ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1648/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 625 din 3 mai 2007 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații: - C.L. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen. În temeiul art. 359 alin. (1) teza finală C. proc.

pen., combinat cu art. 86 3 C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, odată la 2 luni la S.P. de pe lângă Tribunalul București, conform programului stabilit de această instituție; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării prevederilor art. 86 4 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în prezenta cauză de la 21 septembrie 2006 la 14 octombrie 2006. - D.V. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen. În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prevederilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 8000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În cursul lunii septembrie 2006, cu ajutorul inculpatului D.V., inculpata C.L. a pretins suma de 50.000 euro cetățeanului italian C.F.T., administratorul societății comerciale F.S.E. SRL, pretinzând că are influență asupra ministrului mediului și a comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu pentru a-i facilita sus-numitului obținerea autorizațiilor necesare funcționării incineratoarelor de deșeuri. Inculpata a primit efectiv, în scopul arătat mai sus, suma de 25.000 euro de la cumpărătorul de influență, la data de 20 septembrie 2006, când organele de urmărire penală au surprins în flagrant operațiunea desfășurată între părți.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, denunțurile și declarațiile martorei V.M. și declarațiile martorului C.F.T., declarațiile inculpaților C.L. și D.V. date în cursul urmăririi penale și parțial cele date în cursul cercetării judecătorești, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșele cu fotografii judiciare realizate cu acest prilej, declarațiile martorilor I.S. și B.S., audiați în cursul urmăririi penale, procesele-verbale și notele de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul D.V. și martora V.M., purtate în perioada 15 septembrie 2006 – 20 septembrie 2006, interceptate și înregistrate cu autorizarea instanței competente, procesele-verbale și notele de redare a convorbirilor ambientale dintre inculpații C.L.

și D.V. și martorii V.M. și C.F.T., ce au avut loc în datele de 19 septembrie 2006 și, respectiv, 20 septembrie 2006, interceptate și înregistrate pe bază de autorizație, listingurile convorbirilor telefonice efectuate de la posturile telefonice utilizate în perioada de referință de către inculpații C.L. și D.V., precum și de către martora denunțătoare V.M., adresa G.N.M. nr. 4694 din 25 septembrie 2006 și adresa Ministerului Mediului nr. 26376/IA/2006. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și inculpații C.L. și D.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Parchetul a susținut că individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut în mod greșit, atât cu privire la cuantumul, cât și cu privire la modalitatea de executare a acestora.

Totodată, s-a învederat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la suma de 25.000 euro ce a făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență. Printr-un prim motiv de apel, inculpata C.L. a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., susținând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Al doilea motiv de apel a vizat reducerea cuantumului pedepsei în condițiile aplicării prevederilor art. 73 – art. 74 C. pen., cât și a art. 81 sau 86 1 C. pen. Inculpatul D.V. a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 332 din 16 octombrie 2007, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și a dispus restituirea către această instituție a sumei de 25.000 euro. Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute. Apelurile declarate de inculpați au fost respinse, ca nefondate, iar aceștia obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de control judiciar a constatat că în mod corect și fundamentat prima instanță a constatat vinovăția inculpaților și a dispus condamnarea lor pentru faptele reținute lor în sarcină. Totodată, a apreciat că individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați s-a făcut cu respectarea cerințelor art. 52 și 72 C. pen.

Instanța de apel a găsit întemeiată critica procurorului cu privire la omisiunea pronunțării cu privire la suma de bani ce a făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență și, în conformitate cu dispozițiile art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 s-a pronunțat în sensul restituirii celor 25.000 euro D.N.A. Prin recursul declarat împotriva acestei decizii penale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. a criticat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților C.L. și D.V. în raport de gravitatea faptelor săvârșite, conduita procesuală a inculpaților, necesitatea unei riposte ferme și eficiente prin aplicarea sancțiunii penale. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Inculpatul D.V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. b) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în condițiile menținerii suspendării condiționate a acesteia. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18, 14 C. proc. pen. Inculpata C.L. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) sau 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a executării acesteia, potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18 14 C. proc. pen. Examinând recursurile declarate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, dispunând în mod legal și întemeiat condamnarea acestora pentru faptele deduse judecății. Interpretarea și analizarea dovezilor existente la dosarul cauzei s-a făcut în mod judicios, probele fiind evaluate în coroborarea lor logică și firească, iar soluția dispusă corespunde materialului probator și adevărului astfel stabilit în cauză. Inculpatul D.V. a prezentat-o pe inculpata C.L.

