ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3660/2013

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 987 din 16 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I a penală, în Dosarul nr. 22031/3/2012, în baza art. 334 C. pen. pen. a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.N.D. în sensul înlăturării dispozițiilor art. 10 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 10 rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul M.N.D., fără antecedente penale, fără ocupație la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 18 martie 2012 la zi.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul F.B. (zis „B.”, fără antecedente penale, fără ocupație) la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 18 martie 2012 la zi.

În baza art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.N.S. fără antecedente penale, fără ocupație) la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 134 din Legea nr. 295/2004 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani, în final inculpatul executând pedeapsa dea 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 18 martie 2012 la zi.

În baza art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 135 din Legea nr. 295/2004 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, sporita cu 2 ani, în final inculpatului executând pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicare art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 19 martie 2012 la zi.

S-a luat act că partea vătămată B.A.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 17 și 18 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate cantitățile de substanțe conținând cocaină depuse la I.G.P.R. D.C.J.S.E.O. prin dovezile din 25 aprilie 2012.

A fost confiscat de la inc. B.C. revolverul și celelalte corpuri depuse la I.G.P.R. - S.C.J.S.E.O. cu dovada din 2012, cuțitul tip briceag depus cu dovada din 2012, spray-ul iritant lacrimogen și cântarul electronic depuse conform dovezii din 2012 și s-a dispus restituirea către acest inculpat a telefonului cu cartela aferentă, sumelor de bani și brichetelor depuse prin aceeași dovadă, după rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost confiscat de la inc. I.N.S. pistolul și celelalte corpuri depuse la D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O. conform dovezii din 2012, cuțitul tip briceag depus conform dovezii din 2012 și s-a dispus restituirea către acest inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, a telefoanelor și cartelelor aferente depuse conform dovezilor din 2012.

S-a respins ca nefondată cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulate de apărătorul ales al inc. I.N.S. și B.C.

A fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 10.000 lei cheltuieli judiciare stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, inculpatul M.N.D. s-a implicat în activitatea de trafic internațional de droguri începând cu luna noiembrie 2011, când locuia în localitatea Palma de Mallorca, și a acceptat propunerea a doi bărbați originari din Nigeria de a racola persoane în calitate de cărăuși. Inculpatul a încercat să efectueze personal un prim transport prin ingerare, însă nu a reușit să rețină în corp capsulele cu droguri pe care le ingerase, după care a racolat persoane de cetățenie română ce suferiseră condamnări în alte țări și care au efectuat astfel de transporturi pe rute ca Palma de Mallorca - Sao Paolo, Brazilia, etc.

La insistențele acelorași persoane inculpatul M. a mai racolat alte două persoane de cetățenie română ca și cărăuși, ale căror nume se coroborează cu identitățile persoanelor identificate de organele de urmărire penală în faza cercetărilor premergătoare ca fiind cărăuși racolați de inculpatul M. Aceste elemente de fapt au fost reținute de instanța de fond în baza declarațiilor date de inc. M. în cursul urmăririi penale. Pentru racolarea acestor persoane, inc. M. primea în medie câte 200 - 300 euro.

Această situație de fapt a fost reținută de prima instanță în baza recunoașteri inculpatului, atât în faza urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, coroborata și cu interceptările convorbirilor telefonice purtate în această perioadă de inculpat cu persoanele folosite în calitate de cărăuși - D.D.V. și T.I.D.

În cursul lunii februarie 2012, la solicitarea unei persoane rezidente în Amsterdam a cărei identitate nu a precizat-o, inculpatul M.N.D. (G.) a racolat pe inculpatul F.B. în scopul ca acesta din urmă să transporte o cantitate de droguri - cocaină - prin ingerare (metodă cu un grad ridicat de risc folosită în traficul de droguri pentru transportul lor, în general transfrontalier, ce presupune ambalarea drogurilor în capsule și ingerarea lor, urmată după ajungerea la destinație de eliminarea pe cale naturală).

Inculpatul F.B. a fost de acord să transporte droguri în aceste condiții, fapt pe care acesta l-a recunoscut, în același timp în cursul cercetării judecătorești susținând că nu a solicitat și nu urma să primească nici un beneficiu material pentru această activitate, apărare apreciata drept ilogica de prima instanța, metoda de transport a drogurilor fiind una extrem de periculoasă prin riscurile suportate de cărăuș, motiv pentru care a fost socotit drept imposibil de acceptat versiunea că acest tip de activitate poate fi realizat fără a fi urmărit un beneficiu material.

Aceste susțineri ale inculpatului au fost apreciate ca fiind în contradicție cu relatările sale din cursul urmăririi penale, în care a relatat că de comun acord și la propunerea inc. M. a acceptat să facă mai multe transportul de droguri pentru un grup de nigerieni pe care acesta din urmă îi cunoștea, în schimbul unor sume de bani pe care cei doi urmau să le împartă.

Declarațiile date de inculpatul F.B. în cursul cercetării judecătorești au fost eliminate în totalitate ca nesincere, Tribunalul reținând pentru stabilirea situației de fapt relatările acestuia din cursul urmăririi penale.

Transportul drogurilor în țară are de altfel caracter penal indiferent de faptul că a fost efectuat sau nu în schimbul unui folos material.

Analizând declarațiile date de inc. F.B. în cursul urmăririi penale Tribunalul a reținut că acesta a efectuat o primă deplasare în Olanda în cursul lunii februarie 2012, pe aeroportul din Amsterdam unde a fost așteptat de două persoane pe care le cunoștea cu apelativele de T. și S., naționalitate nigeriană, care l-au cazat în Rotterdam. Inculpatul a fost trimis de aceștia cu o cursă aeriană în Brazilia unde i-a fost refuzată intrarea reîntorcându-se în Amsterdam. Ulterior, a fost trimis de cei doi în România. Aici, în jurul datei de 10 martie 2012, a contactat din proprie inițiativă pe inc. M. și i-a comunicat că dorește să fie folosit ca și cărăuș.

