ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 676/2013

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, partea civilă A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, inculpații F.G.C. și I.N. împotriva sentinței penale nr. 88/F din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 88/F din 12 iulie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.G.C., la 3 ani închisoare.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 3 ani închisoare. În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 3 ani închisoare. În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 4 ani închisoare. În baza art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen.

raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 2 ani închisoare. În baza art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele și a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul F.G.C. pentru fapta prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare (pct. 2 rechizitoriu). A menținut măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen.. În baza art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.I., la 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. A fixat termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen..

A atras atenția inculpatului C.I. asupra art. 83 C. pen.. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.. Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.N., la 3 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. A fixat termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.. A atras atenția inculpatului I.N. asupra art. 83 C. pen.. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. A admis acțiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. și obligă pe inculpatul F.G.C. la 2.493 RON cu titlul de despăgubiri civile. A menținut măsura sechestrului asigurător, instituită prin ordonanța nr. 178/P/2010 din 10 noiembrie 2011 a D.N.A. Serviciul Teritorial Pitești asupra bunurilor aparținând inculpatului F.G.C., până la concurența sumei de 2.493 RON. A anulat procesul verbal întocmit de inculpatul F.G.C. la data de 17 decembrie 2010 (dosar urmărire penală). A obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel: pe inculpatul F.G.C.

la 7.300 RON, pe inculpatul C.I. la 3.300 RON și pe inculpatul I.N. la 3.300 RON.

Pentru a pronunța sentința penală, Curtea de Apel Pitești a reținut că prin rechizitoriul nr. 178/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A - Serviciul Teritorial Pitești, au fost trimiși în judecată: 1 .F.G.C., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de influență în formă continuată, o infracțiune de trafic de influență, abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, fals intelectual în legătură directă cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, luare de mită; 2.C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată; l. I.N., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată.

În actul de sesizare a instanței se reține că inculpatul F.G.C., în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2009 - 2010, a primit de la denunțătorul P.C., persoană fizică autorizată să vândă produse în piețe și târguri, produse în cuantum de 120 RON, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra funcționarilor publici cu atribuții de control, pentru -i proteja interesele comerciale ale acestuia.

Același inculpat, F.G.C., în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, la data de 08 decembrie 2010 a cumpărat, potrivit acuzării, de la firma SC K. SRL Pitești, administrată de C.V., o haină cu un preț mai mic decât cel de la vânzare, respectiv 200 RON în loc de 250 RON, cu acordul sus-numitei, lăsând să se înțeleagă că are influență pentru a ajuta un nepot al acesteia, care era elev la Școala de Subofițeri de Poliție Câmpina, să facă practică în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș. În perioada 2009 - 2010, inculpatul F.G.C., în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a primit de la coinculpatul I.N.

o instalație de iluminat pentru pomul de iarnă și un pom de Crăciun din fibră optică, produse în valoare totală de 145 RON, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unor funcționari publici cu atribuții de control sau lucrători de poliție, pentru a proteja interesele comerciale ale acestuia, prin controlul agenților economici care îi făceau concurență în Piața C. sau care vindeau produse fără să fie autorizați. Se mai susține că, în anul 2010, ofițerul de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a primit de la coinculpatul C.I.

cantități de carne sau alte produse, respectiv ouă proaspete sau produse lactate și cantitatea de 13 kg carne de vițel, în valoare de circa 260 RON, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unor funcționari publici cu atribuții de control sau lucrători de poliție pentru a proteja interesele acestuia, respectiv de a transporta și comercializa sortimente de carne sau alte produse, fără documente de proveniență. În fine, în sarcina inculpatului F.G.C. acuzarea mai reține că, în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în data de 17 decembrie 2010, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, cu știință, nu și-a îndeplinit sarcinile la controlul efectuat în Piața C. la agentul comercial persoană fizică C.S., când a constatat că aceasta deține la comercializare sortimente de carne de vită fără documente de proveniență.

Deși sus-numita încălcase prevederile art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, inculpatul nu a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale, constând în amendă în cuantum de 1.500 RON, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 12/1990 și nu a dispus confiscarea sortimentelor de carne pentru care comercianta nu poseda documente de proveniență, fiind încălcate prevederile art. 4 din Legea nr. 12/1990. în acest mod, a fost obținut pentru C.S. un avantaj patrimonial și s-a produs un prejudiciu în dauna bugetului de stat în cuantum de 1.500 RON, prin neaplicarea sancțiunii contravenționale și a măsurii confiscării. Cu ocazia aceluiași control, efectuat la data de 17 decembrie 2010, cu știință inculpatul F.G.C.

a omis inserarea în procesul-verbal întocmit împreună cu numitul C.R.I. a constatărilor de la fața locului, respectiv a faptului că sus-numita poseda la vânzare sortimente de carne de vită fără documente de proveniență, fapta fiind săvârșită cu scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul avantaje de natură patrimonială. F.G.C. a primit la data de 22 decembrie 2010 de la denunțătoarea C.S. carne de porc și alte sortimente de carne, în valoare totală de 548 RON, pentru faptul că nu a luat măsurile legale față de aceasta cu ocazia controlului efectuat în data de 17 decembrie 2010 și pentru a nu lua măsurile legale pentru faptul că martora a continuat să comercializeze produse din carne cumpărate de la C.I., fără documente de proveniență.

Inculpatul I.N. este acuzat că, în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a oferit și a dat efectiv coinculpatului F.G.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri în valoare totală de 145 RON, pentru ca acesta din urmă să protejeze interesele sale comerciale, prin controlul agenților economici care îi făceau concurență în Piața C. și care vindeau produse fără să fie autorizație.

