ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3600/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta Z.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5365 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea atacată a fost respinsă în mod greșit cererea prin care a solicitat recunoașterea calității de beneficiară a acestei legi. Reclamanta a mai precizat că a fost născută la data de 13 februarie 1942, după schimbul de populație ce a avut loc urmare a Tratatului încheiat la Craiova între România și Bulgaria, părinții săi fiind strămutați din localitatea de domiciliu.

Prin sentința civilă nr. 216/CA din 20 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a stabilit în favoarea reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că, potrivit probatoriului administrat, reclamanta s-a născut ulterior strămutării părinților săi, suferind, astfel, aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând soluția pronunțată, pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că reclamanta nu este îndrituită la măsuri reparatorii, fiind născută în anul 1942, ulterior datei la care a avut loc schimbul de populație, respectiv strămutarea părinților săi. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții. Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță, date fiind condițiile vitrege în care aceste persoane s-au născut Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că intimata-reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 216/CA din 20 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2006.