În data de 12 martie 2012, inculpatul M. l-a contactat și i-a spus că urmează să plece a doua zi în Amsterdam unde urma să fie așteptat de un anumit T., dându-i bani - 100 lei – pentru cheltuieli personale, un telefon S.I.M., cartele și biletul de avion.

La data de 13 martie 2012, inculpatul F.B. a plecat din România, de pe Aeroportul Internațional „H.C.”, cu o cursă aeriană, cu destinația Amsterdam - Olanda, de unde urma să fie preluat de persoana cu care anterior inc. M. luase legătura, și a cărei identitate acesta nu a dorit să o divulge.

Aici inculpatul F. a fost așteptat de "T.", persoană de naționalitate nigeriană care l-a condus într-o cameră de hotel unde a ingerat capsule ce conțineau în total 390 g cocaină - 39 de capsule fiecare conținând 10 g cocaină.

In intervalul în care inculpatul a ingerat, treptat, capsulele, a luat legătura cu inc. M. cu care a discutat despre cuantumul sumei pe care urmau să o ceară nigerienilor pentru transport, inculpatul F. care în timpul ingerării capsulelor a realizat gravitatea riscului la care se supune intenționând să pretindă acestora suma de 6.000 euro, inculpatul M. precizându-i că nu vor putea obține mai mult de 3000 euro.

Cu privire la modalitatea în care drogurile au ajuns în România, atât în cursul urmăriri penale cât și al cercetării judecătorești inculpatul F.B. a susținut că destinația inițială era Norvegia, Olso, însă în momentul în care a fost condus la aeroportul din Amsterdam de către cei doi nigerieni care deja i-ar fi cumpărat deja bilet de avion spre Oslo, ascultând conversația acestora în limba natală, a reținut cuvântul "police" și ulterior în timp ce se afla în aeroport a auzit în difuzoare un anunț, în limba engleză, a personalului aeroportului, în sensul că este căutat în aeroport un român care transportă droguri, toate aceste amănunte coroborate creându-i convingerea că cei doi ar fi dat poliției informații cu privire la el și ar fi urmat să fie ridicat de organele de ordine, motiv pentru care a decis să cumpere un bilet de avion cu destinația București. Cu privire la suma de bani folosită pentru achiziționarea biletului, inculpatul F. a susținut că a folosit cei 400 de euro dați de nigerieni pentru a-i folosi pentru mâncare și taxi după ce ar fi ajuns în Oslo. Aceeași versiune este susținută constant și de inc. M.N.D.

Întreaga modalitate de expunere a evenimentelor a fost apreciata de prima instanța ca fiind lipsită de susținere logică, versiunea că persoanele de naționalitate nigeriană, interesați direct în comercializarea drogurilor, ar fi dat informații poliției cu privire la cărăuș, iar organele de poliție ar fi anunțat public în aeroport intenția de a depista chiar pe inculpat, cuantumul sumei date inculpatului numai pentru mâncare și taxi, convenabil de mare pentru a îi permite și cumpărarea unui bilet de avion, împrejurarea că s-ar fi intenționat pentru transportarea unor droguri în Oslo folosirea unui cărăuș racolat tocmai din România, fiind elemente care din punct de vedere logic au împiedicat reținerea ca plauzibilă a variantei susținuta de inculpatul F.

Prima instanță, a reținut că schimbarea destinației transportului ar putea fi consecința inițiativei inculpatului, care a vrut să profite personal de drogurile ingerate și să le comercializeze pe teritoriul României, intenție la care inculpatul M. a achiesat, relevante în acest sens fiind discuțiile telefonice purtate de cei doi inculpați după revenirea în țară a inculpatul F. cu privire la modalitatea de comercializare a drogurilor și găsirea de clienți.

Pentru aceleași motive, Tribunalul a înlăturat și susținerea inculpatul M. în sensul că nu ar fi cunoscut destinația reală a acestui transport.

În data de 16 martie 2012, în jurul orei 00:40, inculpatul F.B. a aterizat pe aeroportul din București, H.C., unde a fost așteptat de către concubina sa, martora M.M.C. și martorul M.A.C., (P.), pe care îi anunțase de sosirea sa în prealabil prin telefon.

În noaptea de 16 martie 2012 inculpatul F.B. s-a aflat inițial la domiciliul martorei M.M.n, unde a rămas și martorul M.A.C. Aici a eliminat 2 dintre capsulele ingerate, pe care le-a remis spre păstrare martorului M.M., care le-a ascuns în piciorul chiuvetei din apartamentul în care locuia. După depistarea tuturor inculpaților din prezenta cauză și primelor declarații date de inculpatul F.B., în data de 18 martie 2012, s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința martorului M.M., la care a fost prezentă și martora Tălpeanu Mariana, ocazie cu care martora a predat organelor de poliție cele două capsule.

În urma expertizării

celor două cașete ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă predate de martor s-a constatat conform raportul de constatare tehnico - științifică din 21 martie 2012 al L.C.A.P.D. că cele două capsule cilindrice (cașete) conțineau cantitatea de 19,66 grame cocaină, cofeină și phenacetină.

