ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 396 din 8 aprilie

2009 a Tribunalului București, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -

175 lit. a) și i) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și c) și art.

76 C. pen., a fost condamnat inculpatul

Y.O.

(fiul lui S. și D.) la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a luat față de inculpat

măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României pe

durata procesului.

S-a atras atenția inculpatului

asupra disp. art. 145 alin. (2)

2

și alin. (3) C. proc. pen.

privind consecințele încălcării cu rea credință a

măsurii la care a fost obligat.

S-a dispus confiscarea unui

cuțit folosit la săvârșirea infracțiunii.

S-a luat act că partea

vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a făcut aplic. art. 346 alin.

(1) C. proc. pen. și art. 14 din C. proc. pen., iar inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 7.707,97 lei daune materiale către partea

civilă Spitalul Clinic de Urgență București.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen. rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea

procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părții

vătămate Ș.M. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.

(2) C. pen., luându-se act că părțile s-au împăcat.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța fondului a reținut că la data de 8 octombrie 2007

inculpatul Y.O. l-a căutat pe martorul P.E. în Complexul Comercial D. din

comuna Afumați, jud. Ilfov pentru a-l determina să medieze un

diferend între el și partea vătămată P.M. cu privire la o

sumă de bani.

S-a stabilit că întrucât cei

doi nu s-au întâlnit inculpatul i-a trimis martorului mesajul sms cu

conținut amenințător la adresa părții

vătămate P.M.: „O să iau banii aceea de la el și o să

plătească cu sângele lui”, „N-am de luat de la tine, dar am de luat

de la M., chiar dacă o să stau 15 ani la pușcărie”.

Inculpatul s-a deplasat apoi la

locuința sa, de unde a luat un cuțit cu o lamă de 15 cm, pe care

l-a pus în buzunarul interior al sacoului cu care era îmbrăcat. A luat un

taxi cu care a plecat în comuna Voluntari, jud. Ilfov, la Complexul Comercial S.M.

unde erau birourile firmei SC N.F. SRL. Aici a purtat o discuție cu

unchiul părții vătămate, martorul P.S. A coborât apoi în

holul parterului unde l-a întâlnit pe P.M. căruia i-a cerut să

vină la el. Când partea vătămată P.M. s-a apropiat

inculpatul a scos cuțitul, partea vătămată P.M. s-a

îndepărtat în fugă, ieșind pe rampa din față a

imobilului și apoi în curtea complexului comercial. Inculpatul,

ținând în mână cuțitul, a urmărit-o pe partea

vătămată și din spate i-a aplicat o lovitură cu

cuțitul în partea stângă a abdomenului, cauzându-i o plagă

penetrantă cu lezarea organelor interne.

Partea vătămată

Ș.M., aflată în zona locului faptei, a încercat să stopeze

agresiunea inculpatului care l-a tăiat cu cuțitul la mâini.

Inculpatul a ieșit apoi din

incinta complexului comercial, a ajuns în stradă și a aruncat

cuțitul în spațiul verde de lângă acostament, apoi s-a deplasat

către municipiul București cu un maxi-taxi. Pe raza comunei Voluntari

inculpatul a fost depistat de organele de poliție alertate de partea

vătămată Ș.M.

P.M. a fost internat în Spitalul

Clinic de Urgență București cu diagnosticul „agresiune,

plagă înjunghiată hipocondru stâng”, ulterior diagnosticul final

fiind „plagă penetrantă abdominală de hipocondru stâng cu

plagă de unghi splenic, colonic, hemiperitoneu”.

Partea vătămată a

fost supusă la 2 intervenții chirurgicale.

Din raportul de expertiză

medico-legală din 21 noiembrie 2007 efectuat la I.N.M. M.M. rezultă

că prin caracterul penetrant al obiectului tăietor

înțepător a fost lezat colonul, s-a produs hemoragie internă,

viața victimei a fost pusă în primejdie. Leziunile provocate au

necesitat 23-25 zile îngrijiri medicale.

S-a mai reținut că din

împrejurările în care inculpatul a comis fapta rezultă premeditarea

inculpatului, agravantă prevăzută la lit. a) a art. 175 lit. a) C.

pen.

În cursul judecății

fondului inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea

prev. de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen., cu motivarea că nu a

intenționat să ucidă pe partea vătămată.

Instanța fondului a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice, motivând că din probele

administrate, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu

declarațiile inculpatului și concluziile actului medico-legal

rezultă neîndoielnic intenția inculpatului de a ucide.

La individualizarea pedepsei

instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.

pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul

concret al faptei și făptuitorului, împrejurarea că acesta a

avut o conduită bună înainte de săvârșirea

infracțiunii, dar și faptul că în cursul procesului penal a avut

o comportare sinceră.

Prin Decizia penală nr. 271 din

21 decembrie 2009 Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de

pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte

sentința penală atacată și în baza art. 117 C. pen. a

dispus expulzarea inculpatului Y.O.

Măsura expulzării a fost

luată prin decizia instanței de apel cu motivarea că inculpatul

este cetățean turc și nu a prezentat acte din care să

rezulte că ar avea motive serioase de nesiguranță a sa și a

familiei sale dacă ar ajunge în țara de origine.

Împotriva deciziei au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpatul Y.O.

Parchetul critică greșita

individualizare a pedepsei, motiv de casare prev. de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

S-a motivat că inculpatul a

comis o infracțiune de mare violență, că pedeapsa este

insuficientă față de natura infracțiunii care denotă

periculozitate deosebită, prin modul cum a fost comisă și

concepută.

