ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2422/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2422/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 240 din 22 mai 2008, Tribunalul Argeș a hotărât următoarele:

-

Inculpatul O.M.N.

a fost achitat, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., pedepsele stabilite au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni, în total 2 ani închisoare.

-

Inculpatul V.F. a fost achitat, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. a),b,c din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 290, cu aplicarea art. 74 și art. 76, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., pedepsele stabilite au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare sporită cu 2 luni, în total 2 ani închisoare.

-

Inculpata M.D.

a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor trei inculpați.

În baza dispozițiilor art. 82 C. pen. s-a fixat un termen de încercare de câte 4 ani pentru fiecare dintre inculpații O.M.N. și V.F. și, respectiv, de 2 ani și 4 luni pentru inculpata M.D., acestora atrăgându-li-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea contractului de vânzare – cumpărare nr. 555 din 18 decembrie 2003.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile Statul Român prin ANAF reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș.

În baza dispozițiilor art. 163 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului O.M.N.

În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 27/1990, s-a dispus ca în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o copie legalizată a acesteia să fie comunicată Registrului Comerțului Argeș și să se efectueze înregistrările stabilite de art. 7 alin. (2) din act normativ.

În baza art.192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 2.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul

O.M.N., în calitate de președinte al consiliului de administrație și acționar majoritar la SC L. SA Pitești, ajutat fiind de coinculpatul V.F., s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale și a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 33.374.186.198 ROL, echivalentul a 873.190 euro, prin ascunderea sursei impozabile cu ocazia vânzării terenului proprietatea

SC

L. SA Pitești, în suprafață de 17.934 m.p. către

SC

T.I. SRL Sibiu, folosind metoda interpunerii unui nou proprietar în procesul de vânzare-cumpărare și anume inculpatul V.F. Aceiași inculpați au întocmit contractul de vânzare-cumpărare nr. 555 din 18 decembrie 2003 prin care au atestat în mod nereal calitățile de vânzător, respectiv cumpărător, contractul fiind folosit de aceștia ca document justificativ la R.B. SA - sucursala Pitești.

Inculpatul O.M.N. a dispus directorului economic al SC L. SA Pitești, inculpata M.D., să nu emită și să nu înregistreze în evidența contabilă a SC L. SA Pitești facturile aferente contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu inculpatul V.F. pentru terenul în suprafață de 17.934 m.p., precum și înregistrarea sumei de 523.968 DOLAR S.U.A., fictiv și în alte conturi, operațiuni făcute cu știință de către inculpați și care au fost de natură să denatureze veniturile ce se reflectă în bilanțul contabil al SC L. SA Pitești.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, săvârșită de inculpatul V.F., respectiv instigare la această infracțiune săvârșită de inc. O.M.N., prima instanță a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni sub aspectul laturii obiective, deoarece nu s-a dovedit proveniența ilicită a sumelor de bani și respectiv infracțiunea premisă pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunii de spălare de bani.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: Hotărârea nr. 3 din 28 august 2003 a Adunării Generale Extraordinare a acționarilor SC L. SA, procesul verbal din 11 martie  2005 al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a spălării banilor, adresa nr. X din 01 septembrie 2004 emisă de Ambasada României din Columbia, adresa nr. 62797 din 15 februarie 2005 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș privind activitatea economică a firmelor cercetate, contractul de vânzare cumpărare nr. 5098 din 03 octombrie 2002, actul adițional la acest contract încheiat la 26 mai 2003, contractul de vânzare cumpărare nr. 2672 din 26 mai 2003, contractul de vânzare cumpărare nr. 2908 din 10 iunie 2003, actele adiționale la aceste contracte, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la 01 septembrie 2006 de specialiștii din cadrul D.I.I.C.O.T. - structura centrală, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit la 16 iunie 2006 de experții contabili C.N. și A.M., nota nr. 2356 in 19 iulie 2006 privind constatările rezultate în urma verificării expertizei tehnico-științifice, proces verbal de aplicare a sechestrului asigurător încheiat la 15 martie 2006, adresa nr. 45B/P din 03 martie 2006 înaintată Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, raport de expertiză tehnică de specialitate nr. 45B/P/2005 din 15 martie 2006, raport de expertiză tehnică judiciară nr. 45B/P/2005 din 07 martie 2006, extras de cont deschis la BCR Sucursala Pitești din perioada 01 noiembrie 2002-14 aprilie 2005 aparținând inculpatului O.M.N., ordin de plată din 06 februarie 2004 emis de inculpatul V.F. reprezentând contravaloare contract de împrumut nt.444 din 12 decembrie 2003 în valoare de 1.250.000 DOLAR SUA în contul inculpatului O.M.N., ordin de plată din 10 iunie 2003 emis de SC T.I. SRL Sibiu reprezentând plata sumei de 2.524.000 DOLAR SUA în contul inculpatului V., ordin de plată emis la data de 10 iunie 2003 de către inculpatul V. reprezentând plata sumei de 523.968 DOLAR SUA în contul părții responsabile civilmente, ordin de plată emis de inculpatul V. la 19 aprilie 2004, reprezentând contravaloarea contractului de vânzare cumpărare nr. 555 din 18 decembrie 2003, desfășurătorul operațiunii de cont deschis la R.B. sucursala Argeș, documente privind deținerea și derularea contractului încheiat