Martorul M.M. n a prezentat cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești o versiune fantezistă cu privire la modalitatea în care a ajuns în posesia celor două capsule, arătând că a fost amenințat de o persoană cu numele G. cu pistolul să păstreze aceste capsule până în momentul în care i-ar fi solicitat să le dea înapoi acestuia. Pe G. martorul îl asociază cu inculpatul M., și face în declarații referire și la prezența a unui număr de alte patru persoane, toate aceste amănunte în scopul de a înlătura orice implicare voită, asumată, în activitatea legată de introducerea în țară a cantității de 390 g cocaină.

Având în vedere că acest martor nu a fost învinuit cu privire la infracțiunea de trafic de droguri, s-a reținut din declarațiile acestui martor singurul element de fapt ce nu este contestat de inculpatul F.B., și relevant în cauză, anume faptul că acesta din urmă i-a remis martorului M. primele două capsule expulzate după întoarcerea în țară.

În cursul zilei de 16 martie 2012, în jurul orelor 13,30, inculpatul M.N.D. l-a contactat pe inc. F.B. pe telefon în legătură cu posibilitățile de comercializare a drogurilor aduse de cel din urmă, și au stabilit o întâlnire pentru aceeași zi, în jurul orelor 21,00.

În cursul zilei inculpatul a făcut mai multe drumuri, a eliminat alte 6 cașete, pe care le-a ținut asupra sa, și s-a întâlnit cu numitul M.G. care până la data sesizării instanței nu a putut fi identificat în vederea audierii. Împreună cu acesta din urmă inculpatul F. s-a reîntors la locuința martorei M. unde locuia de obicei și aici a mai eliminat 20 de capsule. A coborât în spatele blocului cu numitul M. și a curățat cele 20 de cașete, pe care le-a introdus într-o pungă, ce a fost ascunsă de numitul M. în buzunarul gecii sale.

Din declarațiile date de inc. F. în cursul urmăririi penale Tribunalul a reținut că a fost abordat de patru persoane de sex masculin, două dintre ele fiind identificate ca fiind inculpații I.N.S. și B.C., care l-au amenințat și lovit cu pistoalele pe care le aveau asupra lor, și l-au transportat cu o mașină albastră într-o locuință într-o zonă pe care nu a putut-o identifica întrucât a parcurs drumul în condițiile în care cei ce îl imobilizau pe bancheta din spate îi țineau capul în jos.

În faza de urmărire penala inculpatul a prezentat cu acuratețe amănunte ce s-au coroborat și cu rezultatele percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inc. I., precizând spre exemplu că în timpul deplasării i-a fost luat din buzunarul din spate al pantalonilor portofelul cu acte în care se afla și o copie a buletinului său, copie ce a fost găsită de organele de urmărire penală într-unul din sertarele din apartamentul inculpatului I.N. și descrierea făcută de inculpat ușii de la intrarea în blocul în care locuiește inculpatul I. coincide cu planșele foto aferente percheziției domiciliare făcute la această locație. Pe drum i-au fost luate și cele 6 cașete pe care le avea asupra sa.

În apartamentul unde a fost dus, inculpatul a fost obligat să ingereze Dulcolax pentru a elimina cașetele pe care le avea în stomac și sub presiunile persoanelor ce îl aduseseră aici le-a spus că 20 de cașete au rămas la numitul M., sunând chiar pe prietena sa martora M. pentru a lua legătura cu acesta și a recupera cele 20 de cașete ce erau solicitate de persoanele ce îl rețineau cu forța.

Sub efectul medicamentului inculpatul a eliminat 8 cașete, dintre care 4 au fost luate de unul din cei patru bărbați.

În cursul nopții în timp ce era ținut în apartament a aflat din discuțiile purtate de cei patru indivizi că au reușit să recupereze de la numitul M. cele 20 de cașete.

În jurul orelor 04,00, întrucât nu mai putea elimina alte cașete, inc. F. a fost condus cu un autoturism circa 5 minute, în altă zonă, unde a fost lăsat să plece.

După ce a ajuns la locuința martorei M. în jurul orelor 05,00, în jurul orelor 10,30, a reușit să elimine ultimele 7 cașete și a luat legătura cu inc. M. stabilind o întâlnire pentru a-i remite acestuia cașetele în vederea vânzării.

Inculpatul s-a deplasat la această întâlnire împreună cu martora M.C. Locul stabilit, zona F., era supravegheat de organele de poliție care au procedat la imobilizarea și identificarea celor trei.

Conform procesului verbal din data de 17 martie 2012,

în jurul orei 13:45 în zona din București a fost observat un grup format din trei persoane - identificate ca fiind inculpații M.N.D., F.B., zis „B.” și M.M.C., iar inculpatul M.N.D. a predat organelor de poliție șapte capsule cilindrice (cașete) din plastic transparent ce conțineau o substanță de culoare albă, cașete pe care le avea introduse în buzunarele de la geacă.

În urma expertizării, potrivit raportului de constatare tehnico - științifică din 21 martie 2012 al L.C.A.P.D. în cele șapte capsule se afla cantitatea totală de 69,05 substanță care conținea cocaină, cofeină și phenacetină, prima substanță fiind inclusă în Tabelul - anexă nr. II al Legii nr. 143/2000.

În urma informațiilor date de inculpatul F. și rezultate din interceptările telefonice efectuate, a fost identificată ca posibilă locație a apartamentului unde fusese sechestrat inculpatul F. adresa din București, sector 3, unde a fost stabilit un dispozitiv de supraveghere din care au făcut parte la solicitarea organelor D.I.I.C.O.T. și jandarmi ai B.S.I. „V.Ț.”

Partea vătămată lt. B.A.C. și martorul plt. adj. șef B.M. din cadrul acestei unități s-au plasat pe coridorul unde se afla apartamentul unde au supravegheat zona.

