ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 843/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 843/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Decizia nr. 843/2014
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 101
din 8 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr.
x/89/2012 al Tribunalului Vaslui s-au dispus următoarele:
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Condamnarea inculpatei A., fără antecedente penale, studii superioare, ocupația - manager SC B. SRL, la următoarele pedepse:
- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9alin. (1) lit. lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
În temeiul prevederilor art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 9 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 241/2005 s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. (dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator al unei societăți comerciale) pe o perioadă de 2 (doi) ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
În temeiul prevederilor art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. (dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator al unei societăți comerciale) pe o perioadă de 2 (doi) ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. (dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator al unei societăți comerciale) pe o perioadă de 2 (doi) ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 86
1
alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 (șapte) ani, stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen., care se socotește, conform art. 86
2
alin. (2) C. pen. raportat la art. 82 alin. (3) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen., inculpata A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, la datele fixate de acest serviciu;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele prevăzute la lit. b), c) și d), se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei A. asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiilor stabilite de instanță, asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit și asupra dispozițiilor art. 84 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În temeiul prevederilor art. 14 și 346 C. proc. pen., coroborate cu prevederile art. 998 și urm. C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de către Agenția Națională de Administrare Fiscală-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui, cu sediul în Vaslui, jud. Vaslui și, în consecință, obligată inculpata A. la plata către această parte civilă a sumei de 44.372,24 lei, reprezentând T.V.A., cu dobânzi și penalități aferente de la data scadenței debitului până la data plății efective, conform C. fisc. și C. proc. fisc., precum și la plata sumei de 7.213,79 lei, reprezentând impozit pe profit, cu dobânzi și penalități aferente de la data scadenței debitului până la data plății efective, conform C. fisc. și C. proc. fisc.
S-a constatat că SC C. SRL Vaslui a fost radiată din Registrul Comerțului.
În temeiul prevederilor art. 348 C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus anularea balanței de verificare la data de 31 decembrie 2008 doar în ceea ce privește adaosul comercial înregistrat de 151.522 lei.
Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a interzis inculpatei să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societății comerciale, iar dacă a fost ales, dispune decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale, s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului acestei hotărâri judecătorești către Oficiul Național al Registrului Comerțului București.
În temeiul prevederilor art. 38 C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen., s-a disjuns cauza în ceea ce-l privește pe inculpatul D., trimis în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile,dispune formarea unui nou dosar și fixează termen de judecată la data de 26 iunie 2013.
În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata către stat a sumei de 3.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 1.750 lei reprezintă 50% din cuantumul onorariului expertului contabil desemnat în cursul urmăririi penale, iar suma de 150 lei, reprezentând 50% din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata A. în cursul judecății (delegația din 2012) se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații A. și D. au avut calitatea de asociați și administratori ai SC C. SRL Vaslui (prima din data de 20 septembrie 2006, iar cel de-al doilea din data de 03 martie 2008), societate înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului din 2006. Prin sentința civ. nr. 627/F din 08 decembrie 2009, Tribunalul Vaslui, în Dosarul nr. x/89/2009, a dispus deschiderea procedurii insolvenței a societății și numirea unui administrator judiciar, prin sentința nr. 212/F din 20 aprilie 2010 a dispus începerea procedurii simplificate de insolvență, dizolvarea debitorului și ridicarea dreptului de administrare, iar prin sentința civ. 439/F din 05 octombrie 2010 a dispus închiderea procedurii de insolvență și radierea societății din registrul comerțului (fila 63 - 66 dosar de urmărire penală).
Prin procesul-verbal din 08 martie 2010 (fila 15 - 18 dosar de urmărire penală), urmare a controlului de specialitate efectuat de comisarii Gărzii Financiare Vaslui la SC C. SRL Vaslui, s-a constatat că la data de 28 februarie 2009 societatea avea un stoc de mărfuri în valoare de 256.980,78 lei. La punctul de lucru al societății (spațiul închiriat situat în mun. Vaslui) nu au fost găsite mărfuri. Pentru vânzarea sau lipsa din gestiune a acestor mărfuri societatea ar fi trebuit să înregistreze tva colectată în valoare de 41.029,55 lei, profit impozabil în valoare de 26.835,52 lei și impozit pe profit în valoare de 4.293,68 lei.
