ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 222/F din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 s-au dispus următoarele:

Pe latură penală

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată astfel:

- pentru inculpatul A. - din infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și de art. 29 alin. (1) (fost art. 23) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) și de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- pentru inculpatul B. din infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, de art. 29 alin. (1) (fost art. 23) din Legea nr. 656/2002, de art. 280

din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002,(în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012) și de art. 280

din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea 5 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- pentru inculpata SC C. SRL din infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și de art. 29 alin. (1) (fost art. 23) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) și de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- pentru inculpata SC D. SRL (în prezent SC E. SRL) din infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și de art. 29 alin. (1) (fost art. 23) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) și de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- pentru inculpatul F. - din 2 infracțiuni prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., într-o infracțiune prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) și o infracțiune prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

- pentru inculpatul G. dintr-o infracțiune prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., într-o infracțiune prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

- pentru inculpatul H. dintr-o infracțiune prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., într-o infracțiune prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

I. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 și art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

II. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 și art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat al unei societăți comerciale, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat al unei societăți comerciale, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate, prevăzută de art. 280

din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 C. pen.

III. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata persoană juridică SC C. SRL la pedeapsa de 700.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 71

alin. (3) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 53

alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 71

alin. (1) teza a II-a din același act normativ s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice, prev. de art. 53

alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 100.000 de RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 71

alin. (3) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 53

alin. (2) C. pen. din 1969 cu referire la art. 71

alin. (1) teza a II-a din același act normativ s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice, prev. de art. 53

alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatei urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 700.000 de RON amendă penală.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 raportat la art. 65 alin. (2) din același act normativ, inculpata urmează a executa pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice, prev. de art. 53

alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969 conform art. 53

alin. (4) C. pen. din 1969, executarea pedepsei complementare începând după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

IV. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata persoană juridică SC D. SRL (în prezent SC E. SRL) la pedeapsa de 10.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 71

alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 53

alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 71

din același act normativ s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice, prev. de art. 53

alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 20.000 de RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 71

alin. (3) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 53

alin. (2) C. pen. din 1969 cu referire la art. 71

din același act normativ s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice, prev. de art. 53

alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969.

alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969 conform art. 53

alin. (4) C. pen. din 1969, executarea pedepsei complementare începând după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

V. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969 și art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 390 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 1257 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală și conform art. 85 alin. (1) teza finală C. pen. 1969 s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat în final pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 raportat la art. 65 alin. (2) din același act normativ, inculpatul urmează a executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante (prin sentința sus menționată inculpatului fiindu-i aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale și pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi, a cărei executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare).

VI. În temeiul art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 C. pen.

VII. În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) și prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013).

S-a respins cererea reprezentantului Ministerului Public de luare a măsurii preventive prev. de art. 493 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. cu privire la inculpatele persoane juridice.

Pe latură civilă

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 și 25 C. proc. pen. și la art. 1349, art. 1357 și art. 1369 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice București și au fost obligați, în solidar, inculpații persoane fizice A., B., G. și H. și inculpata persoană juridică SC C. SRL, la plata către aceasta a sumei de 5.218.950 RON, reprezentând despăgubiri civile, la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi și penalități) calculate conform legislației fiscale, începând cu data scadenței obligației de plată și până la data executării integrale a plății, inculpatul H. doar până la limita sumei de 468.492,5 RON.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 și 25 C. proc. pen. și la art. 1349, art. 1357 și art. 1369 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice București și au fost obligați, în solidar, inculpații persoane fizice A., B. și inculpata persoană juridică SC D. SRL (în prezent SC E. SRL), la plata către aceasta a sumei de 56.314 RON, reprezentând despăgubiri civile, la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi și penalități) calculate conform legislației fiscale, începând cu data scadenței obligației de plată și până la data executării integrale a plății.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 și 25 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă față de inculpatul F..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, în vederea garantării plății daunelor anterior menționate și până la concurența acestora s-au menținut măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale prin Ordonanțele nr. 2588/P/2010 din data de 23 iulie 2010, nr. 2588/P/2010 data de 18 august 2010 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nr. 174/P/2012 din data de 26 noiembrie 2013 și nr. 174/P/2012 din data de 3 decembrie 2013 ale Direcției Naționale Anticorupție.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, o copie de pe dispozitivul acestei hotărâri urmează a fi comunicată, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Cheltuieli judiciare