La rândul său, inculpatul C.I., în anul 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale a oferit și dat efectiv inculpatului F.G.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri, respectiv came, ouă, produse lactate și 13 kg carne de vițel în valoare 260 RON, pentru ca acesta să-i protejeze interesele, respectiv să intervină la funcționari publici cu atribuții de control sau lucrători de poliție, în cazul în care era depistat transportând și comercializând sortimente de carne, fără documente de proveniență. În cursul cercetării judecătorești, procurorul a solicitat a fi luată față de inculpatul F.G.C.

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată și pentru a-1 împiedica pe acesta să ia legătura, direct sau indirect, cu ceilalți inculpați trimiși în judecată, cu denunțătoarea ori cu alte persoane care pot dobândi calitatea de martori. Prin încheierea din data de 21 decembrie 2011, rămasă definitivă, curtea a respins propunerea formulată și a dispus, în baza art. 145 1 raportat la art. 145 C. proc. pen., luarea față de acuzat a măsurii obligării de a nu părăsi țara, cu impunerea atât a măsurilor prevăzute de alin. (1 1 ) lit. a)-d) al art. 145, cât și a obligațiilor prevăzute de alin. (2 1 ), respectiv de a nu comunica direct sau indirect cu ceilalți inculpați și de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele.

În motivarea încheierii, s-a precizat că măsura dispusă este suficientă pentru a se asigura scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen., iar starea sănătății inculpatului, dovedită prin actele medicale depuse la dosar, necesită deplasări periodice în București, pentru efectuarea tratamentelor medicale (dosar de fond), așa încât această obligație impusă inculpatului, de a nu părăsi țara, corespunde și criteriilor instituite de art. 136 alin. (8) din același cod. înainte de citirea actului de sesizare, Statul Român, prin A.N.A.F., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.543 RON, reprezentând prejudiciul înregistrat prin faptele care fac obiectul rechizitoriului. Tot înainte de acest moment procesual, inculpatul C.I., prezent în fața instanței de judecată, a solicitat a-i fi aplicată procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., aplicabilă în cazul recunoașterii vinovăției și a dat declarație în acest sens, consemnată în scris și atașată la file nr. 85 a dosarului. Declarația acestuia a fost în sensul însușirii în totalitate a acuzației care i-a fost adusă prin rechizitoriu și a solicitării ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care și le-a însușit, în conformitate cu alin. (3) al art. 320 1 C. proc. pen.. Acest inculpat a mai solicitat a fi disjunsă cauza și a se pronunța o soluție în ce-1 privește, în raport cu poziția procesuală pe care a înțeles să o adopte, însă cererea sa a fost respinsă de instanță, dat fiind faptul că în speță este incident cazul de conexitate prevăzut de art. 34 lit. d) C. proc.

pen., între faptele deduse judecății existând o legătură indisolubilă, iar judecarea lor împreună se impune, pentru o mai bună administrare a justiției. După citirea actului de sesizare, în conformitate cu prevederile art. 322 C. proc. pen., inculpatul F.G.C. a fost audiat, fiind ascultat de către instanță, în vreme ce inculpatul I.N. s-a prevalat de dreptul său de a nu da nicio declarație, poziția acestuia fiind consemnată în încheierea de ședință din data de 15 martie 2012. Au fost audiați martori, la propunerea atât a acuzării, cât și a apărării, în persoana numiților: C.V., B.I., D.I.B., P.V., P.C., G.V., D.I., I.V.I., G.I.S., S.G.L., C.S. și D.C.. Inculpații au depus la dosar acte, în copii xerox, în stabilirea circumstanțelor reale și personale aplicabile speței, iar la solicitarea expresă a inculpatului F.G.C.

Curtea a ascultat în ședință publică înregistrările anumitor convorbiri telefonice a căror transcriere nu se afla la dosar, dispunând apoi transcrierea acestor convorbiri. Procurorul a înaintat curții transcrierile, care au fost depuse la dosar. Examinând actele aflate la dosar cauzei, curtea de apel a reținut că inculpatul F.G.C. este angajatul I.P.J. Argeș, având calitatea de ofițer de poliție judiciară și este, potrivit statutului său, învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege. Art. 3 din Legea nr. 360/2002, care reglementează Statutul polițistului, îi impune acestuia a-și desfășura activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, al comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității.

Polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, jurământul de credință față de România, prevederile regulamentelor de serviciu și să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa profesională. El răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care își execută atribuțiile de serviciu și nu poate exercita autoritatea funcției în interes personal. Instanța de fond reține că probatoriul administrat a dovedit că inculpatul F.G.C. în mod repetat și-a exercitat funcția de ofițer de poliție judiciară în interes personal, obținând foloase de natură materială, încălcând grav și cu consecvență dispozițiile legale la care s-a făcut referire, privitoare la drepturile și obligațiile sale, la atribuțiile pe care le avea în calitatea sa de polițist și făcând uz de funcția sa ori de câte ori o cereau propriile interese.

Instanța de fond reține că deși, aparent, prejudiciile cauzate bugetului de stat de către polițistul F.G.C. sunt modice, în realitate, prin faptele săvârșite, așa cum vor fi descrise în continuare, prejudiciul adus statului este mare, pentru că el constă și în alterarea încrederii cetățenilor în organele de poliție, din cauza felului defectuos și ilegal în care acestea înțeleg să-și facă datoria, după spusele unuia dintre martorii audiați nemijlocit de instanță, „așa merge sistemul", creând membrilor comunității pe care polițiștii au obligația să îi protejeze, convingerea că ei nu pot fi lăsați să își desfășoare în liniște activitățile comerciale în care în mod legal sunt implicați decât dacă le dau celor care supraveghează desfășurarea legală a activității lor, în speță polițiștilor, „cotizații" mai mari sau mai mici, iar în caz contrar, dacă nu plătesc taxa de protecție, au de suferit rigori, mai mult sau mai puțin legale.