S-a mai criticat faptul că s-a

interzis inculpatului doar dreptul de a fi ales nu și dreptul de a alege,

or prin gravitatea faptelor comise inculpatul a relevat lipsă de respect

față de valori fundamentale, cum este viața, ceea ce impune

și interzicerea dreptului de a alege.

Recursul parchetului nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă

că inculpatul a avut o bună conduită înainte de comiterea

faptei, că și-a întemeiat în România o familie în urmă cu 12

ani, fiind căsătorit cu o cetățeancă română împreună

cu care are un copil minor.

Având în vedere și buna lui

conduită în cursul procesului penal în sensul că a recunoscut

faptele, Curtea apreciază că aceste împrejurări sunt de natură

să atenueze răspunderea penală a inculpatului, astfel că în

mod corect s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante

judiciare prev. de art. 74 C. pen.

Prin urmare și coborârea

pedepsei sub minimul de 7 ani și 6 luni prevăzut de lege este

legală.

Aprecierile din recursul parchetului

cu privire la omisiunea instanțelor de a-i interzice inculpatului dreptul

de a alege sunt pertinente.

Este adevărat că atâta

vreme cât acesta nu poate aprecia asupra unei valori atât de importante cum

este viața unei persoane, el nu va putea aprecia asupra modului în care

este guvernată țara.

Prin urmare, conform practicii C.E.D.O.,

este justificată intervenția statului să aprecieze asupra

dreptului său la vot.

Modificarea deciziei criticate nu ar

avea însă nicio eficiență având în vedere că instanța

apelului a dispus expulzarea inculpatului în țara de origine.

Referitor la recursul inculpatului,

nici acesta nu este fondat.

În esență, inculpatul

critică actul de sesizare al instanței ca fiind pasibil de

refăcut, formal, judecata a avut loc fără participarea

inculpatului, urmărirea penală a avut loc în lipsa

apărătorului, instanța nu s-ar fi pronunțat cu privire la

unele probe, actul medico-legal n-ar fi fost corect întocmit.

În recurs solicită casarea

deciziei cu trimitere spre rejudecare pentru a fi reaudiat atât el, cât și

victima P.M.

Inculpatul solicită schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea

prev. de art. 182 C. pen.

Mai solicită reducerea pedepsei

pe care o consideră prea severă.

Recursul inculpatului invocă

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 2, 9, 14, 17 C. proc.

pen.

Din examinarea dosarului cauzei

rezultă că instanțele au reținut o stare de fapt

corespunzătoare probelor administrate în cursul urmăririi penale

și al cercetării judecătorești.

Apărările inculpatului au

fost analizate de instanțe și respinse motivat.

Actul de sesizare al instanței

este întocmit în conformitate cu dispozițiile legale.

În cursul urmăririi penale

și în cursul judecății au fost respectate garanțiile cu

privire la apărarea inculpatului care a beneficiat de apărător.

Încadrarea juridică dată

faptei este legală și temeinică.

Probele administrate relevă cu

certitudine că inculpatul a comis o tentativă la infracțiunea de

omor calificat, respectiv cu premeditare și în loc public.

Sms-ul transmis martorului P.E. relevă

că inculpatul s-a pregătit mai înainte să omoare victima cu riscul

unei pedepse de „15 ani pușcărie” astfel cum s-a exprimat.

Împrejurarea că s-a întors din

Complexul Comercial D. pentru a se înarma cu un cuțit relevă, de

asemenea, că inculpatul s-a pregătit să comită un omor.

Instrumentul pe care l-a

pregătit pentru comiterea omorului fiind apt de a ucide.

Modul în care a comis agresiunea

relevă intenția directă a inculpatului de a ucide victima.

L-a urmărit insistent pe P.M. într-un

loc public, în fugă, cu cuțitul în mâini și l-a lovit într-o

zonă a corpului în care există organe vitale.

Actul medico-legal întocmit în

cauză relevă neîndoielnic că viața victimei a fost

pusă în primejdie.

Violența inculpatului și

intenția de a ucide rezultă din împrejurarea că acesta a lovit

cu cuțitul și pe concetățeanul său Ș.M. care a

intervenit pentru a întrerupe agresiunea inculpatului.

Toate aceste împrejurări

relevă că inculpatul a intenționat să suprime viața

victimei, astfel că încadrarea juridică corectă este cea

reținută de instanță.

Referitor la pedeapsă aceasta

este redusă sub minimul special prevăzut de lege.

O reducere și mai

accentuată a acestei pedepse ar face ca sancțiunea să nu-și

mai atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen., respectiv prevenirea

altor infracțiuni și reeducarea inculpatului.

Hotărârile instanței de fond

și apel sunt corect motivate.

Măsura expulzării este

legală și temeinică.

Nu există motive pentru a pune

la îndoială că inculpatul va fi tratat corespunzător în statul

său de origine întrucât nu există date că ar fi supus la

tortură. De altfel, soția și fiul său sunt stabiliți

în Turcia de mai multă vreme, locuind cu rudele inculpatului.

Nu există niciun alt motiv care

luat în considerare din oficiu ar putea crea inculpatului o situație mai

favorabilă.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile parchetului

și inculpatului cu obligarea recurentului inculpat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul Y.O.

împotriva Deciziei penale nr. 271 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limbă turcă se

va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 iunie 2010.