De asemenea, s-a mai constatat că în balanța de verificare din data de 31 decembrie 2008 pierderea înregistrată nu este reală, adaosul comercial aferent mărfurilor din gestiune fiind calculat eronat. La o cotă medie a adaosului practicat de societate de 14,19%, ar fi trebuit ca adaosul comercial să fi fost în valoare de 34.899,73 lei, pe când în balanță a fost înregistrată valoarea de 151.522 lei. Astfel, au fost majorate în mod nelegal cheltuielile cu mărfurile, fapt ce a dus la înregistrarea unor pierderi nereale. Pe de altă parte, asociații vindeau mărfurile neînregistrând veniturile și depuneau bani ca fiind din surse proprii.
Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă faptul că inculpații A. și D., administratori ai persoanei juridice SC C. SRL, au vândut stocul de marfă în valoare totală de 277.910,34 lei sau l-au folosit în interes propriu, fără ca veniturile obținute să fie predate societății. Indiferent dacă mărfurile respective au fost vândute, degradate, distruse, sustrase sau returnate furnizorilor, pentru fiecare din aceste situații ar fi trebuit întocmite documente justificative care să fie înregistrate în evidența contabilă, ori, astfel de documente nu există.
Această stare de fapt rezultă din declarația inculpatei A., care a recunoscut în fața instanței, în integralitate faptele reținute în sarcina sa, dar și depozițiile celorlalți martori audiați în cauză.
La termenul de judecată din 30 ianuarie 2013, inculpata A. a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care a indicat că le cunoaște și le însușește și, totodată, s-a pus în discuție necesitatea disjungerii cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul D. raportat la faptul că acesta nu a accesat procedura simplificată prev. de art. 320
1
C. proc. pen., spre deosebire de inculpata A., fiind necesară administrarea de probe.
Sentința pronunțată de tribunal a fost apelată de inculpata A. pentru motive de netemeinicie, atât în ceea ce privește modul de soluționare a laturii penale, cât și a laturii civile a cauzei.
Sub aspectul laturii penale s-a invocat modul defectuos de individualizare a pedepsei aplicate sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, raportat la conduita anterioară (lipsa antecedentelor penale) și poziția procesuală de recunoaștere și colaborare atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, precum și la disponibilitatea manifestată pentru recuperarea prejudiciului cauzat, împrejurări ce pot fi apreciate drept circumstanțe atenuante potrivit art. 74 C. pen., cu consecința coborârii pedepselor sub limita minimă și cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, în așa fel încât să răspundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În latură civilă s-a criticat dispoziția instanței de fond vizând obligarea în mod exclusiv a inculpatei A. la plata întregului prejudiciu, în condițiile disjungerii cauzei cu privire la inculpatul D., deși exista o răspundere solidară.
Curtea de apel, analizând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, dar sub toate aspectele de fapt și de drept în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:
Prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, raportat la poziția inculpatei
A., care a solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate, prevăzute de art. 320
1
C. proc. pen., a stabilit în mod corect că elementele de fapt probate sunt suficiente pentru a permite constatarea unei situații de fapt complete în derularea acțiunilor și pentru a constitui temeiurile unei condamnări, situația de fapt reținută fiind însușită și de instanța de apel.
Analizând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatei, Curtea a constatat că în operațiunea de individualizare a pedepselor, prima instanță a făcut o
corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., analizând complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatei.
Raportat la prevederile art. 52 C. pen. și având în vedere modalitatea concretă în care a fost concepută și desfășurată activitatea infracțională, natura socială a relațiilor lezate, urmările produse, precum și atitudinea inculpatei pe parcursul procesului penal, Curtea a apreciat, că în ceea ce privește pedepsele stabilite, sub aspectul
cuantumului și al modalității de executare
, pentru a răspunde scopului preventiv, coercitiv și educativ și, totodată, pentru a asigura o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei și profilul socio-moral al inculpatei, se impune o reducere a cuantumului.
Modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că inculpata nu a comis faptele datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpata să se abată de la conduita sa obișnuită.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea a constatat că, în mod just, instanța de fond a apreciat că scopul acesteia va putea fi atins și fără executarea efectivă, însă, prin instituirea unui control permanent asupra conduitei inculpatei și îndeplinirii obligațiilor impuse din partea unei autorități, a unei monitorizări constante care să vizeze responsabilizarea cu privire la propriul comportament.
Cât privește criticile asupra modului de soluționare a laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că acțiunea civilă s-a exercitat în condițiile art. 14 C. proc. pen., repararea pagubei fiind dispusă a se face, potrivit dispozițiilor legii civile, prin plata unei despăgubiri bănești, pentru repararea prejudiciului material, în sensul că au fost stabilite elementele răspunderii civile delictuale conform regulilor generale din art. 998 și art. 999 C. civ.
Prin Decizia penală nr. 163 din 4 octombrie 2013 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul
declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 101 din 8 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care o desființează în parte în latură penală.
Rejudecând cauza:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. (dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator al unei societăți comerciale) în pedepsele componente:
A redus cuantumul pedepsei principale stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., de la 3 (trei) ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare.
A menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani, aplicată în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
A redus cuantumul pedepsei principale stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. de la 2 (doi) ani închisoare la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
A înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani, aplicată în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. (dreptul de a avea calitatea de asociat sau administrator al unei societăți comerciale) pe o perioadă de 2 (doi) ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
A menținut aplicarea dispozițiilor art. 86
1
alin. (1) și (2) C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și reduce termenul de încercare stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen. de la 7 (șapte) ani la 4 (patru) ani.
A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva hotărârii susmenționată inculpata A. a declarat recurs, solicitându-se reindividualizarea peddepsei în sensul reducerii acesteia și aplicarea art. 81 C. pen.
Examinând recursul declarat de
inculpata A.
prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil Înalta Curte reamintește faptul că potrivit dispozițiilor art. 385
10
C. proc. pen. anterior
, recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385
9
alin. (3)
C. proc. pen. anterior
, se iau în
considerare din oficiu.
Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs.
În consecință, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385
10
C. proc. pen. anterior,
atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185
C. proc. pen. anterior
, cu consecința că instanța de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Conform art.
12
din Legea nr. 255/2013, r
ecursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași în data de 04 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.
Înalta Curte constată că recurenta inculpată a declarat recurs în data de 09 octombrie 2013 fiind stabilit termen de judecată pentru data de 07 martie 2014.
Se constată, de asemenea că recurenta inculpată nu a formulat în scris motivele de recurs, în termenul de 5 zile prev. de art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen., cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., fiind invocat doar în fața instanței, după acordarea cuvântului în dezbateri.
În cauza de față, apărătorul inculpatei a invocat cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. considerând s-a făcut se o greșită aplicare a legii, în sensul ar fi trebuit să aplice o pedeapsă mai blândă condiții în care ar fi devenit aplicabile disp. art. 81 C. pen. Cu privire la soluționarea laturii civile s-a considerat că în mod nelegal a fost obligată inculpata să plătească singură prejudiciul constatat.
Înalta Curte nu poate examina criticile prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen. anterior, care vizează situația în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât a fost exclus din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat, depunerea motivelor scrise de recurs în termenul prevăzut de lege.
Prin urmare, față de aceste împrejurări, Înalta Curte ținând seama de prevederile art. 385
10
alin. (2)
1
C. proc. pen. anterior, precum și art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen. anterior, care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de 17
2
, nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpată, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Examinând incidența legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 nu au fost modificate prin Legea nr.
255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.
Ca atare,
din
perspectiva îndeplinirii condițiilor de incriminare
se constată că faptele pentru care a fost condamnată inculpata și limitele speciale ale pedepsei pentru
art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005
au rămas neschimbate ca și dispozițiile privind reducerea pedepsei în situația recunoașterii săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare.
Prin urmare, Înalta Curte constată nu se află în situația care ar impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Față de cele reținute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare, ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu disp. art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 163 din 4 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 163 din 4 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 martie 2014.