ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1556/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 183 din 07 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.I., aflat în Penitenciarul Ploiești, la pedeapsa de 5 ani închisoare și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. și respectiv la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

I. În baza art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe care o va contopi, în baza art. 36 C. pen., cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 187 din 1 august 2012, pronunțată de către Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 5185/90/2012, definitivă la data de 6 noiembrie 2012, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu executare în detenție, aplicându-se pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza disp. art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată în baza Sentinței penale nr. 187/2012, de la 5 iunie 2012 la zi, iar în temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. ia act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Totodată, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 187/2012 și emiterea unui nou mandat conform celor de mai sus.

II. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata D.C.A. la pedepsele de câte 3 ani și 6 luni închisoare și câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. și după contopirea acestora s-a dispus executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din 3 decembrie 2012.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani calculat conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, odată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Conform disp. art. 86

3

alin. (3) C. pen. inculpata a fost obligată să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. rap. la art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

III. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 86 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani calculat potrivit art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, odată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza disp. art. 86

3

alin. (3) C. pen. inculpatul a fost obligat să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.

Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În latură civilă, în baza art. 15, 346 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaților S.I., D.C.A. și C.C.A., în solidar, la plata sumelor de 2.300 euro către partea civilă C.M.A.,  și 1000 euro către partea civilă F.I., la curul BNR din data plății.

În baza art. 15, 346 C. proc. pen. s-au respins ca nefondate cererile de constituire de parte civilă formulate de către M.D.A., A.Ș.A., N.N., C.M., P.S.M., V.I.S., G.V., A.N.A.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpații au fost obligați în solidar, la plata sumei de 11.650 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 10.000 RON reprezintă cheltuielile ocazionate cu desfășurarea urmăririi penale și 1.500 RON reprezintă contravaloarea onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile civile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 75/D/P/2011 din 12 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., D.C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., dispunându-se, totodată, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C.C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în perioada martie - mai 2011, inculpatul S.I., împreună cu inculpata D.C.A., sprijiniți de învinuiții C.C.A., M.M. și M.P., au indus în eroare un număr de 10 părți vătămate cu privire la asigurarea unor locuri de muncă în condiții avantajoase și cu remunerație atractivă în Spania.

Astfel, în primăvara anului 2011, prin intermediul părții vătămate F.I., inculpatul S.I. a recrutat mai multe persoane domiciliate în județele D. și P., pentru muncă în agricultură și pentru a-i determina să accepte să lucreze în Spania le-a transmis prin intermediul părții vătămate condiții avantajoase de plată, respectiv venituri de 35 euro pe ziua de muncă, precum și asigurarea transportului până în Spania și cazarea.

Inculpatul le-a precizat că pentru efortul de a li se asigura aceste condiții, muncitorii urmau să nu fie plătiți timp de 25 de zile, banii respectivi intrând în posesia sa.

Cu toate acestea, nu toate părțile vătămate au avut cunoștință despre aceste condiții înainte de a-și da acordul și de a pleca din țară, G.V. și V.I.S. declarând că au aflat de acest comision după ce au ajuns în Spania.

Întrucât părțile vătămate nu erau cunoscătoare de limbă spaniolă și nici nu dețineau sume de bani care să le permită reîntoarcerea în țară, odată ajunși în Spania au devenit dependenți de inculpați.

Transportul părților vătămate a fost plătit integral de inculpatul S.I., care a achitat biletele de autocar pentru toate părțile vătămate.

Inculpatul S.I. s-a ocupat atât personal de primirea muncitorilor în Spania, unde prima tranșă de persoane a ajuns în luna aprilie 2011, cât și printr-o altă persoană, pe care a trimis-o pentru a-i prelua de la autocar pe cei veniți în tranșa a II-a în luna mai 2011.

În primele zile de la sosirea în Spania muncitorii au fost cazați în casa în care S.I. locuia cu familia, în localitatea Pedrajas, ulterior, indicându-le o casă de închiriat și înmânându-le suma de 700 de euro necesară achitării garanției, dar și a chiriei pentru prima lună, locuință care era insalubră și nepotrivită numărului de ocupanți, care și-au găsit saltelele pe care au dormit la gunoi.

S-a reținut că pe parcursul perioadei cât au fost desfășurate activități lucrative părțile vătămate au suportat umilințe și suferințe ce au adus atingere demnității și sănătății, în condițiile în care nu numai că nu au beneficiat de instruire în materie de protecție și igienă, dar au avut și condiții de cazare și masă precare, părțile vătămate fiind nevoite să-și procure legume de pe câmpurile cultivate din apropiere.

Exploatarea părților vătămate s-a realizat și prin impunerea unor norme de muncă excesive, respectiv plantarea unor cantități mai mari de răsad de praz sau recoltarea unor cantități mai mari de cartofi.

Pentru a menține aparența respectării condițiilor promise inițial, inculpatul S.I. le-a dat bani unora dintre părțile vătămate, pentru ca aceștia să-i trimită acasă în preajma sărbătorilor de Paști.

Cu privire la structura grupului infracțional organizat s-a arătat că acesta a fost condus și coordonat de învinuiții M.P. zis "P.U." și M.M., potrivit declarațiilor inculpaților S. și D. și ale învinuiților C.A. și M.M.

S-a reținut că în scopul creării unei stări de subordonare, inculpatul S.I., împreună cu inculpata D.C.A., prezentată părților vătămate ca fiind "șefa lor", au exercitat un control strict asupra muncitorilor, restricționându-le libertatea de deplasare în localitățile unde se aflau, în timp ce S.I. a apelat și la amenințări verbale, dar și la afișarea ostentativă a unui pistol în discuțiile cu părțile vătămate și s-a înconjurat de persoane cu alură de gărzi de corp și chiar a amenințat cu o sabie muncitorii indisciplinați.

