ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1648/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1648/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 625

din 3 mai 2007 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați

inculpații:

-

C.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2)

C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată

inculpatei pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 359 alin.

(1) teza finală C. proc. pen., combinat cu art. 86

3

C. pen., a fost

obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, odată la 2

luni la S.P. de pe lângă Tribunalul București, conform programului stabilit de

această instituție;

-

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

-

să comunice și

să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359

alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării

prevederilor art. 86

4

C. pen., referitoare la revocarea beneficiului

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a constatat că

inculpata a fost reținută și arestată preventiv în prezenta cauză de la 21

septembrie 2006 la 14 octombrie 2006.

- D.V. pentru

săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art.

26 raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2)

C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată

inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit

conform art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 alin.

(1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării

prevederilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării

condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 191 alin.

(2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 8000 lei,

reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În cursul lunii septembrie

2006, cu ajutorul inculpatului D.V., inculpata C.L. a pretins suma de 50.000

euro cetățeanului italian C.F.T., administratorul societății comerciale F.S.E.

SRL, pretinzând că are influență asupra ministrului mediului și a comisarului

general al Gărzii Naționale de Mediu pentru a-i facilita sus-numitului

obținerea autorizațiilor necesare funcționării incineratoarelor de deșeuri.

Inculpata a primit efectiv,

în scopul arătat mai sus, suma de 25.000 euro de la cumpărătorul de influență,

la data de 20 septembrie 2006, când organele de urmărire penală au surprins în

flagrant operațiunea desfășurată între părți.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat

în cauză, denunțurile și declarațiile martorei V.M. și declarațiile martorului

C.F.T., declarațiile inculpaților C.L. și D.V. date în cursul urmăririi penale

și parțial cele date în cursul cercetării judecătorești, procesul-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante și planșele cu fotografii judiciare

realizate cu acest prilej, declarațiile martorilor I.S. și B.S., audiați în

cursul urmăririi penale, procesele-verbale și notele de redare a convorbirilor

telefonice dintre inculpatul D.V. și martora V.M., purtate în perioada 15

septembrie 2006 – 20 septembrie 2006, interceptate și înregistrate cu

autorizarea instanței competente, procesele-verbale și notele de redare a

convorbirilor ambientale dintre inculpații C.L. și D.V. și martorii V.M. și C.F.T.,

ce au avut loc în datele de 19 septembrie 2006 și, respectiv, 20 septembrie 2006,

interceptate și înregistrate pe bază de autorizație, listingurile convorbirilor

telefonice efectuate de la posturile telefonice utilizate în perioada de

referință de către inculpații C.L. și D.V., precum și de către martora

denunțătoare V.M., adresa G.N.M. nr. 4694 din 25 septembrie 2006 și adresa

Ministerului Mediului nr. 26376/IA/2006.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

și inculpații C.L. și D.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a susținut că

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut în mod greșit, atât

cu privire la cuantumul, cât și cu privire la modalitatea de executare a

acestora.

Totodată, s-a învederat

faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la suma de 25.000 euro

ce a făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență.

Printr-un prim motiv de

apel, inculpata C.L. a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., susținând că

fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Al doilea motiv de apel a

vizat reducerea cuantumului pedepsei în condițiile aplicării prevederilor art. 73

– art. 74 C. pen., cât și a art. 81 sau 86

1

C. pen.

Inculpatul D.V. a solicitat

achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat

reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 332 din 16 octombrie 2007, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

și a dispus restituirea către această instituție a sumei de 25.000 euro.

Celelalte dispoziții ale

sentinței penale au fost menținute.

Apelurile declarate de

inculpați au fost respinse, ca nefondate, iar aceștia obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de control judiciar

a constatat că în mod corect și fundamentat prima instanță a constatat

vinovăția inculpaților și a dispus condamnarea lor pentru faptele reținute lor

în sarcină.

Totodată, a apreciat că

individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați s-a făcut cu

respectarea cerințelor art. 52 și 72 C. pen.

Instanța de apel a găsit

întemeiată critica procurorului cu privire la omisiunea pronunțării cu privire

la suma de bani ce a făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență și, în

conformitate cu dispozițiile art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 s-a

pronunțat în sensul restituirii celor 25.000 euro D.N.A.

Prin recursul declarat

împotriva acestei decizii penale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A. a criticat greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților C.L. și D.V. în raport de gravitatea faptelor săvârșite, conduita

procesuală a inculpaților, necesitatea unei riposte ferme și eficiente prin

aplicarea sancțiunii penale.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Inculpatul D.V. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. b) sau art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în condițiile menținerii suspendării

condiționate a acesteia.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18, 14 C. proc.

pen.

Inculpata C.L. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) sau 10 lit. b

1

)

C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a

executării acesteia, potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 14 C. proc.

pen.

Examinând recursurile

declarate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit

în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, dispunând în mod

legal și întemeiat condamnarea acestora pentru faptele deduse judecății.