ca fiind persoana în măsură să obțină autorizațiile de mediu necesare martorului C.F.T., datorită relației de prietenie pe care le-ar avea cu înalți funcționari publici din minister și Garda de Mediu, ale căror nume și funcții au fost precizate fără echivoc. Totodată, inculpatul a asigurat persoanele interesate că demersurile în vederea obținerii autorizațiilor s-au și făcut, insistând pentru înmânarea sumei de bani stabilite ca necesară eliberării documentelor. La rândul său, inculpata C.L. a cerut suma de 50.000 euro, din care a primit 25.000 euro ca fiind „Fainul” ce trebuie plătit pentru obținerea autorizațiilor. Inculpata a dat asigurări că astfel nu vor exista dificultăți în eliberarea documentelor și a oferit amănunte asupra modului în care abordează înalții funcționari publici de care ar fi depins operațiunea, lăsând impresia unor relații apropiate cu aceștia.

Convorbirile inculpaților pentru pregătirea întâlnirii în timpul căreia s-au remis banii, ca și cele purtate în timpul înmânării-primirii sumei de 25.000 euro, când inculpata a dat din nou asigurări asupra demersurilor pe care le-ar fi făcut, în sensul angajamentului asumat și a intervențiilor sale pe lângă înalții funcționari publici au fost interceptate de organele de urmărire penală și, în coroborare cu declarațiile martorilor C.F.T. și V.M. fac dovada deplină a comiterii infracțiunii de trafic de influență de către aceasta, fapta săvârșită cu ajutorul nemijlocit, constant și substanțial al inculpatului D.V. Asupra inculpatei s-a găsit suma de bani primită, bancnotele fiind inscripționate cu substanță fluorescentă și având seriile numerotate de către organele de urmărire penală.

Pe palmele inculpatei, ca și pe agenda în care aceasta a pus plicul cu bani au fost relevate urme de praf fluorescent folosit la marcarea bancnotelor. În consecință, Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpaților, săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților fiind pe deplin dovedită, iar acestea întrunind elementele constitutive potrivit încadrărilor juridice stabilite. Fapta de trafic de influență pentru care s-a pretins suma de 50.000 euro, primindu-se efectiv suma de 25.000 euro, folosindu-se numele și calitatea unor înalți funcționari publici nu poate fi apreciată ca fiind lipsită în mod vădit de importanță și neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Dimpotrivă, o astfel de faptă, prin modul de săvârșire și scopul urmărit, prezintă o periculozitate socială sporită care nu poate fi neglijată de către instanță, astfel că aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. proc. pen., în cauză nu este nici motivată, nici oportună. Cât privește modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte constată că instanța a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 72 C. pen. Criteriile generale de individualizare au fost puse în evidență în mod întemeiat în cazul fiecărui inculpat, ajungându-se la concluzia că aceștia au posibilități sporite de reintegrare socială și fără executarea pedepsei.

Curtea constată că scopul pedepsei poate fi atins în condițiile în care s-a dispus condamnarea inculpaților, nefiind necesară nici majorarea cuantumului, nici modificarea modului de executare. Pe cale de consecință, Curtea constată că nici cererea inculpatului D.V. de reducere a cuantumului pedepselor aplicate nu este fondată și urmează să o respingă ca atare. Pedepsele stabilite sunt necesare și suficiente realizării coerciției și prevenției generale și speciale, astfel că vor fi menținute. Așa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și de către inculpatul D.V. Cât privește recursul declarat de inculpata C.L., acesta se constată a fi tardiv și va fi respins ca atare.

Inculpata a fost prezentă la data de 2 octombrie 2007 la Curtea de Apel București, secția I penală, cu ocazia dezbaterii apelurilor. Potrivit dispozițiilor art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, iar el curge, astfel cum stabilesc dispozițiile art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțate. Cum pronunțarea în apel a avut loc, la data de 16 octombrie 2007, iar recursul a fost declarat de inculpată la data de 5 noiembrie 2007, rezultă că acesta este tardiv, iar în cauză nu există motive pentru aplicarea instituției repunerii în termen, potrivit dispozițiilor art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 364 C. proc.

pen. Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) și b C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 332/ A din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata C.L. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2008.