de partea responsabilă civilmente cu Agenția S.A.P.A.R.D. din perioada 2002 - 2005, certificat fiscal și extras de carte funciară pe numele inculpatului V. din data de 10 iunie 2003, certificatul de urbanism nr. 789 din 03 iunie 2003 emis pe numele aceluiași inculpat, procură de împuternicire de către învinuitul S. pentru inculpatul V., contractul de vânzare cumpărare nr. 555 din 18 decembrie 2003 și documente privind proprietatea imobilelor stipulate în acest contract, raport de expertiză-contabilă judiciară nr. 61D/P/2006 din 23 martie 2007, raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 05 septembrie 2007 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, declarațiile și cazierele inculpaților și ale învinuitului S.M.M.A., declarațiile martorilor T.E., R.K., J.M.B., W.K., J.V., F.V., A.D.R., C.G.

Împotriva sentinței au declarat apel procurorul, inculpații precum și partea civilă, M.E.F., A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș.

Prin Decizia penală nr. 92/A din 22 octombrie 2008, Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, a desființat în parte sentința și, înlăturând aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., precum și a dispozițiilor art. 81 C. pen. pentru toți cei trei inculpații, a dispus condamnarea acestora după cum urmează:

Inculpatul O.M.N.

, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002;

Au fost majorate pedepsele după cum urmează:

- de la 1 an și 10 luni la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată în baza art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- de la 2 luni la 1 an închisoare pedeapsa aplicată în baza art. 290 C. pen.;

- de la 4 luni la 1 an închisoare pedeapsa aplicată în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 coroborat cu art. 289 C. pen.;

În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul O.M.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani, sporită cu 9 luni, în total 5 ani și 9 luni închisoare, prin privare de liberate, cu aplicarea art. 71 C. pen., în limitele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Inculpatul V.F.

la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002.

Au fost majorate pedepsele după cum urmează:

- de la 1 an și 10 luni la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată în baza art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- de la 2 luni la 1 an închisoare pedeapsa aplicată în baza art. 290 C. pen.;

În baza art. 33,34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani, sporită cu 6 luni, în total 4 ani și 6 luni închisoare, prin privare de liberate, cu aplicarea art. 71 C. pen., în limitele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Referitor la

inculpata M.D.

s-a dispus majorarea de la 4 luni la 1 an închisoare a pedepsei aplicate acesteia, în baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei M.D., fixându-se un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen., iar în baza art. 86

3

C. pen., s-au instituit în sarcina inculpatei, pe durata termenului de încercare, măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 86

3

C. pen., cea prevăzută la lit. a), urmând a fi duse la îndeplinire prin prezentarea la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Argeș, la datele fixate de acesta.

A fost înlăturată dispoziția din hotărâre privind ridicarea sechestrului asigurator, pe care-l menține.

S-a dispus confiscarea de la inculpații O.M.N. și V.F. a sumei de câte 16.687.093.099 lei (ROL), prin obligarea acestora la plata către stat a sumelor respective.

Au fost majorate de la câte 2000 RON la câte 23.000 lei (RON), cheltuielile judiciare către stat, la care au fost obligați inculpații O.M.N. și V.F. și la 11.000 lei (RON), la care a fost obligată inculpata M.D., aferente fazelor de urmărire penală și primă instanță.

Apelurile declarate de inculpații O.M.N., V.F., M.D. au fost respinse ca nefondate, iar aceștia obligați la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului, aferente fazei de apel.

S-a luat act de retragerea apelului formulat de partea civilă M.E.F. – A.N.A.F. – Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș.

Instanța de control judiciar a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, atât în forma instigării (pentru inculpatul O.M.N.), cât și în forma autoratului (pentru inculpatul V.F.) și, în consecință, a dispus condamnarea inculpaților pentru aceste fapte.

Curtea a constatat întemeiat și motivul de apel al procurorului cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, apreciind ca nejustificată clemența instanței de fond atât în ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestora, cât și cu privire la modalitatea de executare dispusă, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.