Pentru a ilustra acest comportament al inculpatului, devenit un modus vivendi, Curtea a descris fapta pe care cel în cauză a comis-o la data de 08 decembrie 2012, care formează punctul al II-lea al actului de acuzare, faptă care a fost pe deplin dovedită prin probe, dar care nu întrunește, sub aspectul laturii obiective și a celei subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, la data de 08 decembrie 2012, inculpatul polițist s-a deplasat în Complexul comercial J. din Pitești și, la magazinul în care martora C.V.

comercializează produse textile, a văzut expusă pe manechin o haină, care i-a plăcut și pe care a dorit să o cumpere. Polițistul și martora se cunoșteau întrucât, potrivit spuselor acesteia din urmă (dosar fond), primul îi fusese prezentat de către verii săi, polițiști. După ce a probat produsul, inculpatul a întrebat-o pe vânzătoare care este prețul, martora B.I. (dosar instanță), i-a comunicat că haina costă 250 RON.

Din acest moment, polițistul a început o discuție despre posibilitatea unei reduceri de preț, a cerut numărul de telefon al martorei C.V., care era administratorul societății comerciale și a purtat o convorbire telefonică cu aceasta, integral redată în actul de sesizare a instanței (și al cărei conținut nu a fost contestat), în care i-a cerut să facă „o pomană" (dosar de urmărire penală), după care martora i-a spus că îi poate de haina cu același preț pe care ea 1-a plătit, fără vreun adaos, de 200 RON și i-a comunicat inculpatului că vrea să discute „în legătură cu un nepot care e(...), de practică, de astea, dacă cumva", iar acesta a spus „da, mă sunați și vorbim". Inculpatul a plătit pentru haina cumpărată prețul de 200 RON, în timp ce vânzătoarea a emis bonul de casă pentru valoarea afișată ca preț, de 250 RON, iar diferența de preț a fost suportată de patroană, respectiv de martora C.V.

(dosar de fond). Fapta expusă contravine Statutului polițistului și constituie o încălcare gravă a atribuțiilor de serviciu ale inculpatului F.G.C., putând atrage răspunderea sa disciplinară, însă pentru a fi infracțiune sunt necesare mai multe condiții care, în acest caz, nu sunt îndeplinite. Astfel, potrivit art. 257 C. pen., traficul de influență este o infracțiune în legătură cu serviciul și constă în primirea de bunuri de către o persoană sau pretinderea lor, ori acceptarea unor promisiuni în acest sens, pentru a interveni pe lângă un funcționar competent să îndeplinească un anume act de serviciu, în scopul de a-l determina să facă ori să nu facă acest act. Autorul primește foloasele deoarece afirmă că are influență pe lângă un funcționar - influență care poate fi reală sau imaginară.

Instanța de fond a reținut că o trăsătură esențială a conținutului infracțiunii o constituie faptul că influența privește întotdeauna un funcționar care exercită, în fapt, în momentul săvârșirii elementului material al infracțiunii, atribuțiile de care depinde efectuarea actului solicitat de cel care a dat, a promis sau de la care s-au pretins bani ori alte foloase. Funcționarul pe lângă care ar urma să intervină autorul infracțiunii urmează, în accepțiunea normei juridice penale, să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu și poate să fie neindividualizat de făptuitor. Elementul material al faptei va conduce spre infracțiunea de înșelăciune ori de câte ori funcționarul, menționat chiar generic, prin intermediul funcției, nu există în realitate.

În ceea ce privește fapta comisă de inculpat la data de 08 decembrie 2012, așa cum este ea prezentată în actul de inculpare și cum a fost reținută în considerentele prezentei sentințe, este neîndoielnică împrejurarea că a existat o acțiune de pretindere, dar pentru a putea fi subiect activ nemijlocit (autor) al infracțiunii de trafic de influență se cere ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar ori alt salariat. Instanța de fond reține că prin expresia „lasă să se creadă că are influență (...)" se înțelege în genere că o persoană se laudă că are trecere pe lângă un funcționar sau alt salariat ori că ea nu dezminte afirmațiile altora cu privire la existența acesteia.

În cazul de față, în convorbirea purtată de inculpat la data de 08 decembrie 2012 nu s-a făcut vorbire de existența vreunui funcționar public care ar fi avut ca atribuții repartizarea elevilor Școlii de poliție pentru efectuarea practicii școlare, cu atât mai puțin nu s-au referit cei doi interlocutori la numele vreunui funcționar care ar fi avut competență în această privință și, ceea ce instanța de fond apreciază ca deosebit de relevant în pronunțarea soluției de achitare pentru fapta respectivă, inculpatul a pretins și chiar a acceptat „pomana" în valoare de 50 RON (consumându-se prin aceasta fapta) înainte chiar de a se fi purtat discuția despre nepotul martorei C.V., așa încât nici urmărirea scopului de care legiuitorul condiționează existența infracțiunii de trafic de influență, în mod evident, nu se prefigurează în contextul faptelor din actul de acuzare.

