apelanți I.T. și C.A. la plata sumelor de 875 lei (I.T.) și 1200 lei (C.A.) cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 75 de lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului I.T. și 300 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata C.A., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul S.M.C., în cuantum de 300 de lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuielile judiciare din apelul acestui inculpat rămânând în sarcina statului conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. Împotriva deciziei penale sus-menționată au declarat recursuri inculpații S.M.C., C.A. și I.T., invocându-se cazul de casare prev, de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. III. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de către inculpații S.M.C., C.A. și I.T., cât și din prisma motivelor de casare ce se examinează din oficiu, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente. Prioritar, având în vedere data pronunțării deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 3 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 11 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate - pct. 7 - 11, 17, 17 1 , 18 - 21, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Potrivit art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată. Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin invocarea art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., instanța nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat, solicitarea formulată de către inculpații S.M.C., C.A. și I.T. de reținere a unor circumstanțe atenuante, de reindividualizare a pedepselor aplicate întrucât acesta presupune o reapreciere a situației de fapt ceea ce nu se circumscriu cazului de casare invocat.

Așadar, cu privire la criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. ori de nereținere a circumstanțelor atenuante invocate de recurenții inculpați S.M.C., C.A. și I.T. - întrucât pedepsele aplicate sunt într-un cuantum sporit, instanța constată că poate să analizeze sancțiunile aplicate inculpaților, doar în ceea ce privește limitele, respectiv dacă aceste sunt aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de examinare a criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. De aceea, Înalta Curte constată că pedepsele de câte 11 ani, respectiv de 10 ani aplicate inculpaților S.M.C., C.A.

și I.T. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, dar și modalitatea lor de executare sunt dispuse în limitele prevăzute de dispozițiile legale, așa încât recursul nu poate fi admis din acest punct de vedere. În ceea ce privește solicitarea formulată de către inculpatul I.T., de achitare a sa, așa cum s-a precizat mai sus, potrivit art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. Or, ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare sus-menționat, deoarece solicitarea inculpatului I.T.

de a fi achitat presupune o reapreciere a situației de fapt, dar și a modalității de apreciere a probelor, ceea ce nu se circumscrie cazului de casare invocat. Mai mult, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, a fost abrogat art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., ce oferea posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca fiind nefondate recursurile declarate de inculpații S.M.C., C.A. și I.T. împotriva Deciziei penale nr. 181/A din data de 3 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpaților S.M.C. și C.A.

durata reținerii și arestării preventive de la 07 iunie 2008 la 26 septembrie 2008 și de la 6 martie 2012 la 30 ianuarie 2014 pentru inculpatul S.M.C., respectiv de la 6 martie 2012 la 30 ianuarie 2014 pentru inculpata C.A. Va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.M.C., C.A. și I.T. împotriva Deciziei penale nr. 181/A din data de 3 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpaților S.M.C. și C.A. durata reținerii și arestării preventive de la 07 iunie 2008 la 26 septembrie 2008 și de la 6 martie 2012 la 30 ianuarie 2014 pentru inculpatul S.M.C., respectiv de la 6 martie 2012 la 30 ianuarie 2014 pentru inculpata C.A. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 ianuarie 2014. Procesat de GGC - NN