ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3600/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3600/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Curții de Apel Constanța, reclamanta Z.F. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5365 din 31
ianuarie 2006, emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea
de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că prin hotărârea atacată a fost respinsă în mod greșit cererea prin
care a solicitat recunoașterea calității de beneficiară a acestei legi.
Reclamanta a mai precizat că a fost născută la data de 13 februarie 1942, după
schimbul de populație ce a avut loc urmare a Tratatului încheiat la Craiova între România și Bulgaria, părinții săi fiind strămutați din localitatea de
domiciliu.
Prin sentința civilă nr. 216/CA din
20 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, acțiunea
formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate.
Totodată, instanța a stabilit în favoarea reclamantei, calitatea de beneficiară
a prevederilor Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut, în esență, că, potrivit probatoriului administrat,
reclamanta s-a născut ulterior strămutării părinților săi, suferind, astfel,
aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii ca urmare a persecuțiilor etnice
exercitate.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând soluția pronunțată,
pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că reclamanta nu este îndrituită
la măsuri reparatorii, fiind născută în anul 1942, ulterior datei la care a
avut loc schimbul de populație, respectiv strămutarea părinților săi.
Înalta Curte de Casație si Justiție,
analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză, constată nefondat recursul declarat,
pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1
din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
dispozițiile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada
regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul
mai sus menționat.
Este evident că legiuitorul
a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni
români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din
motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au
răsfrânt consecințele acelei persecuții.
Acesta este și cazul
persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau
au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,
astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O
atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ
aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță, date fiind
condițiile vitrege în care aceste persoane s-au născut
Din probatoriul administrat
în cauză, rezultă că intimata-reclamantă se încadrează în situația prevăzută de
lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță,
situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6
1
din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor
acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 216/CA din 20 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 octombrie 2006.