ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 297/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 12 iunie 2006, reclamanta B.S. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5641

din 28 aprilie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară

a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 513/CA din 29 iunie 2006, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a recunoscut reclamantei, calitatea

de beneficiară a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, obligând

pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantei, drepturile

solicitate, pentru perioada 18 iulie 1942 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că din interpretarea teleologică a dispozițiilor legii,

rezultă că scopul acesteia este de a acorda drepturi compensatorii, persoanelor

persecutate etnic de regimurile menționate în textul actului normativ, cu

referire atât la persoanele care au suportat direct persecuția, cât și la cele

asupra cărora s-a răsfrânt indirect, prin consecințele suportate, cum este

cazul copiilor născuți în perioada strămutării sau a refugiului părinților.

Pe cale de consecință,

instanța de fond a apreciat că reclamanta, născută în perioada strămutării

părinților, beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, cu atât mai mult,

cu cât beneficiul acestor dispoziții s-au acordat și soțului supraviețuitor,

deși acesta din urmă, spre deosebire de copilul născut în perioada refugiului,

nu a suferit nici persecuții etnice, nici vreo consecință a acestora.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

Recurenta a susținut că

sentința pronunțată este nelegală, întrucât reclamanta s-a născut și a trăit

tot timpul pe teritoriul României și, prin urmare, nu îndeplinește cerințele

legii referitoare la părăsirea domiciliului ca urmare a persecuției etnice

suferite.

S-a mai susținut că, în

speță, instanța trebuia să țină seama, la pronunțarea soluției, de textul

Tratatului de la Craiova, conform căruia schimbul de populație dintre România

și Bulgaria urma să se facă într-un termen de 3 luni de la data schimbului

instrumentelor de ratificare, consecința acestor prevederi fiind aceea că nu

pot fi beneficiari ai Legii nr. 189/2000, decât persoanele care, la data

semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate, condiție pe

care intimata-reclamantă nu o îndeplinește.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de

domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut

obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți

înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante

ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul

legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

În acest context sunt

lipsite de relevanță, în speță, prevederile Tratatului de la Craiova invocate de recurentă în motivele sale.

Față de aceste considerente,

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței

civile nr. 513/CA din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2007.