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre inculpații A., B., G., H., SC C. SRL și SC D. SRL (în prezent SC E. SRL) la plata sumei de câte 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei privind pe inculpatul F. au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 273 alin. (4) și (5) C. proc. pen., onorariul expertului desemnat de instanță I. pentru efectuarea expertizei, în cuantum de 57.000 de RON (potrivit devizului depus) a fost stabilit în sarcina inculpaților A., B., F. și G., fiind achitat parțial, în sumă de 15.000 de RON, restul rămas de 42.000 de RON urmând a fi achitat de aceștia în mod egal în contul Biroului Local de Expertize Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 273 alin. (4) C. proc. pen., onorariul interpretului de limba italiană, J., pentru asigurarea a 20 de ore de interpretare și onorariul mandatarului desemnat de organul de urmărire penală pentru SC D. SRL (în prezent SC E. SRL), K., în cuantum de 2000 de RON, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 272 alin. (1) și (2) C. proc. pen. onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu pentru inculpații F., A., în sumă de câte 300 RON pentru fiecare, pentru inculpatul H., în sumă de 200 de RON, respectiv onorariul integral pentru inculpatele SC C. SRL și SC D. SRL (în prezent SC E. SRL), în sumă de câte 1500 de RON pentru fiecare, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției, aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Pentru a se pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție au fost trimiși în judecată inculpații:

- A., pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (prin intermediul SC C. SRL și SC D. SRL) și o infracțiune de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) (fost art. 23) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 38 C. pen. și art. 5 C. pen.;

- B., pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (prin intermediul SC C. SRL și SC D. SRL); o infracțiune de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) (fost art. 23) din Legea nr. 656/2002 și o infracțiune de transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate, prevăzută de art. 280

din Legea nr. 31/1990, toate cu aplic art. 38 C. pen. și art. 5 C. pen.;

- SC C. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și a infracțiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) (fost art. 23) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplic art. 38 C. pen. și art. 5 C. pen.;

- SC D. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzuta de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și a infracțiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) (fost art. 23) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplic art. 38 C. pen. și art. 5 C. pen.;

- F., pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 38 C. pen. și art. 5 C. pen.

- G., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzuta de art. 48 C. pen. raportată la art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- H., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a reținut că, în perioada 2008 - 2010, în calitate asociat și administrator în fapt al SC C. SRL, inculpatul A. a omis înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor economice desfășurate și a veniturilor realizate de societate și a evidențiat în actele contabile operațiuni economice fictive, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 8.972.231 RON, (faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005). Cu privire la același inculpat, s-a mai reținut că, în perioada 2008 - 2010, în calitate de director și administrator în fapt al SC D. SRL a omis înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor economice desfășurate și a veniturilor realizate de societate și a evidențiat în actele contabile operațiuni economice fictive, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 814.734 RON, (faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005).

Inculpatul era asociat în cadrul SC C. SRL împreună cu tatăl său, inculpatul B., care a fost împuternicit și administrator, dar de administrarea în fapt a societății s-au ocupat în egală măsură ambii inculpați, motiv pentru care răspunderea pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală a fost stabilită în sarcina amândurora.

Procurorul a arătat astfel că activitatea infracțională a debutat prin modalitățile anterior menționate în cadrul SC C. SRL și a continuat în cadrul SC D. SRL, (care a avut ca asociați pe inculpații B. și L., angajată C. SRL, A. ocupând funcția de director, dar administrând societatea împreună cu tatăl său, inculpatul B.