Inculpatul S.I. a trecut la materializarea amenințărilor în cazul părților vătămate C.M.A. și C.M.D., în momentul când muncitorii au fugit de la locui de cazare din Burghiilos, acesta mergând după ei, însoțit de fiul său C.C.A. și folosind violența fizică, i-a determinat să rămână în continuare la muncă.

De asemenea, a amenințat cu sabia pe părțile vătămate M.D.A. și C.M.D. în momentul când aceștia și-au arătat nemulțumirea cu privire la calitatea alimentelor oferite de el.

Starea de teamă a fost alimentată și de învinuitul C.C.A., care l-a prezentat pe tatăl său ca o persoană periculoasă, cu legături în lumea interlopă și în rândul autorităților spaniole, C. având rolul de a-i supraveghea pe muncitori și de a raporta tatălui său tot ceea ce făceau, în condițiile în care locuia în aceeași casă cu ei.

Supravegherea muncitorilor se realiza și de către învinuitul M.M., în perioada în care aceștia recoltau cartofi în localitatea Burghiilos din Sevilla.

Cu privire la inculpata D.C.A., s-a arătat că aceasta era concubina inculpatului S.I. și deținea firma prin intermediul căreia se obțineau contracte pentru muncitori, ea fiind cea care îi și supraveghea în timp ce se aflau la câmp și ținea evidența orelor și muncilor prestate de către părțile vătămate.

S-a mai reținut că inculpatul S. s-a ocupat cu aducerea de muncitori din țară, încă din anul 2009, prin intermediul unei firme proprii înființată în Spania, în care exploata un grup de muncitori din județul Vâlcea, motiv pentru care a și fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, în dosarul penal nr. 47/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea, cauză în care inițial s-a sustras de la urmărirea penală, fiind emis pe numele său un mandat european de arestare.

Activitatea sa infracțională a continuat prin folosirea firmei înființată pe numele inculpatei D.C.A., exploatarea părților vătămate concretizându-se și prin aceea că în urma unei luni de muncă aceștia au primit de la inculpați sume foarte mici de bani în raport cu munca prestată. În unele cazuri doar de câteva zeci de euro, inculpații justificând reținerea banilor prin recuperarea datoriilor legate de aducerea lor la muncă: transport din România, transport zilnic la muncă, mâncare, cazare și țigări.

S-a menționat că prin faptele săvârșite inculpații au încălcat prevederile legislației spaniole în domeniu, respectiv statutul angajaților, Decretul-regal legislativ nr. 1 din 25 martie 1995, dar și Decretul-regal nr. 2.720 din 18 decembrie 1998 privind contractele de muncă, alături de prevederile legislației anuale privind salarizarea angajaților.

În ceea ce-i privește pe învinuiții M.P. și M.M., s-a reținut că aceștia aveau oameni la muncă, între care se numărau și părțile vătămate din cauză, dar și alte persoane; nu au făcut contracte de muncă acestora, deși le revenea o asemenea sarcină; ei erau cei care trebuiau să plătească părților vătămate suma cuvenită pentru munca prestată pe câmp; contractul între partea română și partea spaniolă era semnat și negociat de către M.P.; S.I. nu făcea nimic fără să-i ceară voie lui M.P.; acesta era cel care stabilea norma de muncă pentru muncitori în cursul unei zile și îi transmitea directive lui S.I., executate de către acesta din urmă; M.M. le supraveghea pe părțile vătămate la munca prestată la câmp; din banii obținuți din exploatarea părților vătămate M.P. și M.M. și-au achiziționat autoturisme de lux și imobile - case și terenuri.

S-a precizat că victimele infracțiunii de trafic de persoane sunt părțile vătămate M.A., P.S.M., C.M.A., F.I., G.V., V.I.S., N.N.M., A.Ș.A., C.M.D. și A.N.A., cu vârste cuprinse între 19 și 37 de ani și cu o situație materială modestă, fără pregătire profesională calificată și locuri de muncă stabile, fapt care i-a determinat să plece în Spania pentru a lucra în agricultură.

S-a apreciat că fapta inculpaților S.I. și D.C.A., care în cursul anului 2011 împreună cu inculpatul C.C.A. și învinuiții M.P. și M.M. s-au constituit într-un grup infracțional organizat, având ca scop traficarea în vederea exploatării prin muncă a părților vătămate menționate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, fapta inculpatului S.I. și D.C.A., care în cursul anului 2011 au executat împreună cu inculpatul C.C.A. și învinuiții M.P. și M.M. acte materiale de recrutare, transport, cazare și exploatare prin muncă, pe teritoriul Spaniei a părților vătămate, folosind în acest scop acte de înșelăciune sau de violență fizică ori verbală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În privința inculpatului C.C.A. s-a apreciat că fapta acestuia, care în cursul anului 2011, împreună cu inculpatul S.I. și cu învinuiții M.P. și M.M. s-au constituit într-un grup infracțional organizat având ca scop traficarea în vederea exploatării prin muncă a părților vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Totodată, s-a apreciat că faptele inculpatului C.C.A., care în cursul anului 2011 a executat împreună cu inculpatul S.I. și cu învinuiții M.P. și M.M., acte materiale de recrutare, transport, cazare și exploatare prin muncă pe teritoriul Spaniei a părților vătămate, folosind în acest scop acte de înșelăciune sau de violență fizică ori verbală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a se reține și prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat totodată că se impune scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.M.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat cu certitudine că acesta a fost implicat în activitățile infracționale desfășurate de ceilalți inculpați și învinuiți.

Față de învinuiții M.P. și M.M. s-a dispus disjungerea în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor anterior menționate.

