ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2043/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2043/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 959 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul
București, secția a II-a penală, în baza art.
2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și art. 37 lit. b) C. pen., raportat la art. 74 lit. c) C. pen., art. 76
lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata
G.M.,
fiica lui I. și A., la
o
pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.
5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit.
b) C. pen. raportat la art. 74 lit. c) C. pen. - art. 76
lit. a) C. pen. a fost condamnată aceeași
inculpată la pedeapsa de 1 an și 6
luni închisoare.
În baza art.
4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
, art. 74 lit. c) C. pen. a fost condamnată
aceeași inculpată la o
pedeapsă de 1 an închisoare.
Î
n baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b)
C. pen. s-a dispus
ca inculpata să
execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei iar în
baza art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, starea
de arest a inculpatei.
În baza art.
65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a b) C. pen. pe o perioadă de
5 ani după executarea pedepsi.
Î
n baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
s-a dispus confiscarea cantității de
0,26
gr. substanță care conține heroină aflată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform
dovezii
.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea
de la
inculpată a sumei de 200
lei, proveniți din vânzarea către colaboratorul V.I. a câte 2 doze heroină la
18 mai 2009 și la 19 mai 2009 și a sumei de 110 lei, sumă consemnată la CEC
potrivit recipisei de consemnare și a chitanței din 09 iunie 2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data
de 18 mai 2009, în jurul orelor 14,00 la sediul Biroului Antidrog sector 1,
investigatorii
sub acoperire cu nume de cod S.M. și G.B. s-au întâlnit cu colaboratorul
cu nume de cod V.I. în vederea efectuării unei comparări
supravegheate și filmată de heroină de la inculpata G.M.
După ce
colaboratoul a fost percheziționat
pentru a nu avea asupra sa substanțe interzise, i
s-a înmânat suma de
100 lei compusă din mai multe bancnote pentru a cumpăra
două doze. S-au deplasat apoi în zona H.T. unde investigatorii sub
acoperire
au rămas în supraveghere,
iar colaboratorul a mers la domiciliul inculpatei pe
str. H., sector 2, a intrat în casă unde a găsit-o
pe inculpată de la care, cu
banii primiți a cumpărat o doză de heroină.
Inculpata l-a pus pe colaborator să meargă în baie și să-și prepare singur doza
și să și-o injecteze. Acesta a mers în baie unde a găsit seringi, o fiolă spartă
și sare de lămâie și sub supravegherea
inculpatei
și-a injectat doza cumpărată de la aceasta. După ce s-a întors din baie,
inculpata i-a dat și ce-a de a doua doză cumpărată după care a părăsit
domiciliul
inculpatei și s-a deplasat la locul de întâlnire cu
investigatorii sub acoperire. Colaboratoul le-a dat acestora una din cele două
doze cumpărate de la inculpata
G.M.,
respectiv o doză tip bilă conținând substanța pulverulentă de culoare bej, pe
care au sigilat-o cu sigiliul în vederea expertizării.
Raportul de constatare tehnico-științifică a concluzionat că proba cu
masa de
0,13 grame conține
heroină.
La data de 19 mai 2009, colaboratorul V.I. s-a întâlnit cu
investigatorii sub acoperire S.M. și G.B. în vederea efectuării unei cumpărări
supravegheată și filmată de heroină de la inculpata G.M.
S-a procedat ca în precedent, respectiv, colaboratorul a fost
percheziționat
pentru a nu
deține substanțe interzise, a primit suma de 100 lei compusă din mai multe
bancnote pentru a cumpăra de la inculpată două doze de heroină și s-au
deplasat împreună la locuința inculpatei. în timp
ce investigatorii au rămas în
supraveghere,
colaboratorul a intrat în locuința inculpatei, i-a spus acestuia că vrea
să cumpere două doze de heroină, inculpata a
numărat banii, după care a ieșit din casă, revenind la scurt tip cu o doză de
heroină pe care o avea în gură, a aruncat-o
pe pat și i-a spus colaboratorului să meargă în baie, și să și-o prepare
singur.
După
ce colaboratorul și-a injectat doza de heroină în baie, inculpata i-a dat
acestuia și ce-a de a doua doză, după care a
plecat. S-a întâlnit apoi cu
investigatorii
sub acoperire cărora le-a înmânat doza de heroină tip bilă, aceștia au sigilat
doza în vederea expertizării, iar raportul de constatare tehnico-științifică a
concluzionat
că ceasta conținea 0,11 gr. heroină.
La data de 25 mai
2009, cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul
inculpatei G.M. s-au găsit într-o gaură din tencuiala casei, două doze
cu
heroină, destinate comercializării
și consumului propriu iar în baia locuinței au fost
găsite
10 seringi hipodermice folosite, o fiolă spartă, 2 capacele de seringă și o
folie de plastic de pachet de țigări, fiola spartă prezentând urme de heroină,
instrumente de preparare și injectare a
drogurilor folosite de persoanele cărora le comercializa heroina și le punea la
dispoziție locuința în vederea consumului ilicit
de droguri.