Latura subiectivă a infracțiunii deduse judecății presupune existența intenției directe, calificate prin scopul său. Ca urmare, pentru realizarea acestei laturi este necesar să se constate că finalitatea a fost urmărită sau măcar afirmată de către infractor. Inculpatul nu a cerut și nu a primit „pomana" de la martora C.V. în scopul de a interveni pe lângă vreun funcționar competent, nu a fost vorba despre atribuțiile vreunui funcționar, real sau imaginar, nici la momentul pretinderii bunului pentru sine, nici ulterior și nici măcar nu a fost pomenită, nu s-a sugerat, chiar și generic, vreo funcție ocupată de o persoană cu calitatea de funcționar. Prin urmare, fapta nu poate fi nici înșelăciune, deoarece aceasta ar presupune, așa cum s-a arătat, menționarea unui funcționar care, în realitate, să nu existe.

În legătură cu celelalte fapte cate fac obiectul acuzării inculpatului F.G.C., Curtea de apel a constatat următoarele: Martorul P.C. este persoană fizică autorizată, iar activitatea principală a acestuia este comerțul cu amănuntul prin standuri, chioșcuri și piețe. Declarațiile date de martor sunt contradictorii, întrucât în faza de urmărire penală acesta a susținut că, în timp ce își desfășura activitatea în en gross-ul de pe strada Depozitelor, unde avea închiriat un stand, ofițerul de poliție F.G.C., pe care îl cunoștea de multă vreme, a luat în mai multe rânduri produse agricole de la el (fructe), fără a i le plăti.

Martorul a precizat că nu i-a solicitat acestuia bani pe produsele respective, gândind că, „dacă vreodată am nevoie, să pot apela la el". După ce a ajuns într-o relație mai apropiată cu ofițerul de poliție, la solicitarea sa, a primit numărul de telefon al acestuia, ocazie în care ofițerul i-a comunicat că, în cazul în care „va avea probleme", poate să-l apeleze.

În fața instanței de fond, martorul a făcut afirmația că i-a mai dat „din când în când" produse coinculpatului polițist, dar nu pentru a-l proteja, ci „în virtutea relației de prietenie". Cei doi au purtat la data de 09 decembrie 2012 o convorbire telefonică (dosar de urm. penală), prin care martorul, adresându-i-se polițistului cu apelativul „băi, boss-ule", îi cere să-i spună dacă îl cunoaște „pe ăla, pe G. ăla de la Gardă" (Garda Financiară, n.n.), care îl găsise cu „niște covrigi aicea, vreo' sută de șiruri" (pentru vânzarea cărora nu deținea documente de proveniență martorul) și care dorea „să confiște, să dea amendă". Inculpatul F.G.C. i-a răspuns martorului „Spune-i și tu că ești vără-meu.

Așa să dea o amendă pă altceva și... că au ei variantele lor. Că nu poți să vorbești prin telefon ...neinteligibil... te duci și-i zici. Ii zici ești văr cu comisarul F.G.C. de la Economic. Dați și dumneavoastră o amendă pă altceva și..., că așa mă nenorociți cu… ". În continuare, martorul l-a întrebat pe inculpat dacă n-ar vrea să îi telefoneze el însuși comisarului Gărzii Financiare, iar acesta din urmă a răspuns: „Nu poți, că nu se discută prin telefon". În cazul de față, prin prisma acelorași elemente care intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență care au fost anterior analizate, atât al celor care constituie latura obiectivă, cât și al intenției calificate, sub aspect subiectiv, a fost comisă infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen..

Deși martorul în fața instanței de judecată a afirmat, după cum am menționat anterior, că i-a făcut polițistului gratuități în calitate de prieten al acestuia, cum, de altminteri, tot în fața instanței și martora C.V.

a susținut că în virtutea relației amicale pe care o avea cu polițistul i-a operat reducerea de preț, ba chiar a pretins că cel din urmă i-ar fi făcut o favoare că a cumpărat haina la prețul de 200 RON, întrucât aceasta ar fi fost un produs aflat de mult pe stoc și dintre cele greu vandabile (afirmație care a fost contrazisă cu fermitate de către vânzătoarea de la magazin, care a precizat că produsul era „un model nou", dosar instanță), din modul în care s-a purtat convorbirea între cei doi rezultă că relația dintre aceștia, departe de a fi una prietenească, presupunea, pe de o parte, solicitarea făcută polițistului de a interveni pe lângă comisarul Gărzii Financiare, în baza unei înțelegeri anterioare între cei doi, pentru ca el să nu-i aplice martorului sancțiunile cuvenite sau, în orice caz, să acționeze mai cu blândețe, ca și cum ar fi vorba de „vărul comisarului F.G.C., de la Economic". De altfel, ceilalți vânzători cu care a intrat în contact inculpatul F.G.C., aduși ca martori în fața judecătorului, au afirmat aproape cu toții că-i leagă de el o mare și profundă prietenie și că acesta ar fi fost motivul pentru care i-au „făcut cadou" mărfuri dintre cele pe care ei le comercializau în magazinele lor.

Instanța de fond reține că în realitate însă, așa cum actele dosarului o dovedesc, cel în cauză făcea în mod constant „aprovizionarea" cu alimente și cu toate cele ce-i erau de trebuință de la comercianții ce compar ca martori în dosar, pretinzând produse de la ei în diverse cantități sau de diverse mărimi, după caz, ca „pomeni", fiindu-le clar celor care dădeau produsele respective că, în schimbul lor, primeau protecție în fața funcționarilor chemați să le aplice sancțiunile corespunzătoare, pentru neregulile constatate, căci „așa funcționează mafia asta" (declarația martorului D.C., dosar de urm. penală). Dovadă în acest sens este faptul că P.C.

nu a ezitat la data de 09 decembrie 2012 să-i ceară „prietenului" său, comisarul F.G.C., protecția promisă și, după cum dovedesc probele, chiar a primit, invocând numele acestuia, sancțiuni mai blânde așa, ca pentru „vărul comisarului". Așadar, activitatea de pretindere și de primire, în scop ilicit este realizată pentru a interveni pe lângă un funcționar competent să îndeplinească un act de serviciu, în scopul de a-l determina să nu facă acel act, iar funcția îndeplinită a fost, de asemenea specificată. Instanța de fond reține că în perioada 2009 - 2010, inculpatul F.G.C. a primit de la coinculpatul I.N.