Cele două societăți comerciale au avut același obiect de activitate, comerț cu amănuntul al ceasurilor și bijuteriilor în magazine specializate. Prin contracte și tranzacții economice fictive, inculpații au disimulat originea ilicită a bunurilor obținute din infracțiunea de evaziune fiscală și au săvârșit astfel infracțiunea de spălarea banilor. Astfel, s-a reținut că vânzarea produselor achiziționate din import, în special ceasuri de lux și bijuterii din metale prețioase, s-a făcut către persoane fizice, prin intermediul magazinelor de prezentare din București și Constanța, dar și al site-ului dedicat, www.x.ro, iar scoaterea bunurilor din stoc se realiza prin intermediul livrărilor fictive către societățile comerciale din spațiul intracomunitar.

Cea mai mare parte a banilor încasați astfel de la clienți (pentru care nu erau întocmite documente fiscale, iar operațiunile nu erau înregistrate în contabilitate), se întorceau în conturile C. SRL și SC D. SRL prin intermediul unor plăți fictive, din partea societăților controlate de aceștia, sau sub formă de contracte de împrumut - creditare societate din partea inculpaților B., A., F.

A mai arătat procurorul că, în anul 2010, inculpatul B. a cesionat fictiv părțile sociale ale C. SRL către M., reprezentată de N., în scopul sustragerii de la urmărire penală, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate, prevăzută de art. 280

din Legea nr. 31/1990.

În ceea ce privește activitatea inculpatei SC C. SRL, s-a reținut că aceasta a omis înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor economice desfășurate și a veniturilor realizate de societate, și a evidențiat în actele contabile operațiuni economice fictive, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 8.972.231 RON, iar prin contracte și tranzacții economice fictive a disimulat originea ilicită a bunurilor astfel obținute, (fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și ale infracțiunii de spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) (fost art. 23) din Legea nr. 656/200).

În egală măsură, SC D. SRL a omis înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor economice desfășurate și a veniturilor realizate de societate și a evidențiat în actele contabile operațiuni economice fictive, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 814.734 RON, iar prin contracte și tranzacții economice fictive a disimulat originea ilicită a bunurilor astfel obținute (fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și de spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) (fost art. 23) din Legea nr. 656/2002).

În ceea ce îl privește pe inculpatul F., procurorul a reținut că, în calitate împuternicit al SC C. SRL și SC D. SRL, în perioada 2008-2010, a desfășurat acte de comerț privind ceasuri și bijuterii, care nu au fost evidențiate în actele contabile, ajutându-i pe inculpații B. și A. la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, (faptă care întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005).

Inculpatul a sprijinit în cunoștință de cauză activitatea de evaziune fiscală, acesta ocupându-se de aprovizionare, menținând legătura cu inculpatul G., care era împuternicit să relaționeze cu furnizorii externi, dar și de vânzările către persoane fizice, în showroom-urile din București și Constanța, tranzacții care nu au fost înregistrate în contabilitatea societății. Banii proveniți din aceste vânzări se întorceau în conturile societăților, prin intermediul unor contracte fictive de împrumut din partea sa, ca persoană fizică, (despre aceste sume se menționa că provin din "fonduri personale", în condițiile în care inculpatul nu a avut altă activitate decât în cadrul societăților susmenționate).

Referitor la activitatea inculpatului G., s-a reținut că a înlesnit și ajutat la neînregistrarea, în tot sau în parte, în documentele contabile ale SC C. SRL, a operațiunilor comerciale efectuate sau înregistrarea de operațiuni fictive, (faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005). Acesta a fost împuternicit să negocieze și să încheie contracte, să emită facturi și să efectueze plăți în relația cu furnizorii externi, acționând în subsidiar și ca transportator pentru bunurile achiziționate. A achiziționat și transportat bunuri facturate de către societățile italiene, atât către C. SRL, cât și către SC O., cu împuternicire din partea celor două societăți, cunoscând că ambele sunt utilizate de inculpatul A. în circuitul evazionist și astfel l-a sprijinit pe acesta.

De asemenea, societatea sa, P., din Italia, a fost utilizată prin interpunerea în circuitul fictiv dintre furnizorii din Italia și societățile românești și cipriote, controlate de inculpații A. și B.

