ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4374/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4374/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
calea contenciosului administrativ la data de 18 mai 2006, reclamanta I.E. a
solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea
hotărârii nr. 4754 din 6 februarie 2004 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al acestei
legi.
În motivarea acțiunii,
reclamanta I.E. a arătat, în esență, că în mod greșit i s-a respins cererea de
recunoaștere a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, sub motivația că
nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c), deoarece s-a născut la data de
13 februarie 1944, după schimbul de populație ce a avut loc ca urmare a
Tratatului încheiat la Craiova în 1940, între Bulgaria și România.
Reclamanta a susținut că
prin materialul probator administrat a făcut dovada că s-a născut după ce
părții au fost strămutați din Bulgaria și, astfel, a suferit aceleași
privațiuni, ca și ceilalți membri ai familiei sale.
Prin sentința civilă nr. 500/CA din
26 iunie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis
acțiunea reclamantei I.E., a anulat hotărârea nr. 4754 din 6 februarie 2004,
emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea și a constatat că reclamanta are
calitate de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a se pronunța în
acest sens, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a
născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din
localitatea de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile pe care
le-a îndurat familia sa.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru
nelegalitate.
În esență, se susține că, născându-se
după data strămutării părinților săi, reclamanta nu a fost strămutată din
Bulgaria, iar schimbul de populație care a făcut obiectul Tratatului
româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut loc înainte datei nașterii reclamantei, așa că aceasta nu poate beneficia de drepturile
acordate prin Legea nr. 189/2000.
Totodată, se susține că
tratatul menționat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, în care
trebuia realizat schimbul de populații stabilit, neputându-se accepta că, la
data nașterii reclamantei, putea fi vorba de o strămutare care să-i confere
acesteia drepturile prevăzute de lege.
Recursul este nefondat,
pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de
prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor
instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și
acela a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă
localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,
refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca
urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la
dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe teritoriul
României, în localitatea Caugagia, județul Tulcea, la data de 13 februarie 1944,
după ce părinții acesteia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul
cedat Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940 (satul Stâna
Cadânei, comuna Hasichioselek, județul Caliacra).
Având în vedere că
legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000
să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit
consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană
persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile în mod
nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile respective în mod
indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care
s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost
strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,
toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este de
necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la cere părinții săi
au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat
aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia
sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înțeles
să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor al persoanei strămutate,
așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999,
a fortiori
trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate, și copilul născut
în perioada de strămutare a părinților.
Nu poate fi primită critica
din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și, astfel, persoanele născute după scurgerea
celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie
rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile
compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privință.
Rezultă că soluția
pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge
recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 500/CA din 26 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 decembrie 2006.