ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 396 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului București, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul Y.O. (fiul lui S. și D.) la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen. S-a luat față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României pe durata procesului. S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 145 alin. (2) 2 și alin. (3) C. proc. pen. privind consecințele încălcării cu rea credință a măsurii la care a fost obligat.

S-a dispus confiscarea unui cuțit folosit la săvârșirea infracțiunii. S-a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a făcut aplic. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 14 din C. proc. pen., iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 7.707,97 lei daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate Ș.M. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., luându-se act că părțile s-au împăcat. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că la data de 8 octombrie 2007 inculpatul Y.O.

l-a căutat pe martorul P.E. în Complexul Comercial D. din comuna Afumați, jud. Ilfov pentru a-l determina să medieze un diferend între el și partea vătămată P.M. cu privire la o sumă de bani. S-a stabilit că întrucât cei doi nu s-au întâlnit inculpatul i-a trimis martorului mesajul sms cu conținut amenințător la adresa părții vătămate P.M.: „O să iau banii aceea de la el și o să plătească cu sângele lui”, „N-am de luat de la tine, dar am de luat de la M., chiar dacă o să stau 15 ani la pușcărie”. Inculpatul s-a deplasat apoi la locuința sa, de unde a luat un cuțit cu o lamă de 15 cm, pe care l-a pus în buzunarul interior al sacoului cu care era îmbrăcat. A luat un taxi cu care a plecat în comuna Voluntari, jud. Ilfov, la Complexul Comercial S.M.

unde erau birourile firmei SC N.F. SRL. Aici a purtat o discuție cu unchiul părții vătămate, martorul P.S. A coborât apoi în holul parterului unde l-a întâlnit pe P.M. căruia i-a cerut să vină la el. Când partea vătămată P.M. s-a apropiat inculpatul a scos cuțitul, partea vătămată P.M. s-a îndepărtat în fugă, ieșind pe rampa din față a imobilului și apoi în curtea complexului comercial. Inculpatul, ținând în mână cuțitul, a urmărit-o pe partea vătămată și din spate i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în partea stângă a abdomenului, cauzându-i o plagă penetrantă cu lezarea organelor interne. Partea vătămată Ș.M., aflată în zona locului faptei, a încercat să stopeze agresiunea inculpatului care l-a tăiat cu cuțitul la mâini.

Inculpatul a ieșit apoi din incinta complexului comercial, a ajuns în stradă și a aruncat cuțitul în spațiul verde de lângă acostament, apoi s-a deplasat către municipiul București cu un maxi-taxi. Pe raza comunei Voluntari inculpatul a fost depistat de organele de poliție alertate de partea vătămată Ș.M. P.M. a fost internat în Spitalul Clinic de Urgență București cu diagnosticul „agresiune, plagă înjunghiată hipocondru stâng”, ulterior diagnosticul final fiind „plagă penetrantă abdominală de hipocondru stâng cu plagă de unghi splenic, colonic, hemiperitoneu”. Partea vătămată a fost supusă la 2 intervenții chirurgicale. Din raportul de expertiză medico-legală din 21 noiembrie 2007 efectuat la I.N.M.

M.M. rezultă că prin caracterul penetrant al obiectului tăietor înțepător a fost lezat colonul, s-a produs hemoragie internă, viața victimei a fost pusă în primejdie. Leziunile provocate au necesitat 23-25 zile îngrijiri medicale. S-a mai reținut că din împrejurările în care inculpatul a comis fapta rezultă premeditarea inculpatului, agravantă prevăzută la lit. a) a art. 175 lit. a) C. pen. În cursul judecății fondului inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen., cu motivarea că nu a intenționat să ucidă pe partea vătămată. Instanța fondului a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, motivând că din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului și concluziile actului medico-legal rezultă neîndoielnic intenția inculpatului de a ucide.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul concret al faptei și făptuitorului, împrejurarea că acesta a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, dar și faptul că în cursul procesului penal a avut o comportare sinceră. Prin Decizia penală nr. 271 din 21 decembrie 2009 Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală atacată și în baza art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului Y.O. Măsura expulzării a fost luată prin decizia instanței de apel cu motivarea că inculpatul este cetățean turc și nu a prezentat acte din care să rezulte că ar avea motive serioase de nesiguranță a sa și a familiei sale dacă ar ajunge în țara de origine.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul Y.O. Parchetul critică greșita individualizare a pedepsei, motiv de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. S-a motivat că inculpatul a comis o infracțiune de mare violență, că pedeapsa este insuficientă față de natura infracțiunii care denotă periculozitate deosebită, prin modul cum a fost comisă și concepută. S-a mai criticat faptul că s-a interzis inculpatului doar dreptul de a fi ales nu și dreptul de a alege, or prin gravitatea faptelor comise inculpatul a relevat lipsă de respect față de valori fundamentale, cum este viața, ceea ce impune și interzicerea dreptului de a alege. Recursul parchetului nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul a avut o bună conduită înainte de comiterea faptei, că și-a întemeiat în România o familie în urmă cu 12 ani, fiind căsătorit cu o cetățeancă română împreună cu care are un copil minor. Având în vedere și buna lui conduită în cursul procesului penal în sensul că a recunoscut faptele, Curtea apreciază că aceste împrejurări sunt de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului, astfel că în mod corect s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen. Prin urmare și coborârea pedepsei sub minimul de 7 ani și 6 luni prevăzut de lege este legală. Aprecierile din recursul parchetului cu privire la omisiunea instanțelor de a-i interzice inculpatului dreptul de a alege sunt pertinente.