Curtea a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și art. 81 C. pen., dispunând majorarea pedepselor aplicate inculpaților O.M.N. și V.F. și executarea acestora în regim de privare de libertate.

Cu privire la inculpata M.D., s-a apreciat că scopul pedepsei va putea fi realizat dacă se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 86

1

și următoarele C. pen., avându-se în vedere contribuția efectivă a inculpatei la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată și relației ei de subordonare profesională față de inculpatul O.M.N.

În scopul realizării confiscării speciale dispuse față de inculpatul O.M.N., sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor acestuia a fost menținut.

Cheltuielile judiciare la care au fost obligați inculpații au fost majorate în raport cu actele existente la dosar.

Decizia penală nr. 92 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost recurată, în termen legal, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de către inculpații O.M.N., V.F. și M.D.

Parchetul

a criticat decizia atacată prin prisma cazului de casare prevăzută de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

, arătând că, în mod greșit, instanța nu a dispus ca inculpații O.M.N. și V.F. să fie condamnați și la pedepse complementare, obligatoriu a fi dispuse în cazul condamnării la o pedeapsă principală mai mare de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 87/1994.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a deciziei și, pe fond, aplicarea pedepselor complementare prevăzute de lege pentru cei doi inculpați.

În recursul său, inculpatul

O.M.N.

a invocat cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

, solicitând admiterea recursului și, în principal, achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, art. 290 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În subsidiar, pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 și art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 289 C. pen. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a susținut că instanța de recurs a comis erori grave de fapt care au avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului.

- În legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, s-a susținut că toate operațiunile financiar-bancare s-au efectuat cu respectare legilor și a normelor bancare românești, la vedere, nefiind evidențiate elemente oculte de proveniență a sumelor de bani intrate în circuitul civil, astfel că, lipsind situația premisă, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani.

Cele două contracte de împrumut și, respectiv, de vânzare-cumpărare, considerate ca fiind false, sunt redactate și semnate ulterior datei intrării sumei de 2.524.000 DOLAR SUA (considerată ca fiind bani murdari) în posesia inculpatului V.F., iar nu anterior, cum în mod eronat s-a reținut de către instanță.

S-a mai arătat că infracțiunea de instigare la spălare de bani nu își are îndeplinite elementele constitutive nici sub aspectul circumscrierii subiectului activ, în condițiile în care participantul la infracțiunea principală (din care provine bunul albit) nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani (ca infracțiune subsecventă) dacă are calitatea de subiect activ al primei infracțiuni, deoarece el a devenit deținător al bunului din comiterea infracțiunii principale. Cum în cauză inculpatul O.M.N. ar avea calitatea de subiect activ în infracțiunea de evaziune fiscală, este cert că nu poate avea calitatea de subiect activ și în infracțiunea de spălare de bani.

Pe de altă parte, s-a arătat că inculpatul O.M.N., ca manager general al SC L. SA, nu avea nevoie de un interpus pentru realizarea tranzacției, el fiind singurul în măsură să aprecieze cum puteau fi soluționate cel mai bine problemele operative de administrare a societății și, în sens a și acționat, cu maximă diligență, în vederea accesării fondurilor S.A.P.A.R.D.

- În legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 s-a arătat că aceasta nu există întrucât inculpatul nu a obținut nici un venit, iar suma de 523.968 DOLAR SUA încasată din contractele de vânzare-cumpărare încheiate între SC L. SA și V.F. a fost înregistrată în contabilitate; pentru emiterea și înregistrarea cu întârziere a facturii s-au plătit dobânzile și penalitățile de întârziere aferente impozitului pe profit și TVA stabilite prin procesul-verbal din 25 ianuarie 2005 al Direcției Generale a Finanțelor Publice Argeș.

- În legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., s-a susținut că actele de vânzare-cumpărare încheiate între inculpații O.M.N. și V.F. au îmbrăcat forma juridică a simulației; fiind vorba de o plată între persoane fizice, cei doi puteau să-i dea orice justificare, singura condiție fiind să notifice B.N.R. operațiunile de capital efectuate, fapt realizat.

Instanța de apel nu a demonstrat în ce constă falsul în înscrisuri sub semnătură privată și nici nu a dispus anularea contractelor în discuție, iar actele notariale fac dovada deplinei convingeri a legalității acestora.

- În legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. s-a arătat că, sub aspectul încadrării juridice, raportarea la dispozițiile C. pen. este nejuridică și de prisos, riscând să conducă la o dublă incriminare a faptei.

Pe fond, s-a susținut că neîntocmirea la timp de către inculpatul O.M.N., a facturilor aferente celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate între SC L. SA și V.F. constituie contravenția prevăzută de art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea contabilității nr. 82/1991.

