ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 176/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 176/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 1026 din 22 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, s-au reținut următoarele:

1). În baza art. 254 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 74 lit.

a) și art. 76 alin. (1) lit. c) și alin. (3) C. pen., a condamnat inculpatul S.E.C.

la 2 ani închisoare.

În baza art. 257 alin. (1) cu aplic. art. 74 lit. a) și art.

76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a

contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa

cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare

pentru inculpat de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., a pus în vedere

inculpatului disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea

pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen., a suspendat prevenția inculpatului

de la 20 mai 2009 până la 26 mai 2009.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura

preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.

2) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., a achitat inculpatul R.M.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 26

rap. la art. 257 alin. (1) C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul S.E.C.

să plătească suma de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile

judiciare avansate de stat în cazul inculpatului R.M.F. au rămas în sarcina

acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut că prin rechizitoriul nr. l432/P/2009 din 06 octombrie 2009 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de libertate a inculpatului S.E.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de

luare de mită și de trafic de influență prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C.

pen. și art. 257 alin. (1) C. pen. și a inculpatului R.M.F. pentru săvârșirea

infracțiunilor de complicitate la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și

trafic de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2)

C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare, în esență, s-a reținut că în data

de 19 mai 2009, inculpatul S.E.C., referent în cadrul S.I.C.C. al Primăriei sector

4 București, i-a pretins denunțătorului S.L.F. suma de 1.000 de euro pe care a

și primit-o în data de 20 mai 2009 promițându-i ca în virtutea atribuțiilor

sale de serviciu va face în așa fel încât să amâne cât mai mult posibil

demolarea imobilului construit fără autorizație de către denunțător. Cu aceeași

ocazie inculpatul i-a promis că îi va găsi o persoană care să aibă

„intrare" la directorul A.F.I., „d-na N.", pentru ca acesta să-i

prelungească contractul de închiriere, fără a preciza cuantumul sumei pretinse

pentru acest serviciu, urmând ca acesta să fie stabilit ulterior.

S-a

mai reținut că inculpatul R.M.F., inspector de specialitate în cadrul S.I.C.C.

al Primăriei sector 4 București, în virtutea atribuțiilor de serviciu, având de

soluționat împreună cu inculpatul S.E.C. sesizarea făcută de către A.F.I.

privind construcția fără autorizație, din sectorul 4 București, a

participat la toate discuțiile purtate de către inculpatul S.E.C. cu

denunțătorul, atitudinea sa, de a nu interveni în niciun fel, constituind

pentru acesta un sprijin moral la săvârșirea faptelor de a pretinde sume de

bani pentru a întocmi acte de așa natură încât să fie amânată cât mai mult

demolarea construcției (acte care nu puteau fi făcute doar de către inculpat,

întrucât acesta și inculpatul formau o echipă desemnată pentru soluționarea

sesizării A.F.I.) și pentru a interveni pe lângă directorul A.F.I. în vederea

prelungirii contractului de închiriere.

Actul de inculpare s-a probat cu următoarele mijloace de

probă: denunțul și declarațiile numitului S.L.F.; suporturile optice pe care au

fost stocate audio/video convorbirile telefonice și în mediul ambiental,

interceptate în baza Ordonanței nr. 1432/P/2009 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, confirmată de Tribunalul București prin Încheierea de

ședință nr. 547/A.I din 21 mai 2009; procese-verbale de transcriere a

convorbirilor care privesc fapta interceptate și înregistrate; proces-verbal de

flagrant; fotocopiile carnetelor de muncă; fotocopia Regulamentului de

funcționare și organizare al aparatului propriu de specialitate al Primăriei sector

4; nota D.I.C. din 14 septembrie 2009; fotocopia fișei postului ocupat de către

învinuit în cadrul Primăriei Sector 4 București; fotocopia fișei postului

ocupat anterior săvârșirii faptei de către inculpatul S.E.C. în cadrul

Primăriei sector 4; declarațiile inculpaților.

În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați

inculpații care nu au recunoscut săvârșirea faptelor.

Inculpatul S.E.C. a arătat că își menține numai declarația în

fața judecătorului, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă și

a susținut că martorul denunțător le-a solicitat să îl ajute în schimbul unei

suma foarte mari de bani pentru găsirea unei persoane căreia îi poate oferi 6.000-8.000

euro pentru obținerea titlului de proprietate a imobilului.

Inculpatul a mai arătat că s-a întâlnit cu martorul

denunțător la locuința acestuia din urmă, ocazie cu care martorul i-a băgat în

buzunar o sumă de bani. Totodată inculpatul a precizat că a scos acei bani din

buzunar și i-a aruncat spre o fereastră.

Inculpatul R.M.F. a arătat că își menține declarațiile date

în cursul urmăririi penale și a precizat că în data de 19 mai 2009 denunțătorul

a prezentat lui și celuilalt inculpat un proces verbal prin care fusese amendat

în urmă cu câțiva ani pentru o construcție ilegală și că, întrucât nu avea

toată documentația imobilului în acel moment, le-a spus că o va prezenta a doua

zi, acesta fiind motivul pentru care au revenit în data de 20 mai 2009 la

locuința denunțătorului.

Inculpatul a mai arătat că nu a participat „în mod

amănunțit" la discuțiile intervenite între denunțător și celălalt inculpat

și că doar l-a însoțit pe acesta din urmă la locuința denunțătorului, fără a se

implica în vreun fel în discuțiile intervenite între aceștia.

Inculpatul a mai arătat de asemenea că, avea aceleași

atribuții de serviciu ca și celălalt inculpat, fiind amândoi desemnați pentru

soluționarea lucrării în discuție, pe care trebuia să o semneze amândoi.

Inculpatul a precizat că a avut reprezentarea că celălalt inculpat era

inspector în cadrul serviciului unde lucra.

Au fost audiați martorul denunțător S.L.F., precum și martora

S.E., care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale.

