ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2085/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 27 decembrie 2005, reclamanta A.M. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, să se dispună

anularea hotărârii nr. 5259 din 30 noiembrie 2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind

recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi și obligarea

pârâtei să-i recunoască această calitate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat, în esență, că pârâta i-a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut la data de 13 ianuarie 1943, după ce

părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria, ca urmare a schimbului de

populație care a avut loc în baza a Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940.

Prin sentința civilă nr. 43/CA din

19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantei A.M., a anulat hotărârea nr. 5259 din 30 noiembrie 2005,

emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea și a stabilit reclamantei,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că

reclamanta a făcut dovada că s-a născut ulterior datei la care părinții săi au

fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, suferind aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii, ca și familia sa.

Totodată, instanța de fond a mai

reținut că argumentele prezentate de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea,

întemeiate pe dispozițiile legale privind stabilirea filiației, nu au relevanță

în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta susține că reclamanta A.M.

nu este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

deoarece, fiind născută în anul 1943, după strămutarea părinților săi, ca

urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar din septembrie 1940, nu a fost

mutată sau obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice.

Totodată, recurenta mai susține că

Tratatul româno - bulgar din 1940 a avut un termen de aplicare de 3 luni de la

data schimbului instrumentelor de ratificare, în care trebuia realizat schimbul

de populație, astfel că nu se poate susține că reclamanta s-ar fi născut în

perioada de strămutare a părinților.

În motivarea recursului promovat,

Casa Județeană de Pensii Tulcea invocă adresele nr. 1260 din 2 august 2002 și nr.

72712 din 12 august 2005, ale Ministerului Justiției, în care se menționează că

de prevederile Legii nr. 189/2000 „beneficiază numai persoanele născute la data

strămutării, inclusiv persoanele concepute, întrucât copilul conceput se

consideră că există, iar drepturile copilului se recunosc încă de la concepție,

dacă s-a născut viu”.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Potrivit art. 2 din Normele pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999,

aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se

înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ

și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au

făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, se observă că instanța de

fond a interpretat corect actele normative aplicabile și a pronunțat o sentință

legală și corectă, considerând că de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază

nu numai persoanele, cetățeni români, care au suferit direct persecuțiile

etnice, dar și copiii acestora, născuți în perioada prevăzută de lege (6

septembrie 1940 - iunie 1945), care au resimțit consecințele acestor

persecuții, neputând fi excluși de la drepturile compensatorii acordate.

Nu pot fi reținute motivele de

recurs, potrivit cărora actul normativ incident s-ar aplica numai celor care

erau născuți în momentul strămutării, copiii respectivi dobândind din momentul

nașterii, același statut, ca și părinții lor.

De asemenea, nu poate fi reținut

motivul de recurs potrivit căruia, datorită faptului că Tratatul româno - bulgar

încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut o perioadă de aplicare de 3 luni, cei născuți după această perioadă sunt excluși de la beneficiul

drepturilor. Această concluzie este infirmată de dispozițiile Legii nr. 189/2000,

care nu cuprinde nici o normă de excludere a acestei categorii de persoane.

Cu privire la adresele Ministerului

Justiției invocate, urmează a fi înlăturate ca fiind lipsite de relevanță.

Rezultă că instanța de fond a

pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 43/CA din 19 ianuarie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum

și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 iunie 2006.