Pe de altă parte, s-a susținut că omisiunea înregistrării în contabilitate nu a fost urmarea unei intenții infracționale, ci a aceleia de a proteja interesele societății, în condițiile în care situația juridică a terenului era incertă.

În sfârșit, s-a arătat că existența posibilității legale de rectificare a erorilor provenite din interpretarea greșită a evenimentelor (consfințită de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. pen.), procedură pe care SC L. SA a și urmat-o, denunțând o astfel de declarație rectificativă la DGPF Argeș, exclude intenția inculpatului de a săvârși o infracțiune.

- Sub aspectul laturii civile, instanța de apel a dispus în mod greșit obligarea inculpatului la plata unui prejudiciu care fusese deja acoperit și în legătură cu care părțile civile au renunțat la pretenții.

- În ceea ce privește măsura confiscării speciale, s-a solicitat înlăturarea acesteia, în principal ca o consecință a achitării pentru infracțiunea de spălare de bani, iar în subsidiar, pentru nelegala aplicare în cauză a dispozițiilor art. 111 și art. 118 C. pen.

Suma confiscată de 33.374.186.198 lei nu a avut niciodată o existe4nță faptică, materială, deci, în mod evident, ea nu putea fi nici deținută, lipsind situația premisă a dispunerii măsurii confiscării și anume pericolul determinant de deținerea unor bunuri sau valori care ar putea fi ulterior utilizate în săvârșirea altor infracțiuni.

S-a susținut că, în mod nelegal, această sumă de bani a fost confiscată de trei ori: o dată prin obligarea către A.N.A.F., o dată prin obligarea de către instanță, ca măsură specială, și încă o dată prin posibilitatea pe care SC L. SA o are de a se îndrepta cu acțiune în regres împotriva inculpaților.

Inculpatul V.F.

a criticat decizia instanței de apel pentru gravele erori de fapt comise care au condus la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

Recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

, solicitând achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 și art. 290 C. pen.

În subsidiar, a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Criticile formulate cu privire la existența faptelor penale și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor sunt aceleași ca și în cazul inculpatului O.M.N., apărarea recurenților inculpați fiind comună și susținută, deopotrivă, de cei trei avocați aleși.

S-a subliniat faptul că inculpatul V.F. nu putea fi complicele lui O.M.N. la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani întrucât complicitatea presupunea o atitudine de cunoaștere, urmată de sprijinirea efectivă a activităților financiar-contabile întreprinse de acesta din urmă, or, inculpatul se afla la mii de kilometri distanță, în Columbia, fără a avea posibilitatea imediată, fizică, de a lua cunoștință de activitățile de contabilitate ale SC L. SA, în care, de altfel, nu are nici o legătură, cu atât mai puțin de a-l ajuta în vreun fel pe O.M.N.

Inculpata M.D.

a solicitat admiterea recursului, invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

și arătând că instanța de apel a condamnat-o în mod greșit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., dezvoltând aceleași critici ca și ceilalți doi recurenți.

A solicitat achitarea, în principal în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, atât în scris, cât și oral, prin concluziile apărătorului ales M.P., recurenții inculpați O.M.N., V.F. și M.D. au susținut și o a doua critică referitoare la cazul de casare prevăzută de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

S-a susținut că pedepsele aplicate inculpaților sunt mult prea mari față de împrejurările faptei, consecințele acesteia și persoana făptuitorilor.

Astfel, principalul motiv care a determinat instanța de apel la aplicarea pedepselor sporite a fost un așa zis prejudiciu în sumă de 33.374.186.198 lei (ROL), prejudiciu care în realitate nu există, D.G.F.P. Argeș neconstituindu-se parte civilă cu o astfel de sumă. Singurele sume constatate ca rezultând din tranzacțiile încheiate între părți și datorate de SC L. SA au fost cele legate de evidențierea sumei de 523.968 DOLAR SUA, care au fost, de altfel, și achitate. În aceste condiții, se constată a fi eronată opinia instanței de apel potrivit căreia constatarea achitării prejudiciului nu ar putea constitui o circumstanță atenuantă întrucât acest prejudiciu a fost suportat din fondurile SC L. SA și nu din fondurile proprii ale inculpaților, cât timp, pe de o parte, societatea comercială era cea care ar fi beneficiat de sume rezultate dintr-un eventual prejudiciu constatat, aceasta fiind contribuabilul dator a achita obligațiile fiscale, inculpatul O.M.N. neacționând niciodată în nume personal, ci doar ca reprezentant al societății, iar pe de altă parte, în cauză nici nu a existat vreodată vreun prejudiciu, iar obligațiile fiscale rezultate din înregistrarea tranzacțiilor cu inculpatul V.F. au fost achitate anterior controlului D.G.F.P. Argeș din 25 ianuarie 2005, în timp ce dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de acest control au fost achitate anterior trimiterii în judecată.