În jurul orelor 21,00, cei doi au observat că de apartament se apropie 2 bărbați, iar unul dintre aceștia - inculpatul I.N.S. - scoate cheile de la apartament pentru a deschide ușa apartamentului pe care îl supravegheau, motiv pentru care partea vătămată i-a somat cu somația regulamentară "Stai, Jandarmeria" și și-a declinat numele și calitatea, pe același ton, pentru a putea fi auzit clar de cei doi inculpați.

Inculpatul I.N. a scos un briceag pe care l-a ținut în mână nedesfăcut și a încercat să îl lovească pe partea vătămată B.C., lovitură de care partea vătămată s-a ferit, inculpatul reușind să îl lovească cu antebrațul.

Partea vătămată a trecut în spatele inculpatului, l-a dezechilibrat și împins spre martorul B.M., care la rândul său l-a tras de haine spre el și s-a sprijinit cu spatele de perete, imobilizând pe inculpatul I. în fața sa.

Inculpatul B.C. care se depărtase în momentul în care organele de jandarmerie și-au declinat calitatea, s-a reîntors spre partea vătămată și martor, a scos un pistol și a tras două focuri de armă înspre aceștia.

Acest act l-a determinat pe partea vătămată B.C. sa execute două focuri de armă în piciorul inculpatul B.C., care a căzut sprijinit cu spatele de ușa apartamentului. Întrucât continua să țină arma ridicată și în poziție de tragere, partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu piciorul peste mână pentru a-l dezarma. Inculpatul a scos din buzunar un cuțit tip briceag, partea vătămată imobilizându-l însă și dezarmându-l și de acest obiect.

Concomitent, martorul B. s-a așezat cu spatele pe podea ținând pe inculpatul I.N. peste el, imobilizat, în poziție scut, specifică acestui tip de situații.

După imobilizarea celor inculpați partea vătămată a acordat primul ajutor inculpatul B.C. și a solicitat intervenția echipajului de salvare.

În ceea ce privește arma utilizată de inculpatul B. împotriva celor doi jandarmi Tribunalul a reținut din verificările efectuate în cursul urmăririi penale că era un revolver, pe care inculpatul îl deținea în baza permisului de armă, eliberat la data de 21 februarie 2012 de către D.G.P.M.B., având introduse în butoi cinci cartușe, din care trei aveau capsa nepercutată, iar două aveau capsa percutată.

În urma efectuării cercetărilor la fața locului au fost găsite, pe holul blocului unde a avut loc incidentul și două bile din cauciuc.

Raportul de constatare tehnico - științifică din 30 martie 2012, a concluzionat că arma în litigiu face parte din categoria armelor de foc neletale scurte, confecționate special pentru a expulza proiectile din cauciuc, arma fiind în stare de funcționare.

Cele trei cartușe având capsa nepercutată erau cu bilă din cauciuc, și făceau parte din categoria muniției utilizate de armele de foc neletale de apărare, fiind în stare de funcționare.

S-a mai concluzionat că în particulele recoltate din canalul țevii revolverului s-au pus în evidență reziduuri de tragere - urme secundare ale împușcăturii.

S-a reținut că cele două bile (proiectile) din cauciuc ridicate de pe holul blocului prezentau caracteristici fizico - chimice asemănătoare cu proiectilele din cartușele aflate în magazia cilindrică a revolverului în litigiu. Cele două tuburi de cartuș (având capsa percutată) au fost trase cu același revolver.

Tribunalul a reținut că, în urma controlului corporal, asupra inculpatului B.C. a fost găsit și un cuțit tip briceag, având lama rabatabilă cu lungimea de 14 cm, cu plăsele de culoare roșiatică.

Cu privire la inculpatul I.N., Tribunalul a reținut că asupra acestui inculpat I.N.S. a fost găsit un pistol ce avea introduse în încărcător un număr de opt cartușe.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico - științifică din 30 martie 2012, arma deținută de inc. I. face parte din categoria armelor de foc neletale scurte, confecționate special pentru a expulza proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare, fiind în stare de funcționare.

Relevant este că în cadrul acestei examinări s-a constatat că în microurmele prelevate din interiorul țevii pistolului au fost identificate reziduuri de tragere, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul a folosit arma înainte de data de 17 martie 2012.

Din verificările efectuate (adresa din 2012 a I.P.J. Călărași - S.A.E.S.P.) s-a reținut că inculpatul I.N.S. a deținut pistolul mai sus-menționat fără drept, nefiind autorizat pentru deținerea portul sau folosirea armelor de foc și munițiilor.

Inculpatul a deținut și folosit în împrejurările expuse mai sus un briceag tip cuțit, cu lama de aproximativ 12 cm lungime, ce a fost ridicat de organele de poliție.

Cu ocazia percheziției efectuate la acest domiciliu al inculpatului I.N.,

au fost identificate un număr de 27 de capsule cilindrice (cașete), ce erau introduse în buzunarul unui hanorac ce se afla în debara, indicat de către inculpatul I.N.S., și o punguță din plastic, aflată într-un dulap al bucătăriei, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă. Acestea au fost ridicate pentru efectuarea de cercetări, iar din raportul de constatare tehnico - științifică din 21 martie 2012 al L.C.A.P.D. a rezultat că cele 27 de capsule cilindrice (cașete) - proba nr. 1, conțineau cantitatea de 264,27 grame substanță ce conținea cocaină, cofeină și phenacetină.

S-a stabilit că substanța pulverulentă găsită în săculețul de plastic din dulapul bucătăriei conținea cantitatea de 5,39 grame cocaină, cofeină și phenacetină.