(un alt prieten al ofițerului de poliție), un pom de Crăciun și o instalație de iluminat pentru pomul de iarnă, în valoare de 145 RON, produse dintre cele pe care secundul le comercializează în Piața C. din Pitești, primul inculpat lăsându-i celui din urmă să înțeleagă că are influență asupra funcționarilor publici cu atribuții de control sau asupra unor polițiști, chiar făcând uz de această influență, pentru a interveni în protejarea intereselor „prietenului" său. A rezultat din probatoriul strâns de acuzare și care nu a fost combătut prin alte probe că I.N. comercializează în Piața C. produse ale firmei SC R.L. SRL Pitești, al cărei administrator este concubina sa, R.G. în faza de urmărire penală, inculpatul I.N.

a afirmat că l-a cunoscut pe polițist în urmă cu circa 6-7 ani la meciurile de fotbal, iar de circa 2-3 ani de zile, cei doi s-au împrietenit și au schimbat între ei numerele de telefon. în perioada 2009 - 2010, ofițerul de poliție a primit de la I.N. bunuri dintre cele pe care el le comercializa în Piața C., lăsând să se înțeleagă că poate să-i protejeze activitățile acestuia, respectiv să trimită polițiști în control la agenții economici care-i făceau concurență și care comercializau produse fără autorizație. În ilustrarea activității infracționale a celor doi coinculpați este relevantă convorbirea telefonică purtată de ei la data de 14 decembrie 2010, prin care I.N. îi solicită lui F.G.C.

să-l trimită pe agentul de poliție D.I.B. în Piața C., pentru a-i face un control fratelui său, care vindea produse la un preț mai mic și îi făcea concurență. De asemenea, I.N. îl înștiințează pe prietenul său, ofițerul de poliție, că fratele său vinde produse fără autorizație, însă îl roagă ca agentul de poliție care va efectua controlul să nu ia nicio măsură față de fratele său și nici să nu-i confiște nici marfa, ci doar să-l determine să plece din zonă, pentru a nu-i mai face concurență: „I.N.: Ăsta, frate-miu ăsta (...). Am înebunit dă tot, frate, că am băgat bani în..., mi-a dat ăla, un prieten d-al meu o mie de euro și nu merge vânzarea deloc. Și spurcatul ăla le dă numai dă al dracu mai jos dă tot ca mine și el n-a făcut în viața lui...

(...) Dar să nu i le ia, dracu, să-i spună bă, nu mai pune… Să-i ceară actele, că el n-are nici o autorizație, n-are absolut nimic. Să-l lase dracu, îi spun, bă, nu mai pui instalații, nu mai pui nimic. F.G.C.: Păi, dacă n-ai acte, îți dai seama că e măsura confiscării, dacă n-ai acte, ce dracu să-i fac ? I.N.: -A, să-l sperie un pic, să-i spună să nu mai le pună, că dacă mai pune a doua oară, i le ia. Ii dă avertisment, cum vine vorba, te învăț eu pă tine ? înțelegi ? F.G.C.: Păi, să vedem numărul lui D.I.B. și să-i zic eu să treacă pă la tine. Tu ești la prăvălie?" La comerciantul care îl concura pe I.N. s-a prezentat, la solicitarea ofițerului de poliție F.G.C., polițistul D.I.B., agent de ordine la Secția 1 de poliție Pitești, audiat ca martor în cauză (dosar fond).

Anterior, după ce inculpatul F.G.C. și-a arătat disponibilitatea de a-l ajuta pe I.N., trimițând în control un lucrător de poliție la persoana care-i făcea concurență, acesta din urmă îi oferise instalații de pom: „I.N.: Auzi ce zice nevastă-mea, trimite-o pe V. (G.V., concubina inculpatului F.G.C., audiată de instanță, dosar fond) să-i dau și ei instalații...ceva. F.G.C.: -Are, nu știi că mi-ai dat anul trecut, nu mi-ai dat anul trecut? Mi-ai dat anul trecut. I.N.: -Când mai am d'alea mișto, auzi. F.G.C.: -Bine, I.N., hai că-l sun eu pă D.I.B. și-i zic să vină la tine". Apoi, la data de 20 decembrie 2012 (dosar de urm. penală): „I.N.: -Salut F.G.C., ce faci? F.G.C.: -La birou. I.N.: -La birou, ă? N-ai trecut, mă, pe la mine să-i dau ăla, pom d-ăla.

De ce n-ai trecut, n-ai primit S.M.S.-ul de la mine? -F.G.C.: -Păi... I.N.: -Zi-i astăzi să treacă. -F.G.C.: -l-am zis să treacă, eu știu. O veni azi. Ești pe acolo nu? I.N.: -Ăhă. Că e mișto, d-ăla bă, pe fir optic, șmecher. Nu e d-ăsta orice, mă înțelegi?". Instanța de fond reține că, din cele de mai sus, rezultă cu certitudine că inculpatul I.N. i-a oferit și i-a dat efectiv bunuri pe care le comercializa în Piața C., respectiv instalații de pom, ofițerului de poliție, pentru ca acesta să-și exercite influența asupra agenților de poliție sau a altor funcționari publici cu atribuții de control, în vederea protejării intereselor sale. La rândul său, F.G.C. a acționat conform cu solicitarea primită, luând legătura telefonic cu agentul de poliție D.I.B., căruia i-a comunicat că fratele lui I.N.