Cu referire la inculpatul H., s-a reținut că prin emiterea unor facturi care nu corespund unor operațiuni economice reale, a ajutat reprezentanții legali ai SC C. SRL să comită infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, respectiv evidențierea unor cheltuieli/operațiuni fictive,(faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005). Astfel, în calitate de administrator al SC Q. SRL, inculpatul H. a furnizat către SC C. SRL facturi datate februarie 2009, cu câteva zile înainte ca inculpatul H. să cesioneze părțile sociale ale SC Q. SRL și înainte să dobândească calitatea de avocat și a înregistrat în contabilitate aceste facturi în luna decembrie 2009; s-a apreciat că acestea au fost antedatate, fiind în realitate emise în cursul lunii decembrie 2009, pe baza înțelegerii cu inculpatul A., pentru a-l ajuta pe acesta.

Prin încheierea din data de 21 mai 2015, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile și excepțiile inculpaților referitoare la legalitatea sesizării instanței și a actelor de urmărire penală, încheierea fiind definitivă prin respingerea contestațiilor formulate de inculpați.

La termenul din 26 ianuarie 2016, inculpații F. și G. au învederat că solicită aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, sens în care au dat declarații, ceilalți inculpați solicitând judecarea cauzei conform procedurii obișnuite.

Admițând solicitarea celor doi inculpați, în raport de modalitatea în care aceștia au arătat că recunosc acuzațiile față de dispozițiile art. 349 C. proc. pen., Curtea a dispus continuarea judecății cu privire la ceilalți inculpați și a administrat probe, inclusiv referitor la aceștia (sub aspectul laturii civile, în contextul în care a fost contestat cuantumul prejudiciului de către toți inculpații).

În cursul judecății au fost audiați inculpații, a fost efectuată o altă expertiză contabilă, cu participarea experților parte ai inculpaților, au fost audiați martorii din rechizitoriu, experții, atât cel desemnat pentru efectuarea raportului din cursul urmăririi penale, cât și cel care a efectuat expertiza în cursul judecații, după cum și experții parte ai inculpaților, au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză și depuse înscrisuri referitoare la acestea.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut:

Începând cu anul 2008, SC C. SRL, administrată de inculpații B. și A. a inițiat o relație de afaceri cu un partener intracomunitar, societatea italiană R., constând în achiziționarea de la aceasta de ceasuri de lux și bijuterii în scopul revânzării în România.

Persoana care a intermediat relația dintre cele două societăți și care s-a și ocupat într-o mare măsură de transportul bunurilor a fost inculpatul G., care deținea societatea P. din Italia.

Modalitatea de a diminua TVA-ul datorat și plătit către stat consta în aceea că după introducerea în țară a ceasurilor, bijuteriilor și altor accesorii, vânzarea se făcea în cea mai mare parte către persoane din România, după vizionarea produselor în magazinele de prezentare din București, str. x, sector 1 și din incinta S. din Mamaia. Nu erau întocmite documente fiscale în acest sens, marfa fiind facturată și înregistrată în contabilitate ca vânzare intracomunitară către un număr de 4 societăți din Cipru, respectiv: T., U., V. și O. Marfa însă nu tranzita granița și nu ajungea la aceste societăți comerciale, ci era direcționată de inculpați către beneficiarii reali persoane fizice, deși în acte apărea ca fiind achiziționată și livrată intracomunitar.

Societățile T., U., V. și O. nu au depus niciun fel de situații financiare, potrivit legislației statului de origine, nu au dedus și nu au plătit TVA, acestea fiind administrate de persoane juridice cu sediul în alte state. Societățile T. și V. erau controlate de martorul W. (director al V. și beneficiar real al fondurilor din contul societății T.). W. a arătat că, până în anul 2009 a fost implicat în înființarea de societăți comerciale tip off-shore, în locații precum Seychelles, Delaware, Cipru, Malta, Bahamas etc., dar nu a putut da detalii despre societățile sus menționate, dat fiind numărul mare de societăți de care s-a ocupat în perioada respectivă și dat fiind că arhiva sa a fost ridicată de DIICOT cu ocazia unei percheziții domiciliare în cursul anului 2010. Martorul a menționat însă că nu a derulat niciodată relații comerciale cu A. sau societățile în cadrul cărora acesta își derula activitatea.