În legătură cu părțile vătămate s-a reținut că aceștia au relatat modul cum au fost recrutați pentru a munci în agricultură în Spania, dar și desfășurarea faptelor din momentul în care au ajuns acolo.

S-a menționat că M.D.A. a precizat că a fost recrutat de către S.I. prin intermediul lui F.I. că transportul cu autocarul în Spania a fost achitat de inculpatul S., cazarea pe teritoriul Spaniei s-a făcut într-un imobil din localitatea Petrajas și ulterior în localitatea Burghiilos, la indicațiile și sub controlul lui S.I., că a muncit la recoltare cartofi și la plantat de praz 27 de zile, fără a primi vreun ban pentru aceste prestații, a fost amenințat cu pistolul și sabia de S.I., dar și de inculpatul C.C.A., până când nemulțumit de condițiile de muncă a fugit de la locuința din Burghiilos, dar și că la plantat de praz a fost supravegheat de inculpații S. și D., aceasta din urmă ocupându-se și de întocmirea pontajelor, dar și de inculpatul C.C.A., iar în timp ce se afla la recoltat de cartofi a fost supravegheat de către M.M. și, uneori, de către M.P.

Acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale și morale.

Partea vătămată P.S.M. a relatat și ea că a fost recrutată de către inculpatul S.I. prin intermediul lui F.I. și S.M., că inculpatul S.I. a fost cel care a achitat costul transportului cu autocarul către Spania, că la indicațiile acestuia a fost cazat într-un imobil din localitatea Petrajas și ulterior în localitatea Burghillos, tot acest inculpat achitând și avansul pentru chirie și garanție, că a lucrat 27 de zile la recoltat de cartofi și la plantat de praz fără a primi vreun ban pentru aceste prestații, a fost amenințat cu pistolul și sabia de către inculpatul S.I. până când nemulțumit de condițiile de muncă a fugit de la locuința din Burghillos, fiind și el supravegheat, în aceleași condiții ca și M.D.A., constituindu-se parte civilă cu suma de 10.000 euro, reprezentând daune morale și materiale.

De asemenea, părțile vătămate C.M.A. și F.I. au arătat că au fost recrutați de către inculpatul S.I., primul prin intermediul lui F.I., transportați în Spania cu autocarul achitat de către inculpatul S.I., cazați de către acesta, muncind la plantat de praz, primul circa o lună de zile fără a primi niciun ban, rămânând chiar dator la inculpatul S.I., iar cel de-al doilea muncind 38 de zile, pentru care a primit suma de 354 euro, ambii fiind amenințați de către inculpatul S.I., care i-a și supravegheat alături de inculpata D.C.A. - care se ocupa și de întocmirea pontajelor, dar și de inculpatul C.C.A.

Partea vătămată C.M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.200 euro, reprezentând daune materiale și 2.300 euro reprezentând daune morale, în timp ce partea vătămată F.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând daune materiale.

De asemenea, părțile vătămate G.V. și V.I.S. au arătat că au fost recrutați de către inculpatul S.I. prin intermediul lui G.G., transportați cu autocarul pe banii inculpatului S.I. și cazați de acesta, inițial în localitatea Petrajas și ulterior, în Burghillos, acesta fiind și cel care a plătit avansul pentru chirie și garanție, au muncit aproximativ o lună la recoltat de cartofi și plantat de praz fără a primi nici un ban, au fost intimidați de către inculpatul S.I. care se afișa deseori înarmat și însoțit de gărzi de corp, acesta fiind și cel care îi supraveghea în timpul în care plantau praz, alături de inculpații C.C.A. și D.C.A., aceasta ocupându-se și de întocmirea pontajelor, iar la recoltat de cartofi au fost supravegheați de către S.I., M.M. și, uneori, de către M.P.

Ambele părți vătămate s-au constituit parte civilă cu suma de 1.200 euro reprezentând daune materiale și 2.000 euro reprezentând daune morale.

În aceleași condiții au fost recrutați, însă prin intermediul lui F.I. și S.M., potrivit propriilor declarații și părțile vătămate N.N.M., A.Ș.A., C.M.D. și A.N.A., transportați și ei în Spania cu autocarul pe cheltuiala inculpatului S.I., care le-a asigurat și cazarea într-un imobil din localitatea Petrajas, fiind și cel care a plătit avansul pentru chirie și garanție, au muncit la recoltat de cartofi și plantat de praz, cu excepția lui N.N.M., care a fost numai la plantat de praz, au lucrat circa 27 de zile, A.N.A. lucrând circa două luni, acesta din urmă neprimind în totalitate banii pentru munca prestată, N.N.M. primind în jur de 200 de euro, iar celelalte două părți vătămate A.Ș.A. și C.M.D. neprimind niciun ban, au fost amenințați cu pistolul și sabia de către inculpatul S.I. până când nemulțumiți de condițiile de muncă au fugit de la locuința din Burghillos, iar N.N.M. a fost și el amenințat când și-a exprimat nemulțumirea cu privire la salariul primit, la plantat de praz fiind supravegheați de către inculpații S.I., C.C.A. și D.C.A., care se ocupa și de întocmirea pontajelor, iar la recoltat de cartofi au fost supravegheați de S.I., M.M. și M.P.

N.N.M., A.M.A. și C.M.D. s-au constituit părți civile cu suma de 10.000 de euro reprezentând daune materiale și morale, numai A.N.A. neconstituindu-se parte civilă.

Situația de fapt a fost probată prin declarațiile părților vătămate, ale învinuiților și inculpaților, procesul-verbal de sesizare, procesele-verbale de recunoaștere după fotografie și procesele verbale de constatare a unor situații de fapt.

