ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3811/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 22 februarie 2006, reclamantul I.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5382 din 31 ianuarie 2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu plata drepturilor prevăzute de acest act normativ, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a depus cererea.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea, deși a făcut dovada că s-a născut la data de 29 ianuarie 1943, după strămutarea din Bulgaria a părinților săi, ca urmare a schimbului de populație stabilit prin Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940. Prin sentința civilă nr. 219/CA din 20 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea hotărârii nr. 5382/2006 a Casei Județene de Pensii Tulcea și a stabilit că reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, dispunând plata drepturilor cuvenite, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a depus cererea.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe timpul cât părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și că a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate. În esență, se susține că, născându-se după data strămutării părinților săi, reclamantul nu a fost strămutat din Bulgaria, iar schimbul de populație care a făcut obiectul Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940, a avut loc înainte de data nașterii reclamantului și ca urmare, celui în cauză nu i se poate recunoaște calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Totodată, se susține că tratatul menționat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, în care trebuia realizat schimbul de populație stabilit, neputându-se accepta că, la data nașterii reclamantului, putea fi vorba de o strămutare care să-i confere acestuia, beneficiul drepturilor prevăzute de lege. Recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și acea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă cu claritate că reclamantul s-a născut la data de 29 ianuarie 1943, în comuna Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, după ce părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, ca urmare a Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Nu poate fi primită nici critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940, a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și, astfel, persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate ca persoane strămutate.

Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au instituit drepturile compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privință. Rezultă că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul declarat să fie respins, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 219/CA din 20 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2006.