Cu ocazia percheziției domiciliare, a fost găsită într-un sertar o fotocopie a cărții de identitate a inculpatului F.B.

Tribunalul a reținut situația de fapt, astfel cum a fost expusă mai sus, în baza declarațiilor date de inculpații M.N.D. și F.B. în cursul urmăririi penale, declarațiilor parțiale de recunoaștere date de inculpații I.N. în cursul urmăririi penale, și declarațiilor părții vătămate B.C. și ale martorului B.M., cu privire la împrejurările imobilizării inculpaților I. și B., probe coroborate cu interceptările telefonice autorizate și rapoartele tehnice de constatare.

În ceea ce privește momentul introducerii drogurilor în țară, Tribunalul a constatat că inculpații M. și F. au recunoscut faptul introducerii lor, dar au susținut că aducerea lor în România a fost neintenționată, iar în cursul cercetării judecătorești modul de expunere al celor doi inculpați încearcă să acrediteze ideea că a fost un act izolat și nu au urmărit obținerea vreunui beneficiu.

În ceea ce privește apărarea inculpaților în sensul că drogurile nu erau destinate comercializării în România, aceste susțineri au fost înlăturate pentru motivele arătate mai sus.

În ceea ce privește implicarea inculpatului M. în organizarea activității de trafic internațional de droguri, prima instanta a apreciat ca, deși acesta încearcă să acrediteze în cursul cercetării judecătorești ideea că singura sa contribuție a constat în stabilirea legăturii între inculpatul F. și persoana din Amsterdam, din declarațiile detaliate și logice ale inculpatului F. din cursul urmăririi penale, dar și declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatului M. din aceeași fază rezultă fără echivoc că inculpatul M. s-a ocupat personal de stabilirea tuturor detaliilor călătoriei inculpatului F. în Amsterdam, cei doi au discutat și cu privire la remunerația ce li se cuvenea în urma acestui transport, și mai mult, această deplasare a avut loc pe fondul unei preocupări mai vechi a celor doi pe linia transportului de droguri, și anterior tot prin intermediul inculpatului M. inculpatul F. făcând o altă deplasare în același scop, intenția celor doi fiind de a împărți beneficiile rezultate de pe urma transporturilor efectuate de inc. F.

În acest sens au fost apreciate drept relevante și interceptările convorbirii telefonice purtate în data 11 martie 2012, cu numitul T., din care rezultă pregătirile făcute de inculpatul M. pentru plecarea inculpatului F., precum și convorbirile telefonice purtate în zilele următoare cu inculpatul F., aflat în Olanda, convorbiri purtate inclusiv în timp ce inculpatul F. era în proces de ingerare a cașetelor și cele purtate de inculpatul M. cu T. și alte persoane din Amsterdam, legate de subita schimbare de rută a inculpatul F.

Împrejurarea că din punct de vedere matematic există neconcordanțe între numele de cașete eliminate succesiv de inculpatul F. și cele depistate în final a fost apreciata de prima instanță ca explicabilă având în vedere că aceste cașete au fost trecute prin posesia mai multor persoane, unele dintre cașete fiind desfăcute, și altele, conform susținerilor inculpatului, rămase în posesia unor persoane ce nu au fost identificate.

În ceea ce privește momentul sechestrării inculpatului F. de către inculpații I.N., B.C. și alte două persoane necunoscute, prima instanța a apreciat ca aceste împrejurări rezultă din declarațiile inculpatului F. date în cursul urmăririi penale și din cuprinsul interceptărilor telefonice efectuate în cauză, ca, spre exemplu, cele din data de 17 martie 2012, moment în care inculpatul F. îi relatează inculpatului M. că a fost sechestrat de persoane care i-au luat drogurile.

După sesizarea instanței, declarațiile inculpatului F.B. s-au modificat într-o manieră identică cu cea prezentată de inculpații I.N. și B.C. în această fază procesuală. Similaritatea declarațiilor a fost apreciata de prima instanța drept anormală în condițiile în care declarațiile inculpatului F. din cursul urmăririi penale sunt vădit diferite. Mai mult, amănuntele date de acesta cu ocazia primelor audieri de către procuror conțin, cu privire la acest moment al desfășurării faptelor, amănunte privitoare la semnalmentele celor patru persoane ce l-au răpit, discuțiile la care a asistat, etc, făcând plauzibile susținerile acestuia.

S-a apreciat ca, aceeași concluzie rezultă cu evidență și din analiza versiunilor prezentate de inculpați în faza de urmărire penală și modul în care au evoluat în faza cercetării judecătorești.

În cursul urmăririi penale, inc. I.N. a recunoscut că a aflat de la numitul T. (aspect real, pentru că la această persoană face referire și inc. F., din declarațiile sale reieșind că i-a spus acestui T. despre faptul că a adus în țară cantitatea de droguri), care i-a spus că inc. F.B. (B.) a venit din străinătate cu 500 g cocaină.

Inculpatul I. precizează în aceeași fază procesuală că s-a întâlnit cu inculpatul B., care a venit cu o mașină albastră, și care era însoțit de un alt prieten, și după ce i-a relatat aspectele aflate s-au hotărât să îl urmărească pe inc. F. să îi ia drogurile.

În ceea ce privește sechestrarea inculpatului F., inculpatul I. a susținut în faza de urmărire penala că a urcat în mașină de bună voie, la simpla sa cerere, aspect apreciat ca puțin plauzibil de către prima instanță.

Chiar în această versiune a inculpatului I., acesta relatează că în mașină inculpatul F. le-a remis o pungă cu 20 de capsule, le-a spus că mai are ingerate un număr de capsule, ceea ce i-a determinat pe inculpați să se deplaseze cu acesta în garsoniera inculpatului I. pentru a le elimina.

