ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2158/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 6 ianuarie 2006, reclamanta G.V. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5295

din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară

a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statul de persoană strămutată din

motive etnice.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 92/CA din 2 februarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei,

beneficiul drepturilor solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în condițiile în care scopul reglementării conținute în Legea

nr. 189/2000 a fost acela de a acorda drepturi compensatorii, tuturor

persoanelor care s-au aflat, la un moment dat, în situația prevăzută de lege,

în mod evident, beneficiază de drepturile acordate prin actul normativ

menționat, și copii născuți în perioada strămutării părinților, situație în

care se află și reclamanta din dosar.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea,

criticând-o pentru greșita aplicare a prevederilor legii și susținând că

acestea nu includ, printre beneficiarii Legii nr. 189/2000, copii născuți în

perioada strămutării părinților.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins.

Conform art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care,

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată

în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin dispozițiile art. 2 din H.G. nr.

127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate le-au fost asimilate și

cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul schimbului de

populații, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de

domiciliu pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează

pe toată perioada strămutării, în mod legal instanța de fond a apreciat că și

copilul născut în localitatea în care părinții săi au fost strămutați, are

același statut.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 92/CA din 2 februarie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum

și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2006.