vinde produse în Piața C. fără a poseda autorizație și i-a cerut să facă un control, dar să nu-i confiște marfa, ci doar să-l sperie. La data de 20 decembrie 2010, cu ocazia convorbirii telefonice purtate cu inculpatul F.G.C., coinculpatul I.N. i-a comunicat că fratele său comercializează în piață și artificii de pom pentru care trebuie „autorizație de la arme și muniție", solicitându-i din nou să-l trimită pe D.I.B., pentru a-i efectua control: I.N.: - Și la artificiile alea de pom, ascultă-mă, îți trebuie autorizație de la arme și muniție, înțelegi, și nu știe multă lume manevra asta. (...) La alea îți trebuie autorizație, că sunt încadrate, de la arme... la arme și muniții. Și acolo să...să-i dea, să-l bubuie, să-l facă, să-l ia.

(...) Să treacă, te rog eu, fa-l tu pe D.I.B. astăzi să se ducă p-acolo, să treacă la mișto și să-l ia prin învăluire cu alea, cu artificiile alea de pom, să ceară autorizație. Acolo să ia ușor pe fir..., nu? F.G.C.: - Bine, I.N., hai că vorbesc eu". În legătură cu faptele care fac obiectul punctelor 3, 4, 5, 6 și 7 din rechizitoriu, imputate inculpatului F.G.C., Curtea de apel a stabilit următoarea situație de fapt: În anul 2010, inculpatul C.I. a comercializat diferite sortimente de carne fără documente de proveniență la agenți comerciali din municipiul Pitești sau din alte localități, activitățile acestuia fiind protejate de ofițerul de poliție judiciară la Inspectoratul de Poliție al județului Argeș - Serviciul de Investigare a Fraudelor F.G.C..

În baza aceleiași rezoluții infracționale, polițistul a primit de la C.I. diferite cantități de carne sau alte produse alimentare (ouă, lapte, brânză etc), lăsând să se înțeleagă că poate să intervină la alți funcționari publici cu atribuții de control sau la polițiști, atunci când sus-numitul era depistat transportând sau comercializând astfel de produse. La data de 06 decembrie 2010, a avut loc o discuție telefonică între cei doi coinculpați, în care C.I. îi oferă lui F.G.C. 10 kg. de pulpă de vițel, iar la data de 08 decembrie 2010, în timp ce inculpatul C.I. transporta marfă fără documente de proveniență (carne de vițel și de porc) cu o remorcă la piața din Pitești, în Câmpulung a discutat la telefon cu F.G.C.

și l-a rugat ca, în cazul în care va fi oprit de funcționari cu atribuții de control sau de organe de poliție, să-l ajute și să spună celor care îl controlau că marfa este a sa. Polițistul consimte (dosar de urmărire penală: C.I.: - Dacă e ceva, vezi te sun și eu după drum dacă e să mă oprească cineva. F.G.C.: -Iți explic când, când vii la mine. C.I.: - Sunt exact în Câmpulung și viu la Pitești, da' mă oprii dracu', că sunt cu o remorcuță mică și n-am lumini la ea și am marfa în remorcuță, dacă e să mă oprească să mă controleze spun că... așa, și te sun dacă e. F.G.C.: - Că te-am trimis, te-am trimis eu să-mi aduci astea. C.I.: - M-ai trimes, că sunt la țară, la Brașov, să-ți tai doi viței de ai avut acolo să ți-i aduc la..., de Crăciun acuma, la Pitești.

F.G.C.: - Da. C.I.: - Doi viței..., doi viței și un porc. F.G.C.: - Mda. Bine, C.I.: - Dacă e, te sunt imediat."). Inculpatul polițist F.G.C. cunoștea că C.I. vindea comercianților din piață sortimente de carne fără documente de proveniență, iar din discuția purtată între cei doi în ziua de 13 decembrie 2010, C.I. i-a comunicat că a vândut o cantitate de carne în valoare de 70 milioane ROL unui agent comercial și că acela nu i-a dat toți banii, rugându-l pe ofițerul de poliție să-l ajute să recupereze suma de 30 milioane ROL, care nu i-a fost achitată: (C.I.: - Că e decât nevastă-sa acolo, a Iu' ăsta, și bărbată-său e plecat, nu știu, după marfa. Zic, măi doamnă, mi-ați dat ieri, ați zis că să stau astăzi să-mi dați banii, acuma, îmi spuneți că miercuri.

(...) F.G.C.: -Ce să… Hai, stai până miercuri. Și dacă e, miercuri vii să mă iei, să vorbesc eu să vedem cine e, cum e. C.I.: - E niște oameni de rând, dă-i dracu, cred că dacă ar auzi de problema asta ar încremeni. Deci nici nu...se face bani imediat, adică nu e cine știe ce valori de oameni sau alea. F.G.C.: - Am înțeles! (...) Și ei bagă mai mult fără facturi, ă? C.I.: - Păi normal că far… La negru. La mine nu a luat la negru, cum p... mă-sii a luat? F.G.C.: - Hai, atunci, treci miercuri la mine să mă iei. (...)C.I.: - Bine, F.G.C., atunci și mergem amândoi, nu? F.G.C.: - Da, da."). Ulterior, la 16 decembrie 2010, cei doi poartă încă o convorbire telefonică, din care rezultă că F.G.C. se pregătise pentru operațiunea fulger „recuperarea banilor" și că vorbise deja cu un coleg, împreună cu care să meargă la piață (F.G.C.: - Da.