Pentru aceste motive, s-a susținut că întinderea prejudiciului și persoana care l-ar fi achitat nu constituie elemente de majorare a pedepselor aplicate.

Prejudiciul a constituit și temeiul dezvoltat al motivării înlăturării circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond, celelalte aspecte legate de modalitatea de săvârșire a faptelor și atitudinea nesinceră a inculpaților fiind doar enumerate.

Verificând însă aceste aspecte, ele pledează pentru aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., întrucât faptele - dacă se constată săvârșirea lor - nu au avut consecințe grave, iar persoana inculpaților prezintă garanții suficiente pentru îndeplinirea funcției preventive a pedepsei chiar în condițiile în care aceasta ar fi stabilită într-un cuantum diminuat; inculpații nu au antecedente penale, sunt bine integrați în societate, au relatat faptele astfel cum s-au petrecut, negând doar caracterul lor infracțional, astfel că există motive pentru aplicarea dispozițiilor art. 81C. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut în mod corect și complet situația de fapt i vinovăția inculpaților.

Inculpații O.M.N. și V.F. au pus în acțiune un plan de afaceri ingenios, cu aparență de legalitate, prin care să obțină foloase importante prin eludarea taxelor și impozitelor către stat și a dispozițiilor legale.

În realizarea acestui scop, ei s-au folosit de sprijinul inculpatei M.D., director economic la SC L. SA Pitești care, cu știință, a omis să emită actele necesare de evidențiere în contabilitatea firmei a tranzacțiilor încheiate de cei doi, denaturând, astfel, veniturile ce s-au reflectat în contabilitate în perioada anilor 2002-2003.

Legătura de interese financiare dintre inculpații O. și V. este veche și puternică; cei doi au încercat să o escamoteze prin încheierea unor acte fictive, aparent legale, care să le asigure succesul afacerilor și neangajarea răspunderii penale.

În luna august 2000, inculpatul O.M.N. a împrumutat de la V.F. suma de 175.000 euro.

La 3 octombrie 2002, între cei doi (primul în calitate de acționar principal și președinte al Consiliului de administrație al SC L. SA Pitești) s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 12.300 m.p., teren aparținând firmei, pentru suma de 400.000 DOLAR SUA. Contractul nu a fost evidențiat în contabilitatea SC L. SA.

Întrucât inculpatul V.F. nu a achitat nici o tranșă a prețului stabilit, în primăvara anului 2003, inculpatul O. i-a notificat rezilierea contractului.

În aceeași perioadă, inculpatul O. a negociat cu reprezentanții SC T.I. SRL vânzarea unei alte suprafețe de tren aferent SC L. SA.

În pofida ofertei făcute de această firmă(155 dolari SUA/m.p.) și a neîncasării prețului de pe urma primului contract, așa-zis reziliat, vânzarea terenului se încheie la 26 mai 2003 tot cu V.F., pentru același preț ca în primul contract (32,52 dolari SUA/m.p.) –suma totală fiind de 123.968 DOLAR SUA.

Pentru cumpărător, contractul nr. 2672 din 26 mai 2003 este semnat prin împuternicitul său, S.M.M.A., care are și calitatea de administrator la societatea vânzătoare, ceea ce constituie un evident conflict de interese pe care acționarul principal și președintele Consiliului de administrație al SC L. SA Pitești l-a ignorat, în scopul realizării intențiilor frauduloase stabilite dintr-un început.

La data de 10 iunie 2003(după numai 15 zile), cumpărătorul V.F. vinde terenul achiziționat în suprafață de 17.934 m.p. pentru suma de 2.779.910 DOLAR SUA.

În aceeași zi, SC T.I. SRL Sibiu i-a achitat lui V.F. suma de 2.524.000 DOLAR SUA iar acesta a achitat către SC L. SA suma de 523.968 DOLAR SUA, contravaloarea suprafeței totale de 17.934 m.p.(12.300+5.974).

Nici această sumă nu a fost înregistrată în contabilitatea firmei, neevidențiindu-se factura decât la data când a fost înregistrată plângerea penală în dosarul cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești (31 mai 2004) și într-un cont eronat.

Pentru disimularea provenienței ilicite a sumei de 2.256.942 DOLAR SUA, inculpații au întocmit în fals două contracte, unul de împrumut, iar altul de vânzare-cumpărare a unor imobile în Bogota - Columbia, pentru sumele de 1.250.000 DOLAR SUA și, respectiv, 1.014.200 DOLAR SUA.