Inculpatul I. susține că inculpatul F. nu a mai eliminat nici o capsulă și a plecat de bună voie din locuință.

Deși a recunoscut evaziv luarea cantității de droguri de la inculpatul F., inculpatul I.N. a evitat să recunoască orice act de presiune exercitată asupra acestuia, motiv pentru care, în fata primei instanțe a evitat să facă referire la pastilele date inculpatului F. pentru eliminarea restului de capsule.

S-a apreciat de prima instanța ca aceste susțineri sunt infirmate și de rezultatele percheziției domiciliare, când au fost relevate 27 de capsule și o cantitate de cocaină pudră, ceea ce se coroborează cu declarațiile inițiale ale inculpatului F., care a relatat că a mai eliminat 8 cașete în apartamentul inculpatului I. și a remis bărbaților din mașină încă 6. Diferențele dintre numerele menționate de inculpatul F. și numărul capsulelor găsite în apartament rezultă din faptul că o parte din capsulele eliminate au fost luate de altă persoană din grupul celor care l-au sechestrat, iar un alt număr de capsule a fost desfăcut, de unde și cantitatea de substanță găsită separat.

S-a reținut de către instanța de fond ca, chiar acceptând varianta inc. I. în sensul că inc. F. s-a deplasat la domiciliul său de buna voie, luarea drogurilor din posesia acestuia cu intenția comercializării este o faptă ce atrage în mod egal răspunderea penală în condițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea specială.

Inculpatul B. a negat în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești, orice implicare în sechestrarea inculpatului F. sau luarea cantității de droguri din posesia acestuia, susținând că s-a întâlnit cu inculpatul I. doar în data de 17 martie 2012, la

Auchan

.

În cursul cercetării judecătorești, versiunea acestuia a fost susținută atât de inculpatul I., cât și de inculpatul F.

În fata instanței de fond, în contradicție cu declarațiile date anterior, atât inculpatul I. cât și inculpatul F.B. susțin o variantă identică, care exclude orice implicare a inculpatului B., dar și orice implicare volitivă a inculpatului I.N.

S-a apreciat de către instanța de fond ca, cei doi inculpați susțin o versiune neplauzibilă și în contradicție cu probele administrate, relatând că inculpatul F. i-ar fi cerut lui I.N. ajutorul pentru a rezolva o problemă cu niște cetățeni nigerieni, s-ar fi dus în locuința acestuia, unde a expulzat 20 de capsule, pe care le-ar fi ascuns fără cunoștința inculpatului I. Silviu într-un hanorac, iar ulterior, când acesta a găsit cu surprindere drogurile în apartament, inculpatul F. a promis că se va întoarce după ele, ceea ce nu a mai putu face întrucât a fost imobilizat de organele de poliție, care, l-au forțat să declare că inc. I. l-ar fi sechestrat, pentru a-l învinovăți pe acesta pe nedrept.

S-a apreciat ca, caracterul fantezist al versiunii prezentate și contradicțiile dintre aceste din urmă declarații și cele date de cei doi inculpați în cursul urmăririi penale relevă lipsa de sinceritate și de veridicitate a ultimelor versiuni susținute în fața instanței.

Relevante sunt și justificările date de inculpatul I.N., succesiv, pentru a motiva diverse aspecte incriminatorii, precum cantitatea de droguri sub formă de pudră găsită în apartament - inculpatul susținând că din curiozitate a deschis o capsulă și a gustat substanța constatând că este cocaină - substanță pe care însă a ambalat-o într-o pungă - sau precum prezența copiei buletinului inculpatului F. în sertarul biroului - inc. I. pretinzând că a fost lăsată de inc. F. personal pe masă, însă a ajuns în sertarul comodei, plasată aici cu intenție infracțională de organele de poliție.

Prima instanța a apreciat ca, implicarea inculpatului B. în această faptă, sub forma reținută în rechizitoriu, rezultă din declarațiile inculpatului F.B. și ale inculpatului I.N. din cursul urmăririi penale.

Apărarea inculpaților B.C. și I.N. constând în aceea că cei doi jandarmi nu i-au somat înainte de a-i imobiliza și nu și-au declinat calitatea, ceea ce i-a făcut să considere că sunt atacați de persoane necunoscute cu intenții ilicite a fost înlăturată de prima instanță apreciindu-se ca aceasta este infirmata de declarațiile coroborate ale părții vătămate B. și martorului B.M., care au relatat în detaliu modul în care a fost emisă somația verbală și s-a declinat calitatea.

S-a reținut ca, cu excepția situației în care cei doi lucrători ai jandarmeriei ar fi urmărit expres să suprime viața celor doi inculpați (teză inacceptabilă din punct de vedere logic), emiterea somației verbale și declinarea calității constituie acte realizare cu caracter de automatisme de membrii forțelor de ordine, iar lumina suficientă de pe palier - luminat cu neon și becuri cu senzori de mișcare permiteau inculpaților să vadă echipamentul specific încă din primele momente ale conflictului.

În ceea ce privește reacția părții vătămate B.C. de a trage două focuri de armă în piciorul inc. B., Tribunalul a reținut că această reacție a fost fireasca în condițiile în care partea vătămată a văzut că inc. B. a tras în direcția sa două focuri de armă fiind în mod obiectiv imposibil ca numai în raport de zgomotul cauzat de executarea unui foc de armă partea vătămată să își dea seama dacă arma respectivă este una letală sau nu, evident singura reprezentare logică avută de o persoană instruită în această ipoteză fiind de a lua în calcul posibilitatea ce poate avea consecințe asupra vieții sale dar și a colegului aflat în subordine, anume aceea că arma folosită are caracter letal.