Referitor la societatea O., bunurile vândute sau predate în consignație inculpatului G. de către societățile italiene, erau facturate sau trimise către SC C. SRL și SC O., societăți care erau controlate de inculpatul A..

Și societatea U. era controlată în fapt de inculpatul A. (ștampila acestei societăți a fost găsită cu ocazia percheziției domiciliare întreprinse la punctul de lucru al C. SRL din str. x, sector 1 București, iar procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului în care face trimitere la tranzacțiile financiare ale acestei societăți, verificate prin dispozitivul electronic de plată, atestă acest fapt).

Pe de altă parte, contractele cu societățile T., O., V. nu cuprind date suficiente pentru stabilirea realității lor, nu au înscrise numele și calitatea persoanelor care reprezintă aceste firme, ci doar ștampile însoțite semnături ilizibile, nu stabilesc condițiile de livrare a produselor.

Deși inculpații au acreditat ideea că tranzacțiile intracomunitare s-au derulat în realitate, Curtea a notat că, doar o parte sunt reflectate în documente de transport în fapt a mărfurilor, precum CMR-uri în cazul transportului rutier sau AIRWAY BILL-uri pentru transport aerian însă o parte însemnată a produselor era comercializată către persoane fizice din România. Absența acestora dovedește odată în plus - coroborat cu inexistența vreunei dovezi a activităților comerciale pretins desfășurate de societățile sus arătate - că livrările erau unele fictive.

În cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză contabilă, unul în cursul urmăririi penale (expert oficial X., la care au participat și experți parte ai inculpaților) și unul în cursul judecății (expert oficial I., la care de asemenea au participat și experți parte ai inculpaților).

În esență, cele două rapoarte de expertiză surprind activitatea faptică a inculpaților A. și B., la care a contribuit și inculpatul G., desfășurată prin intermediul celor două societăți inculpate, SC C. SRL și SC D. SRL în modalități asemănătoare, așa cum s-a arătat anterior. Activitatea inculpaților este însă calificată în mod diferit de cele două expertize sub aspectul terminologiei utilizate și din perspectiva interpretării dispozițiilor legale aplicabile. Referitor la cuantumul prejudiciului stabilit prin activitățile anterior menționate, cele două expertize stabilesc valori diferite, Curtea reținând cuantumul stabilit de expertiza dispusă în cursul judecății pentru considerentele pe care le va arăta.

În ceea ce privește modalitatea de eludare a dispozițiilor legale și fraudarea bugetului de stat (diminuând T.V.A.) expertiza din cursul urmăririi penale a arătat că societatea C. SRL a întreprins următorii pași în vederea evitării achitării mărfurilor către furnizori și a plății obligațiilor către bugetul de stat:

prevalarea în fața furnizorilor italieni de faptul că produsele achiziționate nu mai pot fi achitate ca urmare a producerii unui furt la data de 21 decembrie 2009,

lichidarea scriptică la data de 30 iunie 2010 a întregului stoc de marfă format din ceasuri, bijuterii și accesorii prin vânzarea produselor către cele patru firme din Cipru și prin expedierea produselor către diverse persoane fizice în spațiul intracomunitar, în special Italia. Pentru produsele expediate cu avize nu au fost întocmite ulterior facturi și nu au fost înregistrate în contul de venituri, deși nu exista niciun document care să ateste că acestea ar fi fost restituite societății.

justificarea stocului de marfă existent la sediul social și la punctul de lucru în august 2010, format din același tip de mărfuri și de valoare aproximativ egală cu stocul lichidat.

Societatea a susținut că a primit mărfurile respective în consignație pe baza contractului încheiat la 01.05.2010, de la D. SRL, care la rândul ei o primise în custodie de la U..

Referitor la operația de custodie, expertiza a arătat că între documentele probatorii nu se regăsesc documente aferente operației de custodie, respectiv contract de custodie, procese-verbale de predare - primire și documente de transport ale produselor din Cipru în România, că nu au fost regăsite documente care să ateste acordul presupusului proprietar pentru vânzarea produselor aflate în custodie; a mai menționat că societatea D. SRL nu utiliza conturile specifice pentru înregistrarea mărfurilor primite în custodie. În raport de acestea, expertiza contabilă judiciară a concluzionat că prejudicierea bugetului s-a realizat într-o primă etapă prin simularea livrării intracomunitare, fără ca în fapt aceasta să se concretizeze, prin facturi și înregistrare de venituri în cazul produselor expediate către persoane fizice și fără să existe dovezi care să ateste încasarea contravalorii lor de la clienții persoane fizice și juridice.