S-a reținut că inculpata nu are ocupație, iar anterior a mai fost
condamnată la
o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic
de droguri de mare risc, prin sentința penală nr. 1978/2001 a Judecătoriei
sectorului 3 București,
definitivă. A fost arestată la data de 16 februarie 2001
și liberată la 22 februarie
2005,
având de executat un rest de pedeapsă de 723 zile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă
Tribunalul
București și
inculpata G.M.
Ministerul
Public a criticat hotărârea atacată cu privire la greșita individualizare a
pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante cât și sub aspectul nelegalității
aplicării pedepsei complementare.
Inculpata
a solicitat redozarea pedepsei, având în vedere cantitatea mică de
droguri comercializate, faptul că are în
întreținere un copil și are grave probleme de sănătate.
Prin Decizia penală
nr. 33/ A din 8 februarie 2010 pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de
familie, s-au admis
apelurile
declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpata
G.M. împotriva sentinței penale nr. 959 din 17
noiembrie 2009, pronunțată
de Tribunalul București, secția a II-a penală.
S-a desființat în parte hotărârea apelată și rejudecând:
1.
În
baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.
(1) din
C.
pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata G.M.
la o pedeapsă de 10 ani
închisoare pentru trafic de droguri de mare risc.
S-a
aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea
pedepsei.
S-a
făcut aplicarea art. 71 C. pen. interzicându-i inculpatei pe durata
executării pedepsei principale, ca pedeapsă
accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
2.
În
baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C.
pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost
condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru punerea
la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri.
S-a
făcut aplicarea art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 an după
executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatei, pe durata
executării pedepsei, drepturile prev. de art.
64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea
art. 37 lit. b) C. pen.
a
condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare
pentru deținerea iară drept de droguri de mare
risc pentru consum propriu.
S-a
făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatei, pe durata
executării pedepsei principale, ca pedeapsă
accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform art.
33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit aceste
pedepse, urmând ca inculpata să execute în final
pedeapsa cea mai grea de 10 ani
închisoare.
S-a
făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatei pe durata
executării pedepsei principale, ca pedeapsă
accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform
art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.
pen.
pe o
durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a
dispus restituirea către inculpată a sumei de 110 lei depusă la C.E.C. Bank
conform recipisei de consemnare din 9 iunie 2009.
S-au
menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a
menținut starea de arest a inculpatei și s-a dedus prevenția de la 21 mai
2009 la zi.
Pentru
a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prima instanță
a stabilit corect situația de fapt, constând
în esență în aceea că la datele de 18 mai
2009
și 19 mai 2009, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, inculpata G.
M.
a vândut colaboratorului cu nume de cod V.I. câte 2 doze heroină
contra sumei de 100 lei, după încheierea fiecărei
tranzacții, punându-i acestuia la
dispoziție
locuința sa în vederea consumului de droguri. Totodată, efectuându-se la
data
de 21 mai 2009 o percheziție la domiciliul inculpatei, au fost găsite într-o
gaură din tencuiala peretelui exterior al casei, 3 doze heroină destinate
comercializării și consumului propriu, iar în baie au fost găsite 10 seringi
hipodermice folosite, o fiolă spartă, două capacele de seringă și o folie de
plastic de pachet de țigări, fiola spartă prezentând urme de heroină, toate
acestea servind
la prepararea și injectarea
drogurilor vândute de inculpată altor persoane.
Situația
de fapt a fost stabilită pe baza declarațiilor martorilor cu identitate
protejată G.B., S.M., V.I., procesul verbal
întocmit cu ocazia efectuării percheziției domicilare la locuința inculpatei,
declarațiile martorului asistent la percheziție Ț.C.A., procesele verbale de
redare a convorbirilor purtate de colaboratorul cu nume de cod V.I. cu
inculpata, rapoartele de constatare tehnico științifică, copia fișei
medicale a inculpatei, care confirmă consumul de droguri.
În raport de
situația de fapt reținută, instanța de apel a constatat că
încadrarea juridică este corectă în sensul că
faptele inculpatei întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în
formă continuată
prevăzută de art. 2
alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
, ale unei infracțiuni de punere la dispoziție a
locuinței în vederea
consumului ilicit de droguri în formă continuată
prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și ale unei infracțiuni de
deținere de
droguri în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1), (2) din Legea
nr.
143/2000.