Și am vorbit deja, pentru mâine, am vorbit cu un coleg, că nu pot să mă duc singur, că nu se procedează... (...) singur. (...) Tu mâine nu vii? C.I.: -Păi, vin, dacă e...". În următoarea zi, pe data de 17 decembrie 2010, F.G.C. face o „descindere" în Piața C., însoțit de polițistul C.R.I., ofițer de poliție în cadrul aceluiași serviciu, căruia îi spusese că vor efectua un control în Piața C., la un comerciant reclamat că ar comercializa carne de cabalină. Instanța reține că F.G.C. l-a informat pe șeful de birou, subcomisarul G.I.S., că va efectua un control, la un comerciant în Piața C. care comercializa carne de cal și, după ce acesta i-a dat acordul ca la control să fie însoțit de un coleg, s-a deplasat împreună cu C.R.I.

în Piața C.. Cei doi s-au adresat medicului veterinar al pieței, martora D.I., căreia i-au comunicat că numita C.S. ar comercializa carne de cabalină, după care „echipa de control" constituită din cei doi polițiști și medicul veterinar au mers la standul unde C.S. avea punctul de lucru, pe care au anunțat-o că ar avea o reclamație. După ce a constatat că persoana reclamată avea la comercializare carne de porc și de vită, D.I. i-a lăsat pe cei doi polițiști la fața locului, iar ea s-a deplasat la birou, pentru a ridica mostre de produs, în vederea efectuării analizelor de laborator. Polițistul F.G.C. i-a solicitat martorei C.S. documentele de proveniență a mărfii, iar după ce le-a consultat i-a spus că are mult mai multă carne decât cea trecută pe această factură.

Consecvent scopului urmărit, reține instanța de fond, ofițerul de poliție F.G.C. i-a solicitat comerciantei să se deplaseze în aceeași zi la biroul său, cu actele de autorizare și documentele de proveniență a mărfurilor deținute. Ajunsă acolo, martora a fost întrebată dacă îl cunoaște pe „I. din Mavrodin", iar la răspunsul său negativ, inculpatul a telefonat în fața sa și a discutat cu coinculpatul C.I.. Pusă în fața unei evidențe, aceasta în cele din urmă a recunoscut faptul că a procurat marfa, fără documente de proveniență, de la „I. din Mavrodin". Discuția telefonică purtată cu această ocazie este redată în procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală. După prezentarea actelor pe care C.S.

le deținea, a fost întocmit un proces-verbal de control de către C.R.I., astfel cum a fost dictat de către F.G.C., menționându-se că cea în cauză a prezentat o singură factură fiscală, respectiv cea din 14 decembrie 2010. Deși, în urma verificărilor efectuate la punctul de lucru al martorei C.S., polițiștii au constatat că aceasta deținea cantități de carne de vită pentru care nu a putut prezenta documente de proveniență, în procesul-verbal întocmit cu acea ocazie nu s-a menționat că la punctul de lucru al comerciantului s-au identificat cantități de came de vită fără documente de proveniență, carne care provenea de la C.I. (dosar de urm. penală). Martorei C.S. i s-a precizat că poate să își continue activitatea la punctul de lucru în Piața C., iar după ce a plecat de la poliție și l-a sunat pe C.I., pentru a-i cere socoteală că a anunțat poliția, a aflat de la acesta că polițistul F.G.C.

„vrea să îi dau un porc". Pentru faptul că inculpatul polițist nu i-a aplicat nicio sancțiune martorei, deși comercializase sortimente de carne de vită fără documente de proveniență și pentru că el a tolerat ca martora să comercializeze în continuare carne achiziționată de la C.I. fără documente de proveniență („la negru") aceasta i-a remis, la data de 22 decembrie 2010, o carcasă de porc de circa 40 kg, 3-4 kg. de șorici și 4-5 kg de organe. Cantitatea de carne și celelalte sortimente de carne, respectiv șorici și organe, au fost transportate din Piața C. la Secția nr. 4 de poliție, unde se afla F.G.C., de către numitul B.F.D.. În fața instanței, martora a arătat că a dat polițistului carnea „din plăcere, iar nu ca mită și relatând în continuare cum „C.I.

s-a gândit că este mai bine să îi dea domnului F.G.C. un cadou, ceva" - așadar, un cadou făcut că „așa este mai bine". Toate dubiile în această privință sunt însă spulberate de concubinul martorei, D.C., cel care a condus, în fapt toate tratativele și care și-a păstrat neclintită poziția avută în fața procurorului, spunând explicit că nu a fost vorba de nicio „plăcere" și de niciun „cadou", ci bunurile respective au fost date pentru ca cei doi concubini să își poată desfășura în continuare nestingheriți activitatea de aprovizionare cu carne de la inculpatul C.I.

și de la alți „comercianți", fără documente de proveniență, fără a avea „neplăceri" din partea poliției, de genul acelui control „tematic". Prin urmare, deși s-a încercat de către apărare a se demonstra pe de o parte, că i-a fost dată carnea polițistului din prietenie și din „plăcere", iar pe de altă parte, în mod contradictoriu, că acesta din urmă chiar ar fi plătit prețul pentru carnea primită, solicitându-se, în acest scop, ascultarea și a altor convorbiri telefonice purtate între cei doi coinculpați, F.G.C. și C.I., toate probele converg în a demonstra contrariul, respectiv vinovăția inculpatului, acesta acționând în stilul său propriu, adică cerându-i lui C.I. să-i lase „ăleia" banii, respectiv un milion de ROL „dar chiar dacă nu vrea, îi lași, înțelegi, și treci și ți-i las eu (...), să nu zică după aceea că mi-a dat fără bani, nu știu ce." (dosar instanță).