Într-o a doua etapă s-a procedat la o simulare a unui așa-zis act de custodie fără documente legale și a unui act de consignație, în condițiile în care, așa zisul proprietar din Cipru nu a acordat nicio împuternicire societății D. SRL care a jucat dublu rol, fiind implicată atât în contractul de custodie, cât și în cel de consignație.

Expertiza a concluzionat astfel că cele două societăți, prin activitatea desfășurată au prejudiciat bugetul de stat atât din punct de vedere al impozitului pe profit, cât și din punct de vedere al TVA cu suma totală de 9.786.965 RON, din care:

- 8.972.231 RON - SC C. SRL și

- 814.734 RON - SC D. SRL

Potrivit Raportului de expertiză judiciară întocmit în cursul judecății, de expertul contabil judiciar I., s-au determinat "obligații suplimentare" pentru SC C. SRL în sumă de 5.218.178 RON din care 5.030.950 RON TVA și 187.228 RON impozit pe profit, iar pentru SC D. SRL "obligații suplimentare" în sumă de 56.314 RON din care 56.122 RON TVA și 192 RON impozit pe profit, în total "obligații suplimentare" ale celor două firme de 5.274.492 RON.

Din comparația celor două rapoarte de expertiză contabilă judiciară rezultă o diferență în minus de 4.568.787 RON în raportul întocmit de expertul contabil judiciar I. pentru instanță. Pentru SC C. SRL în raportul din cursul judecății s-au stabilit obligații suplimentare datorate bugetului de stat în sumă de 5.030.950 RON provenind din TVA, constând în:

2.427 RON aferentă achizițiilor de pe teritoriul național;

2.428 4.916.716 RON aferentă livrărilor intracomunitare;

2.429 111.807 RON aferentă sumelor încasate în plus de la clienți.

în timp ce în raportul din cursul urmăririi penale s-a stabilit prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 8.041.675 RON provenind din TVA, constând în:

8.99 RON aferentă achizițiilor de la intern;

7.929.585 RON aferentă livrărilor intracomunitare;

103.991 RON aferentă livrărilor de mărfuri la intern.

Diferențele sunt detaliate de către expert, prin prezentarea fiecărui document analizat, în esență fiind determinate prin luarea în considerare - de expertiza din cursul judecății - a unor documente puse la dispoziție de expertul parte al inculpaților A. și B. - Y., (documente pe care expertiza din cursul urmăririi penale nu le-a analizat, apreciind că nu se regăseau în dosar), prin luarea în considerare a unor acte care - fără a avea neapărat calitatea de acte justificative pentru scutirea de plata TVA - s-a apreciat că au valoare coroborat cu alte documente, expertul invocând că actele normative incidente nu interzic reținerea acestora.

Reținând cele sus menționate, Curtea a apreciat că sumele datorate de inculpați și cu care aceștia au prejudiciat bugetul de stat sunt cele menționate de expertiza dispusă în cursul judecății. În pofida opiniei parchetului - în sensul că nu se putea ține seama de documente care au fost depuse ulterior efectuării expertizei, - Curtea a arătat, pe de o parte, că acestea au existat la dosarul cauzei încă din faza de urmărire penală, nefiind așadar acte noi, depuse și create de inculpați ulterior. Așa cum rezultă din declarațiile experților audiați, după cum și din dosarele de urmărire penală și corespondența dintre Curte și DNA sub acest aspect, documentele reținute de expertiza din cursul judecății se regăseau în dosarul de urmărire penală dar nu au fost avute în vedere la efectuarea primei expertize din motive neimputabile inculpaților.