S-a administrat proba cu expertiză criminalistică cu privire

la suporturile optice pe care au fost stocate convorbirile telefonice dintre

martorul denunțător și inculpatul S.E.C.

Examinând și coroborând materialul probator administrat atât

în faza de cercetare penală cât și în faza cercetare judecătorească, tribunalul

a reținut că inculpații S.E.C. (referent în cadrul S.I.C.C. al Primăriei sector

4 București) și R.M.F. (inspector de specialitate în cadrul aceluiași serviciu)

au primit spre soluționare o sesizare a A.F.I. în legătură cu existenta unei

construcții edificată fără autorizație la adresa din sectorul 4 București, unde

locuia martorul S.L.

În vederea soluționării sesizării, în data de 18 septembrie

2009, inculpații s-au deplasat la locuința martorului S.L. și pentru că nu l-a

găsit pe acesta acasă, au stabilit să revină a doua zi.

În aceeași dată inculpatul S.E.C. a purtat o convorbire

telefonică cu fratele celui care locuia în imobilul ce urma a fi verificat,

stabilind întâlnirea de a doua zi pentru a se verifica documentele privind

locuința.

Astfel, în data de 19 mai 2009 (dimineața) inculpații s-au

prezentat la locuința martorului menționat pentru a discuta situația

imobilului.

În împrejurările arătate, după ce martorul a prezentat

situația juridică a imobilului, plângându-se de problemele pe care le cu

prelungirea contractului de închiriere, inculpatul S. a avut o discuție cu

acesta, în cursul căreia îi spune că dacă A.F.I. face reclamații și îi cere să

i-a măsuri, imobilul va trebui demolat, precizându-i că el poate să „aburească

pe ăștia de la A.F.I., câteva luni, poate până la sfârșitul anului". în

această discuție inculpatul S.E.C. pretinde suma 1.000 de euro promițând

martorului denunțător că „eu nu-ți dau drumu la acte, le dau răspuns frumos ca

să-i liniștesc, ca să-i liniștim pe A.F.I., bănuiesc ca o să mai revină, dar o

să mai revină cine știe când, la anu". Totodată inculpatul îl asigură pe

denunțător că „nu-ți trag țeapă, că dacă am intrat în horă cu tine joc până la

capăt și îi spune că dacă face rost de bani să-l sune mai târziu, „dacă faci

rost ne auzim mai târziu".

În aceleași împrejurări inculpatul S.E. i-a promis

denunțătorului că va găsi o persoană care va interveni la directorul A.F.I.

(„d-na N.") pentru ca acesta să-i faciliteze prelungirea contractului de

încheiere pe încă 5 ani, fără a-i preciza cuantumul sumei pretinse pentru acest

serviciu, urmând ca acesta să fie stabilit ulterior.

În aceeași dată martorul S.L. a depus un denunț la

organele de urmărire penală.

Cu ocazia depunerii denunțului, S.L.F. a prezentat o

înregistrare, făcută cu un telefon mobil, a discuției pe care o purtase în data

de 19 mai 2009 (dimineața) cu cei doi inspectori, precum și o înregistrare

video a întâlnirii și a arătat că în urma unei convorbiri telefonice cu

inculpatul S.E. au stabilit să se întâlnească în data de 20 mai 2009 în jurul

orei 10.30.

Ca urmare a celor consemnate în denunț (ce corespundeau

faptelor rezultate și din ascultarea înregistrării audio prezentate de către

denunțător) s-a constituit echipa operativă în vederea realizării flagrantului.

În data de 20 mai 2009 în baza ordonanței de

interceptare emisă cu titlu provizoriu de către procuror a fost efectuată

interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate în mediu ambiental de

către denunțător.

Astfel, în jurul orelor 10.50, conform înțelegerii

telefonice anterioare, în fața locuinței lui S.L.F. s-a oprit un autoturism de

culoare albastră din care au coborât cei doi inculpați, care au intrat în

curtea imobilului din str. G., unde inculpatul S.E. a avut cu denunțătorul o

discuție de aproximativ 10 minute.

În cursul discuției inculpatul S.E.C. l-a asigurat pe

denunțător că „am vorbit acum, aștept să vedem poate sau nu poate omul. Am vorbit

să ajungă la N. la directoare, nu vrăjeli". „Nu tată, am vorbit, o să te

întreb, o să-ți spun și cât te costă". La întrebarea denunțătorului,

de a-i spune cel puțin estimativ cât îl va costa acest serviciu, inculpatul i-a

răspuns: „aștept să-mi dea răspuns, eu nu știu acum, e pâinea ei, eu știu

pâinea mea, eu ți-am zis pâinea mea de ieri.

De asemenea, tot în legătură cu promisiunea de a

interveni la directorul A.F.I., inculpatul îi spune denunțătorului: „ți-am zis

socoteala mea. Tu hotărăști, nu mă bag eu în pâinea lor, frate dacă te trimite

la mine, dacă ea se ferește de tine, o să facă prin mine, eu o să vin și-ți

spun deschis . aia așa, aia așa".

Discuția din data de 20 mai 2009 înregistrată în baza

ordonanței procurorului vine în continuarea celei din ziua anterioară, când se

stabilise „prețul" pentru serviciul pe care urma să-l facă în legătură cu

îndatoririle sale de serviciu, inculpatul: „eu știu pâinea mea, eu ți-am zis

pâinea mea de ieri". Inculpatul îl asigură pe denunțător că nu o să-l

demoleze nimeni, că demolarea o face el „ți-am zis că eu fac demolarea, nu o

face nimeni, de demolat nu te demolează nimeni. Eu ți-am spus ce și cum, nu te

demolează nimeni.

În urma discuțiilor intervenite între cei doi, după ce

inculpatul R.M. a părăsit curtea locuinței, martorul denunțător i-a dat

inculpatului S.L. suma de 1.000 de euro, pe care acesta a băgat-o în buzunar și

pe care ulterior a aruncat-o spre o fereastră a imobilului.