S-a mai reținut de organele de urmărire penală că inculpatul S.I. a fost cercetat în stare de detenție, în executarea unei pedepse privative de libertate pentru fapte similare, dar și că față de inculpata D.C.A., a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, prin Ordonanța din 3 decembrie 2012.

La termenul din data de 12 februarie 2013, în ședință publică după ce li s-au adus la cunoștință prevederile art. 320

1

C. proc. pen., inculpații au arătat că înțeleg să beneficieze de aceste prevederi și au declarat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, așa cum sunt ele menționate în actul de sesizare al instanței, cunosc probele administrate pe parcursul urmăririi penale și le însușesc, dorind ca judecata să aibă loc numai în baza acestora și nu solicită administrarea altor probe pe situația de fapt, nedorind să mai adauge și altceva.

Instanța de fond a admis solicitarea inculpaților privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției și față de prevederile art. 15 C. proc. pen și cererile de constituirile de părți civile făcute pe parcursul urmăririi penale a procedat la ascultarea acestora din urmă.

Astfel, partea vătămată C.M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.300 euro, reprezentând contravaloarea zilelor de muncă, contravaloarea transportului pentru revenirea în țară, sumă care include și daunele morale, urmare suferințelor îndurate prin faptul că două nopți a stat ascuns de frica inculpatului S.I., care îl suna și îi cerea să se întoarcă.

Partea civilă a precizat că 1.200 euro reprezintă despăgubirile materiale, în condițiile în care a lucrat efectiv timp de 30 de zile, el trebuind să primească pentru o lună de muncă 700 sau 800 de euro, așa cum a aflat în momentul în care a ajuns în Spania, iar 150 de euro l-a costat transportul către casă. De asemenea, în cei 1.200 euro sunt incluși și banii pentru două zile de cazare la amici, dar și banii, mâncarea și țigările pentru două zile.

A precizat totodată că a aflat de la F.I. că pentru cele 30 de zile de muncă trebuia să primească 700 sau 800 de euro, tot de la el, care a plecat înaintea sa, aflând că locuia într-o casă împreună cu mai multe persoane într-o altă localitate, fără a-i cere alte amănunte, pe care le-a dorit numai la destinație. În Spania a aflat că trebuie să plătească transportul, cazarea și masa, costuri cu care a fost de acord.

A susținut că a primit de la S.I. circa 200 de euro la circa trei săptămâni după ce a ajuns în Spania, dar după ce acesta le-a explicat atât lui, cât și celorlalți aflați la muncă împreună cu el, că trebuie să plătească transportul în Spania, mâncarea și cazarea, i-a cerut înapoi toți banii dați, deși nu se impunea, în condițiile în care pe biletul de transport dăduse circa 80 de euro, după aprecierea sa, neputându-și explica de ce pe el l-a costat ulterior 150 de euro.

Partea civilă a arătat că nu era fumător, că mâncarea consta în pulpe de pui și pâine, fără a putea preciza cât anume costau acestea, menționând și că în cei 200 de euro opriți de inculpatul S.I. a intrat și transportul zilnic de la domiciliu la locul de muncă.

A apreciat că inculpatul ar fi trebuit să-i dea întreaga sumă de 800 de euro reprezentând contravaloarea celor 30 zile de muncă, fără să plătească transportul, masa și cazarea, întrucât nu au convenit când să plătească aceste sume de bani și nici nu i s-a spus că trebuie să plătească vreun comision pentru că este ajutat să meargă în Spania. A arătat că în momentul în care a ajuns în Spania au fost adunați de către inculpații S.I., D.C. și C.C., inculpatul S.I. prezentându-i pe ceilalți doi ca fiind șefii lor și cu acea ocazie li s-a spus că trebuie să lucreze pentru el timp de 24 de zile fără a fi plătiți, dar nu li s-a spus ce sumă de bani reprezenta contravaloarea acelor zile, rămânând deci la aprecierea inculpatului S.I. să stabilească cuantumul ei.

A susținut de asemenea că a participat la plantat de praz, alături de o echipă formată în total din 8 persoane din care făceau parte F.I. și alții pe care nu îi poate nominaliza, fiind păziți în fiecare zi de inculpații C.C. și D.C. care nu făceau nimic, ci erau doar șefi de echipă.

Totodată, a precizat că nu plecau de la câmp până nu terminau de plantat norma din ziua respectivă și nu aveau contact cu alte persoane, decât cu șoferul camionului care aducea răsadurile, dar care era spaniol, iar ei nu cunoșteau limba spaniolă. Întrucât aveau bani de buzunar de acasă, iar în satul unde locuiau erau câteva magazine, puteau merge la cumpărături și își puteau suna familia, existând telefoane, iar actul de identitate a rămas la el.

A menționat că a stat în locuința asigurată de inculpatul S.I. timp de 30 de zile, în lunile aprilie sau mai 2010 iar când nu i-au mai convenit condițiile i-a comunicat inculpatului acest lucru, fără a-i preciza însă ce anume nu-i place.

Deși inculpatul S.I. îi spusese că a plătit chiria, proprietarul casei venea uneori chiar și de două ori pe zi și le spunea că îi evacuează, întrucât chiria nu este plătită. Stăteau într-o casă cu trei camere circa 17 persoane, într-o cameră locuind fiul lui S. cu soția, iar în altă cameră, alți muncitori. Dormeau pe saltele, într-o cameră cu dimensiunea de 4/4 metri, ocupată de 4 persoane, astfel încât, condițiile în care locuiau nu erau bune.

Nu a avut cunoștință care era suma care trebuia plătită pentru chirie și nici nu s-a discutat ca o parte din bani să ajungă la F.I.