Pe de altă parte, Curtea a arătat că, ceea ce s-a urmărit la dispunerea expertizei a fost cuantumul prejudiciilor reale aduse bugetului de stat iar dacă pentru determinarea acestora a fost necesară analiza unor documente suplimentare, nimic nu se opune reținerii acestora în absența unor dovezi că ar fi fost fabricate ulterior, pentru justificarea unor activități, de către inculpați. Rolul expertizei este, alături de administrarea și a altor probe, de a contribui la stabilirea adevărului în cauză astfel încât, chiar dacă pentru acest obiectiv s-ar fi impus studierea unor acte contabile neavute în vedere anterior, expertiza rămâne o probă utilă cauzei în măsura în care rezultatele sale servesc scopului menționat. Reținând așadar înscrisuri care atestau rezervări de bilete de avion, mandate (delegații) emise de SC C. SRL, pentru livrarea unor mărfuri, expertul desemnat de instanță a considerat că există dovezi legate de deplasarea fizică a bunurilor dintr-un stat membru în altul (transportul mărfurilor la extern prin mandatar conform biletelor de avion) și a diminuat prejudiciul adus bugetului de stat ca TVA Deși Parchetul susține că aceste documente nu pot să justifice scutirea SC C. SRL de plata TVA întrucât nu fac dovada că mărfurile au părăsit fizic România și au ajuns în Anglia, Curtea a arătat că sunt dovezi care atestă efectuarea operațiunilor la care se referă, aspecte confirmate și de martorul Z., delegatul societăților, neexistând vreo probă în sensul că rezervările biletelor de avion nu au fost folosite în fapt de acesta sau că bagajele acestuia nu au conținut bunurile menționate.

În altă ordine de idei, Curtea a arătat că expertiza efectuată în cursul judecății analizează, din perspectivă comercială și prin trimitere la decizii de aceeași natură, ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, măsura în care prin activitatea de neplată a TVA - în cazul livrărilor intracomunitare, se încalcă dispoziții ale legislației. Curtea s-a rezumat să rețină din această expertiză doar cuantumul prejudiciului - pentru mențiunile sus-arătate, iar considerațiile expertului, care excedează mult atât cadrului obiectivului stabilit cât și competențelor sale, nu vor constitui obiect al analizei. Nici trimiterile pe care acesta le face la deciziile de speță ale Î.C.C.J. (care a stabilit că o plată de TVA într-un cuantum mai mic decât cel real nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală) nu au putut fi reținute de Curte în susținerea tezei conform căreia neplata TVA nu poate avea conotații penale.

Curtea a arătat că legislația fiscală analizează activitățile comercianților din perspectiva respectării unor alte obligații - de natură fiscală/comercială - iar nerespectarea acestor dispoziții este sancționată potrivit reglementărilor specifice. Aceasta nu are însă drept consecință înlăturarea răspunderii penale în măsura în care se constată că în eludarea plății taxelor s-au nesocotit dispozițiile legii penale. Exemplul oferit de expert-preluat apoi și de apărare- în sensul că stabilirea cuantumului taxelor poate genera doar o recalculare a taxei, nu este concludent și nu poate constitui un argument în favoarea susținerii acestei teze. Situația din acea cauză era diferită de cea prezentă (inculpatul calculase greșit sumele datorate ca TVA dar toate declarațiile sale vizau operațiunile pe care le menționase ca fiind efectuate și erau reale, fiind așadar, doar o eroare de calcul).

Curtea a reamintit că infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constă în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Infracțiunea are ca situație premisă existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute.

Or, în cauză, veniturile și operațiunile nu au fost evidențiate în documentele contabile ale celor două societăți, nu au fost declarate organului fiscal și nu s-a achitat impozitul corespunzător care a fost calculat și vărsat cu ocazia încheierii fiecărui contract de vânzare-cumpărare, precum și TVA. Prin aceste omisiuni, Curtea a constatat că organul fiscal nu a putut constata și verifica operațiunile efectuate, veniturile realizate și sursa acestora și cu atât mai puțin nu a putut fi stabilit cuantumul taxelor datorate.

Curtea a arătat, astfel că prin contracte fictive, inculpații A. și B. împreună și cu societățile C. și D. SRL au disi

§ Cauze similare