ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4375/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

cale contenciosului administrativ la data de 25 mai 2006, reclamanta B.S. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea,

anularea hotărârii nr. 5187 din 30 septembrie 2005 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu plata drepturilor prevăzute de acest act

normativ, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a depus

cererea.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea, deși a

făcut dovada că s-a născut la data de 18 noiembrie 1944, după strămutarea din

Bulgaria a părinților săi, ca urmare a schimbului de populație stabilit prin

Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940.

Prin sentința civilă nr. 535/CA

din 3 iulie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantei, a dispus anularea hotărârii nr. 5187 din 30 septembrie 2005 a Casei Județene de Pensii Tulcea și a stabilit că reclamanta are calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a

născut pe timpul cât părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu și că a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate.

În esență, se susține că,

născându-se după data strămutării părinților săi, reclamanta nu a fost

strămutată din Bulgaria, iar schimbul de populație care a făcut obiectul

Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940, a avut loc înainte de data nașterii reclamantei și, ca urmare, celei în cauză nu i se poate

recunoaște calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Totodată, se susține că

tratatul menționat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, în care

trebuia realizat schimbul de populație stabilit, neputându-se accepta că la

data nașterii reclamantei putea fi vorba de o strămutare care să-i confere

acesteia beneficiul drepturilor prevăzute de lege.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Din înscrisurile aflate la

dosarul cauzei, precum și din declarațiile martorilor B.D. și N.D., rezultă cu

claritate că reclamanta s-a născut la data de 18 noiembrie 1944, în comuna

Ceamurlia de Sus, județul Tulcea, după ce părinții săi au fost strămutați din

Bulgaria, ca urmare a Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat

că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Nu poate fi primită nici

critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și, astfel,

persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate

ca persoane strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul

normativ prin care s-au instituit drepturile compensatorii, nu cuprinde vreo

limitare în această privință.

Rezultă că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul

declarat să fie respins, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 535/CA din 3

iulie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2006.