Inculpatul B. a susținut că a tras cele două focuri de armă în sus, aspect nereal, infirmat de declarațiile coroborate ale părții vătămate și martorului B.

S-a mai reținut ca, apărările inculpatului I. cu privire la apartenența armei ce a fost găsită asupra sa, în sensul că îi aparține unui prieten (împreună cu briceagul) și a purtat cu sine borseta ce conținea arma și cuțitul numai pentru că trebuia să o returneze amicului său în viitor, sunt nesusținute.

În ceea ce privește folosirea de către acest inculpat a cuțitului (despre care susține că ar fi căzut din borsetă când a fost imobilizat) aceste element de fapt rezultă din declarațiile părții vătămate și ale martorului, ambii remarcând momentul în care a atacat pe partea vătămată cu acest obiect.

Tribunalul a reținut că fapta săvârșită de inculpatul M.N.D. care

în perioada noiembrie 2011-martie 2012, în baza unei înțelegeri cu cetățeni nigerieni, rezidenți în Palma de Mallorca, a organizat mai multe transporturi de droguri de mare risc-cocaină, pe ruta Palma de Mallorca - America de Sud (Brazilia, Bolivia ), iar la data de 13 martie 2012 a organizat plecarea în aceleași condiții a inculpatului F.B., zis B. în Amsterdam, Olanda, de unde acesta a transportat 390 grame cocaină în România întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de organizare a traficului internațional de droguri de mare risc, prev. de art. 10 rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Cererea formulată de acest inculpat prin apărător în sensul înlăturării din încadrarea juridică a dispozițiilor art. 10 și art. 3 din Legea nr. 143/2000 a fost apreciata drept neîntemeiată și respinsă ca atare, probele administrate dovedind că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei de organizare a traficului internațional de droguri.

S-a mai reținut că, fapta aceluiași inculpat de a deține fără drept, în vederea traficului, în data de 17 martie 2012, cantitatea de 69,05 grame cocaină, primită de la inculpatul F.B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere, în condițiile art. 72 C. pen., natura infracțiunilor săvârșite, pericolul generic relevat de limitele speciale de pedeapsă și de amploarea actuală a fenomenului infracțional, și pericolul social concret, relevat de perioada mare de timp în care inculpatul s-a ocupat de racolarea cărăușilor, și periculozitatea sporită a activității la care participa. Traficul de droguri susținut de inculpat în aceste condiții s-a conturat ca o activitate extrem de întinsă, prin dimensiunea transfrontalieră, cantitățile mari de droguri transportate, natura drogului - cocaină, presupunând și un beneficiu ridicat pentru cei ce o comercializează.

S-a avut în vedere și poziția procesuală oscilantă a acestui inculpat, și faptul că nu a avut o atitudine de colaborare cu organele de urmărire penală, deși, în mod evident, deținea date ce ar putea facilita destructurarea unei rețele mult mai largi.

S-a apreciat ca, lipsa antecedentelor penale este un aspect conjunctural, ce în condițiile date nu poate căpăta relevanța unei circumstanțe atenuante.

Tribunalul a reținut ca, fapta inculpatului F.B., care în data de 16 martie 2012 a introdus fără drept din Olanda în România, cu o cursă aeriană, droguri de mare risc, și anume cantitatea de cca. 390 grame cocaină, destinată vânzării către alte persoane, prin intermediul inculpatului M.N.D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a mai apreciat ca, fapta inculpatului de a deține fără drept pe teritoriul României respectiva cantitate de cocaină, în vederea vânzării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen. natura infracțiunilor comise și gravitatea lor concretă, prin amploarea activității susținute prin activitatea de cărăușie de către inculpat - trafic internațional cu cocaină, împrejurarea că s-a implicat în această activitate din proprie inițiativă și a perseverat, văzând-o ca o sursă viabilă de venituri, și poziția sa procesuală oscilantă.

S-a apreciat ca, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui în aceste condiții o circumstanță atenuantă, și nici alte date personale ale inculpatului, care a avut un comportament adecvat dar nu extraordinar înainte de comiterea faptelor și nici nu a adus beneficii comunității, nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Tribunalul a reținut că, fapta inculpatului I.N.S., care în seara zilei de 17 martie 2012, în jurul orei 21:20, în timp ce se afla în holul situat la parterul blocului, scara H, sect.3, București, împreună cu inculpatul B.C., a exercitat acte de violență fizică împotriva părții vătămate lt. B.A.C. din cadrul B.S.I.J. „V.Ț.”, aflat în misiune ordonată, în executarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

Gravitatea leziunilor ce au atras această încadrare juridică a rezultat din planșele foto aferente procesului verbal de constatare din 17 martie 2012 (fila 36 vol. 2) din care rezultă că partea vătămată a suferit o intervenție medicală în regiunea nazală ca urmare a loviturii aplicate de inculpatul I.N.

S-a apreciat ca, referirea din dispozitivul rechizitoriu la alin. (5)

1

al acestui text este evident rezultatul unei erori materiale.

S-a reținut că, fapta aceluiași inculpat de a deține și purta fără drept o armă neletală (pistol cu bilă de cauciuc), cât și muniția aferentă, fără a fi autorizat în acest sens de către organele poliției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004.