Faptele săvârșite de inculpatul S.E.C., așa cum au fost

descrise mai sus (constând în aceea că, în data de 19 mai 2009, în calitate de referent

în cadrul S.I.C.C. al Primăriei sector 4 București - și de persoană care a

exercitat în fapt atribuțiile de inspector de specialitate -, i-a pretins

denunțătorului S.L.F. suma de 1.000 de euro pe care a și primit-o în data de 20

mai 2009 promițându-i ca în virtutea atribuțiilor sale de serviciu va face în

așa fel încât să amâne cât mai mult posibil demolarea imobilului construit fără

autorizație de către denunțător, și constând în aceea că, în aceleași

împrejurări, i-a promis aceluiași denunțător că îi va găsi o persoană care să

aibă „intrare" la directorul A.F.I., „d-na N.", pentru ca acesta să-i

prelungească contractul de închiriere, fără a preciza cuantumul sumei pretinse

pentru acest serviciu, urmând ca acesta să fie stabilit ulterior) întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită și trafic de

influență, fapte prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 257 alin.

(1) C. pen., pentru care acesta urmează să fie condamnat.

În raport cu probatoriul administrat la care s-a făcut

referire mai sus, vinovăția inculpatului este dovedită cu certitudine,

solicitarea acestuia de achitare (întrucât faptele comise nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății), fiind

neîntemeiată.

Astfel, susținerile inculpatului ce constituie obiectul

concluziilor orale și scrise formulate în cauză, nu pot fi primite pentru

următoarele motive:

Inculpatul este subiect activ nemijlocit al

infracțiunii de luare de mită în încadrarea prev. de art. 254 alin. (1) și (2)

C. pen., în condițiile în care în cauză s-a probat existența calității sale de

funcționare cu atribuții de control.

Astfel, la data săvârșirii faptei, inculpatul era mutat

în cadrul S.I.C.C., conform dispoziției din 17 aprilie 2009 și avea calitatea

de inspector în cadrul serviciului și chiar dacă era nou inclus în serviciu se

afla într-o perioadă de asimilare a legislației specifice activității și nu

avea întocmită și semnată o fișă a postului, acesta a acționat în această

calitate, cu ocazia deplasării la locuința martorului denunțător și

soluționării sesizării A.F.I., exercitând în fapt atribuțiile de inspector de

specialitate și conducând activitatea de control.

În sfârșit, în cauză sunt aplicabile prevederile art.

254 alin. (2) C. pen., în condițiile în care prin art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, modalitatea agravantă prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. a

fost extinsă și la cazurile în care infracțiunea de luare de mită a fost

săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau

de sancționare a contravențiilor, ceea ce este cazul și în speță, potrivit art.

4 pct. III/7 din Regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu

al Primăriei sector 4 București, inspectorii din cadrul S.I.C.C. având

atribuții de constatare a contravențiilor în domeniul construcțiilor.

Vinovăția inculpatului în săvârșirea ambelor fapte

deduse judecății este probată prin denunțul și declarațiile constante ale

martorului S.L., care se coroborează cu, mențiunile din procesul-verbal de

prindere în flagrant și cele din procesul-verbal de transcriere a convorbirilor

intervenite între denunțător și inculpat, precum și cu declarațiile

inculpatului (în care acesta arătat că a primit de la denunțător suma de 1.000

de euro pentru a încerca să găsească o persoană care să-l ajute pe denunțător

cu privire la prelungirea contractului de închiriere, bani pe care i-a băgat în

buzunar și pe care i-a aruncat pe pervazul unei ferestre la momentul

intervenției organelor de cercetare penală).

Probele la care s-a făcut referire mai sus se

coroborează și cu declarațiile martorei S.E. (care a participat la efectuarea

flagrantului și care confirmă cele menționate în procesul-verbal întocmit cu

această ocazie).

Împrejurarea că martora arătată mai sus, în cursul cercetării

judecătorești, a susținut că flagrantul s-a realizat la o altă locație, (decât

cea arătată de aceeași martoră în cursul urmăririi penale) nu poate conduce la

înlăturarea declarației sale din ansamblul probator, în contextul în care

aceasta a arătat că își menține ceea ce a declarat în cursul urmăririi penale

(întrucât susținerile sale corespund adevărului) martora aflându-se într-o

evidentă eroare cu privire la această susținere.

În sfârșit, din ansamblul probator nu pot fi înlăturate nici

înregistrările de pe suporturile optice pe care au fost stocate convorbirile

telefonice care au fost transcrise în cursul urmăririi penale, chiar dacă prin

raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză s-a stabilit că aceste

înregistrări nu sunt autentice iar unele dintre acestea au discontinuități în

condițiile în care, pe de o parte, este evident că înregistrările stocate pe

suporturile optice supuse expertizării nu pot fi autentice, întrucât așa cum

s-a stabilit prin același raport, acestea sunt copiile fidele (care nu pot avea

valoarea de original) înregistrărilor originale sau transferări cu acuratețe

ale înregistrărilor originale, iar pe de altă parte în aceste înregistrări,

potrivit aceluiași raport, nu au fost depistate elemente de modificare.

Prin probatoriul administrat, așa cum s-a arătat s-a

confirmat faptul că inculpatul a primit suma de 1.000 de euro, de la

denunțător, pe care a băgat-o în buzunar și pe care apoi a aruncat-o pe

pervazul unei ferestre, fapt subliniat și de inculpat, în declarația fată în

fata judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă.

Cu privire la suma de 1.000 de euro primită de inculpat,

probatoriul administrat a confirmat faptul că, aceasta a constituit suma

pretinsă de inculpat, atât în scopul de a întârzia îndeplinirea unui act

privitor la îndatoririle sale de serviciu (respectiv amânarea cât mai mult

posibil a demolării imobilului construit fără autorizație de către denunțător),

cât și pentru a-i găsi martorului denunțător o persoană care să aibă influență

la directorul A.F.I.

