ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1020/2013

Asupra

recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din data de 08 martie 2013 Curtea de Apel București Secția a II-a

Penală, pronunțată în dosarul nr. 22031/3/2012 (3788/2012), în baza art. 300

2

cu referire la art. 160

b

C. proc. pen., a constat ca legală și

temeinicia măsura arestării preventive a inculpaților și a fost menținută

această măsură față de inculpații M.N.D., F.B., I.N.S. și B.C.

A

fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul I.N.S., privind

înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea.

Pentru

a se hotărî astfel s-a reținut că prin sentința penală nr. 987 din 16 noiembrie

2012 pronunțată în dosarul nr. 22031/3/2012, Tribunalul București - Secția l-a

penală a dispus următoarele:

În

baza art. 334 C. proc. pen. a respins ca nefondată cererea de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpatul M.N.D., în sensul înlăturării

dispozițiilor art. 10 și 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 10 ani.

A

făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului.

În

baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 18 martie 2012 la zi. În baza art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul F.B. la

pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

A

făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului.

În

baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 18 martie 2012 la zi. În baza art.

33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea, de 13 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, în

fina! inculpatului executând pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 10 ani.

A

făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În

baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 19 martie 2012 la zi. Ca situație

de fapt, s-a reținut că inculpatul M.N.D. în perioada noiembrie 2011-martie

2012, în baza unei înțelegeri cu cetățeni nigerieni, rezidenți în Palma de

Mallorca, a organizat mai multe transporturi de droguri de mare risc, cocaină,

pe ruta Palma de Mallorca - America de Sud (Brazilia, Bolivia).

În

acest sens, inculpatul a racolat mai multe persoane din România (cinci) pe care

Ie-a determinat să transporte cocaină ingerată în corp, deplasările

realizându-se cu avionul. Drogurile de mare risc aduse în acest mod din statele

Americii de Sud erau introduse fără drept în Palma de Mallorca, fiind destinate

vânzării pe teritoriul Spaniei.

Curtea

a reținut că și la acest moment sunt îndeplinite exigențele art. 143 alin. (1)

C. proc. pen., în raport de fiecare dintre inculpați existând indicii temeinice

și concludente care conturează presupunerea rezonabilă că au săvârșit

infracțiunile reținute în sarcina lor.

De

asemenea, Curtea a apreciat că și la acest moment sunt îndeplinite condițiile

impuse de art. 148 alin. (1) lit.

f) C. proc.

pen.,

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în

sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La

aprecierea noțiunii de „pericol concret pentru ordinea publică",în lipsa

unei definiții legale, Curtea a reținut circumstanțele reale și personale

relevate de speța în discuție, respectiv gravitatea și natura faptelor presupus

a fi comise de către inculpați, modalitatea și mijloacele de săvârșire»

cantitatea de drog traficată, felul drogului, modalitatea elaborată în care

drogurile au fost introduse în țară de inculpații M.N.D. și F.B., prin

ingerarea unui număr de 39 de capsule de către cel din urmă, ceea ce relevă

tenacitatea și atitudinea acestor doi inculpați, dispuși să își asume riscuri

foarte mari pentru a obține profit din valorificarea drogurilor. De asemenea,

desfășurarea faptelor după intrarea în țară a inculpatului F., evidențiază o

periculozitate sporită a inculpaților l. și B., conform actului de sesizare

aceștia sechestrându-l pe inculpatul F. pentru a obține de la acesta drogurile,

pe care intenționau să le valorifice personal.

Împotriva

acestei încheieri, recurenții-inculpați M.N.D., F.B. și B.C. au declarat, în

termen legal, recurs, solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii

atacate prin revocarea măsurii arestării preventive, susținând că temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă,

neexistând probe din care să rezulte că inculpații prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Examinând

încheierea atacată atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. - impun

în continuare privare de libertate a acestora.

Potrivit

ari. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În

raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei

persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că

aceștia au săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în

posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea

ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea

desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Pericolul

pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în

sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane

bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în

stare de libertate.

Cu

privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în căzul lăsării în

libertate a inculpaților, înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în

care se presupune că a fost săvârșită fapta.

În

plus, simpla trecere a unei anume perioade de timp nu este de natură să

diminueze rezonanța asupra gradului de pericol public a faptei deduse

judecății, fapta imputată inculpaților generând o stare de insecuritate în

rândul societății. Pe de altă parte, indiciile de repetabilitate a unor acte

din sfera ilicitului penal permit concluzia că inculpații, dacă ar fi lăsați în

libertate, există riscul de reiterare a acțiunilor ilicite.

Așa

fiind, înalta Curte constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a

inculpaților M.N.D., F.B. și B.C.

Recursurile declarate învederându-se, așadar, nefondate,

urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie

respinse.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.N.D.,

F.B. și B.C. împotriva încheierii din data de 08 martie 2013 a Curții de Apel

București Secția a ll-a Penală, pronunțată în dosarul nr. 22031/3/2012

(3788/2012).

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 martie 2013.