ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2156/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 19 decembrie 2005, reclamantul P.G. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5221

din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar

al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 26/CA din 12 ianuarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a recunoscut reclamantului, drepturile

solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că familia reclamantului a fost strămutată, în septembrie 1940,

din Bulgaria, în România, stabilindu-se în centrul Cerna unde, la data de 1

februarie 1943, s-a născut reclamantul.

În raport cu această situație și

constatând caracterul compensator al drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000,

instanța a conchis că beneficiază de prevederile acestui act normativ, atât cetățenii

români care au suferit în mod direct de pe urma persecuțiilor etnice, cât și

copii născuți în această perioadă, asupra cărora consecințele refugiului s-au

răsfrânt în mod indirect.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o

pentru greșita aplicarea dispozițiilor legale și susținând că acestea nu includ,

printre beneficiarii Legii nr. 189/2000, copii născuți în perioada strămutării

părinților.

În sprijinul acestei susțineri,

recurenta a invocat adresa Ministerului Justiției nr. 72712 din 12 august 2005,

potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 189/2000 se aplică numai celor născuți

sau concepuți, anterior datei strămutării părinților, acesta nefiind și cazul

reclamantului.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act

normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în

România, începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă

localitate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în

perioada strămutării, atâta vreme, cât consecințele traumatizante ale acestei

experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii constă

în acordarea unor drepturi compensatorii.

Așa fiind, instanța de fond a

apreciat judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000.

Curtea va respinge, de asemenea,

apărarea recurentei privind interpretarea dată dispozițiilor art. 1 lit. c) din

lege, prin adresa Ministerului Justiției mai sus menționată, întrucât acest act

administrativ, prin natura sa, nu poate avea drept consecință, modificarea sau

completarea legii în baza căreia a fost emis.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există, motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 26/CA din 12 ianuarie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum

și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2006.