Chiar dacă s-ar reține susținerile apărării, în sensul că

suma de 1.000 de euro a fost introdusă în buzunarul inculpatului de către

denunțător fără acordul său, iar atunci când a realizat acest fapt, inculpatul

l-a „apostrofat" pe denunțător și a aruncat banii, infracțiunea de luare

de mită poate fi reținută, întrucât aceasta s-a consumat în momentul

pretinderii acestei sume, orice activitate ulterioară acestui moment neavând

nicio influentă asupra existenței infracțiunii.

În același context, sub aspectul vinovăției inculpatului,

este irelevantă și împrejurarea relevată de apărare privind presupusa provocare

și stare de ură a denunțătorului față de inspectorii din cadrul primăriei.

În sfârșit, potrivit aceluiași material probator, în cauză

s-a dovedit că inculpatul i-a promis martorului denunțător că îi va găsi o

persoană, care să aibă „intrare" la directorul A.F.I. „d-na N."

pentru ca aceasta să-i prelungească contractul de închiriere în schimbul unei

sume ce urma să fie stabilită ulterior, fiind evident faptul că inculpatul s-a

prevalat de trecerea pe care o are la directorul A.F.I. persoana cu care a

vorbit, sub aspectul existentei infracțiunii de trafic de influentă, fiind

irelevantă împrejurarea că intervenția la director nu este efectuată de

inculpat, ci de o altă persoană, prin această infracțiune legiuitorul urmărind

să înlăture orice suspiciune că funcționarii pot fi influențați, în exercitarea

atribuțiilor lor, de persoane care au o influență reală sau presupusă asupra lor,

și să asigure încrederea și prestigiul de care trebuie să se bucure orice

funcționar.

Tribunalul a înlăturat din ansamblul materialului probator,

atât susținerea inculpatului S.E., în sensul că martorul denunțător le-ar fi

oferit la ambii inculpași suma de 6.000-8.000 euro, pentru a-l ajuta (susținere

relevată în declarația dată în fața judecătorului, cu ocazia soluționării

propunerii de arestare preventivă), cât și susținerea acestuia în sensul că

suma respectivă era destinată celui care urma să îl ajute pe denunțător pentru

obținerea actelor de proprietate (susținere relevată în declarația dată în

cursul cercetării judecătorești), în condițiile în care aceste susțineri sunt

contradictorii și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate

în cauză.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului,

tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor,

precum și persoana inculpatului care este necunoscut cu antecedente penale

având un comportament bun în familie și societate.

În raport cu criteriile enunțate mai sus, instanța de fond a

apreciat că în favoarea inculpatului poate fi reținută circumstanța atenuantă

prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Tribunalul a dat eficiență prevederilor art. 76 alin. (1)

lit. c) și d C. pen. și se va orienta la pedepse sub cuantumul minimului

special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiuni, în cuantum de 2 ani

închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită) și 1 an închisoare

(pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență).

Tribunalul a făcut aplicarea în cauză și a prevederilor art.

76 alin. (3) C. pen., apreciind că pentru săvârșirea infracțiunii de luare de

mită nu se impune aplicarea pedepsei complimentare privativă de drepturi.

Având în vedere că faptele săvârșite de inculpat se află în

concurs real, tribunalul a dat eficiență în cauză a prevederilor art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen. și a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând

ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, apreciind că

această pedeapsă este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prev. de

art. 52 C. pen.

Tribunalul ținând cont de aceleași criterii la care s-a făcut

referire mai sus apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără

executarea pedepsei și având în vedere că sunt întrunite și celelalte cerințe

prevăzute de lege, în baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 4 ani.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R.M.F., tribunalul ținând

cont de probatoriul administrat, a apreciat că în cauză nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina acestuia prin

actul de sesizare, în condițiile în care nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu

că inculpatul a înlesnit sau a ajutat în orice mod la săvârșirea faptelor de

luare de mită și trafic de influență.

Astfel, conform probatoriului s-a dovedit, cu certitudine,

doar faptul că inculpatul, în vederea soluționării sesizării A.F.I., s-a

deplasat împreună cu inculpatul S.E.C., la datele și în împrejurările care au

fost arătate mai sus, la locuința martorului S.L.F., unde așa cum s-a arătat

sub aspectul situației de fapt, numai cel din urmă inculpat a discutat cu

denunțătorul, căruia i-a pretins suma de 1.000 de euro, pentru a nu „da drumul

la acte" (asigurându-l că nu-i „trage țeapă" și că nu o să-l

„demoleze nimeni") și pentru a-i găsi o persoană care să aibă

„intrare" la directorul A.F.I., în vederea prelungirii contractului de

închiriere.

Împrejurarea relevată mai sus s-a probat cu declarațiile

denunțătorului (care a arătat că inculpatul S.E.C. - cel cu „calviție",

i-a pretins 1.000 de euro pentru a împiedica demolarea și pentru a interveni la

„d-na N. - directoare la A.F.F.); cu convorbirile telefonice transcrise în

procesele-verbale la care s-a făcut referire (din care rezultă că inculpatul S.E.C.

a pretins suma de 1.000 de euro, asigurându-1 că nu îi „trage țeapă" și că

a vorbit să ajungă. la „N.", la directoare") și cu declarațiile

inculpatului S.E.C. (care a recunoscut că a primit de la denunțător suma de 1.000

de euro pentru a-i găsi o persoană care să-l ajute la prelungirea contractului

de închiriere).

