ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 55/2014

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4 din 08 februarie 2013, Tribunalului Ilfov, secția penală, a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (asociat sau administrator al unei societăți comerciale), ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, ce se va calcula cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., a pus în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri și obligații de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

cu referire la art. 83 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Ilfov, și a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.B. SRL la plata sumei de 2.661.953 RON, la care adaugă accesorii fiscale (dobânzi, penalități, majorări de întârziere), calculate de la data faptei până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, în favoarea părții civile.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 163 C. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatei, în vederea recuperării prejudiciului, până la concurența debitului, măsură ceva fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părții civile. În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.B. SRL, la plata sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că SC C.B. SRL a fost înființată la data de 23 iunie 2006, având asociat unic și administrator, pe inculpata B.V.I., care în calitatea de asociat unic și administrator al SC C.B.

SRL, s-a sustras de la controlul financiar fiscal, prin declararea fictivă a sediului social. La data de 10 ianuarie 2012, inculpata B.V.I. s-a prezentat la chemarea organelor de poliție, ocazie cu care a declarat că nu deține nici un document contabil al SC C.B. SRL. S-a constatat că, în perioada 2006-2008, SC C.B. SRL a încasat prin conturile bancare deschise la R. Bank SA, I.S.P. Bank SA și U. Bank SA suma totală de 14.507.219 RON, de la un număr de 33 de clienți, respectiv: SC I.C. SRL, SC B.L.I. SRL, SC E. SA, SC E.D. SRL, SC E.M. SRL, SC K.P.C. SRL, SC R. SRL, SC O.S. SRL, SC M.N. SRL, SC L.R. SRL, SC I.P.I. SRL, SC P.T. SRL, SC L. SRL, SC C.A. SRL, SC U.C.D. SRL, SC A.S. SRL, SC B. SRL, SC E.U.D.

SRL, SC R.R. SRL, SC M.N. SRL, SC A.C. SRL, SC I.C.S.G. SRL, SC C.T. SRL, SC D.I. SRL, SC E.A.B. SRL, SC R.H.C. SRL, SC R.V. SA, I.R. Leasing IFN, SC L.M.I. SRL, SC M.A. SRL, SC I.G.F. SRL, SC I.G. SRL. Drept urmare, instanța a reținut că SC C.B. SRL a omis evidențierea în deconturile de TVA a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii taxabile efectuate în perioada 2006-2008, sustrăgându-se de la plata sumei de 264.871 RON, reprezentând TVA de plată aferent facturilor fiscale emise de SC C.B. SRL către SC E.M. SRL, SC I.G. SRL, SC I.G.F. SRL. Totodată, SC C.B.

SRL a omis evidențierea în declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat și declarațiile privind impozitul pe profit a veniturilor realizate în perioada 2006-2008, sustrăgându-se de la plata sumei de 2.397.082 RON, reprezentând impozit pe profit [554.586,4 RON - impozit pe profit aferent sumei de 3.466.165 RON (3.466.165 x 16%), reprezentând contravaloarea livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii, exclusiv TVA, facturate de SC C.B. SRL către SC E.M. SRL, SC R.V. SA, SC E. SA, SC I.C. SRL, SC I.G. SRL și SC I.G.F. SRL la care se adaugă 1.842.496 RON - impozit pe profit aferent sumei de 11.515.606 RON (11.515.606 x 16%), reprezentând venituri realizate din operațiunile comerciale desfășurate cu ceilalți 26 de clienți, în cazul cărora nu au putut fi identificate și ridicate facturile fiscale].

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că din probele administrate a rezultat vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunilor ce i s-au reținut în sarcină, fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, ceea ce impune obligația inculpatei de a repara prejudiciul cauzat părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov. În privința cuantumului prejudiciului, instanța a apreciat că prin activitatea infracțională inculpata a cauzat un prejudiciu în cuantum de 2.661.953 RON, aceasta solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel partea civilă A.N.A.F.

- D.G.F.P. Ilfov, care a solicitat obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei solicitate inițial de 13.843.875 RON, în loc de suma de 2.661.953 RON, dispusă prin sentința apelată. Prin decizia penală nr. 138/A din data de 27 mai 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov, împotriva sentințe penale nr. 4 din 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că instanța de fond în mod corect a obligat pe inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente și la accesoriile fiscale (dobânzi, penalități, majorări de întârziere) calculate în mod corect de la data faptei, până la data plății, respectiv la plata sumei de 2.661.953 RON.

Împotriva deciziei nr. 138/A din data de 27 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat recurs partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Ilfov, care a solicitat prin motivele scrise de recurs admiterea recursului în sensul obligării inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.B. SRL la plata sumei de 13.843.875 RON, precum și la plata dobânzilor, majorărilor și penalităților de întârziere, până la achitarea integrală a prejudiciului. Examinând recursul declarat în cauză de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Ilfov, Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate în scris și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3), C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 27 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc.

pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013. Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată. Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin invocarea art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii”, nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat, deoarece prejudiciul adus bugetului de stat a fost corect calculat, prin scăderea din suma solicitată a sumelor nedatorate, prejudiciul cauzat prin infracțiunile pentru care inculpata este cercetată. De asemenea, în mod corect inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2.661.953 RON, care a fost calculată în mod corect. Ca urmare, având în vedere considerentele anterior expuse, și împrejurarea că în cauză nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 Iit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Ilfov împotriva deciziei penale nr. 138/A din data de 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare privind soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Ilfov, împotriva deciziei penale nr. 138/A din data de 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată B.V.I., până Ia prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de recurenta parte civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Ilfov, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 09 ianuarie 2014.