În acest fel, inculpatul O.M.N. creează aparența obținerii în mod legal a acestei sume de bani pe care ulterior a transferat-o în mod succesiv în conturile sale personale, iar mai târziu, în contul SC L. SA Pitești, cu titlu de împrumut, banii fiind folosiți pentru obținerea finanțării S.A.P.A.R.D.; SC L. a devenit debitoarea inculpatului O. pentru suma de 74.336.255.000 lei(ROL).

Firma a beneficiat de un credit de la Agenția S.A.P.A.R.D. în valoare de 2 milioane euro, echivalent a 76.620.000.000 lei(ROL) din care valoarea maximă de finanțare nerambursabilă este de 38.310.000.000 lei.

Contractul nr. 555 din 18 decembrie 2003 încheiat între O.M.N., vânzător și V.F., cumpărător, are ca obiect tranzacționarea a 6 apartamente situate în Bogota pentru suma de 1.014.200 dolari SUA și prevede că, odată cu semnarea contractului, documentul numit C. încheiat între părți la data de 20 martie 1990, devine nul.

Contractul prevede că plata cuvenită pentru această tranzacție în sumă de 1.003.050 DOLAR SUA va fi făcută în contul deschis la R.B. SA –Pitești.

Prin documentul numit C. încheiat la 20 martie 1990, inculpatul O.M.N. îl împuternicește pe inculpatul V.F. să cumpere în orașul Bologna - Columbia, 6-10 apartamente pe numele său, care urmează a fi plătite de inculpatul O.M.N. cu cinci zile înainte de începerea formalităților de vânzare-cumpărare. Potrivit acestei convenții, apartamentele urmau să fie cumpărate pe numele lui V.F., dat fiind faptul că formalitățile de vânzare-cumpărare, închiriere în Columbia sunt mai simple pentru persoanele rezidente, iar la data când inculpatul O.M.N. dorește să le vândă, drept de preemțiune îl va avea inculpatul V.F.

Potrivit M.A.I. – I.G.P. – D.C.C.O.A., Oficiul Național Central pentru Combaterea Falsului de Monedă, Cărți de Credit și Cecuri de Călătorie cu adresa nr. X din 23 mai 2005, comunică faptul că în urma unor verificări în Columbia transmise prin poșta electronică de la Biroul ofițerilor de legătură a U.S.S.S. de pe lângă Ambasada SUA la București și conform certificatelor de tradiție și libertate de înregistrare imobiliară aflate la dosarul cauzei, rezultă că apartamentele care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 555 din 18 decembrie 2003 între inculpatul O.M.N. - vânzător și V.F. - cumpărător nu sunt proprietatea vânzătorului ( vol. VI, fila 21-47; 78-162).

Pe cale de consecință inculpații O.M.N. și V.F. au întocmit în fals, menționând date nereale, contractul de vânzare-cumpărare nr. 555 din 18 decembrie 2003, pe care l-au folosit ca document justificativ, ce a stat la baza efectuării operațiunilor de către R.B. SA.

Transferul sumei totale de 2.264.200 DOLAR SUA către inculpatul O.M.N. s-a dispus de către V.F.

Acesta a jucat rolul esențial de persoană interpusă, care, fără a investi, în realitate, nici o sumă de bani, a obținut venituri de peste 2 milioane de euro ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra trenului SC L. SA Pitești, persoană fără de care inculpatul O.M.N. nu ar fi putut ascunde sursa impozabilă, cu ocazia vânzării terenului aparținând SC L. SA către SC T.I. SRL la valoarea de 2.779.910 DOLAR SUA.

La rândul său, inculpatul O.M.N. a beneficiat în scop exclusiv personal  de tranzacția încheiată în numele SC L. SA, confundând deliberat planurile intereselor sale de acționar majoritar și președinte al Consiliului de Administrație al firmei, cu cele ale sale ca persoană fizică, astfel că prețul terenului proprietatea societății a intrat în contul său bancar, de unde apoi, a împrumutat societatea, asupra căreia a dobândit, astfel, un control și mai mare, și a obținut și modernizarea acesteia prin surse S.A.P.A.R.D.; sporindu-i valoarea.

După cum singur a afirmat, inculpatul deține 91% din firmă, firmă care îi datorează un credit important și care, în realitate, reprezintă contravaloarea propriului ei activ înstrăinat, iar sporirea capitalului s-a făcut în beneficiul masiv al acționarului majoritar, prin operațiuni ilegale mascate în generozitate și grijă pentru interesul general.