În contextul probator analizat mai sus este evident faptul că

inculpatul S.E.C. a luat rezoluția infracțională de unu singur, acționând

independent față de inculpatul R.M.F., nefîind pusă în evidență vreo

contribuție, nici măcar morală, la săvârșirea faptelor de către cel din urmă

inculpat, situație în care, nu poate fi primită teza acuzării conform căreia,

cei doi inculpați formau o „echipă", chiar dacă inculpatul R.M.F. a

participat la discuțiile intervenite între S.E.C. și denunțător, simpla sa prezență

la aceste discuții nefiind suficientă pentru a concluziona participarea

acestuia la săvârșirea faptelor, în calitate de complice.

În același context nu poate fi considerat un act de

complicitate morală, așa cum se susține în acuzare, nici faptul că inculpatul R.M.F.

nu a intervenit în nici un fel în discuțiile în cauză (discuții cu privire la

care nu s-a probat, dincolo de orice dubiu, că au fost percepute de inculpatul R.M.F.),

atâta timp cât, în raport cu atitudinea infracțională manifestată de inculpatul

S.E.C., martorul denunțător a avut convingerea că numai acest din urmă inculpat

îl poate ajuta (fapt demonstrat de declarațiile sale din care rezultă că „S.

mi-a spus că mă poate ajuta"., am stabilit. cu S. să ne întâlnim. am

discutat cu S.- despre intervenția la N.", „R. a ieșit pe poartă iar S. a

rămas lângă mine timp în care i-am dat suma de 1.000 de euro").

Cât privește susținerea aceluiași martor denunțător în sensul

că inculpatul R.M.F. a aprobat sau dezaprobat, uneori, „discuția lui S.",

tribunalul o apreciază ca fiind neprobată, în condițiile în care, aceasta nu se

coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

Chiar dacă s-ar aprecia că inculpatul R.M.F. a aprobat sau a

dezaprobat unele din susținerile celuilalt inculpat în discuțiile intervenite

cu denunțătorul, s-ar putea stabili cu certitudine, că a fost sau nu de acord

acesta.

În ceea ce privește susținerea aceluiași martor din

declarația dată în cursul urmăririi penale la dat de 20 mai 2009, în sensul că

ambii inculpați i-au spus că în schimbul sumei de 1.000 de euro vor amâna

demolarea locuinței, tribunalul a înlăturat din ansamblul materialului

probator, în condițiile în care, atât în denunț cât și în celelalte declarații,

martorul a susținut că inculpatul S.E.C. a fost cel care i-a spus acest lucru,

această din urmă susținere coroborându-se cu celelalte mijloace de probă

administrate în cauză.

În contextul arătat mai sus prezența inculpatului R.M.F. la

locul discuțiilor nu poate constitui un temei pentru a susține acuzațiile aduse

acestuia prin actul de sesizare, existând cel puțin un dubiu (care profită

inculpatului) că acesta a auzit discuțiile referitoare la suma de bani pretinsă

de celălalt inculpat pentru a amâna și împiedica demolarea construcției și

pentru a interveni, printr-o altă persoană la directorul A.F.I.

În sfârșit, atitudinea pasivă manifestată de inculpatul R.M.F.

cu ocazia deplasărilor la locuința denunțătorului nu susține reținerea vreunei

acuzații în sarcina acestuia, în condițiile în care, așa cum s-a relevat

anterior, inițiativa săvârșirii infracțiunilor a aparținut celuilalt inculpat

care a acționat independent, pretinzând mita în discuțiile intervenite cu

martorul denunțător, materialul probator nesusținând împrejurarea că

denunțătorul a promis că va oferi o sumă de bani inculpaților în scopul de a nu

îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle lor de

serviciu, pentru a se pune problema acceptării sau respingerii unei asemenea

promisiuni, neputând fi concepută o respingere fără o promisiune făcută de

cineva.

În lumina considerentelor expuse mai sus, tribunalul a dispus

ca în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului R.M.F., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la luare de mită și la trafic

de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

și art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și inculpații S.E.C. și R.M.F.

Apelul parchetului îi vizează pe inculpații S.E.C. și R.M.F.

și au în vedere două aspecte:

- greșita achitare a inculpatului R.M.F. sub aspectul infr.

prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și art.

26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. și

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului S.E.C.,

ca urmare a interpretării necorespunzătoare a criteriilor prev. de art. 72 C.

pen., precum și ale art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a apreciat că s-ar impune o nouă operațiune de

individualizare a pedepselor aplicate inculpatului S.E.C., sub aspectul

modalității de executare a pedepsei în regim de detenție, dar și a cuantumului,

acesta să fie majorat și să se stabilească un termen de încercare corespunzător

condițiilor prev. de art. 86

1

-86

2

C. pen., cu respectarea

prevederilor art. 86

3

C. pen., numai în acest fel realizându-se o

mai mare eficiență scopului preventiv și educativ al pedepsei și descurajarea

altor potențiali autori în comiterea unor astfel de fapte.

Apelul declarat de inculpatul R.M.F. vizează schimbarea

temeiului achitării din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Totodată, a susținut că înregistrările, care au stat la baza

condamnării, nu sunt autentice, astfel cum rezultă din raportul de expertiză

efectuată și nu rezultă că a avut vreo discuție cu denunțătorul.

De asemenea, a susținut că declarațiile denunțătorului sunt

contradictorii, neclare, acesta relatând ca a formulat sesizare pentru a se

răzbuna pentru controalele anterioare.

Mai mult, a arătat că și declarațiile martorului asistent

sunt contradictorii, iar din adresele comunicate la dosar, rezultă că

inspectorii angajați recent sunt supuși unei perioade de asimilare a

legislației, iar inculpatul era referent, nu inspector.

Apelantul inculpat S.E.C. a solicitat achitarea în baza art.

10, lit. d) rap. la art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 254 alin.

(1) și (2) C. pen. și art. 257 alin. (1) C. pen. A invocat adresa din 14

septembrie 2009 a D.I.C. - S.I.C.C. din cadrul Primăriei sector 4, în care se

precizează că la data de 19-20 mai 2009 nu îndeplinea nici o funcție publică,

fiind în perioada de probă, nu avea întocmita și nici nu avea semnată la acea

data fișa postului, aspect dovedit, prin actele aflate la dosarul cauzei.