Inculpatul i-a cerut „prietenului său" să-i dea martorei suma de un milion de ROL pentru toată cantitatea de carne primită (sumă de bani care era, în mod evident, cu mult sub prețul real al produsului) și în final nici acești bani nu au mai fost plătiți, martorul D.C. precizând în faza de urmărire penală că după efectuarea „controlului tematic" la punctul lor de lucru, în aceeași zi, C.I. a venit și le-a spus că au în continuare „spatele acoperit", referindu-se la faptul că activitatea lor va fi protejată de polițistul F.G.C. și că trebuia să-i dea polițistului, căruia îi spunea „N.", un porc proaspăt. Instanța de fond a reținut din cele de mai sus faptul că inculpatul F.G.C.

a primit, cu titlu de mită, o cantitate de circa 40 kg carne de porc, o cantitate de circa 3-4 kg șorici și o cantitate de 4-5 kg de organe de porc de la agentul comercial C.S., pentru ca aceasta să nu fie sancționată contravențional pentru fapta -cunoscută și dovedită de către polițist - de a fi pus în vânzare cantități de came de vită fără documente de proveniență, dar și pentru a comercializa în continuare carnea primită de la C.I., fără documente de proveniență. De asemenea, în mod abuziv inculpatul F.G.C. nu a dispus măsurile prevăzute de Legea nr. 12/1990 la controlul efectuat la punctul de lucru al agentului comercial C.S.

, când a constatat că aceasta deține la vânzare carne fără documente de proveniență, de aplicare a unei sancțiuni contravenționale și de confiscare a cantității de carne deținute fără documente de proveniență și a semnat, în fals, procesul-verbal întocmit după efectuarea controlului, procesul-verbal în care s-a omis, cu știință, inserarea datelor cu privire la constatarea existenței unei cantități de carne fără documente de proveniență. În realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a primit, în mai multe rânduri, de la „finul său", coinculpatul C.I., carne și produse din carne și produse agro-alimentare, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unor funcționari publici cu atribuții de control sau asupra unor lucrători de poliție, pentru protejarea intereselor acestuia de a transporta și comercializa produse din carne fără documente de proveniență.

Faptele comise de inculpat întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, de abuz în serviciu contra intereselor publice, de fals intelectual și de luare de mită, ele fiind săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni reglementat de art. 33 lit. a) C. pen.. În ceea ce-l privește pe coinculpatul C.I., poziția sa a fost, așa cum deja s-a precizat, una de recunoaștere în întregime a acuzațiilor, acesta uzând de prevederile art. 320 1 C. proc. pen..

Inculpatul a refuzat să răspundă întrebărilor pe care „nașul său", F.G.C., prin apărător, a dorit să i le pună, în încercarea de a demonstra că bunurile primite de la el de polițist au fost date fie din amiciție, fie în baza unui troc pe care cei doi le-ar fi făcut, în sensul că polițistul i-ar fi dat în schimb alte produse de aceeași valoare (dosar instanță), prin urmare a refuzat să dea curs unei astfel de sugestii, iar cu ocazia pledoariei susținute în dezbateri pe fondul cauzei, apărătorii săi au precizat încă o dată poziția prin care acesta s-a delimitat clar de atare sugestii, menționând că inculpatul „nu-și amintește să fi primit vreodată în schimb produse de orice gen de la polițist" și că toate acuzațiile pe care procurorul i le aduce sunt fondate.

Instanța de fond a constatat că în drept, fapta săvârșită de inculpatul C.I. în anul 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a fi oferit și de a fi dat efectiv coinculpatului F.G.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri, respectiv carne, ouă, produse lactate și 13 kg carne de vițel în valoare 260 RON, pentru ca acesta să-i protejeze interesele, intervenind pe lângă funcționari publici cu atribuții de control sau lucrători de poliție, ori de câte ori era depistat transportând și comercializând sortimente de carne fără documente de proveniență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen.. După declanșarea cercetărilor penale în această cauză, inculpatul C.I. l-a contactat telefonic pe martorul D.C., chemat de către organele de cercetare penală pentru a fi audiat și l-a sfătuit pe acesta să-și schimbe numărul de telefon și să nu dea declarații care să îl incrimineze pe el și pe inculpatul F.G.C., explicându-i că „așa funcționează mafia asta" (dosar de urm. penală și dosar instanță). Fapta săvârșită de inculpatul I.N.

în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a fi oferit și a fi dat efectiv inculpatului F.G.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului județean de Poliție Argeș, Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri în valoare totală de 145 RON, pentru ca acesta să-i protejeze interesele comerciale, prin dispunerea de controale ale agenților economici care îi făceau concurență în Piața C. sau care vindeau produse tară să fie autorizație întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.. Deși acest din urmă inculpat a ales să nu declare în fața curții, infracțiunea pe care el a săvârșit-o a fost dovedită, prin probele la s-a făcut referire cu prilejul descrierii situației de fapt.

La stabilirea și individualizarea pedepselor care au fost aplicate celor trei acuzați, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, curtea de apel a avut în vedere toate criteriile enumerate cu titlu exemplificativ de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al fiecăreia dintre infracțiunile comise, persoana infractorilor, împrejurările comiterii infracțiunilor, circumstanțele reale și cele personale aplicabile speței. Astfel, în privința inculpatului F.G.C., instanța a avut în vedere multitudinea faptelor comise de acesta în formă continuată și în concurs real, gravitatea lor deosebită, dată de calitatea pe care o are inculpatul, de ofițer de poliție judiciară, remunerat tocmai pentru protejarea cetățenilor împotriva fraudelor și a activităților ilegale.

S-a ținut seama și de poziția sa, de negare a acuzațiilor, în pofida probelor evidente de vinovăție prezentate de procuror, încercarea de a denatura adevărul, prin su