Interesul folosirii persoanei interpuse a rezultat în mod simplu, din calculul economic pe care și l-au făcut inculpații în legătură cu valoarea taxelor și impozitelor ce urmau a fi plătite statului din operațiunea de vânzare-cumpărare a terenului SC L. S.A. Pitești.

Dacă societatea ar fi vândut activul direct către SC T.I. SRL cu suma de 2.779.910 DOLAR SUA(echivalentul a 90.730.702.580 lei) ea datora bugetului consolidat al statului suma totală de 33.374.186.198 lei(ROL), în echivalent 873.190 euro, reprezentând TVA și impozit pe profit.

Vânzând însă terenul, în mod mascat, unei persoane fizice rezidente, respectiv lui V.F., care la rândul său l-a vândut cumpărătorului real, operațiunea nu se mai impozita, statul fiind astfel evazionat, sub o aparență de legalitate.

Această dispoziție legală prevăzută în art. 5 din O.G.7/2001 aprobată prin Legea nr. 493/2002 a avut aplicabilitate în perioada 1 ianuarie 2002 – 1 ianuarie 2004, și a prevăzut în mod expres că veniturile obținute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile, corporale din patrimoniul personal nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează. Rezultă în mod evident că banii astfel obținuți provin dintr-o sursă ilegală, inculpații spălându-i prin trecerea lor în circuitul civil.

În mod voit, toate operațiunile legate de înstrăinarea terenului nu au fost evidențiate în contabilitatea SC L. SA Pitești, iar atunci când acestea au fost efectuate, sub imperiul presiunii declanșării cercetărilor penale, s-au făcut, cu întârziere și în mod greșit.

Terenul în suprafață de 17.934 m.p. nu a fost scos din evidența SC L. SA și nu a fost declarat ca atare la Primăria Pitești, plătindu-se în continuare impozit de teren până în iunie 2004.

Neîntocmirea și neînregistrarea celor opt facturi fiscale în valoare de 17.290.000.000 lei ( inclusiv TVA), în intervalul 31 mai 2003-31 august 2003, conform prevederilor din cele două contracte de vânzare-cumpărare, au avut drept consecință denaturarea veniturilor, a cheltuielilor și rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțurile contabile întocmite de SC L. SA Pitești.

Inculpata M.D. a declarat că a avut cunoștință de conținutul contractelor de vânzare-cumpărare a terenului proprietate SC L. SA, dar a respectat dispozițiile primite din partea inculpatului O.M.N. de a nu emite facturile în conformitate cu tranzacția efectuată și prevederile Legii nr. 82/1991.

Această situație de fapt este susținută de probe ample și convingătoare care fac pe deplin dovada existenței faptelor în materialitatea lor, a caracterului lor infracțional, elementele constitutive ale acestora fiind integral realizate și constituind temeiul justificat a condamnării inculpaților.

Susținerile inculpaților potrivit cărora faptele lor se cantonează în sfera normelor de drept civil, sau se limitează la domeniul contravențional constituie apărări nefondate care sunt contrazise de materialitatea faptelor comise și care demonstrează indubitabil existența unor acțiuni ilicite și ilegale, puse la cale de inculpații O. și V., în scopul eludării dispozițiilor financiar-contabile și pentru a-și asigura integral beneficiul operațiunilor frauduloase efectuate.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile simulației contractuale, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 1175 C. civ., iar contractul nr. 555/2003 nu reprezintă decât un înscris fals sub semnătură privată. Instanța de fond a dispus anularea acestui înscris, în baza art. 348 C. proc. pen., măsură menținută de instanța de apel.

Încadrările juridice date faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat sunt legale și temeinice, corespunzătoare situației de fapt stabilite.

Inculpatul O.M.N. este autor al infracțiunii de evaziune fiscală săvârșită cu ajutorul persoanei interesate, inculpatul V.F.

Totodată, inculpatul O. este instigatorul operațiunii de spălare de bani pe care a realizat-o inculpatul V.F. prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de apartamente în Bogota, Columbia.

Subiectul activ al infracțiunii de spălare de bani nu este circumstanțiat de text, el putând fi orice persoană fizică sau juridică – cel mai adesea chiar participantul la săvârșirea infracțiunii principale din care provine bunul supus operațiunii de spălare.

Este evident că inculpații au calitatea de subiecți activi ai ambelor infracțiuni, ei sprijinindu-se reciproc până la obținerea rezultatului final, albirea banilor proveniți din evaziune fiscală și fals, contractele prin care se realizează acest lucru avându-i protagoniști și beneficiari tot pe cei doi.

Și infracțiunile referitoare la Legea contabilității sunt corect reținute în sarcina inculpaților O.M.N. și M.D.