A precizat că în țară nu a semnat niciun contract cu inculpatul S.I. sau cu un alt inculpat, ci doar în Spania li s-au adus documente și au fost puși să le semneze, dar întrucât erau în limba spaniolă nu au știut ce au semnat, lor spunându-li-se că era un contract de muncă. Cu toate că li s-a spus că vor primi un exemplar, acest lucru nu s-a întâmplat și nici nu au cerut explicații în legătură cu modul de derulare al contractului.

Partea vătămată F.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând contravaloarea a două luni de muncă prestate în Spania, în perioada aprilie - mai 2011.

Acesta a precizat că transportul din România în Spania a fost plătit de inculpatul S.I., care îi spusese că o să muncească la cules de cartofi și că va fi plătit în funcție de numărul de camioane încărcate, un camion însemnând circa 400 de euro. Inițial îi spusese că puteau face 3 - 4 camioane pe zi, fără a-i menționa câți oameni urmau să facă parte dintr-o echipă, dar a constatat că nu puteau încărca decât maximum două camioane într-o zi.

Inculpatul S.I. le comunicase că întrucât îi ajută să meargă în Spania le cere un comision care constă în contravaloarea a 25 zile de muncă, în care intră și drumul până în acolo, cazarea pentru o lună și mâncarea, iar pentru fumători va fi asigurat o jumătate de pachet de țigări de persoană pe zi, urmând ca fiecare să achite și transportul de la domiciliu la locul de muncă, în sumă de 5 euro, care reprezenta, de fapt, contravaloarea motorinei.

A precizat că în luna aprilie a lucrat efectiv 13 zile, iar în luna mai 25 de zile, dar și 4 sau 5 zile în luna iunie. Când a ajuns în Spania au convenit ca din cele 13 zile lucrate în luna aprilie să lucreze 6 zile pentru S., iar 7 zile pentru ei și, prin urmare, pentru 7 zile a primit suma de 224 de euro, din care a trimis familiei circa 180 de euro.

Pentru munca prestată în luna mai nu a primit însă niciun ban, dar nici nu i s-a mai cerut să plătească vreun ban. La începutul lunii iunie, inculpatul S.I. i-a dat în jur de 300 de euro și i-a spus că din aceștia urmează să-i oprească mâncarea pe lunile aprilie și mai, dar și cazarea pentru luna aprilie, precum și transportul cu microbuzul la locul de muncă. Din cei 300 de euro, cazarea pe o lună reprezenta 34 de euro, sumă achitată și de ceilalți 8 inși care au venit odată cu el sau în luna următoare, între aceștia aflându-se și inculpatul C.A. și nora lui S., care însă nu achitau niciun ban pentru chirie. După scăderea acestor sume de bani a primit 130 de euro, moment în care a hotărât că trebuie să plece de acolo.

Partea civilă a mai arătat că la circa o zi sau două după ce a ajuns în Spania a primit de la S.I. suma de 700 euro pentru a achita contravaloarea chiriei în casa pe care acesta le-o găsise, după ce două zile stătuseră în casa lui. Cu banii respectivi au achitat chiria și au încheiat un contract cu proprietarul casei.

A apreciat că din cei 300 de euro primiți în luna iunie reprezentând contravaloarea muncii prestate în luna mai nu trebuia să i se oprească niciun ban, și nici contravaloarea motorinei, despre care S. le spusese la două săptămâni de la momentul ajungerii în Spania, dar nici cazarea. Ar fi trebuit oprită numai contravaloarea mesei și a țigărilor, respectiv 60 de euro pentru mâncare pentru cele două luni și 50 de euro țigările, astfel încât a apreciat că S.I. i-a oprit în mod necorespunzător: 80 de euro pentru motorină, 30 de euro pentru chirie și alți 60 de euro, bani pe care partea civilă a solicitat să-i fie restituiți, alături de contravaloarea a 5 zile lucrate în luna iunie, 80 sau 90 de euro biletul de călătorie către România, 50 sau 60 de euro chiria pentru 3 zile și banii pentru mâncare în acea perioadă.

Partea civilă a menționat că în timp ce se afla în țară, a vorbit cu inculpatul S.I. la telefon și atunci a dat telefonul pe difuzor, astfel încât să poată auzi cele spuse de el toți cei prezenți, printre care C.M.A., V.I.S., N.N., G.C. și alții, cu acea ocazie inculpatul S.I. spunându-le despre oprirea comisionului la ajungerea în Spania.

În ceea ce privește cazarea, inculpatul S.I. le-a spus că o să stea în condiții bune, dar când a ajuns acolo a găsit o casă cu 3 camere și un living, el locuind într-o cameră cu N.N., C.M., A.N.A., dar și alte persoane, în total în număr de 8, pe saltele aduse de ei de la groapa de gunoi, după ce și-au văruit singuri camera. Într-o altă încăpere stăteau băiatul lui S.I. cu soția, iar într-o alta 3 sau 4 persoane.

O cameră avea dimensiunea de 5/4 metri, aveau toaletă și baie, aveau la ei actele de identitate, puteau să meargă în satul în care locuiau, atât pentru a se plimba, dar și pentru a-și lua de mâncare și puteau să-și sune familia dacă aveau bani. Înainte de sosirea celorlalte părți vătămate a locuit și singur în cameră, iar maximum împreună cu 8 persoane, în total în casă locuind circa 18 persoane.

A precizat că ziua de muncă începea la 8 și se termina la 5, 6 sau 7 după amiaza, în funcție de numărul de persoane care veneau la muncă, dar și că mergeau cu microbuzul uneori 5 sau 6 km, iar altă dată chiar 10 km, în funcție de zona unde aveau de cules, uneori mergând 13 persoane, iar alteori mai puține.

