ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4373/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, la data de 19 mai 2006, reclamantul B.N. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea

hotărârii nr. 5660 din 28 aprilie  2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al acestei

legi.

În motivarea acțiunii,

reclamantul B.N. a arătat, în esență, că în mod greșit i s-a respins cererea de

recunoaștere a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, sub motivația că

nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c), deoarece s-a născut după

schimbul de populație ce a avut loc ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova în 1940, între Bulgaria și România.

Reclamantul a susținut că

prin materialul probator administrat, a făcut dovada că s-a născut după ce

părinții au fost strămutați din Bulgaria și, astfel, a suferit aceleași

privațiuni, ca și ceilalți membri ai familiei sale.

Prin sentința civilă nr. 499/CA

din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantului B.N., a anulat hotărârea nr. 5660 din 28 aprilie 2006,

emisă de Casa Județeană de Penii Tulcea și a constatat că reclamantul are

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate.

În esență, se susține că,

născându-se după data strămutării părinților săi, reclamantul nu a fost

strămutat din Bulgaria, iar schimbul de populație, care a făcut obiectul

Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut loc înaintea datei nașterii reclamantului, pentru ca acesta să poată beneficia de

drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Totodată, se susține că

tratatul menționat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, în care

trebuia realizat schimbul de populații stabilit, neputându-se accepta că la

data nașterii reclamantului putea fi vorba de o strămutare care să-i confere

acestuia drepturile prevăzute de lege.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamantul s-a născut pe teritoriul

României, în localitatea Filimon Sârbu, județul Tulcea, la data de 1 iunie 1943,

după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul

cedat Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940 (din

localitatea Ghelengic, Caliacra, în comuna Regele Ferdinand, județul Tulcea, de

unde, ulterior, aceștia s-au mutat în localitatea unde s-a născut reclamantul).

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile

respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate,

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

a fortiori

trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut

în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica

din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și, astfel, persoanele născute după scurgerea

celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie

rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile

compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privință.

Rezultă că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 449/CA din 26

iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2006.