Interpretarea și analizarea

dovezilor existente la dosarul cauzei s-a făcut în mod judicios, probele fiind

evaluate în coroborarea lor logică și firească, iar soluția dispusă corespunde

materialului probator și adevărului astfel stabilit în cauză.

Inculpatul D.V. a

prezentat-o pe inculpata C.L. ca fiind persoana în măsură să obțină

autorizațiile de mediu necesare martorului C.F.T., datorită relației de

prietenie pe care le-ar avea cu înalți funcționari publici din minister și

Garda de Mediu, ale căror nume și funcții au fost precizate fără echivoc.

Totodată, inculpatul a

asigurat persoanele interesate că demersurile în vederea obținerii

autorizațiilor s-au și făcut, insistând pentru înmânarea sumei de bani

stabilite ca necesară eliberării documentelor.

La rândul său, inculpata C.L.

a cerut suma de 50.000 euro, din care a primit 25.000 euro ca fiind „Fainul” ce

trebuie plătit pentru obținerea autorizațiilor.

Inculpata a dat asigurări că

astfel nu vor exista dificultăți în eliberarea documentelor și a oferit

amănunte asupra modului în care abordează înalții funcționari publici de care

ar fi depins operațiunea, lăsând impresia unor relații apropiate cu aceștia.

Convorbirile inculpaților

pentru pregătirea întâlnirii în timpul căreia s-au remis banii, ca și cele

purtate în timpul înmânării-primirii sumei de 25.000 euro, când inculpata a dat

din nou asigurări asupra demersurilor pe care le-ar fi făcut, în sensul

angajamentului asumat și a intervențiilor sale pe lângă înalții funcționari

publici au fost interceptate de organele de urmărire penală și, în coroborare

cu declarațiile martorilor C.F.T. și V.M. fac dovada deplină a comiterii infracțiunii

de trafic de influență de către aceasta, fapta săvârșită cu ajutorul

nemijlocit, constant și substanțial al inculpatului D.V.

Asupra inculpatei s-a găsit

suma de bani primită, bancnotele fiind inscripționate cu substanță fluorescentă

și având seriile numerotate de către organele de urmărire penală.

Pe palmele inculpatei, ca și

pe agenda în care aceasta a pus plicul cu bani au fost relevate urme de praf

fluorescent folosit la marcarea bancnotelor.

În consecință, Curtea

constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpaților, săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților fiind pe deplin dovedită, iar

acestea întrunind elementele constitutive potrivit încadrărilor juridice

stabilite.

Fapta de trafic de influență

pentru care s-a pretins suma de 50.000 euro, primindu-se efectiv suma de 25.000

euro, folosindu-se numele și calitatea unor înalți funcționari publici nu poate

fi apreciată ca fiind lipsită în mod vădit de importanță și neprezentând gradul

de pericol social al unei infracțiuni.

Dimpotrivă, o astfel de

faptă, prin modul de săvârșire și scopul urmărit, prezintă o periculozitate

socială sporită care nu poate fi neglijată de către instanță, astfel că

aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

C. proc. pen., în cauză nu este nici motivată, nici oportună.

Cât privește modul de

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte constată că

instanța a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 72 C. pen.

Criteriile generale de

individualizare au fost puse în evidență în mod întemeiat în cazul fiecărui

inculpat, ajungându-se la concluzia că aceștia au posibilități sporite de

reintegrare socială și fără executarea pedepsei.

Curtea constată că scopul

pedepsei poate fi atins în condițiile în care s-a dispus condamnarea

inculpaților, nefiind necesară nici majorarea cuantumului, nici modificarea

modului de executare.

Pe cale de consecință,

Curtea constată că nici cererea inculpatului D.V. de reducere a cuantumului

pedepselor aplicate nu este fondată și urmează să o respingă ca atare.

Pedepsele stabilite sunt

necesare și suficiente realizării coerciției și prevenției generale și

speciale, astfel că vor fi menținute.

Așa fiind, Înalta Curte va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și de către inculpatul D.V.

Cât privește recursul

declarat de inculpata C.L., acesta se constată a fi tardiv și va fi respins ca

atare.

Inculpata a fost prezentă la

data de 2 octombrie 2007 la Curtea de Apel București, secția I penală, cu

ocazia dezbaterii apelurilor.

Potrivit dispozițiilor art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, iar el curge,

astfel cum stabilesc dispozițiile art. 385

3

alin. (2) raportat la art.

363 alin. (3) C. proc. pen., de la pronunțare pentru partea care a fost

prezentă la dezbateri sau la pronunțate.

Cum pronunțarea în apel a

avut loc, la data de 16 octombrie 2007, iar recursul a fost declarat de

inculpată la data de 5 noiembrie 2007, rezultă că acesta este tardiv, iar în

cauză nu există motive pentru aplicarea instituției repunerii în termen,

potrivit dispozițiilor art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 364 C.

proc. pen.

Recurenții inculpați vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) și b C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. și inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 332/ A din

16 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de inculpata C.L. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2008.