Cu privire la mâncare a arătat că în luna aprilie și circa 10 zile din luna mai, aceasta era adusă de S.I., după care acesta le dădea la circa 2 - 3 zile sau o săptămână în jur de 15 - 20 euro pentru a cumpăra mâncare pentru 5 persoane.

Partea civilă a arătat că după ce a ajuns în Spania a vorbit la telefon cu C.M.A. și i-a spus că acolo erau condiții bune, pentru că așa erau la acel moment, explicându-i și de comisionul cerut de S.I., respectiv despre faptul că urmau să lucreze 25 de zile numai pentru S.

Împreună cu C., în Spania au mai venit circa 12 persoane, printre care M.D., A.Ș.A., C.M.D., P.S.M., V.I.S., G.V., iar odată cu el au sosit N.N.M. și A.N.A.

A precizat că A.N.A. a discutat cu persoanele cu care a venit C., atât în legătură cu comisionul cerut de S., dar și cu privire la comportamentul avut de acesta.

F.I. a mai arătat că la momentul ajungerii în Spania, inculpatul S.I. i-a spus că el a stat cu chirie într-o casă și i-a indicat-o apoi pentru a o închiria, dându-i și banii necesari pentru chirie, din cei 700 de euro primiți, o parte, respectiv 350 de euro reprezenta chiria pentru o lună, iar ceilalți garanția. După ce a mers să vadă casa împreună cu N.N. și i-au convenit condițiile, a închiriat parterul acesteia, mai ales că în ea urmau să locuiască și celelalte părți vătămate care urmau să sosească în Spania. În luna mai a venit să locuiască împreună cu ei și C.C., alături de soție, după ce le-a spus că s-a certat cu mătușa sa și nu mai are unde locui.

Inculpatul C.C. lucra și el din când în când, uneori cu tractorul, iar alteori le arăta cum să planteze, în timp ce inculpata D.C. nu a lucrat niciodată, ci doar îi comanda, aceasta venind în Spania în luna mai și mergând zilnic împreună cu ei la muncă.

Audiați fiind în ședința publică din 12 februarie 2013, după ascultarea părților vătămate, constituite părți civile C.M.A. și F.I., inculpații S.I., D.C.A. și C.C.A. au arătat că sunt de acord să achite sumele de bani cu care s-au constituit părți civile cele două persoane vătămate, nefiind însă de acord cu achitarea sumelor de bani cerute de celelalte părți vătămate, pe parcursul urmăririi penale, până ce aceștia nu își vor dovedi pretențiile.

În ședința publică din data de 25 martie 2013 s-a procedat la ascultarea părților vătămate M.D.A., N.N.M., C.M.D., P.S.M. și A.N.A..

Partea vătămată M.D.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 euro, din care suma de 1.300 euro reprezintă daune materiale, respectiv contravaloarea muncii prestate timp de 22 de zile în luna mai 2011 la cartofi, 3 zile la praz și o zi la portocale, iar 700 de euro reprezintă daune morale, urmare celor suferite în Spania.

A precizat că a lucrat inclusiv în zilele de sâmbătă, fără a primi însă niciun ban, că a înțeles din țară că banii trebuiau plătiți de către S.I., că nu îl cunoștea pe acesta, dar a aflat de la N.N.M. și A.N.A., care erau plecați de o lună, că S.I. îi rugase să contacteze și alte persoane care doreau să vină în Spania, astfel încât acesta era cel care urma să facă plata. A plecat în Spania cu bilete procurate de acesta și a apreciat că tot S. trebuia să achite și contravaloarea transportului.

A menționat totodată că inculpatul S.I. era cel care le dădea indicații cu privire la activitățile pe care trebuiau să le desfășoare, tot el le-a asigurat mașina care îi ducea la câmp, iar uneori le supraveghea lucrările, în lipsa acestuia fiind supravegheați de alte persoane. De asemenea, le-a plătit contravaloarea chiriei și le-a pus la dispoziție produse pentru a le asigura hrana, uneori mâncarea fiind gătită de către soția sa, el spunea ce bani trebuiau să primească, ce bani trebuiau să li se oprească pentru mâncare, cazare și transport la locul de muncă, necunoscând modalitatea în care trebuia să plătească pentru transport.

În timp ce se afla la poliție în Spania, cineva de la forțele de muncă a discutat cu el la poliție și cu acea ocazie a aflat care erau salariile pentru munca pe care o desfășuraseră, respectiv 80 de euro pe zi. Lucra la cartofi timp de 4 - 5 ore pe zi, iar dacă nu era cald lucrau și 3 - 4 ore pe zi după amiaza. La praz lucra dimineața de la ora 7 până seara la ora 6, întrucât în acea zonă nu era cald, iar în ziua în care a fost la cules de portocale a lucrat 8 sau 10 ore.

Întrucât nu își amintește cât costa ziua de muncă a cerut să îi fie restituită de către inculpați suma de 1.300 euro, bani în care nu se regăsesc cei pe care inculpatul S. i-a cheltuit transportându-l în Spania și nici pentru cazare, masă și țigări.

A menționat că mâncarea nu era de bună calitate, întrucât mâncau mai mult cartofi, pe care S. îi punea să-i culeagă de pe câmp, cartofi din care se preparau tocănițe și ciorbe, dându-le să mănânce și organe de la animale, iar la micul dejun nu le dădea nimic, necumpărându-le nici alte legume sau fructe.

În privința cazării, a precizat că dormeau 5 inși într-o cameră care avea dimensiunea de 4/4 având la dispoziție 2 saltele, că aveau baie în casă, dar nu aveau apă caldă și de aceea preferau să se spele afară la pompă, întrucât erau 35 de grade Celsius. Rufele le spălau de mână, dar casa era decentă, avea lenjerie peste saltele, iar soția inculpatului făcea curățenie în casă, mai puțin însă în camera lor. A arătat că mergeau la muncă cu un microbuz de 8+1 locuri, ei fiind peste numărul menționat, pe care îl depășeau cu 4 sau 5 persoane, și parcurgeau dus-întors circa 60 de km.