Întrucât textul art. 37 din Legea nr. 82/1991 se referă la infracțiunea de fals intelectual, iar această infracțiune este descrisă în cea ce privește conținutul său constitutiv în dispoziția articolului 289 C. pen., referirea din încadrarea juridică la acest text de lege este nu numai legală și pertinentă, dar și necesară pentru înțelegerea exactă și completă a încriminării; ipoteza dublei încriminări este nefondată, inculpaților neaplicându-li-se decât o singură pedeapsă pentru o singură infracțiune săvârșită.

Rezolvarea laturii civile și a măsurii de siguranță a confiscării speciale s-a făcut în mod legal și temeinic.

Recuperarea prejudiciului nu s-a realizat din fondurile personale ale inculpaților, ci din cele ale SC L. SA Pitești, astfel că în mod corect instanța a dispus obligarea acestora la plata dezdăunărilor datorate statului. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că rezolvarea laturii civile a cauzei nu este ținută sau afectată de posibile evenimente viitoare (utilizarea acțiunii în regres) și nici de executarea unor măsuri de plată care nu derivă din procesul penal.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte constată însă ca fiind fondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., atât cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare inculpaților O.M.N. și V.F., cât și cu privire la individualizarea pedepselor principale pentru toți inculpații.

Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților O.M.N. și V.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani sunt diferențiate de la persoana unui inculpat la a celuilalt, deși activitatea lor infracțională a presupus în egală măsură contribuția ambilor, iar rezultate financiare ale operațiunilor ilegale efectuate au beneficiat amândurora.

Pentru contribuții egale și tratamentul sancționator trebuie să fie egal; totodată, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate de instanța de apel sunt prea severe, impunându-se reducerea acestora prin aprecierea obiectivă a pericolului social al faptei și făptuitorilor, precum și a eficienței măsurilor de combatere a acestui gen de infracțiuni și care constă, în principal, în executarea dispozițiilor de recuperare a sumelor de bani fraudate. În cazul inculpatului O.M.N. se va aplica un spor de pedeapsă, având în vedere numărul infracțiunilor săvârșite și consecințele acestora.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va reduce pedepsele principale și va alica pedepsele complementare legale și obligatorii după cum urmează:

- pentru inculpatul O.M.N., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 și de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe timp de 1 an pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., aceste pedepse vor fi contopite cu cele stabilite pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe timp de 1 an.

- pentru inculpatul V.F., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 și de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe timp de 1 an pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., aceste pedepse au fost contopite cu cea de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe timp de 1 an.

Inculpaților li se va aplica pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În cazul inculpatei M.D., a cărei activitate infracțională constând în încălcarea dispozițiilor Legii contabilității, s-a desfășurat în condițiile obedienței față de inculpatul O.M.N., Înalta Curte constată că aplicarea prevederilor art. 86

1

și urm. C. pen. nu este oportună.

Având în vedere pregătirea profesională, conduita socială, vârsta inculpatei, Înalta Curte consideră că realizarea scopului pedepsei poate fi îndeplinit prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, existând temeiuri de a considera că reeducarea socială a acesteia este posibilă în condițiile aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.

În consecință, Înalta Curte va înlătura dispozițiile art. 86

1

și urm. C. pen. și va face aplicarea art. 81 C. pen., atrăgându-i atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Executarea pedepsei accesorii va fi suspendată pe durata suspendării executării pedepsei principale, potrivit dispozițiilor alin. (5) C. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte a admite recursurile declarate de procuror și de inculpați, va casa decizia atacată în limitele arătate și va dispune ca în precedent.

Celelalte dispoziții vor fi menținute.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpații V.F., O.M.N. și M.D. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare inculpaților O.M.N. și V.F. și cu privire la individualizarea pedepselor principale pentru toți inculpații.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. pentru inculpații V.F. și O.M.N., precum și sporurile de pedeapsă și repune pedepsele în individualitatea lor.

Înlătură dispozițiile art. 86

1

și urm. C. pen. pentru inculpata M.D.

Reduce pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 aplicată inculpatului O.M.N. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, precum și pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare și aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe timp de 1 an.

În baza art. 33, 34 C. pen. contopește pedepsele sus-arătate cu cele stabilite pentru celelalte infracțiuni reținute în cauză, inculpatul O.M.N. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe timp de 1 an.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Reduce pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. a), b, c din Legea nr. 656/2002 aplicată inculpatului V.F. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, precum și pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare și aplică pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b C. pen. pe timp de 1 an.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. contopește pedepsele sus-arătate cu cea stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 coroborat cu art. 289 C. pen. pe un termen de încercare de 3 ani.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

Menține celelalte dispoziții.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.