Este adevărat că atâta vreme cât acesta nu poate aprecia asupra unei valori atât de importante cum este viața unei persoane, el nu va putea aprecia asupra modului în care este guvernată țara. Prin urmare, conform practicii C.E.D.O., este justificată intervenția statului să aprecieze asupra dreptului său la vot. Modificarea deciziei criticate nu ar avea însă nicio eficiență având în vedere că instanța apelului a dispus expulzarea inculpatului în țara de origine. Referitor la recursul inculpatului, nici acesta nu este fondat. În esență, inculpatul critică actul de sesizare al instanței ca fiind pasibil de refăcut, formal, judecata a avut loc fără participarea inculpatului, urmărirea penală a avut loc în lipsa apărătorului, instanța nu s-ar fi pronunțat cu privire la unele probe, actul medico-legal n-ar fi fost corect întocmit.

În recurs solicită casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare pentru a fi reaudiat atât el, cât și victima P.M. Inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen. Mai solicită reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă. Recursul inculpatului invocă cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 2, 9, 14, 17 C. proc. pen. Din examinarea dosarului cauzei rezultă că instanțele au reținut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Apărările inculpatului au fost analizate de instanțe și respinse motivat. Actul de sesizare al instanței este întocmit în conformitate cu dispozițiile legale.

În cursul urmăririi penale și în cursul judecății au fost respectate garanțiile cu privire la apărarea inculpatului care a beneficiat de apărător. Încadrarea juridică dată faptei este legală și temeinică. Probele administrate relevă cu certitudine că inculpatul a comis o tentativă la infracțiunea de omor calificat, respectiv cu premeditare și în loc public. Sms-ul transmis martorului P.E. relevă că inculpatul s-a pregătit mai înainte să omoare victima cu riscul unei pedepse de „15 ani pușcărie” astfel cum s-a exprimat. Împrejurarea că s-a întors din Complexul Comercial D. pentru a se înarma cu un cuțit relevă, de asemenea, că inculpatul s-a pregătit să comită un omor. Instrumentul pe care l-a pregătit pentru comiterea omorului fiind apt de a ucide.

Modul în care a comis agresiunea relevă intenția directă a inculpatului de a ucide victima. L-a urmărit insistent pe P.M. într-un loc public, în fugă, cu cuțitul în mâini și l-a lovit într-o zonă a corpului în care există organe vitale. Actul medico-legal întocmit în cauză relevă neîndoielnic că viața victimei a fost pusă în primejdie. Violența inculpatului și intenția de a ucide rezultă din împrejurarea că acesta a lovit cu cuțitul și pe concetățeanul său Ș.M. care a intervenit pentru a întrerupe agresiunea inculpatului. Toate aceste împrejurări relevă că inculpatul a intenționat să suprime viața victimei, astfel că încadrarea juridică corectă este cea reținută de instanță. Referitor la pedeapsă aceasta este redusă sub minimul special prevăzut de lege.

O reducere și mai accentuată a acestei pedepse ar face ca sancțiunea să nu-și mai atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen., respectiv prevenirea altor infracțiuni și reeducarea inculpatului. Hotărârile instanței de fond și apel sunt corect motivate. Măsura expulzării este legală și temeinică. Nu există motive pentru a pune la îndoială că inculpatul va fi tratat corespunzător în statul său de origine întrucât nu există date că ar fi supus la tortură. De altfel, soția și fiul său sunt stabiliți în Turcia de mai multă vreme, locuind cu rudele inculpatului. Nu există niciun alt motiv care luat în considerare din oficiu ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă. Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursurile parchetului și inculpatului cu obligarea recurentului inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul Y.O. împotriva Deciziei penale nr. 271 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2010.