La momentul discuției avute cu N.N., nu l-a interesat cine urma să plătească transportul, cazarea și masa în Spania.

Când a ajuns în Sevillia inculpatul le-a spus că o echipă din 10 - 12 persoane va trebui să facă un tir, care costa în jur de 400 de euro, iar într-o zi nu puteau face decât un singur tir. Cum echipa era formată în jur de 10 persoane, după ce se scădeau 5 euro pentru masă, 5 euro pentru cazare, 5 euro pentru țigări și 5 euro pentru transportul la locul de muncă, deci în total 20 de euro, în final fiecare trebuia să primească circa 20 de euro zilnic.

Într-una din zile a primit un telefon de la A.N.A., aflat în altă localitate, care le-a spus că inculpatul S. vine către ei și urmează să-i bată, deoarece trebuia să-i plătească și nu voia acest lucru, și întrucât s-au speriat au preferat să plece. Nu aveau bani pentru a se întoarce în România, nu cunoșteau nimic în zonă și nu s-au dus la poliție. înspre miezul nopții au plecat pe câmp și au mers fără să se oprească de frică să nu fie găsiți de inculpatul S., fiind surprinși în jurul orei 6 după amiaza de către un echipaj al poliției.

A apreciat că pentru această perioadă inculpații trebuie să îi plătească daune morale, pe care le-a solicitat și întrucât a fost amenințat de inculpatul S.I. cu o sabie pe care acesta o așeza la vedere pe masă și le spunea că dacă vor fugi îi va prinde, îi va bate și în va tăia, avertizându-i, atunci când ieșeau pe stradă, să nu meargă la poliție. A auzit că inculpatul a amenințat alte persoane cu un pistol, fără ca el să vadă vreun asemenea moment.

Partea civilă a mai arătat că la momentul în care au fost conduși la poliție, fiul inculpatului S.I. a fost chemat și le-a adus fiecăruia câte 600 de euro, fără a le spune ce reprezintă acei bani și nici nu au fost puși să semneze nimic în acest sens.

Întrucât nu cunoaște de unde proveneau banii respectivi, solicită de ia inculpat suma de 1.300 de euro, chiar dacă a văzut când fiul acestuia a venit în sediul poliției.

Inculpatul C.A. a stat împreună cu ei în zilele în care a fost la plantat de praz și îi supraveghea și, de aceea, fiind și minor, banii îi solicită numai de la inculpatul S.I.

A menționat că în prima zi de plantat de praz a fost și inculpata D.C.A., dar pentru că aceasta nu a stat cu ei în celelalte zile nu a solicitat de la ea niciun ban, precizând și că suma de 10.000 euro cu care s-a constituit parte civilă la urmărirea penală i-a fost sugerată de către poliție.

Partea vătămată N.N.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 de euro, din care suma de 1.500 euro reprezintă despăgubiri materiale pentru cele două luni de muncă prestate în Spania în perioada aprilie - mai 2011, iar 1.000 de euro reprezintă daune morale, respectiv contravaloarea suferinței din acea perioadă.

A menționat că în cele două luni lucrate a primit, după prima săptămână suma de 225 de euro, iar în ziua plecării a primit de la inculpatul S.I. suma de 350 de euro, dar din care i-a restituit 210 euro, reprezentând, conform socotelilor făcute de S., contravaloarea mâncării, țigărilor, drumului la muncă și a chiriei, astfel încât în cele două luni de muncă a primit numai 365 de euro.

În legătură cu condițiile de plată, de cazare și masă, inculpatul S.I. a discutat direct numai cu F.I. care la rândul sau, i-a spus prin telefon, că S.I. le va da în jur de 60 de euro pe zi pentru munca desfășurată, neinteresându-l celelalte cheltuieli.

Când a ajuns în Spania a discutat cu S. ca pentru munca lucrată timp de 25 de zile să nu primească niciun ban cu banii câștigați în acea perioadă acesta urmând să-și acopere transportul lor din România în Spania, contravaloarea chiriei pe o lună, contravaloarea mâncării pe o lună și contravaloarea unui pachet de țigări la două zile pentru o persoană.

La auzul acestor condiții, nicio persoană nu a fost de acord, el dorindu-și să primească 60 de euro pe zi, iar într-o lună de zile, din acei bani, el să-i plătească lui S. drumul către Spania, banii de chirie, mâncare și țigări, fără a putea preciza cât trebuia să-i dea pe lună inculpatului.

A arătat că duminica erau liberi, că au lucrat efectiv în cele două luni circa 45 de zile, iar pentru aceasta trebuia să primească în jur de 2.600 de euro, că inculpatul S.I. a fost cel care a plătit chiria, mâncarea și țigările, în ultimele săptămâni dându-le un pachet la 3 zile. A aproximat că trebuia să îi dea lui S.I. pentru cele două luni suma de 600 de euro acesta datorându-i 2.000 de euro, din care a primit doar 365 de euro.

Partea civilă a menționat că deși puteau să iasă în oraș, aveau actele la ei și puteau lua legătura cu familia pentru a anunța ce se întâmpla cu ei a hotărât să plece, constatând că a muncit două luni degeaba, mai ales că li s-a spus să nu plece până nu-și achitau datoriile, fără a-i amenința însă în vreun fel, dar au privit ca o amenințare momentul în care S. a scos un pistol de culoare neagră, pe care l-a dat unui angajat să i-l pună în mașină.