Astfel, neavând fișa postului, respectiv atribuții de serviciu nu pot fi nici

subiectul activ al infracțiunii prevăzute la art. 254, alin. (2) C. pen.,

deoarece nu avea atribuții de control.

Cu privire la fapta pretins săvârșită la data de 20 mai 2009,

a arătat că aceasta nu a fost ulterior probată și susținută în cadrul

cercetării judecătorești nici prin declarația martorului asistent la procedura

flagrantului, respectiv d-na S.E. care la fila 80 din dosar descrie o cu totul

altă fapta și confirmă că el nu am luat banii, nu i-a pretins si nici nu l-a

văzut când a aruncat banii. In plus declarația acesteia este in totala

contradicție cu aspectele reținute în rechizitoriu.

A invocat și raportul de expertiză criminalistică din 28

septembrie 2011 unde expertul concluzionează că înregistrările de pe

suporturile optice din tabelul 1 cu transcript la filele 48-54 nu sunt

autentice și înregistrările de pe suportul optic L6 din cauza au

discontinuități.

Mai mult, din procesul verbal al flagrantului rezultă ca

banii ce trebuiau să i se remită de către denunțător la inițiativa organelor de

urmărire penala nu au fost găsiți la inculpat.

În concluzie, a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii atât a celor subiective cât și a celor obiective, că baza a

respectării cerințelor procedural penale.

Cu privire la a doua infracțiune, din probatoriul administrat

în faza de cercetare judecătorească a arătat nu se susține aceasta acuzație

având in vedere actele depuse la dosar, declarația d-lui R.M. prezent la

desfășurarea evenimentelor, iar suma la care face referire că ar fi pretins-o

ca beneficiu ilicit în îndeplinirea condițiilor de existenta a faptei de care

sunt acuzat este practic aceeași suma de 1.000 euro, pe care a refuzat-o și

care ar fi fost în opinia acuzării beneficiul meu la infracțiunea de luare de

mită.

Prin Decizia penală nr. 360/A din 23 noiembrie 2012 Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1026 din 22

decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A desființat în parte sentința penală sus menționată și

rejudecând:

inculpatul S.E.C. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare

de mită.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă

complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă

accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același

inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influentă.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă

accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

a contopit pedepsele mai sus menționate și a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Conform art. 35 C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă

complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă

accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

Conform art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului S.E.C., pe durata unui termen de încercare de

5 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., a obligat

inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Conform, art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea

pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

pen., a condamnat pe inculpatul R.M.F. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă

complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C.

pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă

accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

Conform art. 81 - 82 C. pen. a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, constituind termen

de încercare.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a suspendat și

executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

A obligat inculpatul R.M.F. la 400 lei cheltuieli judiciare

către stat.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

II. A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.E.C.

și R.M.F. împotriva aceleiași sentinței penale.

A obligat apelanții inculpați la câte 400 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului

declarat de Parchet au rămas în sarcina statului.

În conformitate cu dispozițiile art. 378 alin. (1)

1

C. proc. pen., în raport cu împrejurarea că instanța de fond nu a pronunțat

împotriva inculpatului R.M.F. o hotărâre de condamnare, s-a adus la cunoștință

că se impune audierea sa, însă a declarat că își menține declarațiile date

anterior și nu dorește să dea declarații în această fază procesuală, (fila 32)

Ambilor apelanți inculpați le-au fost încuviințată proba cu

înscrisuri în circumstanțiere, acestea fiind depuse la dosar la termenul din 20

iunie 2012.(filele 43-60).

De asemenea, a fost încuviințată cererea formulată de

apelantul inculpat S.E.C. și au fost solicitate relații de la Primăria

sectorului 4 București și de la Poliția locală sector 4 București în sensul de

a comunica dacă odată cu trecerea D.I.C., din cadrul Primăriei sectorului 4 în

structura Politiei locale sectorului 4, în subordinea Consiliului local al

sectorului 4, acte din dosarul de personal al inculpatului S.E.C. au fost

transmise la această din urmă instituție.De asemenea, s-a cerut să comunice

instanței dacă în perioada în care inculpatul S.E.C. a fost angajat al D.I.C., S.I.C.C.,

respectiv începând cu 16 aprilie 2009 și până în ianuarie 2010, a fost

întocmită pentru acesta o fișă a postului și la ce dată, urmând a fi înaintată

o copie a acesteia.

Cu adresa din 17 mai 2012 a D.R.U. din cadrul Primăriei

sectorului 4 a comunicat că după 19 mai 2009 nu a fost întocmită o fișă a

postului pentru S.E.C. și își mențin punctul de vedere exprimat în Nota din 14

septembrie 2009 transmisă la cererea organelor de urmărire penală.(filele 38-40,

63, 78-81).

Cu adresa din 05 iulie 2012 Poliția locală sector 4 a

comunicat că S.E.C. nu a fost salariatul lor și dosarul de personal al acestuia

nu le-a fost transmis.(filele 65, 83-85).

Curtea de apel a reținut că instanța de fond a analizat

aceste susțineri reținând că nu pot fi înlăturate înregistrările de pe

suporturile optice pe care au fost stocate convorbirile telefonice care au fost

transcrise în cursul urmăririi penale, chiar dacă prin raportul de expertiză

criminalistică întocmit în cauză s-a stabilit. c)ă aceste înregistrări nu sunt

autentice iar unele dintre acestea au discontinuități în condițiile în care, pe

de o parte, este evident că înregistrările stocate pe suporturile optice supuse

expertizării nu pot fi autentice, întrucât așa cum s-a stabilit prin același

raport, acestea sunt copiile fidele (care nu pot avea valoarea de original) ale

înregistrărilor originale sau transferări cu acuratețe ale înregistrărilor

originale, iar pe de altă parte în aceste înregistrări, potrivit aceluiași

raport, nu au fost depistate elemente de modificare.

