ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4373/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4373/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
calea contenciosului administrativ, la data de 19 mai 2006, reclamantul B.N. a
solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea
hotărârii nr. 5660 din 28 aprilie 2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al acestei
legi.
În motivarea acțiunii,
reclamantul B.N. a arătat, în esență, că în mod greșit i s-a respins cererea de
recunoaștere a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, sub motivația că
nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c), deoarece s-a născut după
schimbul de populație ce a avut loc ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova în 1940, între Bulgaria și România.
Reclamantul a susținut că
prin materialul probator administrat, a făcut dovada că s-a născut după ce
părinții au fost strămutați din Bulgaria și, astfel, a suferit aceleași
privațiuni, ca și ceilalți membri ai familiei sale.
Prin sentința civilă nr. 499/CA
din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis
acțiunea reclamantului B.N., a anulat hotărârea nr. 5660 din 28 aprilie 2006,
emisă de Casa Județeană de Penii Tulcea și a constatat că reclamantul are
calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a se pronunța în
acest sens, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a
născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din
localitatea de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și
prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice
exercitate.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate.
În esență, se susține că,
născându-se după data strămutării părinților săi, reclamantul nu a fost
strămutat din Bulgaria, iar schimbul de populație, care a făcut obiectul
Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut loc înaintea datei nașterii reclamantului, pentru ca acesta să poată beneficia de
drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Totodată, se susține că
tratatul menționat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, în care
trebuia realizat schimbul de populații stabilit, neputându-se accepta că la
data nașterii reclamantului putea fi vorba de o strămutare care să-i confere
acestuia drepturile prevăzute de lege.
Recursul este nefondat,
pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de
prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor
instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și
aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă
localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,
refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca
urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la
dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamantul s-a născut pe teritoriul
României, în localitatea Filimon Sârbu, județul Tulcea, la data de 1 iunie 1943,
după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul
cedat Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940 (din
localitatea Ghelengic, Caliacra, în comuna Regele Ferdinand, județul Tulcea, de
unde, ulterior, aceștia s-au mutat în localitatea unde s-a născut reclamantul).
Având în vedere că
legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000
să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit
consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană
persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile
respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile
respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor
care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost
strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,
toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză, este
necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi
au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat
aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia
sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înțeles
să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate,
așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999,
a fortiori
trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut
în perioada de strămutare a părinților.
Nu poate fi primită critica
din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și, astfel, persoanele născute după scurgerea
celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie
rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile
compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privință.
Rezultă că soluția
pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge
recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 449/CA din 26
iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 decembrie 2006.