Având
în vedere că anterior, inculpata a mai fost condamnată la o pedeapsă de 6 ani
închisoare prin sentința penală nr. 1978/2001 a Judecătoriei sectorului 3
București, s-a reținut
starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
Î
n ce privește pedeapsa aplicată inculpatei,
instanța de apel a constatat că
aceasta nu este proporțională cu
criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
S-a
arătat că instanța de fond nu a avut în vedere gradul de pericol social
concret al faptelor săvârșite și nici de
împrejurarea că inculpata a mai fost condamnată pentru același gen de fapte,
așa încât a apreciat că apelul parchetului este întemeiat cu privire la greșita
individualizare a pedepsei.
S-a mai
reținut că prima instanță a dispus în mod greșit aplicarea unei
pedepse complementare direct la final, după
stabilirea pedepsei principale rezultate
ca urmare a contopirii, conform
art. 33, 34 C. pen., acest procedeu contravenind dispozițiilor art. 65 și art.
35 C. pen.
În ce
privește apelul declarat de inculpată, instanța de apel a reținut că
instanța de fond în mod greșit a dispus
confiscarea de la inculpată a sumei de 110
lei găsită în casă cu ocazia
percheziției domiciliare, deși din probele dosarului rezultă că sumele obținute
din vânzarea drogurilor au fost cele din zilele de 18 și respectiv 19 mai 2009,
câte 100 lei.
Împotriva
hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpata, criticând-o
cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o
consideră exagerată față de circumstanțele
sale personale și față de
faptul că a formulat un denunț la D.I.I.C.O.T., materializat
prin cercetarea în stare de arest a două
persoane, pentru infracțiunea de trafic de
droguri de mare risc. în dovedirea celor susținute, a depus la Dosar adresa
D.I.I.C.O.T.
nr. 604/D/P/2010.
A solicitat admiterea
recursului, casarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei inculpatei.
Examinând
actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată, Înalta
Curte constată că recursul declarat de
inculpată este fondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția
martorilor, persoana care în timpul urmăririi
penale ori al judecății denunță sau
facilitează
identificarea și tragerea la răspunderea penală a altor persoane care au
săvârșit
astfel de infracțiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor
pedepsei prevăzută de lege.
În cauza de față, inculpata a fost condamnată de instanța de apel la
pedeapsa
principală de 10, ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri
de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. și art. 37
lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani
închisoare
pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C.
pen. și la pedeapsa de 2 ani
închisoare
pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000
cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În temeiul
art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa
cea mai grea de 10 ani închisoare.
Atât situația de fapt
cât și încadrarea juridică dată faptelor au fost corect stabilite de instanța
de apel, iar la aplicarea pedepselor au fost avute în vedere
pericolul social deosebit al infracțiunilor
comise și starea de recidivă a inculpatei
care a mai fost condamnată
pentru același gen de fapte, dar și cantitatea mică de droguri comercializată
și împrejurarea că inculpata are în întreținere un copil minor.
Din
adresa din 19 aprilie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. -
Biroul Teritorial București, depusă
la
dosarul cauzei, rezultă că la data de 10 martie 2010, inculpata G.M. a formulat
un denunț față de mai multe persoane printre care și M., în urma căruia au fost
identificați inculpata V.D. zisă M. și inculpatul
P.I., cercetați în
stare de arest preventiv pentru infracțiunea de trafic de
droguri de mare risc, urmând întocmirea
rechizitoriului și trimiterea acestora în
judecată.
Fată de adresa menționată, Înalta Curte constată că denunțul a fost
formulat de inculpată în timpul judecății cauzei, după judecarea apelului,
recursul declarat
fiind întemeiat sub aspectul individualizării pedepselor principale,
reținându-se
existența cazului
de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.
În consecință,
admițând recursul, Înalta Curte va casa decizia atacată în limita acestui
motiv, urmând ca pedepsele principale aplicate inculpatei G.
M. să fie reduse prin reținerea dispozițiilor
art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Se
vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Se va deduce din
pedeapsa aplicată inculpatei, reținerea și arestarea preventivă.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până
la prezentarea
apărătorului ales se va plăti din fondul M.J.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de inculpata G.M. împotriva Deciziei
penale
nr. 33/ A din 8 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, s
ecția a II-a penală și pentru cauze cu minori și
de familie.
Casează
decizia atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor
principale și în consecință:
Descontopește
pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în pedepsele componente pe care le
reduce prin reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, după cum
urmează:
de la 10 ani închisoare la 7 ani
închisoare, pedeapsa principală
aplicată
pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;
de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsă
principală aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea
art. 41
alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;
de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare,
pedeapsă aplicată
pentru
infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Conform art. 33-35 C. pen. contopește pedepsele și aplică inculpatei
pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de
pedeapsă complementară. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei reținerea și arestarea
preventivă de
la 21 mai 2009 la
25 mai 2010.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 lei până la
prezentarea apărătorului
ales, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică azi 25 mai 2010.