Curtea a achiesat întrutotul la argumentația instanței de

fond și în plus reține următoarele:

Solicitarea apărătorului ales al inculpatului S.E.C., privind

efectuarea unei expertize tehnice judiciare, formulată la termenul din 22

februarie 2010, a vizat potrivit cererii scrise susținute oral, înregistrările

efectuate autorizate sau neautorizate în timpul urmăririi penale din datele de

19 mai 2009 (două înregistrări) și 20 mai 2009, pentru a se stabili dacă

interceptările au fost autorizate, sunt complete, integrale, originale,

nealterate și/sau modificate, fără a prezenta argumentele care au condus la

existența unor asemenea îndoieli cu privire la autenticitatea probei, (filele 24

și 25 verso din dosarul de fond).

S-a observat că s-a solicitat o expertiză pentru a se stabili

dacă înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental au fost

autorizate, contestându-se așadar legalitatea lor, deși chestiunea putea fi

dezlegată prin examinarea actelor dosarului prin raportare la dispozițiile

legale care reglementează această activitate procesuală.

Examinând actele dosarului s-a constat că prin încheierea din

21 mai 2009 dată în Dosarul nr. 547/A.I./2009 al Tribunalului București au fost

confirmate măsurile dispuse de procuror prin Ordonanța nr. 1432/P/2009 din 19

mai 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin care s-a autorizat

cu titlu provizoriu, interceptarea și înregistrarea convorbirilor medio

ambientale și a celor telefonice purtate de denunțătorul S.L.F. începând cu 19

mai 2009, ora 18.00 până la data de 21 mai 2009, ora 18.00. Din considerentele

încheierii menționate rezultă că în temeiul art. 91

2

alin. (3) C.

proc. pen., Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia emiterii

ordonanței. (filele 46, 47din dosarul de urmărire penală).

În apel, inculpatul S.E.C. a susținut că suporturile optice

din tabelul 1 cu transcript la filele 48-54 nu sunt autentice iar

înregistrările de pe suportul L6, redate prin procesul verbal din 20 august

2009 aflat la fila 53 din dosarul de urmărire penală, prezintă discontinuități.

S-a reținut că din concluziile raportului de expertiză

criminalistică din 28 septembrie 2011 rezultă că înregistrările din tabelul 1

ale căror transcrieri se găsesc la filele 48-54 nu sunt autentice întrucât nu

sunt originale și înregistrările de pe suportul optic L6 (ce conține convorbiri

telefonice din 20 mai 2009) au fost depistate discontinuități care în lipsa

unor metode validate științific nu se poate stabili dacă se datorează unor

cauze obiective (comportamentul canalului telefonic, disfuncții ale

echipamentului tehnic, etc.) sau subiective (intervenții tehnice). Totodată,

s-a reținut că nu au fost depistate discontinuități sau alte elemente de

alterare în celelalte înregistrări expertizate, însă aceasta nu însemnă că

înregistrările sunt în mod cert continue și nealterate, ci numai că astfel de

elemente nu au putut fi depistate.(fii. 169 verso din dosarul de fond).

De asemenea, s-a reținut că din concluziile raportului de

expertiză menționat nu se poate deduce că înregistrările nu sunt veridice.

Astfel, în mod evident înregistrările supuse expertizei nu au fost cele

originale, după cum și expertul a constatat, pentru că inițial au fost

realizate în memoria dispozitivului de înregistrare și ulterior au fost

transferate pe un suport tehnic original, la instanță fiind înaintate copii ale

suporturilor originale.

De altfel, așa cum rezultă din adresa din 17 septembrie 2010

a Î.N.E.C. prin înregistrare autentică se înțelege o înregistrare simultană cu

evenimentele acustice pretinse a fi adevărate, efectuată complet și continuu,

prin metoda indicată de partea care a produs-o și care nu a fost supusă unor

manopere de alterare, adăugare, ștergere sau editare.

Potrivit art. 91

3

alin. (3) C. proc. pen.,

suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în

plic sigilat, și va fi pus la dispoziția instanței la solicitarea acesteia.

În conformitate cu aceleași dispoziții legale, după sesizarea

instanței, copia suportului care conține înregistrarea convorbirilor și copii

de pe procesele verbale se păstrează la grefa instanței, în locuri speciale, în

plic sigilat, la dispoziția exclusivă a completului învestit cu soluționarea

cauzei.

Pentru efectuarea expertizei a fost utilizată copia de pe

suportul original, acesta din urmă nefiind solicitat de la parchet pentru a fi

trimis la Î.N.E.C. Din procesele verbale încheiate de grefier, aflate la filele

26 verso, 71, 93, 117 și 147 din dosarul instanței de fond, rezultă că au fost

înaintate la Î.N.E.C. suporturile care au însoțit dosarul și care sunt copii

ale celor originale aflate la parchet.

Prin urmare, în mod just, expertiza a constatat că

înregistrările nu sunt autentice întrucât nu sunt originale însă nu însemnă că

nu erau copii fidele ale înregistrărilor autentice și originale.

Cu privire la depistarea de către expert a unor

discontinuități, Curtea a observat că deși inculpatul a susținut lipsa de

autenticitate a înregistrărilor de pe suportul L6 (ce conține convorbiri

telefonice din 20 mai 2009 redate în procesul verbal din 20 august 2009, aflat

la fila 53 din dosarul de urmărire penală) nu a invocat, în mod concret,

existența unor intervenții (prin suprimarea unor cuvinte sau adăugarea altora)

în conținutul acestora (a se vedea mențiunile din procesul verbal de prezentare

a materialului de urmărire penală inculpatului S.E.C., date cu referire expresă

la înregistrările convorbirilor, întocmit în prezența apărătorului ales dar și

declarațiile acestui inculpat).

