ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 55/2014

Asupra recursului

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din 08

februarie 2013, Tribunalului Ilfov, secția penală, a aplicat inculpatei pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (asociat sau administrator

al unei societăți comerciale), ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71

C. pen., a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata unui

termen de încercare de 6 ani, ce se va calcula cu începere de la data rămânerii

definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., a pus în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri și

obligații de supraveghere:

a) să se prezinte

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, conform programului de

supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359

C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. cu referire la art. 83 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi

infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință

a măsurilor și obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 14

și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a fost admisă în

parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice,

prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Ilfov, și a fost obligată inculpata, în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC C.B. SRL la plata sumei de 2.661.953 RON, la care

adaugă accesorii fiscale (dobânzi, penalități, majorări de întârziere), calculate

de la data faptei până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, în

favoarea părții civile.

În baza art. 11

din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 163 C. pen. s-a dispus instituirea sechestrului

asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatei,

în vederea recuperării prejudiciului, până la concurența debitului, măsură ceva

fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părții civile.

În baza art. 191

alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC C.B. SRL, la plata sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut că SC C.B. SRL a fost înființată la data

de 23 iunie 2006, având asociat unic și administrator, pe inculpata B.V.I., care

în calitatea de asociat unic și administrator al SC C.B. SRL, s-a sustras de la

controlul financiar fiscal, prin declararea fictivă a sediului social.

La data de 10

ianuarie 2012, inculpata B.V.I. s-a prezentat la chemarea organelor de poliție,

ocazie cu care a declarat că nu deține nici un document contabil al SC C.B. SRL.

S-a constatat

că, în perioada 2006-2008, SC C.B. SRL a încasat prin conturile bancare deschise

la R. Bank SA, I.S.P. Bank SA și U. Bank SA suma totală de 14.507.219 RON, de la

un număr de 33 de clienți, respectiv: SC I.C. SRL, SC B.L.I. SRL, SC E. SA, SC

E.D. SRL, SC E.M. SRL, SC K.P.C. SRL, SC R. SRL, SC O.S. SRL, SC M.N. SRL, SC

L.R. SRL, SC I.P.I. SRL, SC P.T. SRL, SC L. SRL, SC C.A. SRL, SC U.C.D. SRL, SC

A.S. SRL, SC B. SRL, SC E.U.D. SRL, SC R.R. SRL, SC M.N. SRL, SC A.C. SRL, SC

I.C.S.G. SRL, SC C.T. SRL, SC D.I. SRL, SC E.A.B. SRL, SC R.H.C. SRL, SC R.V. SA,

I.R. Leasing IFN, SC L.M.I. SRL, SC M.A. SRL, SC I.G.F. SRL, SC I.G. SRL.

Drept urmare,

instanța a reținut că SC C.B. SRL a omis evidențierea în deconturile de TVA a livrărilor

de bunuri și a prestărilor de servicii taxabile efectuate în perioada 2006-2008,

sustrăgându-se de la plata sumei de 264.871 RON, reprezentând TVA de plată aferent

facturilor fiscale emise de SC C.B. SRL către SC E.M. SRL, SC I.G. SRL, SC

I.G.F. SRL.

Totodată, SC C.B.

SRL a omis evidențierea în declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul

de stat și declarațiile privind impozitul pe profit a veniturilor realizate în perioada

2006-2008, sustrăgându-se de la plata sumei de 2.397.082 RON, reprezentând impozit

pe profit [554.586,4 RON - impozit pe profit aferent sumei de 3.466.165 RON (3.466.165

x 16%), reprezentând contravaloarea livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii,

exclusiv TVA, facturate de SC C.B. SRL către SC E.M. SRL, SC R.V. SA, SC E. SA,

SC I.C. SRL, SC I.G. SRL și SC I.G.F. SRL la care se adaugă 1.842.496 RON - impozit

pe profit aferent sumei de 11.515.606 RON (11.515.606 x 16%), reprezentând venituri

realizate din operațiunile comerciale desfășurate cu ceilalți 26 de clienți, în

cazul cărora nu au putut fi identificate și ridicate facturile fiscale].

Sub aspectul laturii

civile, instanța a constatat că din probele administrate a rezultat vinovăția inculpatei

în săvârșirea infracțiunilor ce i s-au reținut în sarcină, fiind îndeplinite toate

condițiile răspunderii civile delictuale, ceea ce impune obligația inculpatei de

a repara prejudiciul cauzat părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

- D.G.F.P. Ilfov.

În privința cuantumului

prejudiciului, instanța a apreciat că prin activitatea infracțională inculpata a

cauzat un prejudiciu în cuantum de 2.661.953 RON, aceasta solicitând aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen. și ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate

la urmărirea penală.

Împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță a declarat apel partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov,

care a solicitat obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente

la plata sumei solicitate inițial de 13.843.875 RON, în loc de suma de 2.661.953

RON, dispusă prin sentința apelată.

Prin decizia penală

nr. 138/A din data de 27 mai 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor

Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov, împotriva sentințe penale nr. 4 din 08

februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că instanța de fond în mod corect a obligat pe

inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente și la accesoriile fiscale

(dobânzi, penalități, majorări de întârziere) calculate în mod corect de la data

faptei, până la data plății, respectiv la plata sumei de 2.661.953 RON.

Împotriva deciziei

nr. 138/A din data de 27 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală, a formulat recurs partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Ilfov, care a

solicitat prin motivele scrise de recurs admiterea recursului în sensul obligării

inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.B. SRL la plata sumei

de 13.843.875 RON, precum și la plata dobânzilor, majorărilor și penalităților de

întârziere, până la achitarea integrală a prejudiciului.

Examinând recursul

declarat în cauză de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Ilfov, Înalta Curte de

Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate în scris și din oficiu, potrivit

art. 385

9

alin. (3), C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat,

pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

la data de 27 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013)

a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute

în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul

normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare

la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare

a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,

ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția

clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge

controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale

ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, acesta

a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin

Legea nr. 2/2013.

Potrivit art.

385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse

casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare

a legii.

Încălcarea legii

materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv

neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale

care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată

sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Ținând cont de

regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte

de Casație și Justiție prin invocarea art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii

sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii”, nu are posibilitatea

de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat,

deoarece prejudiciul adus bugetului de stat a fost corect calculat, prin scăderea

din suma solicitată a sumelor nedatorate, prejudiciul cauzat prin infracțiunile

pentru care inculpata este cercetată.

De asemenea, în

mod corect inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente

la plata sumei de 2.661.953 RON, care a fost calculată în mod corect.

Ca urmare, având

în vedere considerentele anterior expuse, și împrejurarea că în cauză nu este incident

niciunul din cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte de

Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 Iit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă A.N.A.F.,

prin D.G.F.P. Ilfov împotriva deciziei penale nr. 138/A din data de 27 mai 2013

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, iar onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

privind soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Ilfov, împotriva

deciziei penale nr. 138/A din data de 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția I penală.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimata inculpată B.V.I., până Ia prezentarea apărătorului

ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuieli judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de recurenta parte civilă A.N.A.F.,

prin D.G.F.P. Ilfov, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 09 ianuarie 2014.