A fugit împreună cu F.I., cu un băiat numit B. și cu alții care locuiau în Dițești, mergând pe câmp și pe drum circa două nopți și două zile, până au ajuns într-o localitate pe nume Zegovia, unde au mers la poliție și au arătat ce li se întâmplase. Familia sa i-a trimis bani pentru a se întoarce în țară, ajutându-l, de asemenea, și pe A.A.

Totodată a menționat că îi solicită banii cu care s-a constituit parte civilă inculpatului S.I., care era șeful, acesta spunându-le cât să muncească, unde să muncească, el le-a asigurat cazare și masă, situație în care lui, și nu fiului său, trebuie să îi ceară banii respectivi.

De asemenea, a arătat că D.C. i-a supravegheat, le-a spus ce să muncească și cât, dar nici acesteia nu trebuie să îi pretindă banii cu care s-a constituit parte civilă.

În privința daunelor morale a susținut că suma de 1.000 de euro o solicită pentru suferințele îndurate în perioada în care a stat la inculpatul S., dar și ulterior, când a mers pe câmp și apoi a fost nevoit să locuiască trei zile la Madrid la sora sa, care i-a cumpărat și biletul de autocar.

A menționat și faptul că timp de două săptămâni în Spania condițiile au fost bune, mâncau la timp, mâncarea era bună, și, de asemenea, și cazarea, având unde să își asigure și igiena, însă după cele două săptămâni s-a schimbat și meniul, dându-li-se să mănânce doar o pulpă de pui sau o aripioară toată ziua, iar pâinea era veche, și, de altfel, la ambele mese nu mâncau decât pui, pe care îl cumpărau de la un abator, unde îl însoțea și el și A.A., cumpărând pui de circa 100 de euro, acesta trebuind să ajungă la 9 persoane. Dormeau câte 5 persoane în cameră, inițial pe două saltele, după care au mai procurat încă 3 de la tomberon, iar lenjeria au adus-o de acasă, curat în casă făcând nora inculpatului S.

Partea civilă a arătat că inculpatul S.I. nu l-a amenințat personal cu nimic, dar l-a auzit afirmând că va ajunge la Sevillia unde se aflau alte persoane la lucru la cartofi și "vor vedea ei", după care inculpatul i-a povestit că o parte din cei aflați acolo au vrut să fugă, dar i-a adus înapoi la muncă.

A precizat că împreună cu A.A. i-a comunicat lui M.A. că erau condiții bune de muncă, aceasta în perioada în care condițiile erau într-adevăr bune și i-a îndemnat să vină și ei.

Cu privire la suma de bani reținută de inculpatul S., a arătat că din cei 350 de euro dați inițial, acesta le-a spus că reprezintă banii pentru munca prestată și nu le-a explicat dacă urma să le dea și alți bani.

Chiria o plătea S.I., inițial acesta dându-le 1.050 euro pentru a închiria o casă indicată de el, casă pe care a vizitat-o împreună cu F.I. și au închiriat-o, S. spunându-le că nu putea merge el să închirieze, întrucât a mai avut în acea casă chiriași, iar proprietarul nu mai dorea să i-o închirieze lui, dar și că din banii respectivi suma de 700 de euro reprezenta chiria pe lună, iar 350 de euro era garanția pentru locuință. A mai arătat că inițial a stat într-o casă, împreună cu familia lui S. - compusă din 7 persoane, într-o cameră stând 2 persoane, iar în alta 3, în condiții bune, după care la circa două săptămâni au închiriat casa.

Precizează că la momentul sosirii în Spania a discutat cu inculpatul S.I. că timp de 25 de zile va trebui să muncească să își achite datoriile.

După ce a mers la poliție nu a primit niciun ban de la nimeni, însă a înțeles de la M. că părțile vătămate din celălalt grup au primit 600 de euro, fără a ști exact de la cine anume.

Și partea vătămată C.M.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 de euro, din care 1.400 euro reprezintă contravaloarea muncii prestate în luna mai 2011 și 600 de euro daune morale, precizând că suma cu care s-a constituit parte civilă pe parcursul urmăririi penale este mult prea mare și a menționat-o la sugestia poliției.

A arătat că banii îi solicită numai de la S.I., întrucât acesta a fost șeful, că înainte de a pleca în Spania s-a interesat în legătură cu persoana care va efectua plata și a aflat că acesta era inculpatul S., dar și că ajuns în Spania a discutat personal cu acesta și a aflat că le va plăti 400 - 450 euro pentru un tir de cartofi.

Inițial a lucrat 3 zile la plantat de praz la Madrid, după care a lucrat 21 - 22 zile la adunat cartofi, că echipa era formată dintr-un număr de 9 până la maximum 12 persoane, dar și că au existat zile în care au încărcat 2 tiruri de cartofi, în timp ce la praz plantau circa 1 tir pe zi.

Au convenit să-i plătească lui S. mâncarea, cazarea și un pachet de țigări la două zile, transportul Ia locul de muncă, circa 40 de km dus-întors, precum și transportul din România în Spania. Nu au făcut un calcul cu privire la suma pe care trebuiau să i-o plătească lui S., și nici cât trebuiau să încaseze zilnic, dar S. ținea evidențele cu privire la sumele plătite pentru cazare și drum.

A mai arătat că S. le-a spus că banii pentru munca prestată îi vor primi când se vor încasa banii pentru camioanele încărcate, fără a le preciza vreodată, dar și că nu a primit pentru munca prestată nici un ban, S. dându-i doar 4 euro pentru a-și încărca cartela telefonică care costa însă 10 euro, spunându-le că le dă 20 de euro pentru a le ajunge la 5 persoane.

După ce a muncit 3 zile la praz și 10 zile la cartofi, î