În aceste condiții, având în vedere faptul că apelantul

inculpat nu a precizat concret ce anume contestă din cuprinsul înregistrărilor,

unde și în ce fel s-ar fi realizat posibilele intervenții sau omisiuni dar și

concluziile raportului de expertiză anterior menționat, pe care nu le-a

criticat deși s-au întemeiat pe examinarea unor copii ale înregistrărilor,

Curtea a apreciat că susținerile sale au un caracter formal.

Examinând însă și conținutul procesului verbal din 20 august

2009 de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S. cu

denunțătorul (stocate pe suportul L6, respectiv D.V.D.-R), s-a reținut că

aspectele relevate de aceste convorbiri telefonice, în cursul cărora au

stabilit locul întâlnirii din 20 mai 2009, nu au fost contestate de inculpatul S.

așadar, veridicitate lor nu a fost pusă la îndoială.

Prin urmare, s-a constatat că procesele verbale de redare a

convorbirilor purtate în mediul ambiental și a celor telefonice efectuate în

cauză au valoare probatorie ca și celelalte mijloace de probă și aspectele

relevate concordă cu ceea ce rezultă din declarațiile martorului denunțător,

astfel că nu există nici un motiv pentru înlăturarea lor.

Curtea, reexaminând probatoriul administrat în virtutea efectului

integral devolutiv al apelurilor declarate, a constatat că săvârșirea de către

inculpatul S.E.C., cu vinovăție, a faptelor deduse judecății, în modalitatea

reținută prin hotărârea instanței de fond este confirmată, dincolo de orice

îndoială rezonabilă, de probe certe și legal administrate.

Astfel, pe baza unei analize coroborate a întregului material

probator administrat în cauză, Curtea, în acord cu instanța de fond, a reținut

sub aspectul situației de fapt, că la data de 19 mai 2009, inculpatul S.E.C.,

funcționar public în cadrul S.I.C.C. al Primăriei sector 4 București, a pretins

de la martorul denunțător S.L.F. suma de 1.000 de euro pe care a și primit-o în

data de 20 mai 2009, promițându-i ca în virtutea atribuțiilor sale de serviciu

nu va da curs sesizării A.F.I. în sensul de a propune demolarea imobilului

construit fără autorizație de către denunțător.

De asemenea, a reținut că, în aceleași împrejurări, l-a lăsat

să creadă pe martorul denunțător că va interveni la directorul A.F.I. (d-na

N.), pentru a-l determina să-i prelungească contractul de închiriere,

pretinzând o sumă de bani al cărei cuantum urma să fie stabilit ulterior.

Astfel, din declarațiile inculpatului R.M.F. rezultă că în

calitate de inspector în cadrul S.I.C.C. al Primăriei sector 4 București a

primit spre soluționare o sesizare a A.F.I. în legătură cu existenta unei

construcții edificate fără autorizație la adresa din, sector 4 București, unde

locuia martorul S.L.F. Același inculpat a precizat că lucra în echipă cu

inculpatul S. astfel că împreună s-au deplasat la locuința martorului

denunțător la data de 19 mai 2009. Declarația inculpatului R.M.F. concordă cu

cea a inculpatului S.E.C. în ceea ce privește aspectele menționate anterior.

Din denunțul și declarațiile martorului denunțător S.L.F. dar

și din procesul verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental la

data de 19 mai 2009 de martorul denunțător cu inculpatul S.E.C. rezultă cu certitudine

că inculpatul S. a pretins suma de 1.000 euro pentru a nu-și îndeplini atribuțiile

de serviciu.

Astfel, într-o primă fază i-a sugerat denunțătorului că

trebuie să dea ceva („ai zis că ai ceva la tine, nu?") și dacă martorul

i-a spus că nu are asupra lui, inculpatul a precizat obiectul mitei („n-ai bani

în casă?"). În continuare, inculpatul a încercat să impună un termen

aducând în discuție atribuțiile sale de serviciu "eu îți spun așa, că să

nu întârzii mult. facem procedura de demolare." după care a precizat și

suma pe care înțelege să o pretindă" te duce o mie". Fiind astfel exprimat

obiectul mitei, l-a asigurat pe denunțător că nu-și va îndeplini corespunzător

atribuțiile de serviciu „ nu-ți dau drumul la acte", „le dau un răspuns

frumos că să-i liniștesc", „ca să-i liniștim pe A.F.I., bănuiesc că o să

mai revină, dar o să mai revină cine știe când, la anu". Și ca să fie pe

deplin înțeles inculpatul S.E.C. a precizat : „nu-ți trag țeapă, că dacă am

intrat în horă cu tine joc până la capăt, (fila 51 din dosarul de urmărire

penală).

Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că putea

propune printr-un referat fie demolarea imobilului, fie amendarea, ceea ce prin

coroborare cu ceea ce rezultă din procesul verbal de redare conduce la

concluzia că pretinderea sumei de bani s-a făcut în scopul de a nu-și îndeplini

corespunzător atribuțiile de serviciu și anume să nu propună demolarea

imobilului, (fii. 8 verso din dosarul de urmărire penală).

În legătură cu suma de 1.000 euro pretinsă, inculpatul a afirmat

că martorul denunțător i-a oferit-o pentru a-l ajuta să-i fie prelungit contractul

de închiriere, susținere care nu se coroborează cu elemente ale situației de

fapt ce rezultă din denunțul și declarațiile martorului S.L.F. dar și procesul

verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 19 mai

2009.

Cu prilejul întâlnirii din 19 mai 2009, inculpatul i-a

sugerat martorului denunțător că pentru o sumă de bani se putea prelungi și

contractul de închiriere a imobilului, dar acesta nu intră în atribuțiile sale

de serviciu „dăm acum zece mii și rămâneai 5 ani, dar nu pot să-ți promit

asta"

În vederea remiterii sumei de 1000 euro d