ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3279/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.B. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 5341 din 30 decembrie

2005, emisă de pârâtă, stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000

și plata drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu începere de la data de

întâi a lunii următoare, de la depunerea cererii.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în mod greșit pârâta i-a respins cererea de recunoaștere

a calității de beneficiară a acestei legi, deoarece s-a născut la data de 19

martie 1942, după schimbul de populație ce a avut loc urmare Tratatului

încheiat la Craiova la 6 septembrie 1940, între Bulgaria și România.

Curtea de Apel Constanța,

prin sentința civilă nr. 146/CA din 20 februarie 2006, a admis contestația formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 5341 din 30

decembrie 2005, emisă de pârâtă și obligând-o să-i stabilească reclamantei,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată .

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze și a suferit aceleași consecințe nefavorabile

și prejudicii ca și aceștia, urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra

lor .

A mai reținut că precizările

emise de casele județene de pensii au caracter de dispoziție pentru aceste

structuri, iar nu pentru instanțele judecătorești.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Tulcea.

Recurenta a susținut, în

esență, că intimata nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de

populație între Bulgaria și România, pentru a pretinde că a avut alt domiciliu

și a fost obligată să-l schimbe în altă localitate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate,

decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate,

precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a

unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut în localitatea

Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, deci pe teritoriul României, la data de 19

martie 1942, după ce părinții acesteia au fost obligați să se refugieze de pe

teritoriul cedat Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați din motive etnice și au suportat, astfel, toate consecințele nefavorabile

ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Pe de altă parte, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație, lunară soțului supraviețuitor

al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

a fortiori,

trebuie să

beneficieze de drepturile compensatorii

acordate, și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica

din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea

celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie

rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturi

compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privință.

Rezultă, așadar, că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 146/CA din 20

februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2006.