S-a reținut că, fapta inculpatului de a fi purtat fără drept în locuri și împrejurări în care se putea pune în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor, o armă albă - cuțit cu lama de aproximativ 12 cm., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

S-a mai reținut că, fapta aceluiași inculpat de a deține fără drept în apartamentul în care locuia, cantitatea de aproximativ 280 grame cocaină, destinată traficului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere, mai întâi în privința infracțiunii de trafic de droguri, maniera concretă în care a fost comisă această faptă, ce denotă îndrăzneală și siguranță de sine prin conceperea unei acțiuni spectaculoase destinată obținerii unei cantități mari de droguri pentru vânzare, poziția procesuală nesinceră a inculpatului, dar și împrejurarea că obiectele găsite asupra sa, armă și cuțit, armă pe care nu o deține legal, indică implicarea inculpatului, potențial, și în alte activități caracterizate prin agresivitate. În aceste condiții, activitatea inculpatului se profilează a fi chiar mai gravă decât cea de cărăușie a inculpatului F., prin caracterul organizat, folosirea armelor și amenințărilor, sechestrarea inculpatului F.

În ceea ce privește celelalte infracțiuni, s-a reținut gravitatea sporită a infracțiunii de ultraj, caracterizată prin folosirea armei albe împotriva agentului de stat, ceea ce reflectă o gravitate sporită a comportamentului și optica manifestă de desconsiderare a rolului organelor de ordine în societate.

Instanța de fond a apreciat ca, faptele inculpatului B.C., constând în aceea că în data de 17 martie 2012, în jurul orei 21:20, a executat două focuri de armă spre partea vătămată lt. B.C., lucrător al Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei, aflat în misiune ordonată pe linia traficului de droguri, și care aveau în consemn oprirea, legitimarea și imobilizarea sa și a inculpatului I.N.S., cu un revolver, cu bile de cauciuc (armă neletală pe care o deținea legal), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

S-a reținut că, fapta inculpatului care în aceste împrejurări a folosit fără drept o armă deținută legal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de armă neletală fără drept, prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004.

S-a reținut că, fapta inculpatului care în aceleași împrejurări, a purtat fără drept un briceag cu lungimea lamei de 14 cm, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

S-a mai reținut că, fapta inculpatului B.C., de a deține fără drept, împreună cu inculpatul I.N.S., cantitatea de aproximativ 280 grame cocaină, în apartamentul primului, destinată traficului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere în privința infracțiunii de trafic de droguri, maniera spectaculoasă în care inculpatul B. împreună cu inculpatul I. au stabilit și executat rezoluția infracțională, ce denotă periculozitate sporită prin riscurile asumate în scopul obținerii unei cantități importante de cocaină, susceptibilă în urma comercializării să le aducă profituri importante.

S-a apreciat ca, lipsa antecedentelor penale nu are decât o relevanță minoră comparativ cu gravitatea infracțiunii iar poziția procesuală nesinceră a inculpatului relevă că cel puțin până în acest moment nu a perceput relevanța și posibilele efecte ale faptei sale, atât asupra situației sale juridice cât și asupra.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și avocat L.F., apărător ales al inculpaților B.C. și I.N.S.

In motivarea apelului formulat, avocat L.F. a învederat faptul că, instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererea sa de scutire de a plăti amenda aplicata prin încheierea din data de 17 octombrie 2012, deși la acea data a asigurat asistenta juridică numitului H.T.A., în fața Tribunalului Vâlcea, așa cum reiese din sentința depusa la dosarul cauzei, cu ocazia dezbaterii cererii de scutire/reexaminate, motiv pentru care nu se poate retine în sarcina sa nici intenția și nici reaua-voința raportat la amânarea judecații.

In motivarea apelului formulat de inculpatul M.N.D. s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond nu a făcut aplicarea, în privința inculpatului, a disp. art 320

1

C. pen. pen., având în vedere faptul că, la termenul de judecată din data de 25 iulie 2013, la prima instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în sarcina sa, și-a însușit probatoriul administrat în faza urmăririi penale și nu a solicitat administrarea altor probe în afara de înscrisuri în circumstanțiere.

S-a mai arătat faptul că, instanța de fond a realizat o greșita individualizare a pedepsei, fără a avea în vedere prevederile art. 72 C. pen. și fără a reține art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

In acest sens s-a arătat faptul că prima instanță nu a avut în vedere dezvoltarea psiho-fizică a inculpatului, pregătirea profesionala, condițiile de viață, atitudinea în societate, în familie, la locul de munca, atitudinea cooperanta și recunoaștere a faptelor.

In motivarea apelului formulat de inculpatul F.B. s-a arătat faptul că, în mod nelegal, instanța de fond a refuzat să facă, în favoarea inculpatului, aplicarea disp. art 320

1

C. pen. pen. deși acesta, la termenul de judecată din data de 25 iulie 2012, în fata Tribunalului București a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, solicitând judecarea după procedura simplificata.

S-a mai învederat faptul ca instanța de fond nu a avut în vedere nici înscrisurile în circumstanțiere existente la dosarul cauzei, nefăcând aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și neținând astfel seama de atitudinea sincera a inculpatului și de faptul ca acesta se afla la primul contact cu legea penală.

In motivarea apelului formulat de inculpatul I.N.S. s-a învederat faptul că pedeapsa aplicata de instanța de fond este prea aspră, impunându-se redozarea acesteia prin reținerea disp. art. 74 lit. b) C. pen.

S-a arătat faptul ca inculpatul este la primul contact cu legea penală, a avut înainte de a fi arestat în prezenta cauză o conduita bună, având diverse locuri de munca, lucru ce dovedește faptul că, are formată o atitudine corectă față de muncă și implicit față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

In motivarea apelului formulat de inculpatul B.C. s-a solicitat

desființarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (5) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 135 din Legea nr. 295/2004, precum și pentru săvârșirea infracțiunii sancționate și prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a arătat ca nu